Archive for ianuarie, 2013

Pe lume cineva e mereu legat la ochi. Justitia trebuie sa asume acest rol, pentru ca oamenii sa poata privi slobod. Altminteri, daca justitia are privirile slobode, oamenii vor fi legati la ochi.

sâmbătă, ianuarie 5th, 2013

In cei opt opt ani cat a fost presedinte al Romaniei, Traian Basescu a avut doua teme predilecte – justitia si serviciile. Imi amintesc de o discutie pe care am purtat-o, prin 2008, cu primul ministru de atunci, Calin Popescu Tariceanu, in cabinetul dansului de la Palatul Victoria. M-a intrebat daca am cunoscut vreun lucrator de la SRI sau de la SIE. I-am raspuns ca, exceptie facand cei avizati de catre Parlament, anume Virgil Magureanu, Radu Timofte, George Maior, Claudiu Saftoiu, Razvan Ungureanu etc. nu cunosc niciunul. M-a intrebat, apoi, daca am cunoscut vreun procuror. I-am raspuns ca nu cunosc decat fosti procurori, precum Victor Ciorbea sau Monica Macovei, dar ca nu stiu niciun procuror in functie. Mi-a marturisit ca nici el. Pe vremea aceea erau doua Romanii. Una, a noastra, care se preocupa de mersul economiei si de cresterea bunastarii oamenilor. Si o alta, reprezentata de Traian Basescu, care avea cu totul alte ocupatii. (more…)

Sergiu Nicolaescu, regizor al propriei vieti, o viata care a meritat traita

joi, ianuarie 3rd, 2013

Bravii fedayni armeni, luptatori in munti, aveau o vorba: patul e facut pentru somn, moartea se primeste in picioare. Sergiu Nicolaescu nu a luptat cu arma decat in filme – socotind ca Revolutia din 1989 a fost tot un fel de film neorealist – dar, auzind vestea pe cat de  dureroasa, pe atat de surprinzatoare a mortii lui, nu pot sa nu ma gandesc la cuvintele fedaynilor.

Eu nu l-am cunoscut decat dupa 1989. Pe vremea cand lucram la Palatul Victoria, prin ianuarie 1990, apoi in Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala si apoi in Senat. Avea aceeasi eleganta de invidiat, vocea aceea inconfundabila si mersul marilor actori hollywoodieni ai filmelor western, apasat si, totusi, usor leganat pe fiecare pas. Era gata, oricand, sa ajute o initiativa pentru sustinerea culturii, se arata indarjit in a apara cauze pierdute si facea parte din categoria aceea rara a romanilor care socotesc ca nu trebuie sa dusmanesti pe altii pentru asta, gasind suficiente motive de mandrie in tine insuti.

Era tot asa ca in filme. De altfel, viata lui Sergiu Nicolaescu, o viata care a meritat traita, a fost un fel de film al carui regizor a fost el insusi. E mare lucru sa poti trai in felul asta. Chiar daca, in ultima clipa, viata ne aduce aminte, in mod implacabil, ca exista un regizor mai mare decat noi toti…

In anul 2012 poporul roman a invins. In anul 2013 poporul roman trebuie sa si castige, de pe urma acestei izbanzi.

marți, ianuarie 1st, 2013

Dragii mei prieteni, am lipsit cateva zile pentru ca sunt plecat din tara si abia acum am gasit o fereastra de Internet prin care sa va pot privi. Va trimit un gand bun, cu toata melancolia anului care a trecut si cu nazuintele anului care vine. Am trecut impreuna cativa ani grei, m-ati incurajat, m-ati dojenit, m-ati povatuit, am nadajduit si am deznadajduit impreuna, dupa imprejurari, si am ajuns, in sfarsit la un liman care nu e , de fapt, decat un alt inceput. (more…)