Iata textul discursului meu in Senat:
“Scopul intervenţiei mele este acela de a va oferi o seamă de informaţii şi argumente pe care le socotesc necesare înainte ca dumneavoastră să vă pronunţaţi prin vot cu privire la acceptarea sau respingerea solicitarii Ministerului Public de incepere a urmăririi mele penale.
În România, potrivit prevederilor constituţionale, dreptul exclusiv de a cere urmărirea penală a unui senator, membru al Guvernului, pentru fapte săvârșite în exercitarea funcției, revine Camerei Superioare. Aceasta face ca Senatul să aibă nu numai puterea de decizie în materie, dar și să poarte, pe deplin, răspunderea politică și morală pentru cererile de urmărire.
Soluția constituțională actuală nu este deci o inovație a legiuitorului constituant post-comunist, ci este o permanență în Constituțiile democratice românești, ea regăsindu-se in Constituţia din 1866, precum şi în Constituţia din 1923. În plus, nu este nici o inovaţie românească, caracterul special, derogatoriu de la dreptul comun, al răspunderii penale a membrilor Guvernului, pentru fapte săvârșite în exercitarea mandatului ministerial, regăsindu-se şi în celelalte sisteme constituționale democratice actuale.
Decizia de a cere urmărirea penală a unui senator, membru al Guvernului, ca și răspunderea aferentă, aparțin în totalitate Senatului, ales prin votul naţiunii, responsabilitate pe care Senatul nu o partajează cu parchetul ori cu instanțele judecătorești.
Rolul autorității judiciare într-o procedură penală privind un senator, membru al Guvernului (parchetul, în faza de urmărire penală, instanța judecătorească, în faza de judecată), nu începe decât după o eventuală cerere de urmărire formulată de una din cele trei autorități politice.
Până atunci, pe rolul autorităților judiciare nu există nici un proces penal. Așa fiind, decizia autorităților politice de a nu cere urmărirea penală nu poate fi sub nicio formă caracterizată drept imixtiune în actul de justiție ori atingere adusă independenței justiției. Actul de justiție va începe numai dacă se va formula o cerere de urmărire și numai după aceasta se poate vorbi de independența justiției în raport de un caz concret.
Este fundamental greșită exprimarea comună în materie, în sensul că Senatul ar da un (simplu) aviz la cererea de urmărire penală formulată de parchet.
Nu Ministerul Public are dreptul constituțional să ceară urmărirea penală a unui senator, membru al Guvernului și, prin urmare, Senatul nu dă un aviz. Actul de voinţă al Senatului nu este un simplu detaliu procedural, Senatul nu este un ghişeu care dă un aviz obligatoriu pozitiv, căci atunci tradiţia constituţională nu ar fi oferit Senatului niciun rol. Autoritățile politice direct reprezentative sunt cele care decid pe deplin dacă formulează sau nu cererea de urmărire penală. A pretinde că ele ar fi chemate să dea un aviz semnifică uzurparea puterii lor constituționale.
Însuși procurorul de caz, pentru a minimiza locul Senatului și pentru a induce ideea unei proceduri minore, fără semnificație de decizie, face vorbire, în Referatul din 02 septembrie 2013 (fila 69), de “avizele necesare pentru începerea urmăririi penale“. Folosind cu bună știință o expresie fundamental greșită din punct de vedere constituțional, procurorul de caz desconsideră grav Senatul României, îi neagă și îi uzurpă puterea constituțională de decizie liberă.
În acest sens, sub aspectul faptelor în cauză trebuie făcută o distincție netă între decizii politice și fapte penale.
Urmărirea penală a unui membru al Guvernului poate fi cerută exclusiv pentru o faptă penală, niciodată pentru o decizie politică (indiferent dacă aceasta este corectă sau greșită). Pentru decizii politice greșite nu se poate angaja niciodată răspunderea penală a unui membru al Guvernului, ci alte forme de răspundere, în principal răspunderea politică.
Această chestiune constitutie, în prezent, o proecupare a întregii Europe. La 28 iunie 2013, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Rezoluția 1950 privind Menținerea separate a răspunderii politice și penale.
Parag. 1 din Rezoluție consideră că democrația și statul de drept reclamă ca oamenii politici să fie protejați în mod efectiv de acuzații penale bazate pe deciziile lor politice. Deciziile politice trebuie să fie subiect numai al răspunderii politice, judecătorii ultimi fiind alegătorii.
