Faptul ca Doru Maries a decis sa renunte la greva foamei nu este un abandon, ci un gest de onoare. Cata vreme reprezentantii grupurilor parlamentare din Camera Deputatilor s-au angajat ca, pana la 20 mai, sa voteze Legea lustratiei, lege care asteapta de ani de zile votul final, Doru Maries a considerat, pe buna dreptate, sa salute prin incetarea actului sau de protest, acest acord politic.
Una din marile surse de neliniste ale sufletului romansc este lipsa de asumare in ce priveste istoria recenta. Teroarea comunista, nimicirea intregii clase politice interbelice, rezistenta din munti, dizidenta anticomunista si sindicala, sacrificiul tinerilor din decembrie 1989, mineriadele sunt doar cateva teme despre care adevarul nu a fost spus, in amploarea sa ori, acolo unde el a fost dezvaluit, nu a fost asumat, nu exista in manualele scolare, nu face parte din reperele nationale iar martirii istoriei postbelice nu fac parte din memoria colectiva.
In Romania am avut, cu siguranta, o revolutie caci amplele miscari din Iasi, Timisoara si Bucuresti, sangeros reprimate, ca si platformele acestora (mai ales cea din Timisoara lui decembrie 1989, reluata in faimoasa Proclamatie), pot fi denumite ca atare. Din pacate, insa, in Romania restauratia a luat-o inaintea revolutiei. Cei care au condus inca din 22 decembrie 1989 au fost continuatorii Partidului Comunist, in timp ce fostii detinuti politici, tineretul dornic de libertate si partidele democratice au fost tinta denigrarilor si agresiunilor.
Asta a facut ca tranzitia sa fie mai lunga, mai costisitoare si mai lipsita de repere morale decat oriunde in Europa centrala si de est.
Se spune ca Legea lustratiei ar ingradi drepturi constitutionale, ca e tardiva, ca e prea larga dupa gustul unora ori prea ingusta dupa gustul altora. Raportul facut de Presedintia Romaniei privind condamnarea comunismului a fost doar o formula declarativa, pentru ca cei care l-au girat nu au dovedit in nici un fel ca doresc sa execute sentinta de condamnare pe care acel document o promulga. Nu trebuie sa ne temem de verdicte, in ce priveste istoria. Verdictele istorice date fara patima sunt la fel de necesare pentru evolutia organica a unui neam pe cat sunt semnele de circulatie pentru mersul in siguranta pe sosea.
Tot asa si cu adevarul privind anii 1990-1992. Sa fie deja tarziu? Intrebat despre utilitatea Revolutiei franceze, un om politic chinez a spus: “E prea devreme sa ne pronuntam”. In istorie intotdeauna e prea tarziu, pentru ca unele consecinte dramatice nu mai pot fi indreptate, dar niciodata nu e tarziu, caci orice sentinta curajoasa si situata in adevar poate evita ambiguitatile viitorului.
Unii au spus despre Doru Maries ca e fanatic. In ce priveste adevarul, nu exista lucruri facute pe jumatate. Ori ignori si strambi adevarul, ori esti un fanatic al adevarului.
Domnule VARUJAN VOSGANIAN,
Atata timp cat, fiecare dintre noi nu are CURAJUL de a se analiza pe sine insasi si de a se pune singur acolo unde ii este locul, nu putem vorbi de CURAJUL pe care dvs. il invocati in acest comentariu.
@ VV,
@ Marin
Lustratia, la romani, era o ceremonie de purificare care culmina cu darea numelui unui copil (un botez, nu-i asa?) Cuvintul, numele, care curata, si fara de care nu poti exista si merge mai departe. Nu este neaparat o problema de curaj interior al unuia in a se vedea pe sine, purificarea prin cuvint o faceau cei din jurul unuia care nu isi stia inca numele. (cind nu stii cine esti, trebuie probabil sa fii ajutat, sa ti se spuna, ca sa poti intra in rindul lumii cuvintatoare.). E mai degraba curajul de a curata si vindeca, nu doar pe tine ci si pe altul. Ca tot ne apropiem de Paste, si ne gindim la Cuvintul care ne-a spalat de pacate.
[...] Blogul lui Varujan Vosganian [...]
@Asociatia 21 decembrie
Multumesc pentru semn.
Pentru unii gestul de a asuma e sinonim cu a asoma.
Să ai curajul de a spune adevărul, indiferent de consecințe(inclusiv amenințarea vieții tale). Câți au privilegiul acesta?
@Jimmy
Eu zic ca mai intai trebuie sa cunosti adevarul, sa crezi in el. E drept ca adesea fiecare are propriul adevar si de aceea, crezand ca lupta pentru adevar, lupta de fapt pentru sine.
