Iata o scurta revista de presa privind cele intamplate in Camera Deputatilor a Republicii Franceze, precum şi reacţia autorităţilor turceşti:
“Primul ministru turc, Recep Tayyip Erdogan, a criticat dur Franţa pentru un proiect de lege care ar transforma negarea genocidului armean din timpul Primului Război Mondial într-o infracţiune.
Erdogan a declarat că Franţa ar trebui să-şi investigheze propria istorie murdară şi pătată cu sânge din Algeria şi Rwanda şi a ameninţat că Turcia va riposta prin toate mijloacele diplomatice dacă proiectul de lege va fi aprobat, relatează Associated Press.
Istoricii estimează că turcii au ucis aproximativ 1,5 milioane de armeni atunci când Imperiul Otoman s-a prăbuşit. Majoritatea experţilor internaţionali consideră acţiunea turcilor ca fiind un genocid, iar Franţa l-a recunoscut ca atare în anul 2001. Liderii turci resping termenul de „genocid”, afirmând că cifra este exagerată, că au existat decese în ambele tabere şi că cei ucişi au fost victimele războiului civil.
Pe data de 22 decembrie, camera inferioară a Parlamentului francez va dezbate un proiect de lege prin care cei care neagă genocidul armean vor fi pedepsiţi cu până la un an de închisoare şi o amendă de 45000 de euro. Negarea genocidului armean ar fi pusă, astfel, pe aceeaşi treaptă cu negarea Holocaustului, amendată în consecinţă începând cu anul 1990.
Erdogan a criticat Franţa, în timpul unei conferinţe de presă comune cu Mustafa Abdul-Jalil, preşedintele Consiliului Naţional de Tranziţie al Libiei, spunând că există rapoarte conform cărora Franţa este responsabilă pentru moartea a peste 45.000 de oameni în Algeria, în 1945, şi pentru masacrarea a peste 800.000 de oameni în Rwanda, în 1994.
„Nici un istoric, nici un politician nu poate vedea vreun genocid în istoria noastră”, a declarat Erdogan. „Cei care vor să vadă genocidul ar trebui să privească la propria lor istorie murdară şi sângeroasă. Adunarea Naţională franceză ar trebui să facă lumină în cazul Algeriei şi Rwandei”.
Franţa nu a avut o reacţie imediată faţă de cele declarate de către premierul turc. Relaţiile dintre cele două state sunt, deja, tensionate din cauza opoziţiei preşedintelui Franţei, Nicolas Sarkozy, faţă de aderarea Turcieila UE.
Declaraţiile premierului turc au venit la o zi după ce liderul turc l-a avertizat pe Sarkozy cu privire la consecinţele grave pe care adoptarea legii l-ar avea asupra relaţiilor dintre cele două ţări.
Erdogan consideră că proiectul de lege este un act populist, sugerând că scopul acestuia este cel de a atrage voturile francezilor de etnie armeană în cadrul alegerilor din 2012. O delegaţie turcă va ajunge, duminică, în Franţa pentru a face lobby împotriva proiectului de lege.
Turcia susţine că nu parlamentarii sunt cei care ar trebui să decidă dacă respectivele crime constituie un genocid, ci un comitet independent care ar avea misiunea de a analiza evenimentele care au început în anul 1915.
Guvernul turc si-a rechemat ambasadorul la Paris, dupa ce Adunarea Nationala franceza a votat o lege care stabileste pedepse pentru negarea genocidului armean. Turcii resping vehement acuzatiile privind masacrul care a avut loc la inceputul secolului trecut.
Turcia si-a rechemat ambasadorul in Franta, Tahsin Burcuoglu, dupa ce Adunarea Nationala franceza (camera inferioara a legislativului francez) a aprobat ieri o lege care transforma in infractiune negarea genocidului armean, a anuntat o sursa oficiala de la Ankara. Deputatii francezi au aprobat proiectul de lege privind negarea genocidurilor, intre care cel asupra armenilor in 1915, in timpul Imperiului Otoman, in pofida avertismentelor si indignarii manifestate de Turcia si prezentei a mii de manifestanti in jurul sediului Adunarii Nationale de la Paris.
