Discurs in Senat privind comemorarea genocidului din 1915 indreptat impotriva poporului armean

24 aprilie este ziua comemorării primului genocid al secolului XX, cind armenii din întreaga lume şi cei care îi preţuiesc îşi amintesc cu pioşenie de victimele masacrelor săvîrşite în Imperiul Otoman. În 24 aprilie 1915, în capitala Imperiului, Constantinopol, sute de intelectuali armeni au fost arestaţi. Cei mai mulţi dintre ei, printre care Daniel Varujan, cel mai mare poet al armenilor, aflat atunci în vîrstă de 31 de ani, cei doi deputaţi din partea comunităţii armene, Krikor Zohrab şi Vartkes Serenguelian, laolaltă cu alţi reprezentanţi ai elitei culturale şi politice a comunităţii armene, au fost ucişi în mod bestial. În aceeaşi zi, autorităţile otomane au dat ordinul de deportare a armenilor din ţinuturile lor de baştină. În urma masacrelor şi deportărilor în masă, au pierit în jur de un milion şi jumătate de persoane, în cea mai mare parte femei şi copii. În cîţiva ani, în Anatolia răsăriteană comunităţile armene au fost complet nimicite, lăsînd în urmă biserici, lăcaşuri de cultură şi locuinţe părăsite, trupuri înghiţite de apele Eufratului sau acoperite de nisipul deşertului. Cei care s-au salvat şi urmaşii lor se află răspîndiţi pe toate meridianele lumii. Ei îşi duc, acolo unde se găsesc, o viaţă demnă. România a fost una dintre primele ţări care, în timpul guvernării lui Ion I.C. Brătianu, s-a oferit să primească pe refugiaţii armeni. Este pentru mine o nespusă mîn drie să exprim sub cupola Senatului, în numele Uniunii

