Sa facem o socoteala simpla. Pornim de a premisa ca salariile bugetarilor nu au mai fost majorate din octombrie 2008. Sa vedem atunci cum se modifica salariile reale pe parcursul anului 2010 si 2011.
Daca luam in calcul taierea veniturilor cu 25% , incepand cu 1 iulie 2010, precum si rata cumulata a inflatiei 2009 – 2010 de 13%, inseamna ca scaderea reala de venituri decembrie 2010 fata de decembrie 2008 este de cel putin 38%. Cum, pe parcursul anului 2010 au fost anulate sau diminuate o seama de alte drepturi (prime, tichete, stimulente), putem considera ca reducerea veniturilor, in termeni reali, este de aproape 50%. Asadar, cele 50% promise in campania electorala din 2008 au fost respectate, numai ca semnul a fost schimbat: nu s-au dat, ci s-au luat, ca bicicleta lui Aram Haceadurian de la Radio Erevan.
Sa vedem acum ce se va intampla in 2011. Se vorbeste despre o crestere de 15%, in termeni nominali, a veniturilor. In acelasi timp se va renunta la al treisprezecelea salariu ( scadere de 6,5% a veniturilor), se va renunta la primele de vacanta si la tichetele de masa (scasdere de 7,5% a veniturilor). De fapt nu este vorba de o majorare a veniturilor cu 15%, ci o mentinere a veniturilor la nivelul de la 1 iulie 2010, dupa reducerea cu 25%. Este, in fapt, o redistribuire de la al treisprezecelea salariu si de la primele de vacanta la salariul efectiv, si nu o crestere a veniturilor. Daca adaugam si inflatia de 5% de anul viitor, se cheama ca veniturile, in nominal, nu cresc, iar in termeni reali mai scad cu 5%.
Nu e nici o virtute sa reduci intr-atat veniturile bugetarilor, daca socotim ca nivelul mediu net al acestora se situeaza la cca 400 euro.
Aceasta este realitatea cifrelor, dincolo de toate demagogiile si iluziile pe care ni le vantura guvernantii. Cum e posibil ca, avand cheltuieli mai mari, in termeni reali, decat in 2008, sa avem o astfel de scadere a veniturilor salariatilor bugetari, misterul ramane de nepatruns.
@ Cris
Eu ma refeream la faptul ca doar ura (fata de dusmani, fata de asupritori, fata de dictatori) ne poate uni gindirea de a reactiona. Romanii nu se misca pina nu ajunge nemultumirea la stadiul de ura. Francezii de exemplu sunt altfel, ei se revolta si la o mica frustrare. In vremurile in care romanii isi urasc conducatorii sunt mai uniti, mai saritori, mai iubitori fata de semeni, mai receptivi fata de problemele altora, dar… in momentele cind nu mai exista dusman dispar aceste sentimente si revine fiecare pe cont propriu.
Exemplu pe care l-ai dat tu cu cei care au murit in inchisori, demonstraza tocmai ce ti-am zis eu. Ei au murit pentru ca semenii lor nu o duceau asa de rau precum o duceau ei in inchisoare, prin urmare i-au cam parasit. Cei care erau in inchisoare au depasit stadiul de ura, pentru ca li-i s-a infrint pina si demnitatea umana. Ei au renuntat la lupta, si-au acceptat soarta cu seninatate, iar cei care au supravietuit sunt aproape sfinti, sufletul lor a fost purificat in acel purgatoriu pe care l-au trait.