Ankara, foc si para
Pe linga rechemarea ambasadorului de la Paris, Turcia va suspenda toate vizitele si cooperarea militara cu Franta, anunta premierul Recep Tayyip Erdogan. “Din nefericire, aceasta propunere a fost adoptata in pofida avertismentelor noastre. Aceasta masura deschide plagi ireparabile si foarte grave in relatiile bileterale”, a spus Erdogan. Proiectul adoptat de Adunarea Nationala franceza pe tema genocidului este o “tradare a istoriei”, a declarat la rindul sau vicepremierul Turciei, Bülent Arinç. “Condamn Parlamentul francez, care a adoptat o lege echivalenta cu o tradare a istoriei si a realitatilor istorice”, a declarat Arinç pe Twitter. “Vor lansa o vinatoare de vrajitoare impotriva celor care spun ca nu a fost genocid?”, s-a intrebat Arinç. “Prin acest text, Franta revine la tribunalele Inchizitiei”, a adaugat liderul turc.
Textul adoptat ieri de deputatii francezi prevede condamnarea la un an inchisoare si la plata unei amenzi de 45.000 de euro pentru orice negare publica a unui genocid recunoscut de lege. Franta recunoaste doua genociduri, cel al evreilor in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si cel asupra armenilor, insa pina acum legea franceza pedepsea doar negarea genocidului evreilor. In timpul dezbaterilor, unii deputati francezi au criticat ceea ce ei au numit propaganda turca menita sa le modifice opiniile. Franta a fost prima mare tara europeana care a recunoscut in 2001 existenta unui genocid armean in perioada 1915-1917, cind au fost ucise 1,5 milioane persoane, potrivit partii armene. Aceleasi surse sustin ca violentele singeroase asupra armenilor declansate la sfirsitul secolului al XIX-lea au provocat aproximativ 200.000 de victime, in perioada 1894-1909.
Camera inferioară a parlamentului francez a votat ieri legea care transformă în infracţiune negarea genocidului armean. Deputaţii francezi au aprobat proiectul de lege privind negarea genocidurilor, între care cel asupra armenilor în 1915, în pofida avertismentelor şi indignării manifestate de Turcia şi prezenţei a mii de manifestanţi prezenţi ieri în jurul sediului Adunării Naţionale. Documentul a fost votat la vedere de o largă majoritate, împotriva proiectului pronunţându-se mai puţin de zece politicieni. Textul, care prevede condamnarea la un an închisoare şi la plata unei amenzi de 45.000 de euro pentru orice negare publică a unui genocid recunoscut de lege, urmează să fie prezentat Senatului francez la o dată ce nu a fost încă stabilită. Franţa recunoaşte două genociduri, cel al evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi cel asupra armenilor, însă până acum legea franceză pedepsea doar negarea genocidului evreilor. Franţa a fost prima mare ţară europeană care a recunoscut în 2001 existenţa unui genocid armean în perioada 1915-1917, când, potrivit armenilor, au fost ucise 1,5 milioane persoane. Turcia afirmă că şi-au pierdut viaţa doar 500.000 de armeni în cursul confruntărilor şi al deportărilor forţate spre Irak, Siria şi Liban, foste provincii otomane, negând însă orice intenţie turcă de exterminare a armenilor. Ankara susţine că este vorba despre o represiune împotriva unei populaţii care colabora cu inamicul rus, în timpul Primului Război Mondial, insistând că zeci de mii de turci au fost ucişi atunci de către armeni.
Ministrul armean al afacerilor externe, Eduard Nalbandian, a exprimat ieri „gratitudinea” ţării sale după adoptarea de către deputaţii francezi a unei legi care transformă în infracţiune negarea genocidului armean din anul 1915. „Prin adoptarea acestei legi, Franţa a dovedit din nou caracterul imprescriptibil al crimelor împotriva umanităţii”, a declarat oficialul armean. În schimb, Turcia a ameninţat cu sancţiuni pe linie economică şi culturală la adresa Franţei. (ASIS)
Parlamentul European a recunoscut genocidul armean la 18 iunie 1987
Mai multe ţări au recunoscut genocidul armean, printre acestea numărându-se Rusia, Canada, Liban, Belgia, Grecia, Italia, Elveţia, Slovacia, Olanda, Polonia, Lituania şi Cipru. În anul 2007, un tribunal elveţian a condamnat şi amendat un politician turc pentru negarea faptului că uciderea armenilor a fost un genocid. Cazul a dus la escaladarea tensiunilor diplomatice între Turcia şi Elveţia.”
