Mă întreabă cineva: care e adevărata semnificaţie a rezultatului alegerilor prezidenţiale? Răspund: Ca să putem da răspunsul în cunoştinţă de cauză va trebui să mai aşteptăm, măcar şase luni.
Mulţii alţii spun: acesta e semnalul că e nevoie de o întinerire a clasei politice. Aici suntem de acord. Cred, însă, că enunţat în acest fel, acest deziderat nu este, el singur, de ajuns. (more…)
Site-ul literar spaniol Librapatas realizează diverse clasamente literare. De această dată, în ajunul Galei Eurovision 2014, pornind de la cărţile traduse, în decursul timpului, în castiliană, site-ul îşi propune să răspundă la întrebarea: dacă ar fi să se organizeze un festival Eurovision la care să nu se prezinte melodii, ci cărţi, care ar fi cei 26 de autori selectaţi? Iată că pe această listă literatura română este prezentă cu două nume: Mircea Cărtărescu (cu Ruletistul) care reprezintă România şi eu (cu Cartea şoaptelor), reprezentând… Armenia. E drept, cu menţiunea că sunt, totuşi, scriitor român. (more…)
Articolul “Memoria divizată. Reflecţii asupra comunismului: efectele lui şi defectele noastre” de Horia-Roman Patapievici în România literară, nr. 48-49 (21 noiembrie 2014).
Mulţumesc tuturor celor care m-au felicitat pentru trecerea prin Parlament a Legii privind subvenţionarea revistelor de cultură reprezentative. Unii dintre bloggerii noştri s-au arătat nedumeriţi că nu am anunţat din timp această iniţiativă (a fost depusă în Senat astă-primăvară) şi că s-a aflat despre ea abia când a căpătat votul final la Camera Deputaţilor.
Am învăţat multe lucruri în sfertul de veac parlamentar pe care l-am parcurs. Printre altele, am înţeles că dacă vrei să reuşeşti cu un proiect, trebuie să păstrezi cât mai multă discreţie. Dacă vrei doar să te lauzi că ai încercat, atunci, într-adevăr, nu ai decât să baţi trâmbiţa. Ior noi trebuia să reuşim, căci revistele de cultură erau la limita supravieţuirii. (more…)
Cred că cea mai fericită ipostază în care te poţi afla în România este aceea de biciclist pe Calea Victoriei din Bucureşti. Maşinile se îmbulzesc una într-alta, claxonează şi se încalecă, zdrelindu-şi bările de protecţie, strâmtorate în două benzi de circulaţie, în timp ce biciclistul trece voios şi biped pe banda lui, privind cu dispreţ la vehiculele patrupede.
Eu merg des pe Calea Victoriei, e chiar drumul meu spre Parlament (v-aţi prins, că, subliminal, doresc să sugerez că sunt prezent la şedinţele parlamentare 
). Aşadar pot depune mărturie că această categorie binecuvântată există. Am văzut eu însumi o dată, de când s-a construit banda pentru velocipede (adică devreo trei-patru luni) un biciclist care o folosea. (more…)
Copyright © 2009 Varujan Vosganian. Toate drepturile rezervate.