Archive for decembrie, 2009
Va astept neaparat si pe site-ul www.carteasoaptelor.ro sa vorbim despre ceilalti prieteni ai nostri: CARTILE!
marți, decembrie 29th, 2009Pe Ei cine ii reprezinta?
luni, decembrie 28th, 2009
Ce pastreaza romanii dupa douazeci de ani din martiriul acelui Iisus colectiv? I-am intrebat adesea pe interlocutorii mei, in intalnirile pe care le-am avut in aceasta toamna, daca, inchizand ochii, vizualizeaza chipul vreunul tanar ucis in Revolutie. Raspunsul a fost de fiecare data negativ. I-am intrebat daca stiu numele vreunuia dintre ei. Negativ si de aceasta data. Putem, cu siguranta, vizualiza chipul lui Decebal, al lui Gheorghe Doja sau al lui Tudor Vladimirescu. Dar nici unul din chipurile celor care au murit in locul nostru, acum doua decenii, pentru ca noi sa putem trai liberi in locul lor.
La Palatul Cotroceni, la Palatul Parlamentului ori la Palatul Victoria, institutii care datoreaza atat de mult celor de o mie de ori jertfiti, nu exista nici un semn de recunostinta pentru sacrificiul lor.
La Praga, chiar in centrul orasului exista un moment dedicat lui Jan Palach si lui Jan Zajic, care si-au dat foc in 1969 protestand astfel pentru ocuparea Cehoslovaciei de catre trupele sovietice. In intreaga Europa sunt monumente dedicate acestor martiri. Cu numele lui Jan Palach a fost botezat chiar si un asteroid. Cine cunoaste numele lui Liviu Corneliu Babes, care in data de 2 martie 1989 si-a dat foc, coborand ca o torta vie pe schiuri la Poiana Brasov, lasand in urma o pancarta ce atragea atentia asupra crimelor regimului communist? Cine isi mai aminteste de Calin Nemes, ranit in Revolutie, care, din disperare, in fata unei lumi dispretuitoare fata de martiriul tinerilor, s-a spanzurat in 1993? Dar de Lucian Matis, ucis la Cluj, la doi pasi de Calin Nemes? L-am vizitat pe Lucian in noiembrie 1989 la el acasa. Nu l-am mai vazut decat in fotografia care il arata impuscat pe asfalt, in 21 decembrie al aceluiasi an…
Copiii invata la scoala despre Ana lui Manole care a fost ucisa in timp ce ducea mancare sotului ei. Dar ei nu invata nimic despre Ioana Salagean, eleva in clasa a douasprezecea la Liceul Iulia Hasdeu din Bucuresti, care a fost impuscata in decembrie 1989 in timp ce ducea mancare iubitului ei care era soldat? Care e diferenta intre Ana lui Manole si Ioana Salagean, cata vreme amandoua au fost ucise din prea multa lor iubire? Diferenta este ca pe jertfa Anei s-a construit Manastirea Argesului. Pe jertfa Ioanei nu s-a construit inca nimic sfant.
De aceea conducatorii nostri, de douazeci de ani incoace, se tem sa dea nume martirilor nostri. De aceea noi nu mai stim numele acestor morti, cei mai tineri si mai frumosi ai neamului nostru. Nimeni nu si-i asuma pe mortii cei noi. Unii, din vina de a-i fi ucis, noi ceilalti, din vina de a le fi supravietuit nevrednici.
A fost o comemorare de doua ori trista. Intai ca ne indurereaza vietile lor netraite. Si, in al doilea rand, pentru ca, prin tot ce s-a intamplat in ultima vreme, prin lipsa oricaror repere morale, prin felul in care urmasii Frontului Salvarii Nationale, batjocura Revolutiei romane, isi disputa astazi care e mai anticomunist decat celalalt, prin faptul ca numele se sterg pe crucile lor si nimeni nu le rescrie, parca ar fi fost ucisi a doua oara…
Guvernul a fost investit. Traiasca opozitia!
miercuri, decembrie 23rd, 2009
Fiecare partid a fost o vreme singur la guvernare, numai PD nu trecuse prin experienta asta. Se intampla acum.