@ un liberal optimist
Eu am mai vorbit aici despre femeile de frunte din PNL şi mi-am exprimat simpatia şi preţuirea pentru ele. Problema mai serioasă pe care o văd eu ar fi: societatea românescă, cu predilecţie cea tipică sectorului 5, este pregătită să aleagă o femeie într-o funcţie eminamente administrativă, gospodărească ?
@ Tiberiu
M-ai surprins cu postarea ta anterioară: am accesat şi eu link-ul respectiv, iar articolul despre “Nobelul” pentru ialomiliţianu e de-a dreptul ironic, batjocoritor, e aproape insultător. În context, dacă faci abstracţie de simţul umorului, şi unele postări de aici pot părea absurde.
Exact, trebuia sa ai dosar impecabil si bani (in aceasta ordine).
Dosar impecabil cu tata “fiu de chiabur” si mama vegetariana (=sectanta in mintile mici, comuniste) nu puteam avea. Am gasit pe internet ca sunt persoane care digera foarte greu carnea (nu au substantele chimice necesare procesarii), asa cum altii nu pot digera laptele sau branza, de aici si vegetarienii care pot fi oameni absolut normali in rest.
Despre bani ce sa mai vorbim… banii in comunism nu “trageau” la oricine, ca si acum de altfel.
N-am vrut sa spun ca cei cu dosar curat ar fi avut vreo vina ca s-au nascut asa sau ca au devenit buni comunisti, ideea e ca nu puteai pleca daca nu pareai fidel comunistilor, pentru ca le era teama ca fugi din tara. Si ieri comunist, azi liberal, suna putin fals.
@ emi
N-am fost membru PCR, dar nu a fost vreo disidenţă din partea mea ci doar eram prea tânăr, de aceea îmi permit să te contrazic când spui “ieri comunist, azi liberal, suna putin fals.” Dacă iei în considerare numărul colosal al membrilor de partid din ’89 îţi dai seama că n-avea nici o legătură cu politica sau convingerile. PCR era mai pletoric decât un sindicat. În schimb erai făcut membru aproape fără voia ta dacă aspirai cea mai mică avansare la locul de muncă – e.g. nu te puteai înscrie la doctorat, sau tatăl meu a fost obligat să se înscrie pentru a deveni doar şef de secţie la fabrica lui, nu director plin ! Dacă nu aveai doctoratul, nu puteai deveni conferenţiar, aşa că după aprecierea ta prea severă, PNL n-ar trebui să aibă în rândurile sale nici un profesor universitar din vechea (şi valoroasa) gardă.
@emi,
Observ o frustrare obsesiva. Aveam dosar bun doar la primul nivel:parinti. In rest ma trag din liberali pe linie materna si socialisti pe linie paterna. Ca specialist trimis sa rezolvi probleme tehnice n-aveai nevoie de cine stie ce dosar. Daca te fereai de provocatori n-avea nimeni treaba cu tine. Doar daca te bagai in seama si doreai sa te faci util regimului; sau daca doreai sa ajungi neaparat sef.
@mihai Andrei
http://www.business24.ro/lifestyle/stiri-lifestyle/the-banker-ialomiteanu-ministrul-de-finante-al-anului-in-europa-1504676
Frustare obsesiva…
Asa se numesc principiile acum, frustari obsesive?
Adica puteam si eu sa ma fac un membru PCR si sa nu-mi mai plang atat de mila. Si domnul Varujan Vosganian putea sa-si schimbe numele si atunci toate usile ii erau deschise.
Pun punct pentru ca e Ajunul Craciunului si vreau sa meditez la frumusetea si puritatea Principiilor. Care pentru unii valoreaza mai mult decat o excursie sau un post important.