Armenilor din România, adînca recunoştinţă a armenilor, locuitori ai acestui pămînt, poporului frate român şi patriei comune, România, de la care noi nu revendicăm decît dreptul de a contribui la prosperitatea ei. Solidaritatea statului român faţă de soarta poporului armean s-a manifestat permanent. România s-a numărat printre statele care au primit pe reprezentanţii Guvernului tinerei Republici Armenia, exilaţi în 1920, după ocuparea ţării de bolşevici. Şi tot statul român a fost cel dintîi dintre statele lumii, din spaţiul ex-sovietic, care a recunoscut, în decembrie 1991, existenţa noului stat armean. Iar în Europa centrală şi de est, România a fost cea dintîi care a oferit, după declararea independenţei, condiţiile deschiderii unei ambasade a Republicii Armenia. Amintirea martirilor genocidului început în 1895 şi continuat, într-o formă sau alta, pînă în 1922, dar care a culminat prin deportările în masă şi măcelurile anilor 1915-1916, trebuie cinstită aşa cum se cuvine şi cum o cer normele dreptului internaţional. Ignorarea, în vîltoarea evenimentelor primei jumătăţi de secol XX, a acestui genocid, a permis repetarea unor asemenea acţiuni îndreptate, de această dată, împo -triva poporului evreu şi împotriva altor popoare. Prin Rezoluţia din 18 iunie 1987, Parlamentul European recunoaşte că, citez: „Parlamentul consideră că evenimentele tragice care s-au derulat în 1915-1917 împotriva armenilor pe teritoriul Imperiului Otoman constituie un genocid în sensul Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimelor de genocid, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 9 decembrie 1948.“ În acest context trebuie amintită şi atitudinea constantă de negare a acestui genocid de către Turcia, stat ce şi-a exprimat intenţia de a se alătura Uniunii Europene. De altfel, într-un text adoptat în 28 septembrie 2005, Parlamentul European cere explicit Turciei „să recunoască Genocidul armean, considerînd această recunoaştere ca fiind o precondiţie a accesului în Uniunea Europeană.“ În ultimele decenii, un mare număr de Parlamente, printer care menţionez Franţa, Italia, Canada, Rusia, Belgia, Grecia, Suedia, Cetatea Vaticanului, Argentina, Germania, un număr de 42 dintre Statele Unite ale Americii etc., au recunoscut, prin declaraţii oficiale, genocidul din 1915. Iar dintre acestea, statul California a decretat săptămîna 19-26 aprilie drept „Săptămînă de rememorare a genocidului armean“. Ca un gest de valoare simbolică. Olanda a recunoscut genocidul în decembrie 2004, în timp ce se afla la preşedinţia Uniunii Europene. De menţionat, de asemenea că, similar legislaţiei privitoare la Holocaust, în Franţa a fost adoptată, în 21 ianuarie 2001, o lege privind condamnarea genocidului armean. La 19 ianuarie 2008, Barack Obama a declarat următoarele: „America are nevoie de un lider care să spună adevărul în privinţa genocidului armean şi să riposteze faţă de toate actele de genocid. Intenţionez să fiu un astfel de Preşedinte.“ În mod simbolic, chiar atunci, statul Hawaii, ţinutul de baştină a lui Barack Obama, a declarat ziua de 24 aprilie „Ziua recunoaşterii şi comemorării genocidului armean“. In ziua de 24 aprilie 2010 Barack Obama a spus: “Medz Yeghern (Marea catastrofa – n.s. in limba armeana) este un capitol devastator din istoria poporului armean, iar noi trebuie sa-I pastram vie memoria in onoarea celor ce au fost ucisi si astfel sa nu repetam gravee greseli ale trecutului.(…) In timp ce nimic nu ii poate aduce inapoi pe cei ucisi in Medz Yeghern, contributia adusa lumii de armeni in ultimii nouazeci si cinci de ani sta marturie a tariei, tenacitatii si curajului poporului armean. Spiritul invincibil al armenilor este o victorie durabila asupra celor ce s-au straduit sa-i distruga.” Aceasta atitudine a presedintelui Obama pune, speram, sub auspicii favorabile votul ce va urma in Camera Reprezentantilor a SUA avizului pozitiv dat de Comisia pentru afaceri externe a acestui for legislativ privind incadrarea evenimentelor din 1915 indreptate impotriva poporului armean drept genocid.

Consider ca, in aceasta perspective umanista de democratizare a dreptului international, urmand exemplul a numeroase alte Parlamente, inclusiv din Uniunea Europeana, Parlamentul Romaniei ar putea proceda la recunoaşterea oficială a genocidului din 1915, îndreptat împotriva poporului armean.

Fie ca ziua de 24 aprilie să fie pentru întreaga omenire un prilej de a îmţelege că asemenea fapte nu trebuie să se mai repete, că nimănui, nicăieri, nu trebuie să-i fie dat să sufere pentru aşa-zisa vină a semnului naşterii sale.

 

 

Cuvînt rostit luni 26 aprilie 2010

în plenul Senatului

31 Responses to “Discurs in Senat privind comemorarea genocidului din 1915 indreptat impotriva poporului armean”

  1. Toni spune:

    Între masacrul armenilor şi cel al bosniacilor de la Srebeniţa a trecut o sută de ani. Un secol. Un secol sub semnul genocidului. Al holocaustului. Al crimelor în masă.
    O sută de ani de asasinate. În masă.
    Ce-a învăţat omenirea, oare, în această ultimă sută de ani?!
    Nimic! Un imens nimic, care se transmite liniştit mai departe, spre împlinirea generaţiilor următoare.
    Spre oripilarea unora dintre noi, care, însă, nu contăm absolut de loc în ecuaţia “putere poitică-asasinat în masă”, în fiecare an aflăm despre cel puţin un masacru care răpune cu violenţă grupuri de persoane absolut nevinovate, neînarmate, neorganizate ca formaţiuni militare sau para-militare.
    Copii, femei, bătrâni… Dar şi bărbaţi maturi, paşnici, a căror singură dorinţă este să-şi ducă viaţa în familia pe care-o au, din câştigul obţinut prin munca pe care-o ştiu face.
    Singurul lucru care diferă este numărul celor ucişi şi viteza cu care tragicele evenimentele ni se aduc la cunoştinţă. Atât.
    A! Şi posibilitatea de-a vorbi despre ele.
    De-a le condamna.
    De-a pedepsi, eventual, asasinii.
    De-a cere recunoaşterea lor, eventual urmată de recompense morale sau materiale.
    Asta, în timp ce măcelul continuă…
    Continuă… Continuă… Continuă…
    Şi memoria popoarelor continuă să păstreze vie amintirea lor!
    Măcar atât…

