Adevărul e că zilele astea am cam tras chiulul de la frumoasa îndeletnicire de a dialoga pe blog. Am plecat pentru câteva zile (de fapt aproape două săptămâni) în concediu. Locul în care mă aflu e prielnic pentru meditaţii, dar nu e prea prielnic pentru telecomunicaţii, astfel încât trebuie să mă cocoţ undeva şi, într-o poziţie oarecum incomodă, cu picioarele bălăngănindu-se şi cu condiţia să nu mă uit în jos, mă pot conecta la internet.
Principala funcţie a concediului nu e atât odihna în sine. De multe ori oamenii chiar ostenesc mai mult în timpul concediului, cu tot felul de alte ocupaţii, cum ar fi pierdutul obiectelor, arsurile de piele ori febrele musculare, cheltuielile peste puteri ori ploaia, acolo unde ar trebui să fie soare, ori prea mult soare acolo unde ar trebui să fie umbră. Cea mai importantă funcţie a concediului este aceea de a-ţi da sentimentul, pe rând liniştitor şi neliniştitor, că viaţa poate merge înainte şi fără tine. Şi că, de aceea, nu trebuie să iei niciodată lucrurile în tragic şi că trebuie să intuieşti adevărata măsură a lucrurilor.
Eu, de pildă, observ cu bucurie, că blogul acesta merge înainte şi fără mine. Nici n-ar trebui să se mai cheme vosganian.ro, ar trebui să aibă un nume colectiv. Ba, ca să duc smerenia până la capăt, cred că sunt alţi membri ai clubului nostru care sunt mai harnici decât mine şi contribuţiile lor, în lungime şi profunzime, sunt mai demne de luat în seamă decât ale mele. Dar poate că blogul mai poartă numele meu pentru că eu am fost descoperitorul lui, aşa cum sandiviciurile poartă numele cartoforului conte Sandwich.
Ăsta e totuşi, oricât de languros ar fi, doar prologul. Urmează o toamnă plină de proiecte şi blogul nostru va adăposti, ca de obicei, indignări şi încurajări, dezamăgiri şi elanuri. Aşadar, o îmbrăţişare tuturor, de pe stâlpul de telegraf de pe care vă scriu.
@Katrina
Macar noi mai avem o tara si o Constitutie, tu nu mai ai decat ura.
@emi
Nu cred ca e vorba de norocul de a pastra sau nu pe cineva. Poti sa pastrezi o femeie langa tine prin diverse mijloace. Dar dragostea e altceva.
Ma refeream la “loviturile sub centura” ale sortii, precum boala, moartea, etc.
@Adam Mares
Oare indivizi de teapa asta reprezinta USL ?
http://www.catavencii.ro/Cum-strange-baronul-oprisan-bani-publici-ca-sa-aiba-pentru-avocatii-de-zile-negre_0_8956.html
@emi
Nu mi-a murit nicio iubita (doar o prietena deosebita).
Am invatat multe lucruri despre mine si despre viata, din relatiile pe care le-am avut. Dar nu regret ca s-au terminat.
@emi
In “Afinitati elective” este vorba despre o iubire fatala. Iubirea ca forta naturala, elementara, instinctiva, mistic-demonica. Doi oameni care nu pot trai unul fara altul (deci, e o iubire impartasita). O combinatie chimica ce duce la explozie. In roman: moarte. E o viziune romantica asupra iubirii.
Nu pot spune ca nu cred in asa ceva. E o viziune care te seduce, pt ca fiecare om si-ar dori sa fie iubit la modul asta absolut.
S-ar putea ca toata viata sa nu fi asteptat decat iubirea asta absoluta. Poate de aceea nu regret despartirile. Pt ca n-a fost niciodata simetrie a sentimentelor.
@Adam Mares
Pentru o asemenea relatie merita sa renunti la liberate si la vointa proprie, pentru ca impreuna cu partenerul, poti evolua intr-un ritm exponential. Poate ca simbioza (fuziunea) prin dragoste, este “treapta” care ar trebui urcata, pentru a putea intra intr-o dimensiune superioara. Pentru ca femininul si masculinul ar da echilibrul android, care nu s-ar mai “impiedica” de maruntisurile sexuale. E ca si cum nu mai vrem sa studiem copacul, pentru ca il cunoastem la perfectie, si ne-am putea inalta suficient ca sa putem vedea padurea.