Conform parag. 3.1., procedurile penale nu trebuie utilizate pentru a penaliza divergențe politice. Iar paragrafele următoare solicită ca în evaluarea răspunderii, să se aibă în vedere inclusiv criterii precum intenția de câștig personal.
În concret, faptele care sunt reținute în sarcina mea prin referatul procurorului constituie exclusiv decizii politice în domeniul economic, potrivit atribuțiilor mele de la acea dată, de ministru al Economiei şi Finanţelor. Acele decizii au fost politice și, prin urmare, indiferent dacă ar fi fost corecte sau eronate, ele nu au nici un fel de dimensiune penală, nu pot fi calificate infracțiuni și, în consecință, nu pot constitui temei pentru o cerere de urmărire penală.
Referatul procurorului omite tocmai dimensiunea politică a deciziei mele ignorând situaţia explozivă în faţa căreia a fost pus Guvernul în luna februarie 2008, în urma creşterii bruşte a preţului gazelor naturale din import. Numai într-o singură lună acesta a crescut de la 316 USD/1000 mc la 375 USD/1000 mc, continuând să crească în ritm ameţitor, ajungând, în luna octombrie, la 540 USD/1000 mc. Majoritatea combinatelor de îngrăşăminte chimice, pentru care gazele naturale reprezentau peste 70% din costuri, au decis să-şi înceteze temporar activitatea (două dintre ele erau deja închise). Sindicatele tuturor unităţilor de profil s-au angrenat în ample mişcări de protest, prefecţii judeţelor implicate au trimis, în scris, apeluri urgente din care rezulta că starea localităţilor afectate este dramatică şi că există riscul ca situaţia, în urma amplificării mişcărilor sindicale, să scape de sub control, Cancelaria Primului Ministru şi Ministerul Agriculturii ne-au solicitat o intervenţie imediată iar presiunea presei, a opiniei publice în general, aşa cum o arată publicaţiile vremii, era net favorabilă demarării dialogului cu asociaţiile patronale şi sindicale, în vederea depăşirii situaţiei deosebit de tensionate. Oprirea combinatelor de îngrăşăminte chimice ar fi cauzat furnizorului de gaze naturale Romgaz şi bugetelor publice pierderi uriaşe, nemaivorbind de pericolul disponibilizării a cca 10.000 de salariaţi şi de imposibilitatea furnizării de îngrăşăminte chimice pentru agricultură.
În urma dialogului cu partenerii sociali s+au hotărât următoarele : Romgaz va acorda, în condiţiile permise de Legea gazelor, un discount suplimentar de 23 USD/1000 mc, care, potrivit datelor oferite de Romgaz, acoperea 50% din creşterea preţului de livrare a gazului. Preţul gazului metan ajunsese să depăşească 300 USD/1000 mc, aşadar acest discount suplimentar reprezenta 7% din preţ. În schimbul acestui discount, sindicatele s-au angajat, prin protocol, să înceteze mişcările de protesc iar patronatele să renunţe la preaviz şi să continue producţia, menţinând locurile de muncă. În plus, patronatele se angajau să menţină producţia de îngrăşăminte chimice şi să nu majoreze preţul acestora, indiferent de evoluţia preţului gazelor naturale. Facturile curente urmau să fie onorate iar combinatele care înregistrau restanţe de plată, urmau să le reeşaloneze şi să le plătească.