  2. liberalism spune:

    Iata ca a sosit ziua ca soaptele sa fie auzite nu dintr-un cavou, ci in Senatul Romaniei. Cinste poporului armean si tarilor care au facut ca genocidul armenilor sa fie recunoscut (speram si condamnat)

    Off topic- Cum sa nu mai avem Senat? Mi se pare un genocid desfiintarea Senatului.

  3. adrian spune:

    Nu inteleg de ce Turcia respinge insasi ideea ca a fost un masacru. In fond, e vorba de lucruri intamplate in urma cu 100 de ani, ca urmare a politicii unui alt stat decat cel actual. Care ar fi consecintele legale ale unei astfel de recunosateri: chestiuni teritoriale, despagubiri financiare uriase? Ca de pedepse nu mai poate fi vorba. Daca armenii vor doar recunoasterea faptului si nu altceva, de ce nu s-a cazut inca la o intelegere?
    Iata ce zic turcii pe pagina ministerului lor al culturii:
    http://www.kultur.gov.tr/EN/Genel/BelgeGoster.aspx?17A16AE30572D313AAF6AA849816B2EF2A2F4FC65EC79C8F
    Ca tara care avem o importanta comunitate turca si legaturi istorice esentiale cu poporul turc, ati putea sa aveti niste initiative impreuna cu colegul de parlament pentru a gasi o solutie eleganta pentru viitor cu respectul cuvenit pentru inaintasi. Asa cum Ceausescu se tine inca bine la capitolul jocului facut intre evrei si arabi, si Romania ar avea de castigat daca ati reusi o eventuala initiere a reconcilierii pe terenul politic.

    • @adrian

      Clasa politica romaneasca simpatyizeaza cu armenii dar este foarte atenta sa nu supere pe turci, datorita interesele legate de Marea Neagra si de caile de transport energetic. In Romania e un fel de complex turcesc.

  4. adrian spune:

    @toni, greseala care duce la perpetuarea nerecunosaterii unor crime, indiferent de ce parte s-ar produce, este luatul partii unora fata de ceilalti. De exemplu aratatul cu degetul inspre sarbi in timp ce ceilalti (bosniaci musulmani, albanezi) sunt considerati legitimi si mielusei. Nu e cazul! Exemple de acest gen se gasesc peste tot in lume.

  5. lorduljohn spune:

    @VV

    Si iata cum un fapt natural, cel de a asuma trecutul si de a rosti Adevarul, devine prin prisma “corectitudinii politice” un joc de interese. Recunoastem holocaustul german pentru ca ei au fost invinsi si mai mult il translatam si in Romania, caci si ea a fost invinsa, pe cel rusesc, nu, pentru ca ei au castigat, recunoastem (cam greu) Katyn-ul pentru ca Polonia e favorita Vaticanului si a Washington-ului.
    Nu recunoastem masacrarea palestinienilor ca sa nu-i suparam pe israelieni, nu recunoastem masacrarea armenilor, ca sa nu-i suparam pe turci, nu recunoastem masacrarea romanilor in perioada Stalin ca sa nu-i suparam pe rusi.
    Adevarul a devenit o haina din colectia marilor creatori de moda care se schimba dupa sezon.

  6. robert horvath spune:

    ROBERT HORVATH LA ANTENA3 VA ANUNTA SFARSITUL REGIMULUI BASESCU !