@sorin
In 1989 nu a fost o reactie a multimii. Eu am fost in Piata Universitatii. Eram doar cateva mii de oameni, ceilalti cascau gura de pe trotuar ori stateau acasa. Sa nu ne amagim,
@ Sorin
Demnitatea umana este o caracteristica intrinseca a omului, se poate sa nu fie respectata, dar nu poate fi luata: este calitatea fundamentala de a fi om, o calitate innascuta nu dobindita….cred ca o confunzi cu distinctie, stima, consideratie. Demnitate umana are chiar si cel mai chinuit om al lumii, chiar si cel care nu e constient ca o are, cum ar fi un prunc, ori, daca vrei si cineva cu dementa ori mai stiu eu ce deficit congenital ca Langdon Down sa zicem. Citeste drepturile omului si vezi ce inseamna demnitate umana. Pina si basescu are demnitate umana, chit ca nu are demnitate, adica e fiinta umana dar nu merita nici o farima de stima. Asa incit nu stiu cum poti spune ca celor care si-au purtat demnitatea umana pina dincolo de moarte li s-a “infrint demnitatea umana”. Si prefer sa ma opresc aici, il las pe lord sa te lamureasca, e mai blind decit mine.
Francezii or fi avind multe pacate, dar sa consideri ca se ridica din ura ori frustrare la cel mai mic lucru care ii incomodeaza? Dar ce, sunt o turma de gaini zburlite si bosumflate gata sa cotcodaceasca in delir ca le-a trezit careva din somn? Au o traditie de peste doua secole de afirmare a drepturilor lor. Déclaration des Droits de l’Homme et du Citoyen de la 1789 incepe asa: „Reprezentanții poporului francez, constituiți în Adunarea Naționalǎ, considerând cǎ ignorarea, uitarea sau disprețuirea drepturilor omului sunt singurele cauze ale nefericirilor populare și ale corupției guvernelor, au decis sǎ expunǎ, într-o declarație solemnǎ, drepturile naturale, inalienabile și sacre ale omului, astfel încât aceastǎ declarație, prezentǎ permanent la toți membrii corpului social, sǎ le aminteascǎ fǎrǎ încetare drepturile și îndatoririle lor….” Drepturi naturale, inalienabile si sacre. Se ridica din respect de sine si constiinta clara a drepturilor lor, care le sunt amintite fara incetare de doua secole, nu din ura.
Bref, cum se poate ca ceea ce spun eu sa demonstreze ce spui tu ? Esti convins de claritatea, justetea ori logica a ceea ce spui in lumina celor de mai sus? Poate ar trebui sa reformulezi ori sa clarifici.
@ Cris
Unde am zis eu ca francezii se ridica din ura ? Am zis ca sunt ALTFEL decit noi… Cred ca te grabesti sa ma contrazici.. dar eu stiu bine ce vorbesc.
Referitor la demnitate, consulta aici:
http://dexonline.ro/definitie/demnitate
… si vei vedea ca m-am referit la faptul ca acelor oameni li-i s-a infrint pina si calitatea de a fi demn data omului .
Nu ma pretind eu om cultivat, dar la capitolul logica …totusi, putem pune 20 de oameni sa citeasca ce-am scris eu, si nu cred ca mai gasesti unul care sa spuna ca eu am zis ca francezii se ridica din ura. In loc sa faci comentarii literare, poate era mai bine sa incerci sa intelegi ce-am vrut eu sa spun.
Mai ramine sa te iei si de faptul ca scriu cu î in loc de â
@sorin
Ura nu a construit niciodata nimic. Nu cred in rezolvarea problemelor prin ura si nici nu cred in clasamente nationale. Ceea ce poate uni si defini o natiune se cheama constructie/proiect comun, iar ura nu uneste ci dezbina.
in ceea ce priveste demnitatea, ea nu poate fi cuprinsa, fie si intr-o definite din DEX si nici nu poate fi infranta fara acordul tau. Cei din inchisori nu au renuntat la lupta si si-au acceptat postura cu demnitate. Mircea Vulcanescu cand s-a intins pe piatra rece si uda a celulei pentru ca Maniu sa nu raceasca, nu a renuntat la demn itate
@ sorin
In primul rind nu te contrazic ci incerc sa-ti clarific niste notiuni si incerc sa te invit sa le clarifici tu insuti. Demnitatea umana nu este o notiune de definit in dex. Nu ai sa gasesti nicaieri o definitie unica, este un concept filosofic si odata cu declaratia drepturilor omului un concept legal. Este un drept inerent si egal pentru toti oamenii, in timp ce demnitatea definita in dex si in mod curent de altfel este un concept moral, si deloc egal pentru toata lumea.