În urma acestor înţelegeri, am propus o Notă ce a fost aprobată în Guvern în data de 19.02.2008, acceptând, pentru o perioadă de şase luni, condiţiile negociate. Astfel, situaţia a fost detensionată, combinatele şi-au reluat lucrul şi locurile de muncă au fost salvate. Efectele pozitive ale acestei măsuri au fost după cum urmează:
- Înregistrarea, de către Romgaz, a unui profit brut suplimentar de 80 de milioane de lei (care depăşea cu mult valoarea discountului) în 2008 faţă de 2007 şi creşterea cu trei procente a ratei corespunzătoare a profitului;
- Plata tuturor facturilor curente şi recuperarea restanţelor de 208 milioane de lei pe care combinatele de îngrăşăminte chimice le aveau la Romgaz, aşa cum o dovedeşte situaţia prezentată de Romgaz în data de 10.09.2013;
- dublarea cantităţii de îngrăşăminte chimice livrată către producătorii agricoli, aşa cum o dovedeşte Nota Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale 2540/27.07.2008;
- menţinerea preţului îngrăşămintelor chimice produse în ţară, spre deosebire de cele provenite din import, aşa cum o dovedeşte declaraţia ministrului Agriculturii, Dacian CIOLOŞ, în Stenograma şedinţei de Guvern din data de 02.09.2008;
- menţinerea integrală a celor cca 10.000 de locuri de muncă;
- susţinerea activităţii a numeroase IMM-uri, furnizoare de sevicii pentru industria de îngrăşăminte, ceea ce dublează numărul locurilor de muncă protejate prin această măsură;
- asigurarea, la bugetul naţional, a unor venituri de peste 180 milioane USD, aşa cum rezultă din Nota de fundamentare a OUG 54/2009, avizată de ministrul Finanţelor;
- redeschiderea combinatelor chimice de la Făgăraş şi Săvineşti;
- demararea unor investiţii care, începând cu anul 2008, au cumulat, potrivit concluziilor întâlnirii cu patronatele din industria chimică, în cadrul elaborării Strategiei de reindustrializare a României, peste 600 de mlioane de lei.
Cu toate că s-au acordat de SNGN ROMGAZ SA facilități comerciale (limitate ca timp și ca valoare), profitul acestei societăți naționale nu a scăzut, ci dimpotrivă a avut creșteri substanțiale, atât în valoarea brută cât și ca rată a profitului, inclusiv ca urmare a recuperării creanțelor. În plus, au existat beneficii evidente atât din punct de vedere economic, pentru producătorii din industria petrochimică și din agricultură, cât și din punct de vedere social, prin menținerea locurilor de muncă, toate cu efecte pozitive asupra încasărilor la bugetul public național.
Referatul procurorului nu suflă nicio vorbă despre toate aceste consecinţe pozitive, probate cu documente pe care le-am depus la Comisia juridică a Senatului. Mai mult decât atât, Raționamentul procurorului de caz este şocant. În ciuda situaţiei explozive, procurorul, la fila 21 a Referatului, consideră că nu trebuia angajat niciun dialog cu industria şi cu sindicatele, ci, dimpotrivă, Romgaz trebuia să recurgă la acțiuni în justiție pentru recuperarea creanțelor acumulate. Aşadar, potrivit procurorului, industria de îngrăşăminte nu trebuia să beneficieze de facilităţi pentru cumpărarea de noi cantități de gaze, ci trebuia supusă executării silite pentru eventualele restanţe. Această viziune dovedește ignorarea crasă a realităților economiei de piață. Un producător este strâns legat de cumpărătorii produselor sale, care alcătuiesc piața sa de desfacere, în absența căreia nu ar mai avea cui să vândă și nici să-și recupereze treptat creanțele anterioare. Ca să nu mai vorbim de climatul social care ar fi putut scăpa de sub control şi de situaţia dramatică în care s-ar fi putut găsi oraşe monoindustriale, precum Victoria, Făgăraş, Săvineşti, Turnu Măgurele sau Slobozia.
Oricum ar fi, corecte sau nu, măsurile propuse și executate de mine reprezintă decizii de politică economică, punând în balanță interesele mai multor industrii, chestiunea veniturilor bugetare, a șomajului și a liniștii sociale. Orice decizie, într-un sens sau altul, este pur politică, fără vreo semnificație penală. Ea ține deci de competența unui ministru, iar nu a unui procuror.
Guvernul, potrivit programului politic acceptat de Parlament, este cel care guvernează, iar nu Ministerul Public.
În caz contrar, orice ministru ar trebui fie să ia aprobare prealabilă de la procuror pentru orice decizie politică, fie să trăiască ulterior cu spaima unei acțiuni penale pentru deciziile sale politice. Acest lucru ar bloca guvernarea țării și ar duce la uzurparea puterii de guvernare de procurori.
Extrem de important de subliniat este faptul că, la expirarea celor 6 luni în care s-au aplicat măsurile de mai sus, ministrul Agriculturii din acea perioadă, Dacian CIOLOȘ (actualmente comisar european), a arătat în scris caracterul benefic al acestor măsuri pentru agricultura românească.
Mai mult, domnul Dacian CIOLOȘ, în calitatea sa de atunci de ministru al Agriculturii, a întocmit și promovat în Guvern o notă privind prelungirea măsurilor propuse și/sau adoptate de mine anterior, care a fost aprobată în ședința Guvernului din 03.09.2008. Nici despre aceste documente care atestă valabilitatea deciziei mele, referatul procurorului nu suflă vreo vorbă.
