Tema zilei – 24 iunie 2011: Noi va iubim, Majestatea Voastra!

Unul dintre motivele pentru care istoria noastra este asa de ratacitoare e faptul ca avem atat de putine repere pe care sa le asumam si cu care sa ne mandrim. Istoria mai veche e luata in raspar. Istoria recenta e atat de tulbure, incat nu stim a deosebi calaul de victima. Iar viitorul este incert. Nu este de mirare, in astfel de conditii, ca mizele noastre se ieftinesc intr-atat incat totul se pune sub semnul indoielii si, in consecinta, devine negociabil.

M-am intrebat, intotdeauna, ce semnificatie are timpul pe care il traiesc, care e povestea generatiei mele, cea a copiilor tristi, nascuti dupa razboi. Am facut, adesea, exercitii de imaginatie: oare ce-si vor aminti altii despre noi, care va fi legenda vremurilor noastre, ce vor sarbatorii romanii din ceea ce am fost noi, peste cincizeci, o suta de ani?
Am fost membru intr-unul dintre Guvernele Romaniei. Poate vom mai avea ocazia sa vorbim despre ce a lasat acel guvern in calendarul istoriei romanilor, macar ca a marcat intrarea in Uniunea Europeana. Dar, asa cum medicul, dupa ce te intreaba ce boli ai mai avut, iti da medicamente pentru ceea ce te doare acum, tot asa si noi sa ne intrebam: ce-si vor aminti romanii din ceea ce s-a petrecut de doi ani si jumatate incoace, de cand tara este condusa de Traian Basescu si de guvernul sau? Poate ne-a daruit Dumnezeu nasterea unui mare poet sau muzician, asta n-avem de unde sa stim acum. In rest, care sunt aniversarile pe care le lasa aceasta perioada urmasilor nostri? Ce vor sarbatori ei in amintirea acestor vremuri? Poate, ca in cazul perioadei Ceausescu, vor evoca doar momentul in care ea va fi luat sfarsit. Acesti doi ani si jumatate nu au fost altceva decat un lung sir de imprejurari grele, umilitoare si rusinoase. Iar unul dintre momentele cele mai rusinoase l-am trait deunazi, cand presedintele Romaniei a facut unele referiri de o gravitate de neiertat la adresa Regelui Mihai.

IO natiune are nevoie de reperele sale fara de care, cum spuneam, ratacim prin propria istorie, saraci si umiliti, fiind acasa dar purtandu-ne ca niste exilati . Am avut sansa de a avea astfel de repere nu doar in cartile de istorie dar si printre noi, ca fapturi vii. Amintesc doua dintre ele: Regele Mihai si Corneliu Coposu. Nu intamplator singurele doua imprejurari cand romanii s-au adunat cu sutele de mii pe strazile Bucurestiului au fost legate de aceste personalitati: in primavara lui 1992, cu prilejul revenirii in tara a Regelui si in toamna lui 1995, atunci cand Corneliu Coposu a plecat catre cele vesnice.

L-am cunoscut pe Regele MIhai inca din primavara lui 1990, atunci cand am facut parte dintr-o delegatie a Consiliului Provizoriu de Uniune Nationala in Elvetia. Fireste ca programul delegatiei nu cuprindea o audienta la Rege, am facut aceasta solicitare in nume personal. Impresia pe care mi-a lasat-o regele a fost coplesitoare: o tinuta de o demnitate de-a dreptul regeasca, un bun simt exemplar, o limba romana frumoasa si limpede, si , mai ales, iubire pentru poporul roman. “Intoarceti-va pe tron, Majestate”, i-am spus. “Romanii nu sunt pregatiti,mi-a raspuns. Si au atatea alte probleme”

. L-am reintalnit pe Regele Mihai in numeroase alte imprejurari. Nu m-a dezamagit niciodata. Am pentru Rege un sentiment de respect si de iubire cum simt doar pentru parintii mei.