Cel mai simplu si clar mod de a privi demnitatea umana este, parerea mea, a lui Kant, omul este un scop in el insusi (ein Zweck an sich selbst) si nu un mijloc pentru a atinge alte scopuri – este de altfel si intelesul primului articol din Grundgesetz – Die Wuerde aller Menshen ist unantastbar, demnitatea umana este de ne-atins, intrinseca, inviolabila, inalienabila, sacra; unantastbar in germana are forta unei interdictii absolute. Omul nu este, nu poate fi folosit ca un obiect – amintesc constitutia germana tocmai pentru ca vine dupa o experienta istorica de cosmar, in care intr-adevar oamenii au fost tratati ca obiecte. Drepturile fundamentale ale omului de la 1948 sunt tocmai cele care definesc demnitatea umana.
Cei din inchisoare, si intimplator daca te adresezi mie sau lordului te referi inclusiv la singele nostru, la ai mei si la ai lui care au fost la Aiud, Pitesti si Poarta Alba, si-au pastrat demnitatea umana, au ramas oameni indiferent de circumstante, indiferent ca au fost tratati ca obiecte. In acel spatiu dintre stimul si reactie au ales atitudinea de om, nu pe cea de obiect si mijloc de a ajunge la si a distruge alti oameni.
@ LordulJohn
Gind la gind. Exista invinsi si invingatori dar nu exista infrinti si infringatori ca persoane diferite. Fringerea este o decizie personala. De alfel, infringator in sensul real este folosit numai in textele sacre, infringator al patimilor, al firii, semn ca fringerea este o decizie strict intre om si sine.
@ Sorin
Revenind la zilele noastre. In Romania, la aceasta ora este un atac indirjit si diabolic asupra demnitatii umane, in sensul real al acestei notiuni. Acesti guvernanti trateaza si folosesc oamenii ca obiecte si mijloace pentru a afecta alti oameni. Cind bocasescu taie salarii sau pensii nici prin gind nu-i trece ca se refera la oameni, muta cifre pe hirtie. Cind incearca sa invrajbeasca o categorie sociala impotriva alteia muta soldatei de plumb. Udrea se lupta cu televizoarele, e de-a dreptul psihotica, discuta cu obiecte. Poporul nu mai exista ci “tara”. Oamenii au disparut complet din vederea lor ca oameni, exista numai borduri, poduri, sosele, fintini cintatoare, buzunare de scuturat de taxe si imprumuturi de la FMI. Gindesc la nivelul bombei cu neutroni, oamenii sa dispara, importante sunt doar obiectele. Revenind la atitudinea care ar trebui sa ne defineasca in spatiul dintre stimul si raspuns: Depinde de noi sa fim oameni indiferent de intentia lor de a ne trata ca obiecte.
PS. Daca nu ai observat ca eu insami scriu cu i nu cu a, intr-adevar nu citesti ce scriu si nu cu mine te bati ci cu propriile tale idei. Bun si asa, important este sa-ti clarifici propriile idei, nu pe ale mele.
@ lordujohn
Nu inteleg de ce tot rastalmaciti ce zic eu. N-am spus NICAIERI ca ura poate construi ceva. Ce spui tu sunt idealisme, probabil traiesti sau ai trait in afara tarii si exprimi mai degraba o mentalitate de acolo. Ce spun eu sunt simplele realitati DIN ROMANIA. Din pacate asta e realitatea, romanul nu se ridica decit atunci cind ura ii produce venin in stomac, gindurile ii devin negre, privirea i-i se transforma in privirea unui lup ascuns intr-un tufis si asteapta momentul in care se aduna toti semenii, cauta momentul de slabiciune al dusmanului si ataca cu toata forta nimicind in cale pe toti cei ce se opun. Dupa izbinda se linisteste si intra iar in adormire. De aici s-a inspirat si Andrei Muresanu cind a scris Desteapta-te Romane.