    Ascunderea armelor cautate de americani motivul pentru care sa declansat razboiul din IRAK, pe teritoriul Romaniei, a intrat in atentia Senatului SUA. Vor pierde painea nu numai Basescu ci si sute de participanti la aceasta misiune criminala si secreta. La aceasta misiune a participat intregul guvern roman cu servicii secrete si presedinti cu tot. A intrat in actiune biroul INTERPOLULUL de la ONU si toate serviciile speciale americane. Sfarsitul regimului Basescu este pe rol. Am pierdut doi ani de viata studiind mii de documente. Am facut acest efort din propria initiativa neplatit de nimeni. Dar in acest moment voi fi platit din greu de CNN sau orice ziar sau revista care vrea sa participe la ” SCANDALUL SECOLULUI “. Sunt gata oricand sa particip la o emisiune al Antenei 3 pentru a prezenta documentele relevante.Sunt oricand gata sa vin in Romania. Armele si tehnologia atomica in ambele directii au plecat de pe aeroportul Otopeni si sa reintors la acelasi aeroport. Fiecare transport conectat cu Saddam sau Al QUEDA poarta semnatura Traian Basescu. Voi lua in cateva zile un interviu lui Scott Riter seful inspectorilor ONU. In convorbirea telefonica preliminara el afirma .” Cordonatorul intregii actiuni teroriste a fost actualul presedinte Roman. Au existat uriase presiuni politice sa nu incriminam guvernul roman la ONU ” Inspectorul este gata sa apara cu mine la o emisiune televizata si sa spuna adevarul romanilor. 
    Toate lamentarile sau diversinile sunt inutile. Documentele mentionate sunt destule pentru a aduce pe presedintele Romaniei in fata unui tribunal 
    international impreuna cu alti prieteni ai terorIsmului international. Scriitorul Victor Nicolae preia in cartea ” ” DACĂ TRECI PRIN CASA MORŢII ” bazata pe interviuri cu mine, aceste documente si a inceput publicarea lor in editia de miercuri14 Aprilie 2010 al revistei NEW YORK MAGAZIN. In aceasta saptamana revista apare vineri. http://www.nymagazin.com/ 
    Fragmente din aceasta carte pot fi urmarite deasemenea pe blogul ROBERT HORVATH -DEVA 
    http://devanewyork.blogspot.com/ 
     
    http://www.devagallery.com/

  7. Barosanul spune:

    Domnule Vosganian,

    Cu ceva timp in urma, intr-un fel imi reprosati ca cei plecati din tara le reproseaza celor ramasi in Romania poate si dintr-un sentiment de justificare al plecarii lor.

    Tot atunci anumite persoane de pe blog va sustineau in felul lor insinuind un fel de tradare a celor lasati in tara.

    Aflind acum cu repulsie despre acest genocid al ARMENILOR, despre care nu stiam, va intreb UNDE AU FOST ROMANII ADEVARATI atunci si au permis asa ceva? Citi Romani adevarati sunt de fapt in Romania, pentru ca sigur mai sunt Romani adevarati prin lume.

    Si tot veni vorba de Romani adevarati si nu de LASI si VINDUTI si PLOCONISTI intrebarea mea este.

    Unde au fost Romanii cind a fost vindut Tepes?
    Unde au fost Romanii cind a fost vindut Mihai Viteazul?
    Unde au fost Romanii cind a fost vindut Ioan Cuza?
    Unde au fost Romanii cind a fost vindut Regele Mihai?
    Unde au fost Romanii si ce au facut armata asa zis Romana care a asistat impasibila la Masacrele de la Adincata si Fintina Alba de peste 40.000 de persoane? ( bunicul sotiei fiind un supravietuitor al acelor groasnice clipe).
    Unde au fost Romanii care au aceptat genocidele Comuniste pe vremea lui Dej si Ceausescu?
    Unde sunt Romanii acum cind Romania se scufunda in mocirla?

