Cum uşor vă puteţi închipui, am primit numeroase întrebări din partea presei. Nu am răspuns pentru că, sincer, nu ştiu ce să răspund.

Am condus cel mai mare minister din istoria României. În subordinea ori coordonarea mea se aflau cca 160 000 de salariaţi din domenii diverse, de la Garda Financiară şi Vamă, până la instituţii financiare precum CEC şi Eximbank, ori companii din domeniul energetic şi extractiv. În perioada în care am fost ministru al economiei şi finanţelor am semnat peste 3000 de documente, care însumau, ca ordin de mărime, între 150 şi 200 de miliarde de euro. Am contrasemnat peste 70% din actele Guvernului. Am avut o răspundere uriaşă pe care mi-am asumat-o, zic eu, cu un anume curaj. (more…)

Intr-unul din comentariile sale, după memorabila zi de 12 aprilie 2015, în care Papa Francisc califică masacrarea armenilor drept Genocid şi proclamă pe Sfântul Grigore din Narek Doctor al Bisericii Catolice, Radio Vatican a prezentat următorul comentariu, care poate fi accesat pe

http://ro.radiovaticana.va/news/2015/04/12/gregorio_di_narek_-_dottore_della_chiesa/1136000:

(more…)

In ultima vreme am citit cu atenţie comentariile de pe blog. Cred, într-adevăr, că dacă acest blog va fi accesibil şi peste zeci de ani, el ar putea să fie o bună sursă de documentare pentru cei care vor dori să ştie ce s-a întâmplat şi, mai ales, ce au gândit românii despre ceea ce s-a întâmplat în anii din urmă.  Nu vreau să spun prin asta că toate comentariile sunt obiective. Unii dintre membrii clubului nostru nu descriu lumea aşa cum este, ci descriu imaginea lor despre lume. Cu alte cuvinte, interpretează faptele potrivit unei anumite grile, invariabile. Pentru ei important nu este să aibă dreptate, ci să aibă dreptatea lor. Multe comentarii încep cu “aşa cum v-am zis de mai multe ori…” Alte comentarii pornesc din răbufnirea unei dezamăgiri care împarte prea abrupt lumea în alb şi negru. Altele doresc, pur şi simplu, distracţie, spectacol, chiar dacă acesta, precum arena Colosseumului roman, pătează pereţii cu sânge, sau poate tocmai de aceea. Iar majoritatea tratează realitatea ca pe un meci de fotbal la care unii (mai mulţi) privesc din tribune şi îmboldesc, asmut sau huiduie pe ceilalţi, care îşi trag (scuzaţi expresia!) la gioale pe teren, , spre deliciul lor, fără să prevadă că, atunci când meciul se va încheia şi patimile se vor risipi, vor rămâne cu mâinile goale. (more…)

S-ar putea spune că e un record în literatura română. La cinci ani şi jumătate de la apariţie, romanul “Cartea şoaptelor” va fi lecturat în luna aprilie în peste douăzeci de traduceri pe toate continentele lumii. Dacă doriţi să vedeţi cum arată aceste traduceri, puteţi accesa http://www.worldwide-reading.com/archiv-en/24-april-2015-worldwide-reading-commemorating-the-centenary-of-the-armenian-genocide/lesetexte.

Lista finală a locaţiilor unde vor fi organizate în ziua de 21 aprilie 2015 lecturi publice, listă care cuprinde deja aproape patruzeci de ţări şi cca 150 de evenimente, va fi prezentată de Festivalul Internaţional de Literatură din Berlin şi Lepsiushaus din Potsdam, iniţiatorii lecturilor publice, la sfârşitul lunii aprilie.

Unii dintre colegii noştri de pe blog vorbesc despre clasa politică de parcă ar fi o armată de ocupaţie. De parcă oamenii politici ar fi niscaiva klingonieni sau romulani, coborâţi cu hârzobul din cer. E o formulă deja consacrată, a fost îndelung experimentată pe vremea comunismului când Ceauşescu era de vină pentru toate. Şi la urma urmei comodă pentru că oferă o scuză la îndemână, găsirea vinovaţilor oriunde în altă parte,şi soluţia aşijderea: alţii la rând! (more…)

Mulţumesc foarte mult pentru această onoare pe care mi-o faceţi în fiecare an, de a-mi da ocazia să spun câteva gânduri despre Mihai Eminescu. Numai că, de data asta, vă rog să-mi permiteţi să nu vin singur – să încerc să vin împreună cu dumneavoastră la această omagiere. (more…)