Măsurile privind facilități la prețul gazelor au fost ulterior (după ce eu nu am mai avut funcția de ministru al Economiei) cu mult amplificate , ca termen de aplicare şi conţinut, prin OUG nr. 54/2009 (adoptată de Guvernul condus de Emil BOC), aprobată prin Legea nr. 332/2009. Ordonanța de urgență a fost avizată favorabil și de Consiliul Legislativ şi a avut acordul Consiliului Concurenţei. De asemenea, Președintele României, Traian BĂSESCU, a promulgat fără a uza de dreptul de a cere reexaminarea ori controlul de constituționalitate, legea de aprobare a ordonanței de urgență.
Altfel spus:
- măsurile propuse de mine au fost aprobate de Guvernul condus de Călin POPESCU TĂRICEANU;
- ulterior, măsurile au fost continuate, la propunerea ministrului Agriculturii, Dacian CIOLOȘ, fiind aprobate tot de Guvernul condus de Călin POPESCU TĂRICEANU;
- după ce nu am mai fost ministru al Economiei, măsurile au fost mult amplificate, de Guvernul condus de Emil BOC, Ordonanța de urgență a acestuia fiind avizată favorabil de Consiliul Legislativ, fiind aprobată de Parlament și fiind promulgată de Președintele României, Traian BĂSESCU.
Nici la nivel guvernamental, nici la nivel parlamentar, nici la nivel prezidențial nu a existat vreo blocare a acestor măsuri, chiar mult amplificate față de ceea ce, în perioada cât eu am fost ministru al Economiei, am propus și/sau decis.
Modul în care procurorul interpretează această confirmare a corectitudinii deciziei mele este siderant şi extreme de jignitor pentru Senatul României..
N-o să vă vină să credeţi, dar în referatul procurorului se susține că: „(…) Ordonanța de urgență nr. 54/2009, aprobată ulterior prin Legea nr. 332/2009, (…) sub aparența legalității (a) creat modalități de realizarea a scopului infracțional (…)” (fila 20); Şi, în continuare, ţineţi-vă bine, dragi colegi senatori :„demersurile grupului infracțional au atins apogeul prin emiterea Ordonanței de urgență nr. 54/2009, aprobată ulterior prin Legea nr. 332/2009” (fila 64). Cu alte cuvinte, faptele mele au fost doar un modest preambul, apogeul complotului a fost atins de Guvern, de Parlament şi, se subînţelege, de preşedintele care a promulgat, fără să clipească, legea respectivă ! Faptul că un procuror îşi permite să rostească astfel de cuvinte insultătoare la adresa puterii legislative şi a celei executive arată că am ajuns, în ce priveşte relaţia dintre puterile statului, într-un punct din care nu mai putem merge în acest fel înainte.
Caracterul halucinant al acestei situaţii este continuat de faptul că nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a fost avizată pentru legalitate de Ministerul Justiției, semnând, în locul ministrului Justiției Cătălin PREDOIU, secretarul de stat de la acea dată, Alina BICA. Avizarea favorabilă, sub semnătura doamnei Alina BICA, a fost, de altfel, expres confirmată de DIICOT în comunicatul de presă din 06.09.2013. În prezent, aceeași persoană Alina BICA, în calitate de procuror șef DIICOT, îmi solicită acum urmărirea penală pentru fapte pentru al căror – potrivit procurorului – apogeu infracţional, şi-a dat, ea însăşi, avizul de legalitate!
Stimaţi colegi, doresc, în cele ce urmează, să fac unele referiri cu privire la reaua credinţă a procurorului de caz.
Cu privire la pretinsul complot, procurorul de caz nu aduce absolut nicio dovadă a presupusei mele legături infracționale cu ceilalți membri ai grupului de complotiști (complotul nu se face de unul singur): interceptări telefonice, declarații de martori sau de învinuiți/inculpați, mijloace materiale de probă etc. Referatul nu reuşeşte să găsească cea mai mică dovada a vreunui interes de cîştig personal sau suspiciune de corupţie în ce mă priveşte. Şi, totuşi, procurorul se încăpăţânează să susţină că am aderat la un grup infracţional cu care, de fapt, nu am comunicat. De asemenea, procurorul, ascunde Senatului informaţia potrivit căreia, în momentul în care unele combinate nu şi-au mai onorat programul de reeşalonare, în luna octombrie 2008, discountul nu li s-a mai acordat, fapt ce exclude aderarea mea la vreun grup infracţional.