@ Corina
Sunt cel putin trei momente simbolice in credinta in care vorbim despre sacrificiu. Abraham care trebuie sa-si sacrifice fiul, Iacob care ramine schiop dupa lupta cu ingerul si Isus urcat pe cruce pentru a da viata vesnica. Unde il punem pe Iov? Vorbim si de uciderea pruncilor, si de semnul de singe de pe usa in timpul lui Moise? Sunt asomati? Sau e vorba de ceva mai mult? Sunt oameni asomati, si oameni care isi asuma destinul; poate ca este o problema de alegere (in nici un caz de fanatism) si de trezie a constiintei si a sufletului. Ceea ce face altul din tine nu este neaparat coincident cu ceea ce faci tu din tine insuti – asa ceva se numeste libertate.
Asomarea si asumarea sunt intr-adevar diferite, cred ca depinde de cine este cel sacrificat. Daca esti asomat de altii, nu inseamna ca nu poti fi asumat de tine insuti. Iar acesta este inceputul sperantei…faptul ca esti prin tine insuti, nu prin ceea ce vor altii sa fii.
@ cris
Corect! Aici probabil contează: cât de mult crezi în valorile, princpiile sau obiectivele tale; de cât curaj poți da dovadă sau cât de mult te-au deranjat acțiunile celorlalți care înțeleg liberatatea ca bunul plac, când ar trebui să înțeleagă că liberatatea este dreptul tău de a face ceea ce-ți dorești, cu condiția de a nu deranja pe cei din jurul tău.
@ jimmy
Ajungem la dilema notiunii de adevar si la dificultatile cunoasterii adevarului. Ca sa nu vorbim de diferenta intre a cunoaste si a crede, si de fineturile adevarului versus realitate, obiectiv versus subiectiv. Si daca nu au rezolvat-o generatii de filozofi (pardon, ce nevoie avem de ei, noi avem nevoie de tinichigii), nu o vom rezolva noi.
“Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfirsit. Caci cunoastem in parte, si prorocim in parte; dar cand va veni ce este desavirsit, acest „in parte” se va sfirsi….. Acum, vedem ca într-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.”
Acestea fiind zise, deci neavind pretentia adevarului absolut, gindesc ca vorbim intre timp de un adevar consensual: Fiecare ne uitam la adevar prin propria fereastra, si vedem o fateta – important e cit de limpede e fereastra (daca e opaca, s-ar putea sa te vezi numai pe tine insuti, nu acea bucatica de adevar). Dar pe masura ce respectam vederea/libertatea altuia si le punem impreuna, probabil, imaginea devine mai clara. Poate ca fiecare avem tot adevarul scris deja in noi ca intr-un ciob de holograma, si poate ca acesta devine cu atit mai clar cu cit, respectindu-ne limitele si libertatea, ne punem cioburile/vederile/ferestrele (Dumnezeu stie cit de obiective ori subiective) impreuna.
Iar revenind la corinteni, in aceasta imposibilitate temporara de a cunoaste adevarul, nu-mi ramine decit sa ma intreb de ce tocmai speranta, credinta si iubirea au intiietate, iar cunoasterea rationala pare sa fie orice, numai o solutie de supravietuire pina in ziua de apoi nu.
Domnule Vosganian,
Mai tineti minte ca imediat dupa alegerei va atrageam atentia ca in Romania vor fi curind peste un milion de someri si se v-a instaura anrhia.
Din pacate anarhia a inceput sa se instaureze, astazi cuprinzind o parte a Capitalei, dar opozitia pare surprinsa asemenea guvernantilor.
Problema e ca din punctul meu de vedere totul poate fi o strategie a lui Basecu de a avea legitimitatea instaurarii unui regim Dictatorial.
Iar in ritmul acesta daca Opozitia nu reuseste crearea de alegeri anticipate atunci tara se duce de ripa rapid si Dictatura e la putere intr-un timp foarte scurt.
@Barosanul
Nu cred ca e tocmai corect sa o facem noi pe agitatorii. Dar daca miscarile sociale se vor escalada, putem cere reconfigurarea arcului guvernamental. Despre alegeri anticipate nu pot sa ma pronunt acum.
Domnule Vosganian,
Am ramas uimit de afirmatiile domnului Mihai Voicu la Realitatea TV de a compara salariul celor de la RATB cu cel al profesorilor, medicilor etc.
Unde e liberalismul? Prin spusele dinsului arata o similitudine in gindire mai apropriata PDL decit PNL. NU vreau sa-l acuz de partinism PDL, dar asta arata ca chiar la nivel de virf doctrinar PNL are enorm de mult de munca.
@Barosanul
Nu am vazut emisiunea. Ce spunea Misu Voicu?
Initia, a existat un blocaj mediatic masiv privind demersurile lui Doru Maries de aflare a adevarului.
