(more…)

Îmi exprimam deunăzi, nedumerirea în legătură cu faptul că numeroase televiziuni din lume păstrează obiceiului dublării vocii personajelor, în loc să treacă pe sistemul subtitrării. Noi, românii, ne-am bucurat de efectele benefice ale subtitrării încă de la înfiinţarea Televiziunii Române, acum mai bine de o jumătate de veac. Ai prilejul să auzi timbrul original al actorilor, în plus, îţi poţi obişnui urechea cu limbile străine, pe care, astfel, le înveţi mai uşor. Ana Maria Orozco şi Natalia Oreiro, mai exact Betty cea urâtă şi Milagros din Inger sălbatic, au fost profesoarele de limbă spaniolă ale fetiţei mele care, privind nesmintit serialele cu pricina, a deprins fluent limba spaniolă. Ca să nu mai vorbim de riscul unor substituiri hilare, cum ar fi imaginea lui Sharon Stone, picior peste picior (nu tot timpul) în Basic Instinct, şoptind în limba… bulgară. Mi s-a răspuns că trecerea de la dublare la subtitrare este împiedicată de sindicatele actorilor care şi-ar pierde, astfel, într-o meserie a marilor, dar puţinelor şanse, o sursă stabilă de subzistenţă.

(more…)

În campania electorală din toamna lui 2012, efectul pervers a fost colesterolul. Întrebat fiind care este cel mai mare adversar în campanie, chiar aşa am şi răspuns, fără să ezit. Nu PDL, nici PPDD, nici alt partid, ci colesterolul. Campania aceea a fost un adevărat triumf, am luat aproape 70% din voturi, şi alegătorii au început să sărbătorească mult înainte de ziua votului. Iar dacă socotim cât de primitori sunt ieşenii de pe malul drept al Prutului, vă puteţi imagina că nu a fost deloc o campanie uşoară, iar lupta împotriva colesterolului a fost singura pe care am pierdut-o fără putinţă de tăgadă. (more…)

Slăbiciunea politicii româneşti se poate formula aşa: cu cât clasa politică generează mai multe crize, cu atât ea este mai puţin capabilă să le depăşească.

Din păcate, societatea românească are resurse nebănuite de a genera crize. Iar clasa politică nu se lasă cu nimic mai prejos. Crizele clasei politice iau forme variate, dar toate au aceleaşi cauze: ambiguităţi constituţionale şi legislative, fragilitatea statului de drept şi absenţa dialogului politic. (more…)

Foştii miniştri ai Economiei, Varujan Vosganian şi Lucian Bode, vin, joi, 23 octombrie 2014, orele 16,00, la dezbaterea pe probleme de minerit şi energie, organizată de ACL Gorj.

Evenimentul se va desfăşura la Casa de Cultură a Sindicatelor din Rovinari, fiind invitaţi să participe şi liderii sindicatelor din cadrul Complexului Energetic Oltenia, atât de la FNME cât şi de la SMEO, dar şi din Valea Jiului.

Primvicepreşedinţii democrat-liberali Adreea Paul şi Cătălin Predoiu vor fi şi ei prezenţi la discuţii, ne-a spus Denisa Şuţă, purtător de cuvânt al ACL

http://www.radioinfinit.ro/2014/10/20/vosganian-bode-paul-si-predoiu-la-dezbaterea-acl-de-la-rovinari/

În luna iulie a anului 1998 lansam, la Bucureşti, ca preşedinte al Partidului Alternativa României, Manifestul Dreptei din România. Câteva luni mai târziu propuneam conducerii Convenţiei Democrate din România transformarea acesteia într-o puternică coaliţie de dreapta, lucru ce a fost refuzat de celelalte partide şi organizaţiile civice ale CDR. În martie 1999, Partidul Alternativa României şi-a schimbat denumirea în Uniunea Forţelor de Dreapta şi şi-a ales imnul pe care l-a lansat într-un turneu care a început la Bucureşti, într-un concert la Sala Radio, şi a continuat în marile oraşe ale ţării (Iaşi, Timişoara, Cluj). Imnul UFD, creaţie a formaţiei Phoenix şi remixat de Adrian Iorgulescu, preşedintele Uniunii Compozitorilor, nu era altceva decât binecunoscutul fragment din Invocaţie de pe LP-ul Cantafabule, pe versurile lui  Şerban Foarţă şi Andrei Ujică.

Într-un mod simbolic, Alianţa Creştin-Liberală a ales exact aceeaşi piesă muzicală, imnul UFD,  pentru a deschide mitingurile sale în marile oraşe, în cadrul campaniei prezidenţiale. Să ne reamintim versurile acestui imn al Dreptei din România:

Fie să renască numai cel ce har
are de-a renaşte, curăţit prin jar,
din cenuşa-i proprie şi din propriu-i scrum,
astăzi, ca şi mâine, pururi şi acum.

Mă sună un bun prieten de-al meu, mare prozator şi pensionar. Îmi povesteşte cum, deschizând plicul în care se afla talonul său de pensie, trimis prin Poşta Română, a găsit capsat de talon o foaie care îl avertiza că dacă va ajunge Klaus Johannis preşedinte, va purcede la tăiatul pensiilor. (more…)

Zilele trecute (vezi şi una dintre postările mele anterioare) Consiliul Superior al Magistraturii a decis să solicite Inspecţiei Judiciare o anchetă în prinţa unor declaraţii pe care le-am făcut, socotind că ele ar putea fi interpretate ca un atac la adresa justiţiei. Pe scurt, era vorba despre exprimarea, în cadrul unei emisiuni televizate şi pornind de la cazul senatorului Sorin Roşca Stănescu, a nedumeririlor mele privind discrepanţa frapantă dintre unele hotărâri de achitare la instanţele de fond şi condamnări cu executare la instanţele superioare. Iată, însă, că, printr-o decizie recentă, CEDO îmi dă, într-un mod categoric, dreptate, socotind inadmisibilă condamnarea în apel, după achitare, fără să existe elemente noi. Mai mult de atât, consideră că, în astfel de situaţii este obligatorie revizuirea. Iată şi ştirea, aşa cum a fost ea prezentată de luju.ro: (more…)

Trebuie să mărturisesc că unii dintre prietenii mei monarhişti (mai toţi prietenii mei sunt monarhişti, ca şi mine) s-au arătat bucuroşi de declaraţia lui Victor Ponta cu privire la eventualitatea unui referendum privind posibilitatea reinstaurării monarhiei. Mie mi se pare, însă, că nu prea au de ce să bucure, căci, de fapt, un astfel de referendum organizat de PSD nu este o şansă pentru monarhie, ci un pericol şi că, de fapt, referendumul va fi organizat nu pentru a permite reinstaurarea monarhiei, ci pentru a închide definitiv această dezbatere. (more…)