Traim intr-o stare halucinanta. Pe de parte avem cea mai mare cadere economica si cele mai mari deficite bugetare din 1990 incoace, pe de alta parte aflam de la reprezentantii Fondului Monetar International ce guvern constiincios si responsabil avem. Tintele pentru anul 2009 au fost indeplinite. Guvernul a temperat cheltuielile. Avem incredere ca tinta de deficit pe anul 2010 de 5,9% va fi indeplinita. S.a.m.d., s.a.m.d.
Poate ca nu vorbim despre aceeasi tara. Cand a venit Fondul Monetar in Romania, la inceputul lui 2009, Guvernul trecuse prin Parlament un simulacru de buget care nu avea nici o legatura cu realitatile si perspectivele economiei romanesti. Fara nici o stanjeneala, Guvernul de atunci (si de acum) a schimbat tintele economice fara sa clipeasca. Tintele stabilite de comun acord cu FMI erau atat de prapastioase incat n-a fost deloc greu pentru Guvern sa le indeplineasca, desi indeplinit nu e termenul cel mai corect pentru un astfel de dezastru.
Asadar, FMI poate fi multumit. Romania, cu caderea de peste 7%, a mers in 2009 cu trei ani inapoi. Abia in 2012, tara noastra ar putea sa ajunga, tinand cont de marimea PIB si de evolutia mediului de afaceri, la potentialul economic pe care il avea in 2008. Deficitul bugetului de stat este dramatic. Fata de un nivel al veniturilor de 56,4 miliarde de lei, deficitul a fost de 36,4 mliarde de lei. Daca adaugam si cele 2 miliarde scazute din deficit in urma unor masinatiuni financiare cu sumele alocate Eximbank, rezulta ca deficitul bugetului de stat pe anul 2009 a fost de 38 miliarde de lei, dublu fata de 2008. Deficitul bugetului de stat a reprezentat peste 67% din venituri!!! Halal tinte! A crescut si somajul cu cateva sute de mii de salariati. Dar nici asta nu deranjeaza FMI, ci doar faptul ca ceva n-a mers la reducerea arieratelor…
Despre 2010 aflam ca Guvernul a procedat bine, temperand cheltuielile bugetului de stat. Asa de bine le-a temperat incat cheltuielile cresc , fata de 2008 cu 27%, in conditiile in care, in termeni reali, PIB va fi mai mic cu 5%. Deficitul bugetului de stat va fi de 35 miliarde de lei, fata de 66,6 miliarde de lei venituri, adica 53%! Sau, ca s-o luam altfel, cheltuielile reprezinta 153% fata de venituri. Dar asta e bine, spune FMI. Suntem increzatori.
Aceasta atitudine este nebisnuita. Imaginati-va o competitie la saritura in inaltime unde stacheta este pusa indeajuns de jos incat pana si un impleticit sa o poata sari. Si apoi da-i cu laude, ce fuleu, ce alonja…De fapt, FMI, confruntat ani de zile cu reducerea sferelor sale de influenta, a gasit un Guvern servil, intr-atat de speriat incat sa se agate cu disperare de orice. Un client “gras” pe care FMI nu vrea cu nici un chip sa-l piarda…
@cris
Afirmatia ca “Din pacate, tu nu ai un orizont ci doar un punct de vedere.” o poti argumenta printr-una sau mai multe din afirmatiile mele sau te bazezi doar pe impresia ta generala asupra comentariilor mele? Crezi ca expertiza ta in deducerea de concluzii pe baza impresiilor este solida si nu da gres? Nu am cerut ca punctul meu de vedere sa ti-l insusesti obligatoriu ca si un adevar obligatoriu.
Consider ca in critica afirmatiilor mele te bazezi pe metoda de a-mi pune in gura alte cuvinte sau exprimari decat am folosit sau pe adaugarea de alte cuvinte sau alte exprimari.Este o metoda care dovedeste rea intentie sau lipsa de logica.
De asemenea consider ca aplecarea spre rationamentul punctual este o calitate si nu un defect.
@ Varujan Vosganian
Afirmatia “Asadar, pentru comunicare e nevoie de cineva dispus sa asculte si – sa nu cerem prea mult – sa inteleaga. ” consider ca este la adresa mea si consider ca este cel putin nejustificata si jignitoare. Daca ati putea-o argumenta in afara de argumentatia impresiei generale v-as fi recunoscator.
In privinta dialogului surzilor apreciez ca poate mai frecventa decat lipsa celui dispus sa asculte sau capacitatii lui de a intelege
este incompetenta sau superficialitatea sau lipsa de interes a celui care incearca sa comunice ceva.
Si cred ca mai presus de aceste cauze ale dialogului surzilor este
lipsa de bun simt a unuia sau ambilor parteneri de dialog.
Si, si mai de eceasta cauza este lipsa de responsabilitate a celor care ar avea obligatia de a impune dialogul.
D-le ministru,
Toate astea, si nu numai, parca ne aduc aminte de alte vremuri.
Care vremuri?
Eu zic ca astea:
http://constantin-brincus.blogspot.com/2010/02/acum-2065-ani.html
Dvs. ce spuneti?