Acum 6 luni, cand Doru Maries se afla in prima greva a foamei, SOIM Press a reusit sa deblocheze, partial, mediatic actiunea lui Maries. Am apelat atunci la sprijinul lui Florin Chilian, Anca Florea şi Sorin Rosca Stanescu. Am reusit sa deblocam mediatic acest subiect si direct, la nivelul unei parti din presa centrala. Doru a fost agresat cu paralizant de un subofiţer al Jandarmeriei în Ziua 47 de Greva a Foamei, iar cenzura si-ar fi spus cuvantul inca o data, daca noi taceam. Mediatizarea a fost foarte complexă şi greoaie, în condiţiile umbririi mediatice, la nivel central, a acţiunilor Asociatiei 21 Decembrie.
http://www.soim.ro/search.php?search=doru+maries
@SOIM Press
Va felicit, faceti o treaba foarte buna.
Intrebarea e cine e Doru Maries si ce rol joaca si in favoarea cui?
@liberalulpesimist
Lasa prostiile.
Domnule Vosganian,
Nu a sugerat nimeni sa faceti cumva pe agitatorii. Doar am atras atentia unori conflicte iminente care pot scapa sau se vor dori scapate de sub control.
Mie imi aduce aminte perfect de perioada 92 cind s-a produs o Anarhie dorita pt ca Vechea Securitate sa poat a fi reinstalata, cu toate ca atunci nimeni nu m-a crezut. Atunci partidele Democratice PNTCD si PNL nu au fost pregatite de a reactiona si au ramas de coada istoriei.
Apropos, poate ca sunteti la curent cu declaratia recenta a doamnei Basecu-Udrea care a mentionat necesitatea unui ‘Dictator Luminos’.
Vorbind despre doctrina PNL care nu prea e bine stabilita, chiar la nivel inalt, astazi la antena 3 pina si Dl Mircea Diaconu, asemenea Dl Misu Voicu la Realitatea a facut pe sindicalistul, fiind intrigat de faptul ca cei de la RATB cistiga mai mult decit un Actor si ar trebui sa fie multumiti. Asemenea atunci ma intreb ‘Unde e Liberalismul’? Nu cad dinsii in plasa Basecu a invrajbirii populatiei?
@Barosanul
Adica a facut-o pe antisindicalistul. Sau pe sindicalistul actorilor. Nu zic nimic, ca n-am vazut emisiunile. Stii, eu nu prea ma uit la televizor,sa-mi vad iarasi colegii de serviciu…
Curajul nu capata proportii minuscule doar atunci cand vine vorba de istorie, in general noi nu avem curajul de a ne asuma nimic, bineinteles in afara de glorie, atunci cand iesim in fata cu o mandrie colosala sa ne asumam victoriile altora.
E mult prea complex acest subiect al curajului la romani, si nici nu ma aflu in postura de a comenta acest aspect, deoarece varsta nu imi permite inca acest lucru, la cei 18 ani nu de mult impliniti, trebuie doar sa ascult!…fara pareri, fara idei.
Si chiar daca am idei si pareri(mai bune sau mai putin bune), putini sunt cei care stiu sa le asculte. O experienta recenta, atinge multe subiecte ce se potrivesc cu comentariul acesta, ba chiar cu acest blog, daca luam in calcul originile dumneavoastra.
Sunt elev in clasa a XI-a, nu sunt un elev stralucit, dar am capacitatea de a percepe realitatea asa cum este, intr-un mod nealterat. Acest lucru m-a determinat sa realizez un proiect despre importanta armenilor din Romania, importanta pe care istoria scrisa evident nu si-o asuma. Nu stiu cati cunosc aportul adus de comunitatea armeana la formarea tarilor romane, dar in opinia mea este mai mare decat cel al romanilor insasi, care in afara de a locui aici nu prea au facut mare lucru. Nu vreau sa par anti-nationalist, dar cine citeste putina istorie, adica mai mult decat cea din manualele scoalare, poate sa ajunga foarte usor la aceeasi colcluzie.
Am prezentat acest proiect in cadrul unui concurs judetean, ce avea ca tema cultura si civilizatia romana. Am plecat de acasa cu un optimism, ce categoric nu ma caracterizeaza, pentru ca la sfarsitul concursului sa am un oarecare gust dulce-amarui.
De unde vine acest gust? Din modul in care proiectul a fost apreciat. Gustul dulce, ce categoric este mai pregnant, a venit printr-o strangere de mana a unui om, a carui functie il prezinta ca pe o persoana cu un intelect superior.
Gustul amar vine din partea juriului, care dupa parerea mea, a sesizat un singur lucru, accentul incorect pus pe cuvantul hrisov.
Sper ca nu am deranjat pe nimeni prin acest comentariu, si daca am facut-o imi cer iertare.