Probabil ca n-as putea fi decat eroul (tragic) al unei povesti exemplare. Tot e bine: daca va fi sa mor, macar n-o sa mor pe altarul unui simulacru.
@Katrina
N-ai auzit tu de romani pentru ca n-ai nimic cu romanismul. Tu ai de a face cu cotropitorii. Esti irecuperabil. Ramai cu frustrarea ta!
Adam & Emi
“Sa dai, sa dai, iata marea fericire a vietii. Sa dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Sa dai rasul, sa dai lacrimile, să-ti traiesti aventurile, sa-ti traiesti durerea… Sa plangi, un timp… şi apoi sa razi”
Panait Istrati-Nerantula
@emi
Putini oameni au (ne)norocul de a gasi iubirea absoluta. Unii cred ca o gasesc si se inseala amarnic. Se autoiluzioneaza si isi distrug viata pt o iluzie. Am vazut si cazuri de-astea.
Eu macar am invatat sa nu ma mai mint. Daca nu gasesti iubirea absoluta, nu trebuie s-o inventezi.
@liberalism
Asta e ceva relativ. Depinde de caracterul si de sufletul omului. Unii nu dau niciodata nimic si sunt foarte fericiti.
“Razboiul sexelor” eu il numeam “razboiul nervilor” si banuiam ca este lupta pentru “putere”. Exista peste tot, mai mult sau mai putin vizibil, si victime colaterale nevinovate sunt copiii. Copii care apoi repeta la indigo greseala parintilor, considerand acest “razboi” ceva “normal”.
Ceea ce nu stiam si am aflat in ultima saptamana, de la Wilhelm Stekel, este ca “razboiul sexelor” nu exista doar in cuplu ci si in fiecare om in parte, si este cu atat mai radical, cu cat omul se apropie chimic de homosexualitate. Nici macar nu e o boala…
@Adam Mares
Daruiesc ura si dispret, precum TB si @Katrina, pentru ca sunt “cocosati” de frustrari. De exemplu, poate trebuie sa se dea barbati, cand in fapt chimia lor interioara le sopteste altfel.
Exista un “razboi al sexelor” intr-un om, dar nu are neaparat legatura cu homosexualitatea (decat daca esti genetic predispus). Mecanismul e fundamental psihic, nu chimic. Femininul e slab, masculinul e puternic. Daca femininul merge catre autodistrugere, masculinul trebuie sa compenseze aceasta slabiciune.
Daca o femeie are un barbat care o iubeste, are grija de ea, nu o raneste, partea ei masculina doarme. Partea masculina se trezeste cand femeia nu gaseste sprijin intr-un barbat, cand nu are incredere in el. Dar asta nu inseamna ca o vor atrage sexual femeile.
Sigur, nu orice femeie are un animus puternic (masculinul de la nivel psihic). De aceea, printre femei se gasesc cele mai multe victime.
La slabiciunea psihica se adauga nevoia de confort material si social a femeilor.
Si daca un barbat are un masculin slab si o anima puternica?
Vrei sa-ti fac portretul-robot al unui barbat cu anima puternica?
Probabil se va autodistruge?!?!
Femininul e raul…
Nu, femininul nu e raul, e slabul. Iar daca slabul cade pe maini rele, da, se poate (auto)distruge.
Femininul e slab, dar contine alte frumuseti valoroase.
De aceea, femininul trebuie ocrotit. De aceea, femininul infloreste doar cand e hranit cu dragoste.
In general, un barbat cu anima puternica are inclinatii artistice sau e iubitor de artistic. Daca nu e homosexual, e genul care simte mereu nevoia sa-si dovedeasca barbatia (e infidel, ba chiar vrea sa se afle asta). De aceea, va alege femei pe care sa le domine cu usurinta (fie intelectual, fie prin alte mijloace). Are mereu nevoie de laude si de complimente. E mereu in razboi cu femeia de langa el, daca aceasta are o personalitate accentuata. Fuge de responsabilitati, da mereu vina pe altii sau pe context pt neputintele lui, pt lipsa lui de decizie. Nu-si asuma greselile, nu abordeaza direct problemele.
Daca face o alegere proasta, si un barbat cu anima puternica poate deveni victima unei femei rele.
Astfel de barbati se pot echilibra, dar cu mare greutate.
@katrina
De cate ori a ajuns armata romana la Budapesta?
Dar armata maghiara la Bucuresti?