    Dar poate ROMANIA a fost si e o tara a LASILOR, PLOCONITILOR, SPERTULUI si DELASARII, iar Romanii adevarati au fost prin Istorie doar o RARA AVIS?

    Domnule Vosganian toata simpatia mea pt aceasta interventie in senat si sper sa ridicatii in viitor si alte preobleme ca cele de mai sus Adincata, Fintina Alba, Regele Mihai.

    • @Barosanul

      In istoria noastra sunt momente in care iti vine sa te intrebi unde au fost romanii in istoria romanilor. Cred ca astfel de momente de ratacire au existat in istoria tuturor popoarelor. Dar poti sa te intrebi unde sunt romanii acum. Cand pentru a face reforma si modernizare trebuie sa iei masurile astea cand romanii sunt neatenti, pentru ca altfel, mai frigem cate un referendum.

  8. Barosanul spune:

    Domnule Vosganian,

    Sa fiu bine inteles, cind am spus ca Unde au fost Romanii care au permis un astfel de gemocid, m-am referit la faptul ca nu au luat atitudine Politica, nu ca s-ar fi putut implica direct. Ori asta era o obligatie nationala avind in vedere puternica comunitate Armeneasca care era integrata si bine structurata in Romania din anii 900. (Apropos din cite stiu Hanul lui Manuc din Bucuresti construit prin 1800 de fostul spion Manuc de origine Armeana)

    E adevarat ca asa cum ati spus ulterior au fost primiti refugiati si ajutati sa se integreze.

  9. adrian spune:

    @barosanul: eu cred ca la toate intrebarile dvs e simplu de raspuns: romanii erau chiar in mijlocul tranzactiilor de vanzare cumparare! Romanii adevarati au fost, cu regret constat, fie nemti, fie aromani, fie georgieni, fie scotieni sau francezi. Ba s-a intamplat sa fie chiar si un rus, daca nu cumva si niste evrei …

    @VV: de trebuie sa interpretati chiar in acest mod – ca nu s-ar vrea supararea turcilor? Poate ca e chiar un interes legitim sa avem o legatura normala si chiar profitabila cu turcii. In fond, chiar daca ne-au luat femeile si caii sute de ani si chiar daca ne-am taiat cu ei in sabii sau ne-am gaurit in arme de foc asta nu inseamna ca nu putem sa vedem ca ne leaga mai multe decat ne despart. Eu incercam sa va sugerez ca din Romania, ca reprezentanti ai celor doua minoritati etnice, care banuiesc ca nu au nimic de impartit aici (din Cartea Soaptelor am aflat cat de multi armeni erau in Constanta si banuiesc ca nu se taiau cu turcii bastinasi cand se intalneau pe strada …) ar fi putut lua nastere o miscare diplomatica ce ar fi putut duce intr-un final la o reglare pe viitor a intelegerii oficiale a acestui episod tragic al istoriei omenirii in general.
    Eu nu cred ca la noi exista un complex turcesc desi am auzit de multe ori nemultumiri stupide cum ca Ataturk n-ar avea ce sa caute sub forma de bust pe Calea Victoriei.
    Poate totusi ma lamuriti si pe mine asupra motivului pentru care inca nu s-a ajuns la solutie diplomatica implicand si Turcia. Adica de ce turcii nu fac un gest asa cum au facut germanii sau japonezii sau alte natii care la un moment sau altul au produs un rau pe scara larga? Credeti ca din orgoliu?

  10. cris spune:

    @ VV, @ Lordul John, @ liberalism

    Conform Natiunilor Unite genocid este definit ca “Any of the following acts committed with intent to destroy, in whole or in part, a national, ethnical, racial or religious group, as such: killing members of the group; causing serious bodily or mental harm …..” Dupa cite inteleg, si notiunea de grup politic trebuia inclusa in definitie, insa tovarasul Stalin s-a opus in ’48.