Domnule Vosganian,
Sigur nu cunosc organizarea PNL, dar ma asteptam ca personal sa va uitati la Tv, fiind poate ocupat.
Eu cind m-am adresat de citeva ori cu privire la interpelari sau pozitii ale unor persoane din PNL, sau alte partide, credeam ca aveti un Centru de Monitorizare Media si ca in calitatea Dv de Vice-Presedinte sunteti tinut la curent cu ceea ce se discuta, ce se petrece etc.
Apropos de aceasta, am avut ocazia cu foarte multi ani in urma, pe cind lucram la un ‘Framework’ in Anglia, sa fiu in cadrul Partidului Conservator pentru consultari si armonizari.
Ei aveau in cadrul acelui ‘Shadow Government’ un Centru de Monitorizare Media cu varitati multiple de domenii. Am fost surprins de unele ca ‘Educational Indoctrination, Media Bias, si chiar ‘Trade Union Democracy’. La centru se stia pina si ce se intimpla in teritoriu in cele mai mici locatii pe cit posibil in timp real.
Atunci am realizat pt proiectul nostru ca pe cit de importanta e Comunicarea pe atit de important e sa fii Informat la timp sa poti actiona Concertat cind sunt probleme, sa fii Flexibil dar in acelasi timp sa ai un cadru Ferm.
Daca nu aveti asa ceva poate ca e o idee.
@Barosanul
Avem o revista de presa, buletine de stiri la fiecare doua-trei ore si o analiza a zilei facute de departamentul de comunicare. Dar nu mi s-a semnalat aceasta pozitie a lui Voicu sau cealalta, a lui Diaconu, poate ca n-au avut aceeasi opinie ca tine. Eu sunt informat permanent cu ceea ce se petrece si cu declaratiile colegilor mei. Asta nu era o declaratie,era o remarca a lui Voicu ori a lui Diaconu.
Scuze a se citi
Nu ma asteptam ca personal sa va uitati la Tv, fiind poate ocupat.
@Baronul
Sa stii ca nu e neaparat pt ca sunt ocupat, dar nu am rabdare. Nici macar cand ma duc eu la televizor. Gandeste-te, cred ca daca aduni tot timpul pe care l-am petrecut in fata camerelor de luat vederi, faci vreo jumatate de an.
SARBATORI FERICITE ALATURI DE CEI DRAGI !
@Marin
Un an luminos sa ai!
Sunteti creduli pe bune!!! Nu va fi ratificata nici o Lege a Lustratiei.
@VV
De acord, adevărul este relativ și de foarte puține ori absolut. Depinde de nivelul lanțului trofic pe care te afli. Cu cât ești mai sus, cu atât ești mai singur și mai puțini sunt aceeia care te înțeleg. Nu vi s-a întâmplat să vorbiți la pereți sau să băteți la uși care nu se deschid?
@Jimmy
Ba eu cred ca foarte adesea am vorbiut de-a surda. Nu uita ca chestia asta cu dreapta eu al lansat-o in 1998, odata cu Manifestul dreptei. Mai era putin sa ma socoteau legionar.
@ Cris
Ai dreptate, așa este! Am trei comentarii:
1. Dacă unii au încercat și nu au reușit, asta nu înseamnă că nu poți încerca și tu, poate ai succes sau … noroc;
2. Te rog nu include pe TB într-o discuție despre adevăr. Nu are nici o legătură, dimpotrivă;
3. Personal consider cunoașterea rațională o variantă de succes, numai că este musai să ai răbdare, metodă și dreptate;
Nu mai cred nimic şi în nimeni, am devenit agnostic.
@Bibliotecaru
Nu e usor sa fii agnostic, trebuie sa le fi cunoscut pe toate celelalte.
Deci nu am devenit o societate democratica, unor persoane li se vor retrage colectiv o serie de drepturi, pe baza unei apartenente la o organizatie politica, PCR, sau a unor institutii considerate represive, deci, se inlocuieste raspunderea individuala, cu o condamnare politica colectiva.
@maca
Am mai auzit prostiaasta. De parca cine era in Securitate credea ca e in Crucea rosie.
@ Varujan Vosganian
Dacă le-aş fi cunoscut chiar pe toate, nu mă oprea la agnosticism, mergeam cu grăbire spre nihilism.
@Bibliotecaru
Nu te mai rasfata asa. N-or fi chiar toate rele.
@ bibliotecaru
Socrate a crezut ca intelepciunea incepe atunci cind stii ca nu stii nimic. Nicolaus Cusanus a spus ca nu poti cunoaste adevarul suprem decit prin docta ignorantia. Heisenberg i-a dat indoielii locul cuvenit prin principiul incertitudinii.
