Să vorbim şi altfel despre Relu Fenechiu

Nu sunt un cunoscător al Codului Penal, astfel încât nu mă voi hazarda în comentarii cu privire la procedura trimiterii în judecată a lui Relu Fenechiu. Sensul comentariului meu de azi este altul.

Adesea, atunci când cineva se află la necaz, dintr-un motiv sau altul, mai ales când e om politic, prilejul este cât se poate mai nimerit pentru duşmanii săi de a jubila şi pentru opinia publică de a se năpusti. Spectacolul mediatic este desăvârşit şi se transformă uneori într-un adevărat carnagiu. Puţini sunt cei care se încumetă să se opună acestui extaz al senzaţionalului, acestei revelaţii care, mai nou, poartă numele de “breaking news”.

Am trecut prin multe în cariera de om politic, de aceea cred că nu mai am de ce să mă tem. Astfel, eu spun deschis, în mijlocul acestei campanii dezlănţuite împotriva lui Relu Fenechiu, că eu prefer să vorbesc altfel despre acest camarad al meu din colegiul din ţinuturile din sudul Iaşilor.

Repet, nu mă pot pronunţa cu privire la vinovăţia sau nevinovăţia lui Relu Fenechiu, deşi sensul acuzei de “complicitate la abuz în serviciu”, faptă ce ar fi fost comisă cu vreun deceniu în urmă, îmi scapă. Pot, însă, afirma cu convingere că dintre oamenii politici care au reprezentat de douăzeci şi trei de ani încoace judeţul Iaşi în Parlament, Relu Fenechiu a fost cel mai devotat circumscripţiei sale şi cel mai eficient. Putem face împreună o călătorie prin comunele judeţului Iaşi şi veţi vedea că aproape nu există comună în care să nu se fi construit ceva cu sprijinul său. Ca să nu mai vorbim de municipiul Iaşi, al cărui patrimoniu cultural a avut în deputatul Fenechiu un fervent susţinător.

 

Relu Fenechiu se află într-o situaţie dificilă. Şi-a îndeplinit, cu toate astea, responsabilităţile ministeriale într-un mod merituos. A păstrat o autoritate pe care fiecare zi care trece a căutat să i-o ştirbească.

Cel mai uşor lucru este să îmbrânceşti pe cineva care se află, oricum, într-o situaţie grea. Eu doresc acum să-l îmbărbătez pe Relu Fenechiu. Şi să aduc aminte celor care astăzi se întrec să-l denigreze şi să-i ceară, obsesiv, demisia, că, oricât de meşteşugit ar fi un adjectiv, el nu poate cuprinde de unul singur o fiinţă umană. Şi că despre Relu Fenechiu se poate vorbi şi altfel, aşa cum au încercat rândurile de faţă.

268 Responses to “Să vorbim şi altfel despre Relu Fenechiu”

  1. Adam Mares spune:

    @un liberal optimist
    Cazan mic inca are tataie, dar la livada aia, trebuie sa faci o luna tzuica. :-) Cred.
    Aveam si unul mai mare, cu bazin de racire zidit. Dar l-a desfiintat si l-a dus nu stiu unde (sau l-a vandut, am uitat).

  2. @Adam Mares,
    Pe timpul lui ceasca, mergeam prin Prahova si Dambovita cu prietenii la cules prune. Costa 10 lei un prun. Ii alegeam pe cei mai mari, asa incat faceam afaceri bune si proprietarii, dar mai ales noi. Si pe timpul acela era greu cu culesul. De aia foloseau elevii, studentii, militarii si uneori si muncitorii din fabricile care erau pe stoc.

  3. Adam Mares spune:

    Lemnele sunt o alta problema. Ca nu poti sa tai nici din padurea ta fara aviz de la Silvicultura. Iar de pe coaste, sunt greu de scos. Pe coastele alea si prin vainoage alergam eu cand eram mic. Dadusem nume la toate locurile: de pilda, Valea Oaselor (unde erau un fel de liane, pe care zburam de pe un mal pe altul, ca Tarzan), chiar erau oase acolo, de dinozauri, credeam. :-)

  4. Filip G spune:

    Toate astea-s TRADITII dar noi gandim cu partea dorsala nu cu capul.Unii ar da bani grei sa experimenteze asa ceva.Discutam cu un prieten ce are pensiune,tot ce pune pe masa clentilor e din market altfel il frige controlul sanitar veterinar.In cazul asta TRADITIA e inlocuita cu un mare KICI.Da unii stau confortabili in birou si de frica drobului de sare trebuie stopata orice initiativa din fasa.Ori socializarea campeneasca e inlocuita cu fatadebuci*iar totul e virtual.

  5. @Filip G.
    Chiar ma gandeam la traditii. Cum naiba se intampla ca cele mai apreciate produse alimentare sunt fabricate in micile fabricute sau ateliere de familie in toata Europa numai la noi nu ai voie.E si normal, ar falimenta toti importatorii si smecherii. De aia ii si iau la goana pe bietii agricultori de peste tot.

  6. Filip G spune:

    In iarna discutam de strategia gresita a ministrului Agriculturii.El propunea card de intrare in piata carnet fiscalizat,etc.Spuneti voi acum cum sa mai platesti taxe cand vinzi kg de rosii cu 1 leu.Cat costa sa-l produci ,transportul ,taxele din piata.Ori guvernul sa zica merci ca taranul face protectie sociala.Idei virtuale prezentate minunat la seminarii dar niciodata puse in practica.Am si eu proful on line,un profesor de matematica care a fost dat afara din invatamant iar acum filmeaza aberatii in apicultura si vinde CD-uri cu tampenii ,pretinde ca un stup poate produce 1000 Euro pe an.In cazul asta toti romanii ar cumpara lada cu albine a profesorului.Unde e multa minte geme si coltisorul cu prostie.Ori un individ destept doar prin prostie se poate individualiza si ramane in istorie.

  7. @Filip,
    Ce sa zic.Acum multi ani aveam un prieten de spritz si de gagici, asistent la Institutul Agronomic din Buc. Aveau fermele unde acum sunt mallurile lui Popoviciu. Mancam, beam, ne distram la “iarba verde”. Dar ii observam pe bietii studenti cum munceau ca taranii autentici sub indrumarea maistrilor si profesorilor. Erau asa de arse de soare(studentele) si de transpirate ca erau moartea pasiunii. Ce s-o fi ales de fetele ale minunate? Or fi badante prin Italia!