    Intre timp s-au definit si diferite tipuri de genocid ca si stadiile genocidului. Exista si notiunea de autocid – campania dusa de guvernul unei tari pentru distrugerea propriei natiuni, dar, din ce citesc, nu pare a avea valoare legala. Definitia legala a ramas aceeasi din 1948, dupa cum a fost aprobata de Stalin. Mi se pare rusinos, si asa imi explic de ce in privinta comunismului se vorbeste de “crime” si nu de realitatea genocidului ori autocidului.

    Daca imi amintesc bine, Voltaire spunea ca cel care ucide este un criminal…daca nu ucide in masa si nu o face in surlet de trimbite. Parafrazind, cel care ucide in masa e vinovat de genocid…doar daca nu e smecher si nu ucide pe criterii politice asa cum a invatat de la Stalin? Si atunci ce te faci cu smecherii nostri, care nici macar nu anihileaza pe criterii strict politice, ci sociale si utilitariene (asasineaza, pe rind, si zimbitor, pensionari, istorie, sanatate, educatie, cultura)?

    • @cris

      Cris, sa nu exageram. Reducerea pensiilor nu poate fi socotit genocid dar, tu ai dreptate, poate fi considerata premeditare la genocid, caci a lovi, prin politici publice imbecile, in educatie, sanatate si asigurari sociale, pana la urma afecteaza trupul unei natiuni. Dar daca folosim prea des cuvantul genocid n-o sa mai creada nimeni in el.

  11. anais spune:

    Respectul meu, poporului armean.

  12. Toni spune:

    Adrian, toate masacrele trebuiesc arătate, nu cu degetul, ci în întreaga lor monstruozitate.
    Nu e vorba de sârbi, de bosniaci, de croaţi sau de albanezi, ca să mă limitez strict la ceea ce s-a petrecut deunăzi în cea mai civilizată parte a omenirii, în Europa, ci de monştrii ajunşi să conducă destinele unor popoare, în numele cărora săvârşesc cele mai odioase crime!
    Nici măcar de turci nu este vorba aici.
    E vorba despre persoane, era să scriu oameni, cu nume, cu prenume, cu funcţie şi cu grad cel puţin la fel de cunoscute ca cele ale condamnaţilor de la Nurenberg.
    Şi despre imensa complicitate celor care pot, care trebuie şi care refuză să afirme şi să impună adevărul!
    Sau aşteaptă să treacă 100 de ani ca s-o facă!

  13. cris spune:

    @ VV

    Nu era intentia mea sa exagerez si sa extind denumirea de genocid in afara limitelor sale.

    1. Nu cred ca in privinta genocidului poate/trebuie sa existe dublu standard. Avem o condamnare a genocidului din Rwanda si Iugoslavia, dar nu i-am auzit pina acum pe sovietici “cerindu-si scuze” pentru deportarile in Siberia, poligoanele nucleare din Kazahstan ori decimarea germanilor de pe Volga (mi-o fi scapat). Si nu mi se pare ca, in ce priveste taria de raspuns a comunitatii internationale, atitudinea in privinta crimelor comunismului s-ar compara in vreun fel cu taria de condamnare a holocaustului, sau genocidului in genere. Asa cum exista diferenta de atitudine fata de un genocid si altul, vorba lordului.

    2. Crima de masa e crima indiferent ca afecteaza 10000, 1 milion sau 100 milioane de oameni, indiferent ca este violenta sau ucidere lenta si indiferent de modul in care este propagata (razboi, economic, cultural, social). A te apleca asupra diferitelor moduri de incalcare a drepturile omului la nivel de grup este important, cred eu. Nu avem cuvinte atit de diverse ca sa pictam o imagine completa ?… cu respect, cuvintul genocid a fost creat in ’44, cine ii opreste pe specialisti sa creeze notiunile de rigoare pentru alte fenomene? A te limita la notiunea de genocid, este cred insuficient, pentru ca traim in secolul crimei subtile, subliminale: Incalcarea dreptului omului la viata, de exemplu, nu inseamna numai sa-l ucizi fizic – este suficient sa-i iei posibilitatea de a-si asigura subzistenta, sau posibilitatea de a avea ingrijire medicala.