Cind Dumnezeu inchide o usa, undeva deschide o fereastra: poate ca nu ai devenit agnostic, ci este pur si simplu timpul pentru alte sau altfel de intrebari.
“Try to love the questions themselves, like locked rooms and like books written in a foreign language….It is a question of experiencing everything. At present you need to live the question. Perhaps you will gradually, without even noticing it, find yourself experiencing the answer”.
@cris
Imi place replica ta.
Domnul Vosganian,
M-ar interesa opiniile dumneavoastră despre doctrina liberală astăzi, modelul de societate potrivit României de astăzi, constituție etc. Poate un articol (post) pe această temă, ne-ar satisface curiozitatea. Mulțumesc, anticipat
@Jimmy
Dar exista un astfel de articol postat pe site, in preajma Congresului PNL, privind doctrina de dreapta si ideologia liberala.
@ VV
Nimic deosebit. Imi sunt oricum cam straine “norocul” si “succesul” de care vorbeste jimmy. Drumul e al meu, “succesul” al lui Dumnezeu. Pus in vorbele Isabellei de Castilia: ” Mergi drept inainte, iar daca pamintul pe care-l cauti nu exista inca, fii sigur ca Dumnezeu il va crea intr-adins pentru a-ti rasplati indrazneala”. Lui Columb i-a fost data America, nu India; pacat ca nu si-a dat seama.
Daca o iei pe calea intrebarilor, presupun ca trebuie sa si ai largimea sa accepti un raspuns cu mult mai mare decit cel pe care il anticipai, adica sa te pui intr-adevar in acea zona a doctei ignorantia, altfel dai in pacatul orbirii lui Columb. Sau, ma rog, asta e diferenta intre Columb si Heisenberg, unul si-a descoperit certitudinea, altul incertitudinea.
@cris
Si atunci noi de ce ii tot numim indieni pe locuitorii acelor pamanturi descoperite de Columb? Chiar si mexicanul Juan Matus, samanul lui Carlos Castaneda, mexican get-beget, tot indian este numit. NU mai vorbim de bietii americani dinaintea americanilor, indienii sioux.
@ cris Aprilie 2, 2010 la 11:13 pm
Pe de altă parte, atunci când spunea asta, Socrate era convins că totuşi ceva există.
@ Varujan Vosganian
Acum ceva timp spuneam unui politician al României că sunt indignat de faptul că vreau să iubesc politica şi politicienii României, dar în fiecare zi mi se oferă motive să nu o fac.
Îl pot iubi pe Socrate pentru că are o consecvenţă între prezenţa sa ca om şi raţiunea sa. Nu pot iubi politica pentru că nu se poate să nu observ subjugarea raţiunii unui interes imediat. De aici începe mecanismul negării mele, de la contorsiunea principiilor vii în scopul interesului imediat.
Lumea mă îndeamnă să lupt împotriva persoanelor. Iată însă că am luptat împotriva lui Nicolae Ceauşescu, acesta a dispărut, şi societatea nu s-a schimbat. De atunci puterea s-a schimbat de foarte multe ori, a fost Ion Iliescu, a fost Emil Constantinescu, iar Ion Iliescu, acum Traian Băsescu… şi totuşi societatea şi politica a rămas cu aceleaşi reflexe ca înainte de 1989, apăsarea statului, poliţia politică, politica intereselor mărunte, conducerea ţării de parcă ar fi o afacere personală… aproape totul. Desigur există un nou vocabular, o nouă construcţie “democratică”, dar oameni gândesc exact la fel, vor acelaşi lucruri, au aceleaşi refulări… nimic esenţial nu s-a schimbat.
Mi-aş dori ca în România să existe o clasă politică care să transforme din România de ieri o România a oamenilor care doresc să fie mai buni, nu pentru a câştiga ceva, un premiu de bună purtare, ci pentru propria lor bucurie.
Astăzi ne lipseşte speranţa, ne lipseşte viitorul, ne lipseşte terenul stabil pe care să construim o fundaţie… Eu am fost odată copil şi atunci visam, nu la bogăţie, nu să fiu preşedinte, nu la fericire… visam la viitor. Nu mai am acel viitor, martorii trecerii mele de la stadiul de zigospor până în ziua de astăzi, oamenii şi lucrurile care au însemnat ceva pentru mine, trecutul se stinge uşor, uşor… Neg pentru că mă neg şi pe mine, pentru că nu mai ştiu cine sunt, nu mai am la cine să mă raportez, nu mai am nici un viitor.
@Bibliotecaru
Parca ai fi sinucigasul lui Dostoievski. Revino-ti, identitatea nu ti-o da nimeni, e numai a ta si ea nu are legatura cu tulbureala vremurilor. Fata de toate rugaciunile care privesc o mantuire colectiva ( si ne iarta noua, miluieste-ne pe noi etc.) Crezul e la persoana I? Nimeni nu poate crede pentru tine. E drept ca si ceea ce te bantuie pe tine, nu bantuie pe altul. NImeni n-o sa-ti spuna cine esti, chiar si atunci cand in locul lui Basescu ar conduce Romania regele soare.