Prea multa trufie, insa. Prea multe cuvinte gaunoase. Si, unele amenintatoare. Cum ar fi perlele lui Traian Basescu, unsul lui Dumnezeu. Imi imaginez cum ni s-ar fi parut depunerea juramantului lui Sarkozy, insotit de incantantiile arhiepiscopului Andre al Parisului sau juramantul lui Barack Obama la Capitoliu, insotit de rapaielile tobelor stramosilor sai kenieni. Dar, in fine, precum regii Romaniei Mari, presedintele a dorit binecuvantarea Patriarhului. Ce a spus, insa, dupa aceea unsul Domnului e interesant. Te-ai fi asteptat la vreo frantura din epistolele Sfantului Apostol Pavel catre Corinteni, cea mai frumosa oda adusa vreodata dragostei. Dar nu. Traian Basescu, sclipind de mirul inca neuscat pe frunte, ameninta. Vremea coalitiilor contra a trecut. Vine era dialogului, a coalitiilor pro. De parca intr-o democratie nu dialoghezi si cu cei care sunt contra. De parca cel care e cu presedintele si cu guvernul e a priori bun, iar cel care e in opozitie e rau.
Pe noi ne acuza unii ca nu am vrut sa fim la guvernare. Cine n-ar vrea sa fie la guvernare? Dar uneori, pentru binele tarii, e bine sa fie onoare si demnitate mai ales in opozitie. Ce-ar fi fost daca pe vremea comunismului am fi fost toti la guvernare? Ce-ar fi fost daca pe vremea F.S.N.-ului am fi fost toti la guvernare? Prea mare diferenta nu pare a fi intre regimurile acelea si acesta. Romania anului 2010 are cel putin la fel de multa nevoie de o opozitie puternica, de bun simt, capabila sa infranga tendintele dictatoriale, pe cata nevoie are de un guvern bun.
Nu ne blamati ca am ramas in opozitie. Sustineti-ne, caci daca veti avea nevoie de ajutor, noi vom fi cei care va vom reprezenta. Nu va trece mult pana cand veti privi catre noi cu speranta.
Cum e turcul si pistolul
vineri, decembrie 11th, 2009Sunt intrebat uneori daca si cum am reactionat in legatura cu acuzatiile ce mi s-au adus la sfarsitul lui octombrie 2006, atunci cand am fost desemnat candidat la postul de comisar european. Acuzatiile au fost deosebit de variate, dovedind fantezia autorilor in astfel de chestiuni, cat si bine dirijate, astfel incat tinta sa fie nimicita. Ca tinta nu a fost nimicita, dovada stau chiar aceste randuri si autorul viu si nevatamat care le scrie. Ca obiectivul a fost atins, totusi, dovada e faptul ca Leonard Orban a fost desemnat comisar european si nu Varujan Vosganian. Dar tot raul spre bine, ceea ce am facut in ultima vreme a fost mai aproape de felul meu de a fi.
Ca sa raspund dintr-o suflare, chiar si intr-o enumerare atat de impresionanta, in zilele de 27-28 octombrie 2006 am devenit, brusc, urmatoarele: spion, securist, mafiot, iredentist, extremist si rasist. Responsabilitatile au fost repartizate astfel:
- - Liviu Turcu, un dezertor din randul spionajului romanesc, impreuna cu jurnalistul Marius Tuca m-au acuzat ca as fi spion si securist;
- - Ziarul Evenimentul Zilei, ca sa nu se lase mai prejos, cum mi-au marturisit apoi jurnalistii care au scris articolele, m-au acuzat ca sunt securist si mafiot;
- - Grupul parlamentarilor europeni ai P.S.D. a lansat la Bruxelles o campanie rapid insusita de ceilalti parlamentari ai grupului socialist care, fireste, habar n-aveau care e realitatea, ca as fi extremist (de dreapta, normal);
- - Cativa “binevoitori” au trimis la Bruxelles trunchieri ale declaratiilor mele politice din care rezulta ca nu recunosc Republica Moldova (!?);
- - Presedintele Basescu, dand exemplul personal, precum Mihai Viteazu insfacand securea in lupta de la Calugareni, m-a acuzat ca as fi rasist, cerand nici mai mult nici mai putin decat inchiderea tiganilor in ghetouri. Aceasta declaratie rasista (din seria tiganca imputita) i-a placut atat de mult presedintelui incat a repetat-o la talk-show-ul doamnei Firea, chiar si dupa ce imi retrasesem candidatura.