  14. adrian spune:

    Domnule Vosganian, am citit articolele indicate insa ma tem ca mi-au lasat impresia unui discurs al dlui Iliescu din anii ’90 – adica multe vorbe in jurul a niciunei declaratii concrete (“o anumita parte a presei”, “cercuri de interese” si alte asemenea). Pentru cineva ca mine, care nu e la curent cu mersul recent al politicii regionale ar putea sa rezulte ca Armenia este cea care “si-a luat jucariile si a plecat”. Si in conditiile in care face asta si mai si spune ca Turcia n-are de ce sa-i caute pricina … eu n-am inteles nimic. Poate e un viciu de comunicare al presedintelui armean caci de nicaieri nu reiese ca Turcia ar fi lansat vreo acuzatie Armeniei si nici n-am inteles din comunicatul sau care e motivul exact pentru care Armenia s-a retras in expectativa …
    Apoi se pare ca, cel putin declarativ, Armenia vrea comunicare fara nicio conditie dar pe urma constata ca Turcia nu face ce ar trebui in legatura cu genocidul – deci chestia asta este totusi o conditie.
    Care ma aduce din nou la intrebarea punctuala: ce vor mai exact armenii prin recunoasterea genocidului: reparatie morala sau exista consecinte materiale si politice din aceasta recunoastere (despagubiri in bani urmasilor, chestiuni de teritoriu samd)

    pare ca eu si nu @lorduljohn faceam trimitere la Germania si Japonia …
    Scuze pentru pisalogeala dar daca tot aveti mereu amabilitatea sa raspundeti comentatorilor atunci va rog sa raspundeti mai direct si fara ocolisuri. De cele mai multe ori asa si faceti dar cateodata raspunsurile sunt doar formale. Parerea mea! (daca tot i-ati scris dlui Vacaroiu :)

    • @adrian

      Exista diferite abordari. Pentru mine recunoasterea genocidului este mai intai morala, si apoi ar permite refacerea unor monumente istorice, pelerinaje, regasirea de sine intr-un cuvant. Exista altii care au documente privind proprietatile distruse, polite de asigurare prinvind cartiere intregi distruse in incendii etc. Sunt birouri de avocatura care se ocupa de asta. In acest caz ar fi vorba si de reparatii materiale. Nu cred ca cineva a pus, in mod real, problema revendicarilor teritoriale.

  15. un liberal optimist spune:

    Ideea trebuie intretinuta. Cineva trebuie sa vorbeasca despre aceste intamplari. In anii ’90 vorbeam cu niste oficiali turci despre acest subiect. Militarii dadeau vina pe politicieni, politicienii pe militari.Aceeai situatie e si cu mult mediatizatul subiect My Lai. Locotenentul era inca in inchisoarea Fort Leavenworth in anii ’90. Nici un oficial american nu e dispus sa abordeze chestiunea cu curaj. In razboi se intampla multe..

    • @un liberal optimist

      Genocidul din 1915 a fost indreptat, cum banuiesti, mai ales impotriva populatiei civile. E drept, Turcia a propfitat de situatia beligeranta in care se afla Europa.

  16. Mihai spune:

    Tocmai am văzut filmul francez ”Aram” (2002), despre un grup de justițiari armeni din Franța zilelor noastre. E minunat că Antena 1 a programat un astfel de film, dar nu înțeleg de ce l-a programat de la ora 1 noaptea?! Mă întreb câți l-au văzut în afară de mine. E un film pe care ar trebui să îl vadă toată lumea, fiindcă puțini știu despre tragedia poporului armean.

    Sper din tot sufletul ca acest film și altele de același gen să fie difuzate la ore de vârf. Altfel să nu ne mai mirăm că suntem din ce în ce mai ignoranți…