@ Bibliotecaru
Nu ai o valoare prin raportarea la altii, ci prin tine insuti, chiar si atunci cind nu mai crezi. Nu exista viitor? lasa viitorul in miinile viitorului, traieste azi. Nu mai crezi? Hernandez spune “calatorule, nu exista drum, drumul se face mergind”: cind nu mai crezi, e suficient sa mergi, drumul devine prin tine. Nu mai stii cine esti? esti drumul. Iar daca martorii tai se sting, tine-le tu lumina aprinsa si marturiseste-i asa cum si tu ai fost marturisit de ei.
Interesant ca cei care au schimbat cu adevarat ceva in lume nu s-au ocupat cu schimbarea lumii, ci au mers din om in om. Si-au facut drumul mergind. Ca vorbesti de Isus, de Gandhi, de maica Tereza sau de oricine altcineva care a schimbat ceva in sufletul oamenilor.
@cris
Bravo, Cris, asa i-am spus si eu bibliotecarului celui nefericit. El nu iubeste politica pentru ca nu a reusit sa fie buna. De parca iubesti numai ceea ce reuseste.
@ cris
Daţi-mi voie să cred că nu există în lume exprimarea unei valori fără raportare. Totul este relativ, nimic perfect intrinsec. Chiar şi existenţa se raportează la non-existenţă.
Nu ştiu exact cine este Hernandez, dar acel citat este un extras dintr-un poem scris de Antonio Cipriano José María y Francisco de Santa Ana Machado Ruiz, un poet spaniol de început de secol XX.
Vuela el tiempo sigiloso,
en tierra del limonero;
vuela tranquilo en Sevilla,
donde lo espera un mancebo.
Se acicala en las tertulias,
Tablante del Ricamonte.
Letras, ley, lírica y toros,
ahí se escurre, se esconde.
En París firuletea
símbolos modernos, cantos.
El tiempo va de Madrid
hasta campiñas y prados.
Tantas letras. Admirables,
como bien diría el Varón.
Y el tiempo elogiando
lo sutil, como jabón.
Y el tiempo traza caminos.
El tiempo traza Soledad.
Y el limonero recuerdos,
letras, hojas, potestad.
Oníricas vías, poemas,
son estelas en la mar.
Pintadas de rojo y grana,
al tiempo van a volar.
Y a esta voz de peregrino,
al tiempo quiere exiliar
a ese país vecino,
que nunca lo largará.
Las penas y la memoria
este tiempo han de cruzar.
Cruzar ríos y montañas,
que a cruzar no volverán.
Caminante son tus huellas,
y el camino nada más.
Caminante no hay camino,
se hizo camino al andar.
Darie Novăceanu a tradus în 1991 această poezie. Fragmentul care ne interesează sună cam aşa:
Călătorule, sunt urmele tale
drumul şi nimic mai mult;
călătorule, nu există drum,
drumul se face mergând.
Mergând doar croieşti cărare,
iar de te uiţi înapoi,
vezi poteca ce nicicând
n-ai s-o mai străbaţi, mergând.
Călătorule, nu există drum,
ci doar urme peste mare.
Ei bine, eu despre urme spuneam că s-au pierdut… urme peste mare. Fără să vreţi, prin acel citat mi-aţi dat dreptate.
Las penas y la memoria
este tiempo han de cruzar.
Cruzar ríos y montañas,
que a cruzar no volverán.
Pe care eu le-aş traduce, fără să ştiu o boabă spaniolă, numai după sonoritate…
Penitenţă şi amintire
este timpul Paştilor
Un Paşte al râurilor şi munţilor,
un Paşte irepetabil.
Desigur, cei care cunosc limba spaniolă, persoane care abilitatea să se joace cu subtilitatea cuvintelor, vor înţelege că acel “cruzar” are un sens triplu de cruce, încrucişare şi traversare… adică, pe scurt, pe româneşte Paşte.
@ Bibliotecaru
Corect, Antonio Machado, (hei, nici eu nu-ti scriu toate numele lui Rilke: Rene Karl Wilhelm Johann Josef Maria Rilke) cerem iertare. Aha, bun, deci tot mai stii ceva si mai crezi in ceva.(esti sigur ca nu te rasfeti, cum zice VV?)
Iar traducerea ta e splendida.
Miguel Hernandez, poet spaniol, inceputul secolului XX, condamnat la moarte de Franco.
The world is as it appears
The world is as it appears
before my five senses,
and before yours, which are
the borders of my own.