In ceea ce priveste demnitatea, acelasi idealism il exprimi. Mircea Vulcanescu si inca citiva au reusit sa-si pastreze demnitatea. Ei sunt exceptiile care intaresc regula. Detinutii politici din inchisorile comuniste au fost mult mai multi. Imensa lor majoritate au cedat, si prin asta sa nu intelegi ca ii condamn. Au renuntat la orice lupta, si multi s-au sinucis, altii au murit tocmai pentru faptul ca au renuntat sa mai lupte pentru propria lor viata, multi au fost omoriti de proprii colegi de celula pentru ca devenisera asemeni unor fiare, fosti oameni transformati in canibali, altii au murit de boli pentru ca ajunsesera sa manince fecalele proprii sau ale colegilor de celula, si multe multe altele. In acelasi timp poporul isi vedea de treaba lui si putini au fost cei care si-au riscat viata pentru a protesta impotriva ororilor care afectau doar pe acei detinuti politici. Toata lumea stia de ei, dar cu toate astea au pierit aproape toti, pentru ca pe tot parcursul vietii lor nu s-a mai acumulat suficienta ura in popor pentru ca sa se revolte.
@ Cris
Da, infringerea demnitatii unui om tine de acceptul acelui om, dar eu tocmai asta am spus. Ei au cedat, iar ceilalti au infrint. Cind cineva renunta la demnitatea sa umana practic psihicul acelui om cedeaza definitiv, el putind sa devina orice: criminal, fiara, canibal, nebun sau pur si simplu sa isi suprime functionarea propriilor organe ale corpului.
Referitor la clarificarea ideilor, chiar nu-s curios ce crezi tu despre tine, eu pot doar sa-ti spun ca experienta acumulata de mine in viata asta imi da o mare siguranta a claritatii gindurilor mele.
@ sorin
Ce cred eu despre mine este treaba mea si nu aceasta este ce am pus in dezbatere, ce am discutat este un subiect nu persoana mea – faci o greseala de logica numita argumentum ad hominem. In privinta faptului ca te bati cu propriile idei, englezii au o expresie numita strawman fallacy, argumentul omului de paie. Cit despre siguranta gindurilor tale, si lordul traieste in Romania, si el este o realitate. Iar in ce ma priveste, chiar daca nu mai traiesc acolo, pot sa te intreb tu unde ai fost in 89? Pentru ca eu am fost acolo si n-am vazut lupi inveninati de ura si ascunsi in tufis, am vazut oameni. Stiu eu, poate vrei sa-i vezi si tu, ai 142 de fotografii la dispozitie
http://www.adiosidex.net/adiosidex/images/express_5/Romania%20-%20decembrie%201989%20(1).html
Scuze, mai incercam link-ul o data, daca nu merge cauta si singur imaginile, eu le-am vazut pe viu.
http://www.adiosidex.net/adiosidex/images/express_5/Romania%20-%20decembrie%201989%20(106).html
Dar, in fine, intreba-l pe VV, si dinsul a fost acolo, daca cei care s-au ridicat aveau “privirea de lup inveninat de ura”. Lupii erau, hmmmm, ceilalti.
@sorin
Ura nu-ti va conferi niciodata o claritate a ideilor. Oamenii nu au nevoie de ura, ci de proiecte comune. De exemplu, noi avem nevoie de un proiect de tara, avem nevoie de ceva care sa ne uneasca nu sa ne dezbine.