@Adam Mares
Slabiciunea omeneasca duce la vicii. Slabiciunea si puritatea sunt practic antonime. Ai grija ce iti doresti!
@emi
Pai ce sa imi doresc? O femeie pura, puternica, desteapta, care sa faca din mine viciul ei.
Balada Capitanului Nero de Rouen! Marele lup de mare/Ce a aprins Rouen-ul in zare/ Va ramane cu ochii-n soare/Chiar cu al lui brevet reconfirmat cel va avea/Deoarece nici un armator intreg la bibilica/Nu-l va pune sef pe vapor de frica/ Sa nu-i vanda nava pe nimica /Sau sa i-o transforme in rug aprins pe mare Morala ” Securitatea iti da slujba dar nu te desteapta”
@gelu
Capitanul Nemo de pe Nautilus? Nu se poate, acela era un inventator, un om de stiinta.
Poate capitanul Hook, care-l ataca cu carligul-proteza pentru mana, pe orice copil din Tara de nicaieri, si mai ales pe Peter Pan. Ar avea in comun lacomia, rautatea, si placerea de a lovi copiii.
@Katrina ne citeaza din Elogiul nebuniei (L’Eloge de la fuite), Henri Laborit:
http://inventin.lautre.net/livres/Henri-Laborit-Eloge-de-la-fuite.pdf
Referitor la “Afinitati elective” scrisa de Goethe, eu nu sunt convinsa ca daca Eduard s-ar fi casatorit cu Ottilie, dupa 10 ani nu s-ar fi repetat povestea. Si pe Charlotte si-o dorise de sotie cu ardoare, mai bine de zece ani, in timp ce fusese obligat de parinti sa se casatoreasca cu alta femeie, si iata ca dupa casatoria cu aceasta, s-a indragostit de alta. Daca Ottilie nu murea, dragostea lui s-ar fi risipit din nou in rutina zilnica, el putea iubi doar femeia pe care nu o putea stapani. Desi subiectul cartii parea dragoste totala, cred ca de fapt era vorba de dragostea interzisa.
Charlotte m-a dezamagit pentru ca nu a inteles ca dragostea cu sila aduce doar nenorocire, desi ca personaj mi-a placut cel mai mult.
Katrina
Sunt barbati care au avut zeci de femei si n-au devenit niciodata poeti. Dupa cum sunt poeti care n-au avut atatea si au scris minunat despre femeie.
Explorarea pe orizontala nu te apropie de ideal, te indeparteaza. Tocmai pt ca iti dai seama ca idealul nu exista in realitate (de-aia e ideal). E o frigiditate sufleteasca, mentala, care nu-si gaseste niciodata implinirea.
@emi
Fuite nu inseamna nebunie, ci evadare, fuga.
@emi
Este adevarat ca exista o fascinatie a interzisului, ca obstacolele sporesc dragostea. Dar aici depinde de fiecare om cum se cunoaste pe sine, adica daca e in stare sa aprecieze cat din dragostea lui are legatura cu o anumita persoana si cat este “mediere” (ti-am povestit deja despre factorul mediator). Pana la urma, fiecare isi gestioneaza dragostea dupa nevoile si dupa puterea mintii lui.
Da, eu cred in rationalitate, chiar si in dragoste.
Dupa aceea, stii teoria medicala conform careia, biologic, dragostea e limitata. Probabil e valida. Insa omul superior nu traieste doar din si prin instinct. Daca dragostea ta e doar inflacarare a simturilor, cu siguranta nu va dura mai mult de 3-4 ani. Eu cred insa ca dragostea e, trebuie sa fie mai mult de atat.
Asa e tradus in expresie, probabil e o fuga irationala, nebuneasca.
Si eu cred ca dragostea totala trece de bariera timpului, a rutinei si chiar a nevoilor zilnice. Important este sa o gasesti pentru ca apoi comunicarea sa se poate face la orice nivel. Cel mai dificil este sa o recunosti.
@Katrina
Tu citezi un medic si nu un filosof…
@Katrina
Daca Henri Laborit iti spune ca ai nevoie de o operatie pe creier, tu il crezi?
Pe de alta parte, ca sa poti iubi, trebuie sa ai cu ce…
@Katrina
Pe tine te percep ca pe un “avocat al Diavolului”, si de aceea te pot iubi. Esti un rau necesar.
Catalin Predoiu ataca partidul lui Traian Basescu,daca PNL doarme mult cetatenii se vor reorienta.