The others’ world
is not ours: not the same.
You are the body of water
that I am— we, together,
are the river
which as it grows deeper
is seen to run slower, clearer.
Images of life—
as soon as we receive them,
they receive us, delivered
jointly, in one rhythm.
But things form themselves
in our own delirium.
The air has the hugeness
of the heart I breathe,
and the sun is like the light
with which I challenge it.
Blind to the others,
dark, always remiss,
we always look inside,
we see from the most intimate places.
It takes work and love
to see these things with you;
to appear, like water
with sand, always one.
No one will see me completely.
Nor is anyone the way I see him.
We are something more than we see,
something less than we look into.
Some parts of the whole
pass unnoticed.
No one has seen us. We have seen
no one, blind as we are from seeing.
Victorie, chiar pui si un smiley la sfirsit. Paste luminat si inflorit sa-ti fie !
@ VV
Habar n-am – incep sa fiu inteleapta se pare – de ce?
Cred totusi ca, daca in loc sa plece cu Santa Maria, Pinta si Nina, Columb pleca intr-o barca cu Isabella, America se poate sa se fi numit Columbia. Poate ca, si crezind intr-un vis, tot e bine sa ai macar un alt om care sa creada si in vis si in tine, fie si numai ca sa-ti spuna ca e adevarat, ca nu esti tocmai nebun si ca merita sa-ti traiesti si incertitudinile si greselile. Sau mai stii, poate ca il iubim pe Columb chiar si cind greseste. Who knows?
@
Nu ma pot identifica in abordarea solipsista a ultimelor comentarii, asa ca fi-veti iertati precum voi iertati. Seninul sa va umple sufletul!
@ lordul
e incertitudine, nu solipsism. Dar chiar daca gresim, iertati sa fim. Un Paste inflorit si tie.
@ Varujan Vosganian
Cum v-am intuit…
Păi eu de ce am spus că până şi existenţa se raportează la non-existenţă…
La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
Chiar şi existenţa Divinităţii este raportată la non-creaţie, non-existenţă extrinsecă. Divinitatea ca să creeze trebuie să fie tot ce creează, altfel se intră într-un paradox al cine a creat pe creator.
Crezul este la persoana întâi, “Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul”, dar prin raportare, eu în raport cu Dumnezeu. Eu nu pot exista neraportat la nimic.
În română încă legătura din Eu crez (forma veche a lui eu cred) şi Eu creez este şi fonetică, căci urmează latina, creare şi credere, un fel de alfa şi omega.
Nu pot iubi politica care nu este bună pentru că altfel este o politică a răului… şi răul nu-l pot iubi.
@ cris
Păi dacă tot a venit vorba despre Miguel Hernandez, am şi eu o poezie, legată oarecum de toată această discuţie…
Todas las madres del mundo,
ocultan el vientre, tiemblan,
y quisieran retirarse,
a virginidades ciegas,
el origen solitario
y el pasado sin herencia.
Pálida, sobrecogida
la fecundidad se queda.
El mar tiene sed y tiene
sed de ser agua la tierra.
Alarga la llama el odio
y el amor cierra las puertas.
Voces como lanzas vibran,
voces como bayonetas.
Bocas como puños vienen,
puños como cascos llegan.
Pechos como muros roncos,
piernas como patas recias.
El corazón se revuelve,
se atorbellina, revienta.
Arroja contra los ojos
súbitas espumas negras.
La sangre enarbola el cuerpo,
precipita la cabeza
y busca un hueco, una herida
por donde lanzarse afuera.
La sangre recorre el mundo
enjaulada, insatisfecha.
Las flores se desvanecen
devoradas por la hierba.
Ansias de matar invaden
el fondo de la azucena.
Acoplarse con metales
todos los cuerpos anhelan:
desposarse, poseerse
de una terrible manera.
Desaparecer: el ansia
general, creciente, reina.
Un fantasma de estandartes,
una bandera quimérica,
un mito de patrias: una
grave ficción de fronteras.
Músicas exasperadas,
duras como botas, huellan
la faz de las esperanzas
y de las entrañas tiernas.
Crepita el alma, la ira.
El llanto relampaguea.
¿Para qué quiero la luz
si tropiezo con tinieblas?
Pasiones como clarines,
coplas, trompas que aconsejan
devorarse ser a ser,
destruirse, piedra a piedra.
Relinchos. Retumbos. Truenos.
Salivazos. Besos. Ruedas.
Espuelas. Espadas locas
abren una herida inmensa.
Después, el silencio, mudo
de algodón, blanco de vendas,
cárdeno de cirugía,
mutilado de tristeza.
El silencio. Y el laurel
en un rincón de osamentas.
Y un tambor enamorado,
como un vientre tenso, suena
detrás del innumerable
muerto que jamás se aleja.