Poate ce spun eu sunt idealisme, desi eu cred ca sunt chestiuni pragmatice si realiste, dar nu inteleg de ce idealismele trebuie sa fie de import. De ce nu as putea fi idealist traind in Romania? Pe mine nu ma intereseaza ura care ar putea duce la o izbanda, pe mine ma intereseaza ce facem a doua zi dupa izbanda. Daca tu propui modelul urii pentru o izbanda urmata de o adormire, iti respect opinia, dar nu sunt de acord cu ea.
@ LordulJohn
Ura da certitudini, nu claritate. Well, daca nu vrea sa-si puna la crescut propriile idei, nu discuta ci afirma “certitudini”, ce sa faci?
Excursie in certitudini:
” Cele mai ferme certitudini ale noastre sunt si cele mai suspecte, ele marcheaza limitarile noastre. Viata este mediocra daca nu este miscata de o nevoie invincibila de a-si extinde granitele” Ortega Y Gasset
” Putem avea certitudini numai asupra lucrurilor pe care nu le intelegem” Eric Hoffer
” Nimic nu este mai cert si de neschimbat decit incertitudinea si schimbarea” John F Kennedy
“Indoiala nu este o conditie placuta, dar certitudinea este una absurda” Voltaire
“Singurul lucru cert este ca nimic nu este cert” – Pliniu cel Batrin
“Certitudinile sunt inamici mai puternici ai adevarului decit minciuna” Nietzsche
Gata, eu ridic din umeri, am incheiat conversatia, ma duc la munca. Noapte buna milord. Certitudini placute, sorin.
@ lorduljohn
Eu n-am spus nicaieri ca ura e buna la ceva. Iarasi imi rastalmacesti vorbele. Am spus doar ca ASTA E SITUATIA … din pacate. N-are rost sa ne facem ca nu-i asa, vom rabufni doar cind ura va deveni de nesuportat.
N-am spus nici ca nu e bine sa fi idealist. Numai ca din pacate in Romania asta nu cred ca vei gasi prea multa sustinere.
Sunt de acord si eu ca avem nevoie de un proiect de tara, dar pentru asta cred ca trebuie sa apara cineva care sa aiba acel proiect, iar mai apoi sa reuseasca sa-l si inoculeze in gindirea colectiva. Ori, din moment ce acel cineva nu s-a facut simtit inca… poate ca trebuie sa ne multumim cu proiectul european.
@ Cris
In 89 am fost inca din 21 decembrie ora 12 prezent la toate evenimentele majore. Intre orele 15-16 din data de 21 am fost alaturi de Mircea Diaconu pe Mahgeru, chiar intre Intercontinental si Cinematograful Patria. Au trecut zeci de taburi in viteza la mai putin de un metru de mine, am fost la un moment dat inconjurati de scutieri pe toate partile. Am plecat din piata universitatii la ora 1 noaptea cu metroul, pentru ca se prelungise programul pina tirziu ca oamenii sa poata pleca. Chiar in acea noapte am inteles ceea ce ti-am zis: anume faptul ca odata ajunsa ura la maxim nu mai era cale de intoarcere, si atunci in noaptea aia toata lumea zicea din gura in gura: miine la 12 la televiziune. miine la 12 la televiziune.