Cat despre Traian Basescu, ce pot sa va spun? Oare ar putea vorbi cineva despre dansul in acesti termeni? Un om politic trebuie sa fie un model, o calauza pentru poporul sau, asa cum trebuie sa fie un invatator pentru copii. Intrebati un parinte, i-ar placea ca vreunul din copiii sai sa-l aiba ca invatator pe Traian Basescu? Va intrebati cam ce-ar putea invata un copil de la acest om?
Niciunul dintre presedintii Romaniei nu l-a simpatizat pe regele Mihai. Dar parca niciunul nu si-a permis sa vorbeasca in felul acesta. Cu atat mai mult cu cat Traian Basescu s-a prezentat drept initiatorul Raportului de condamnare a comunismului unde chiar el, cu gura lui, in fata Parlamentului a calificat abdicarea Regelui ca o agresiune comunista. Sa acuzi un rege care refuza sa mai semneze legile Guvernului comunist al lui Petru Groza drept sluga a rusilor si sa-l acuzi de lasitate pentru faptul ca, parasit de toti aliatii apuseni, inconjurat de trupele sovietice si santajat cu executarea studentilor arestati, a semnat abdicarea, e un gest oribil. Nu mai vorbesc de monstruozitatea privind justificarea participarii la invazia Uniunii Sovietice prin faptul ca aveam un aliat si trebuia sa ne recuperam teritoriile. Nu cumva aliatul acela era Hitler? Daca maine Coreea de Nord sau Iranul ne ofera sprijinul lor pentru a recuceri Tiraspolul o facem?!?

Traian Basescu s-a hazardat intr-o discutie pentru care nu era pregatit si tocmai de aceea a fost sincer. El nu se simte in largul lui cu Regele Mihai. Se simte mai in largul lui cu Carol al II-lea, cu maresalul Antonescu, cu Gheorghiu Dej, cu Ceausescu, cu aliatii unuia si cu parlamentul unicameral al celorlalti. Declaratia sa i-a luat cu totul pe nepregatite pe consilierii sai si intreaga ciurda de laudatori. Atunci cand nu s-au ascuns de-a dreptul, prestatia acestora a fost jalnica, precum in cazul lui Tismaneanu care nu agreaza “stilistica lui Basescu”

, agreind, probabil, ideea ca, pe fond si nu pe stil, Traian Basescu are tot temeiul sa laude loialitatea lui Ion Antonescu fata de Adolf Hitler.

Priviti pe Regele Mihai si apoi priviti-l pe Traian Basescu. Orice comentariu este de prisos. E ca in bancul acela din vremea comunista: care e diferenta dintre un dolar si un leu? Un dolar. Baile de multime ale lui Traian Basescu, pe vremea cand inca mai avea apa prin conducte erau ca un lighean cu apa pe langa marea de oameni care l-a intampinat pe Rege la revenirea sa in tara.

Suntem intr-un cerc vicios. Traian Basescu isi strica poporul, iar poporul il strica pe Traian Basescu pentru ca, trebuie s-o recunoastem, intr-o anumita masura, Traian Basescu este produsul a ceea ce poporul roman i-a permis si chiar i-a incurajat prin osanalele si voturile sale. Acest cerc vicios poate fi spart si poporul poate fi lecuit intr-un singur mod. Si trebuie sa redobandim convingerea ca nu chiar totul trebuie pus la indoiala, ca nu chiar totul este negociabil.

103 Responses to “Tema zilei – 24 iunie 2011: Noi va iubim, Majestatea Voastra!”

  1. tiberiu spune:

    “Monarhia salveaza Romania!”
    “Monarhia salveaza Romania!”
    “Monarhia salveaza Romania!”

  2. @ aurel

    O mana forte nu presupune muschi, ci inteligenta. Si, eventual, cultura. Napoleon a ramas in istorie mai ales prin Codul lui Napoleon decat prin batalia de la Wagram.

  3. tiberiu spune:

    @VV
    Am urmarit aseara “Sinteze Zilei” cu participarea d-lui Iliesu.
    Apelul emotionant “Monarhia salveaza Romania!” adresat de marile mase de cetateni Regelui Mihai suna astazi mai actual ca oricand datorita distrugerii sistematice a sistemului institutional democratic de catre actualii guvernanti.
    TB a facut poate unicul serviciu acestei tari (evident dintr-o eroare de calcul politic), aducand in prim-plan mediatic personalitatea regelui. Revolta masiva si cvasiunanima starnita de calomniile marsave si mincinoase demonstreaza ca monarhia poate fi o alternativa viabila a actualuluii refim mafiot.
    Eu nu sunt un monarhist dar cred ca aceasta este o oportunitate f. buna care nu trebuie scapata.
    Dl. Daniel Constantin evoca recent utilitatea unui parteneriat politic cu Casa Regala.Sper ca apelul sau sa nu sune in van. Utilizarea marelui capital de imagine(recent dovedit) de care se bucura Regele Mihai pe plan intern si international trebuie exploatat integral de catre opozitie.