@ Bibliotecaru
cam asa se ajunge de la nimeni la eu, de la eu la Dumnezeu, si de la nu cred la cred si creez – drumul se face mergind. Si acum trebuie sa mai ajungi si de la Dumnezeu la oameni. Iarta si du-te sa te luminezi, iar daca cineva iti da lumina da-o si tu altuia. Sa dai oamenilor lumina e mai important decit sa te raportezi la ei.
Paşte Fericit!
Hristos a inviat, Hristos a inviat, Hristos a inviat!!!
Sarbatori fericite tutor romanilor cu inimile curate de la dreapta si stinga Prutului si tutor celor raspinditi in lumea larga si sa dea Cel de Sus ca, noi romanii sa ne reunim din nou sub steagurile Regatului Romaniei Mari, Amin.
Adevărat a Înviat!
Ati uitat sa numiti unul dintre cei mai de seama continuatori ai Partidului Comunist. Ma refer la Basescu Traian. Cei care au denigrat partidele democratice si au vrut desfiintarea lor cu orice chip sunt TOV. STOICA SI TOV. STOLOJAN.
@Lucian
Culmea e ca au stat in noplia presedintilor in rand cu Bratianu si cu O Gh Duca vreo cativa ani, in sala centrala a sediului PNL, pana cand ne-am hotarat sa-i dam jos definitiv.
BASESCU ASCUNDE PE SPIONUL ROSU URAT SI URAT MIROSITOR
VLADIMIR TISMANEANU !
Presedintele Romaniei Traian Basescu. Excelenta Trimit atentiei dumneavoastra un memoriu cu o importanta deosebita. El relefeaza pentru prima data fatul ca Vladimir Tismaneanu a fost trimis in Statele Unite ca agent al securitatii romane. Surse absolut sigure documenteaza faptul ca infiltrarea sa produs sub un nume fals cu un pasaport fals . In consecinta va adresez rugamintea de a deschide de urgenta o ancheta la nivel prezidential. Mentionez ca in calitate de cetatean american am cerut o ancheta organizatilor de investigatie si de emigratie a SUA. O copie a acesteui document a fost trimisa Ambasadei SUA de la Bucuresti.
“Actiunea de infiltrare a Europei Libere cunoscuta sub numele de cod Cain a fost o actiune bilaterala a securitatii romane ( Unitatea 0617 din Directia 2 DDS spionaj ) -”Brigazile Rosii Intenationale format din fosti luptatori ai razboiului civil din Spania ( controlat de NKVD ) – Partidul Comunist Spaniol. Cordonarea sa facut zilnic prin mesajele codificate al postului de radio Pirinei in limba spaniola.cu sediul la Bucuresti. Documente despre aceasta actiune pot fi gasite in arhivele sectiei internationale a PCR. ………..Ajuns vorbeste la Europa Libera impotriva dictatorului Ceausescu si a familiei sale. In curand actiunea de infiltrare intra pe linia moarta. Cererea sa de azil politic in Franta este respinsa ca si cea de intrare in SUA . Intrand in filajul serviciului francez si a celui american agentul Volodea se ascunde sau calatoreste vestul european cu un pasaport fals, timp de 4 ani de zile. Brigazile Rosii Internationale l-au ajutat sa plece in Venezuela, dupa ce i s-a refuzat initial viza de intrare in SUA. De abia in 1985 serviciile roman si sovietic si-au realizat scopul. Sa organizat o casatorie ….. cu o cetateanca romana americana de care a divortat curand. Pentru a intra in SUA agentului Volodya i sa creiat o noua biografie i sa dat un nou nume si un nou pasaport. PASAPORTUL DE INTRARE IN USA POARTA NUMELE VLADIMIR TISMANETKY SI ESTE DIFERIT DE CEL PE NUMELE VLADIMIR TISMANEANU CU CARE A PLECAT DIN ROMANIA. AM LUAT CUNOSTINTA DE ACEST LUCRU FIIND PRIETEN CU FOSTA SOTIE A LUI VOLODEA PE NUME TAMARA TISMANESKY CU CARE AM FOST CHIAR VECINI CU MAI MULTI ANI IN URMA. DOAMNA TISMANETKY ESTE UN TALENTAT ARTIST CARE PREDA ILUSTRATIA DE MODA LA FIT NEW YORK. DANSA A PRECIZAT CA A PRELUAT ACEST NUME PRIN CASATORIE. Orice comentariu in plus este de prisos, agentul Volodya fiind desconspirat.”
Robert Horvath Deva ziarist SUA http://devanewyork.blogspot.com/ http://www.devagallery.com/ PS CITITI PE BLOGUL MEU SERIALUL DE 12 ARTICOLE- DESCONSPIRAREA SOBOLANULUI ROSU TISMANEANU.