Dintre toate acestea, cea mai grava acuza, celelalte fiind intr-un registru obisnuit dambovitean, s-a dovedit cea privind apartenenta la serviciile de spionaj si la fosta Securitate. A fost a doua oara cand am dat pe cineva in judecata. Prima oara a fost in 2001, cand l-am dat in judecata pe Traian Basescu pentru calomnie, a venit la tribunal si si-a cerut scuze, recunoscand ca acuzatiile erau neintemeiate si am fost de acord sa oprim procesul. De data asta, l-am chemat in judecata pe Liviu Turcu, autorul acuzatiilor, pe Marius Tuca, ce a garantat public pentru veridicitatea acuzelor si care a condus campania mediatica, precum si Editura Intact, care publica Jurnalul National. Inutil sa spun ca Liviu Turcu, de curajos ce era, a dat bir cu fugitii si nu l-a mai gasit nimeni. Procesul a implinit saptamana asta trei ani. Mai e putin si il ducem la gradinita. Are toate sansele, caci la ultimul termen, din 9 decembrie, procesul s-a amanat iarasi pana la …17 martie 2010, pe motiv ca in seara dinaintea procesului avocata lui Marius Tuca a simtit ca e predispusa la gripa(!?). Nu stim de care gripa, caci nu a fost prezentat niciun certificat medical.
Sa zicem ca acest proces are o tenta personala. Desi nimeni nu s-a intrebat cum acesti vajnici aparatori ai dreptatii nu au reactionat in niciun fel cand am devenit, asa spion si securist cum eram, ministru peste intreg bugetul tarii, peste vami, peste sistemul energetic, peste centrala nucleara, cand am semnat, in contul tarii, acte de vreo doua sute de miliarde de euro, ba chiar am fost si membru in Consiliul Suprem de Aparare a Tarii? Sau cand am primit acces la informatii clasificate de cea mai inalta securitate din partea NATO, cum ar fi COSMIC TOP SECRET?
Sa trecem peste. Intrebarea e alta si raspunsul poate sugera cat de mult ne respectam in propria noastra tara, cat de vigilente si de atasate interesului national sunt institutiile Romaniei si, in general, cat de patrioti suntem. Asadar, unul dintre membrii importanti ai retelelor de spionaj romanesti isi tradeaza tara si fuge in Statele Unite ale Americii. Unde este indeajuns de sincer cu anchetatorii sai si de tradator cu fostii sai colaboratori incat capata protectie din partea statului american. Dupa saptesprezece ani se reintoarce in Romania. Nimeni nu il intreaba nimic despre intamplarile petrecute cu atat timp in urma. Mai mult chiar, respectivul acuza public statul roman ca doreste sa inflitreze un spion acoperit in pozitia de comisar european si care, pe deasupra, mai e si fost securist. Apoi Liviu Turcu zburda vreo doua-trei zile pe la televiziuni, da interviuri, devine vedeta nationala si…dispare, odata treaba incheiata. Nimeni nu i-a cerut, cum spuneam, socoteala pentru absolut nimic, nici despre informatiile date unei puteri straine, nici despre temeinicia acuzatiilor la adresa mea si, in fond, la adresa Romaniei, nici de ce, daca le avea, nu a spus nimic pana atunci? V-ati putea imagina o astfel de situatie in Statele Unite, Franta sau Marea Britanie?
Din pacate, toate institutiile abilitate ale Romaniei au tacut pentru ca tentativa de compromitere a mea a fost dirijata de autoritatile romane, pana la cel mai inalt nivel, si atunci cand interesul politic o cere, puterile statului prefera sa priveasca intr-o parte sau cu ochii in jos, daca nu chiar cu ochii inchisi de-a binelea. Iar Turcu in acest caz n-a mai fost turc, ci pistol. Turcul a fost altcineva…