  4. un liberal optimist spune:

    Marii dictatori au fost oameni inteligenti care, in imprejurari extraordinare, au avut realizari extraordinare. Basescu pe unde a trecut a lasat doar harababura. Pervers este, inteligent nu! Daca presa si oamenii politici nu l-ar baga in seama sau l-ar ridiculiza permanent am uita de el. Ati vazut ce freamat a creat in randul sustinatorilor acestuia mistoul lui Crin, respectiv Ponta privitor la viciul sau principal!

  5. tiberiu spune:

    @VV
    Nu inteleg de ce poporul roman nu are dreptul de a decide in mod liber daca actul samavolnic al abdicarii Regelui Mihai necesita sau nu o reparatie istorica. USL este obligat sa ofere cetatenilor aceasta posibilitate si va avea numai de castigat.
    A nu tine seama de acest curent de opinie exprimat cu atata forta publica va fi o enorma eroare politica(a cata oare?) care va fi platita scump.
    Refuz sa cred ca opozitia va da din nou cu “piciorul” unei noi oportunitati de amploare intr-un moment deosebit de critic.

  6. tiberiu spune:

    @VV
    !)USL trebuie sa includa in programul de guvernare promisiunea organizarii unui referendum national pe tema resturarii monarhiei
    2)USL este OBLIGAT sa ralieze Casa Regala la campania sa. In lumina celor intamplate recent n-am nici o indoiala ca Regele Mihai va fii de acord.Oricum Regele Mihai a dovedit ca este un factor de imagine puternic si pozitiv pe plan intern si extern pe care orice miscare politica serioasa care doreste sa castige este obligata sa-l foloseasca. Neutilizarea acestei personalitati remarcabile ar fi o grava eroare politica.

    • @ tiberiu

      Nu poti cere restaurarea monarhiei fara sa ai un rege. Oare nu-i cerem acum prea mult regelui Mihai? Eu unul sunt pentru monrhie constitutionala. Ne-ar mai da ceva prestigiu.

  7. tiberiu spune:

    @VV
    Exact asta spun si eu, de prestigiul intern si international al Regelui Mihai aveti nevoie ca de aer.Nu intarziati nici macar o zi si promovati idea.Fiecare zi este critica.

  8. tiberiu spune:

    @VV
    Exact asta spun si eu, de prestigiul intern si international al Regelui Mihai aveti nevoie vitala ,ca de aer.Nu intarziati nici macar o zi si promovati idea.Fiecare zi este critica.

  9. Emi spune:

    T.B. avea nevoie de o revenire in forta si i-a iesit. Ati cazut in capcana si sincer v-ati aratat admiratia pentru o persoana educata care a fost atacata de un marinar fabricat la scoala securitatii. Uitati un mic amanunt, istoria ne arata ca domnitorii straini nu prea ne-au servit interesele nationale, fanariotii nici nu se oboseau sa se dea patrioti si regii au construit numai palate “din munca lor” sau obiective de interes mai mult european. In clipa asta eu n-as mai sti cu cine sa votez pentru ca stiu ca fonfaiala nu imi este draga. E adevarat ca atacul “sub centura” al basebocului a fost sub orice critica dar, a iesit precum pleava la suprafata. Acum el e “patriotul” care se bate cu toata strainatatea (in aceasta categorie v-ati pozitionat si dumneavoastra). Ma asteptam sa fiti mai diplomat.

    • @ Emi

      Nu m-am gandit niciodata la regele MIhai in acesti termeni – strain, fanariot etc. -. La drept vorbind, si eu sunt in aceeasi categorie, nascut in Romania, la a doua generatie, din ambii parinti armeni. Oi fi si eu vreun fanariot. Daca sta e mentalitatea romaneasca, atunci trebuie sa luptam impotriva ei. In fond, Carol I a fost un rege foarte bun, chiar daca el chiar era strain, a invatat greu romaneste si a murit filogerman. Dar, repet, nu e cazul lui Mihai.

  10. Emi spune:

    Nu exista comparatie. Dumneavoastra sunteti intai roman si apoi armean, deja ati demonstrat-o, scriind un roman despre armeni in limba romana si conducand exemplar un minister cheie. Maria Sa in primul rand imi impune un titlu care mie nu-mi spune decat ca este o persoana aroganta si care sustine ca a primit prin nastere dreptul de a face ce vrea cu viata mea, luandu-mi si dreptul de a vota. Nu vad de ce ar trebui sa fac temenele in fata unui Hohenzollern-Sigmaringen, de ce trebuie sa-i spun Maria Ta si sa vad in el un salvator cand eu admir mult mai mult oameni care chiar fac ceva pentru mine.