Deci, eu eu chestiile astea nu le-am vazut in poze, nici la tv si nici in vreo carte a vreunui autor gen Grigore Cartianu care azi da un cu totul alt sens la ceea ce s-a intimplat atunci. Am fost printre primii liberali care l-a cunoscut pe Radu Cimpeanu si Dan Lazarescu, moment in care am vrut sa ma inscriu in PNL, iar Dan Lazarescu ne-a zis ca nu este nimic pregatit ca sa se poata face inscrieri, si ca vor incerca sa schiteze zilele ce urmeaza o structura pentru filialele locale, iar eu fiind din Cluj am fost printre primii 15 oameni prezenti la primele sedinte ale PNL Cluj, iar dupa ce am organizat cit de cit sediul care l-am primit am inceput sa facem inscrieri. Eu am avut numarul 27 in PNL Cluj, si primii 5500 de membri ai PNL Cluj au fost introdusi de mine in baza de date din calculator. PNL Cluj a scos prima publicatie a partidului in Transilvania, anume ziarul Ardealul, pe care impreuna cu un coleg le aduceam la Bucuresti si le vindeam pe lazi de lemn in fata sediului PNL de pe Magheru. In saptamina dinaintea alegerilor din 20 mai 90 am vindut 20.000 de exemplare, iar noaptea dinspre 19 spre 20 am urcat pe tren, si dimineata eram la sectia de votare la ora 6, ca reprezentant PNL. Si multe alte activitati, care pe vremea aia erau mult mai dificil de realizat.
N-am nevoie ca sa-mi recunoasca nimeni meritele, niciodata n-am pus pret pe asta, dar nici nu accept lectii de viata de la nimeni.
@ Sorin
Tot respectul. Dar atunci cu atit mai mult ar trebui sa te uiti la fotografii, ca sa-ti amintesti ca nu a fost ura ci speranta, solidaritate. N-ai iesit in strada ca lupul sa fii intre lupi, ai iesit pentru ca stiai ca fara tine acolo ceilalti mor, cred eu. Poate ma insel, asa am iesit eu, dar si altii multi pe care ii cunosc. Ura ai avut in suflet? Ura ai vazut pe fata lui Mircea Diaconu? Timisorenii au fost lupi, animale pline de ura? Pentru ca eu n-am vazut ura pe fetele celor de la Urgenta ci o liniste si o lumina de-a dreptul supraomeneasca. N-am sa uit niciodata ochii unuia caruia i-am cusut obrazul sfirtecat de la gura la ureche pe viu ca nu mai aveam nici picatura de anestezic, de ata ce sa mai vorbim, s-a cusut la macrame, si care mi s-a uitat tot timpul in ochi cu o seninatate dumnezeiasca. Nici pe fratele unui coleg al meu chirurg, ciuruit de gloante explozive, la modul cel mai concret frint, pentru ca i-au trecut prin oase, nici lumina din ochii lui n-am sa o uit. Nu a fost ura noastra ci a lor. Asa cum, si dupa, arma lor a ramas aceeasi ura, acelasi dispret sufocant.
Spui ca esti liberal si om cu picioarele pe pamint, eu nu, dar in ne-liberalitatea si idealismul meu de ne-roman si traitor pe luna, tot nu cred ca romanii sunt un soi de jivine care atunci cind dorm sunt oi si cind se trezesc sunt lupi. Cred ca lupul ramine totdeauna lup indiferent ce piei isi pune pe dinsul, si cred ca omul ramine om. Lectii de viata iau tot timpul, asta mi-e meseria, sa invat tot timpul de la viata si de la oameni: nu consider ca m-ar umili, dimpotriva. Dar, intr-adevar, am sa refuz intotdeauna o lectie de ura. VV spune ca unde e multa ura e si multa iubire, stiu eu, sper ca o fi adevarat si pentru tine.
@ cris
Eu n-am incercat nicio clipa sa-ti dau vreo lectie despre ura, nici tie nici altora. Am incercat doar sa-ti exprim ce cred eu. In ceea ce priveste lupii cred ca ai o parere prea buna despre ei. Lupii nu sunt deloc animale curajoase. Lupii nu ataca niciodata daca nu simt ca e momentul prielnic, ei asa cum am mai spus isi petrec timpul mai mult in tufisuri la pinda. De asemenea lupii nu ataca niciodata dar absolut niciodata daca sunt satui. Lupii nu sunt animale puternice, iar ei stiu asta si preferea sa flaminzeasca pina la extrem decit sa-si riste pielea intr-un atac nereusit. Abia cind foamea ii patrunde puternic li-i se declanseaza ferocitatea. Lupii satui sunt foarte scumpi la vedere chiar si in inima padurii.
@ VV
Ati prins momentul de la ora 12 fara ceva minute cind venea lumea dinspre calea victoriei pe stradutele laterale spre universitate dind cu tablourile lui ceausescu de pamint, rupind stema de pe steaguri si strigind Jos ceausescu ?
Eu stateam in statia de troleibuz de vis-a-vis de universitate de mai bine de o ora, pentru ca toata circulatia oricaror vehicule pe centru fusese blocata si urma sa se deschida dupa terminarea manifestatiei din fata CC. Am prins din plin acea reactie si a fost si pentru mine un mare soc, am intrebat lumea ce s-a intimplat la CC, si cei mai multi au spus ca a fost o reactie la un sunet provocat de o boxa si de la care s-a creat o invalmasala de panica. Eu cred ca acela a fost practic momentul exploziei urii acumulate in oameni. Daca multimea ar fi fost una asemanatoare multimii care il asculta pe Papa la Vatican, niciodata nu s-ar fi generalizat panica si n-ar fi degenerat manifestatia.
Intr-adevar mai tirziu pe Magheru erau multi guracasca pe trotuare, dar chiar si ei isi asumau un risc mare, pentru ca multi se temeau ca daca revolta e inabusita vor exista turnatori care vor spune la fabrica, sau acolo unde lucreaza ca au participat la evenimente. De la 12 pina pe la ora 2 am facut ture intre universitate si romana, dupa care au inceput scutierii sa preia controlul asupra situatiei, si cam la jumatea bulevardului au patruns in forta formind un baraj si despartind lumea in 2 parti. Pe mine m-a prins in partea cu universitatea, iar pe cei care i-a prins in cealalta parte au inceput sa-i inpinga spre romana unde scutierii erau mai bine grupati. Acolo s-au facut si arestari masive si lumea de dincoace incepuse sa se teama ca la fel se va petrece si la capatul celalalt. Chiar imi aduc aminte ca astfel de idei aparute in multime prindeau repede, si chiar si eu incepusem sa fiu mai atent inspre unirii. In tot acel timp stradutele laterale deveneau barate de scutieri, si cam de pe la ora 5 singura cale de scapare fusese lasata gaura de la metrou.
Ei bine, vreau sa va spun ca si cei de pe trotuare aveau un rol, pentru ca sporeau oarecum increderea in a mai ramine, pentru ca oamenii prinsi in zona erau totusi multi. Scutierii au facut o mare gresala tactica: au tras prima rafala de arme la jumatea bulevardului, impingind practic lumea spre intercontinental, adica intr-o zona in care lumea era mai multa. Eu eram cam la vreo 70-80 de metri de cei inspre care s-a tras atunci, si tin minte ca locul din fata mea se elibera rapid si dintr-o data mi-am adus aminte ca aveam treaba in alta parte. Eu consider ca e normal sa-ti fie frica de unii cu arme care le mai si folosesc, cind tu esti doar cu miinile goale. Si totusi, daca revolutia asta s-a produs este datorita faptului ca oamenii nu au plecat, chiar si aceia de pe margine. Si mai ales pe masura ce se innopta frica era tot mai mare, iar daca lumea n-ar fi fost suficient de inversunata impotriva regimului ar fi plecat demult catre casele lor. Deci, sunt convins ca daca lumea ar fi fost dispersata in primele 2-3 ore azi n-ar mai fi existat o revolutie. Revolutia in opinia mea s-a datorat faptului ca la 12-1 noaptea cind s-a eliberat piata a plecat cu un sentiment de victorie, lumea vazuse slabiciunea regimului si stia ca daca a doua zi va veni cu un efort mai mare regimul va cadea.
@sorin
Am prins mai toatemomentele revolutiei, Sorin. Eu am fost arestat, am vazut camerele de tortura de la Securitate si puscaria (pe dinauntru).