În ceea ce privește subminarea economiei naționale, aceasta este redusă la o singură societate, cu capital majoritar de stat, ignorându-se total ramuri importante ale economiei naționale (industria petrochimică și agricultura). Faptul că în aceste ramuri agenții economici sunt privați nu semnifică excluderea lor din economia națională, proclamată de art. 135 din Constituție ca fiind economie de piață, bazată deci pe libera concurență, și în care statul trebuie să protejeze toți factorii de producție, fără a discrimina capitalul privat. Potrivit textului constituțional resursele naturale trebuie exploatate în concordanță cu interesul național (care include întreaga economie națională, protecția socială, veniturile bugetare, pacea socială), iar nu exclusiv în interesul unei societăți naționale, fie ea și cu capital majoritar de stat.
Se fac afirmații mincinoase, în sensul că actele semnate de mine ar fi vizat Grupul INTERAGRO și deci pe Ioan NICULAE (fila 23). În realitate, în niciun act semnat de mine nu există vreo referire la Societatea ori la Grupul INTERAGRO, ci la combinatele de îngrășăminte chimice și, generic, la clienții SNGN ROMGAZ SA și la consumatorii întreruptibili. Se fac referiri mincinoase în legătură cu Ordinele pe care le-am semnat şi se omit toate documentele şi evidenţele care arată efectele pozitive ale măsurilor luate.
Modul în care procurorul calculează prejudiciul, prin adunarea, otova, a discountului oferit de Romgaz consumatorilor intreruptibili (printre care şi ELCEN Bucureşti, de pildă), fără menţionarea efectelor pozitive, este bizar. Să amintim că în anul 2008, numai impozitele şi taxele aferente industriei de îngrăşăminte chimice au fost de cinci ori mai mari decât discountul, ca să nu mai amintim efectele pozitive asupra vănzărilor Romgaz, asigurarea locurilor de muncă, avantajele pentru agricultura românească şi pentru industria orizontală, veniturile obţinute de alte companii de stat (ISCIR, de pildă) ce se ocupau de acordarea de avize etc.etc.
Același procuror susține faptul că, în calitate de ministru, am fost regulat informat de SRI privind riscurile majore generate de Societatea INTERAGRO și că, în loc să intervin pentru înlăturarea pericolului, am acționat premeditat pentru sprijinirea grupului infracțional (filele 63-64).
Evident, se naște întrebarea de ce SRI, care depistase activitatea mea contra securității statului, mă informa regulat cu privire la aceasta?
Dacă eu am fost regulat informat de SRI privind respectivul complot este obligatoriu ca aceste informații să fi fost transmise, potrivit competenței, altor miniștri (de Interne, al Apărării și de Justiție, membri ai CSAT), Primilor-Miniștri Călin POPESCU TĂRICEANU și Emil BOC, președinților Camerelor Parlamentului și Președintelui României.
Așa fiind, eu oricum nu mai aveam cum să induc în eroare Guvernul prin Nota din 19.02.2008, deoarece șeful acestuia și alți miniștri fuseseră informați de SRI de activitatea mea infracțională gravă. Deși informați, membrii Guvernului condus de Călin POPESCU TĂRICEANU au adoptat de două ori notele cu facilități pentru consumatorii întreruptibili de gaze (prima dată la propunerea mea, a doua oară la propunerea ministrului Agriculturii, Dacian CIOLOȘ).
Deși informați de SRI, membrii Guvernului condus de Emil BOC au acordat, prin OUG nr. 54/2009, facilități cu mult superioare celor propuse de mine.
Deși informați de SRI, președinții Camerelor Parlamentului nu s-au opus aprobării ordonanței de urgență prin Legea nr. 332/2009 și sporirii, prin votul Parlamentului, a facilităților deja acordate de Guvern.
Deși cert informat de SRI, Președintele României a promulgat fără probleme legea respectivă. Mai mult atât, preşedintele s-a manifestat, în mai multe rânduri, un susţinător deschis al facilităţilor acordate industriei de îngrăşăminte. Iată ce spune el, la Gala Jubiliară a Asociaţiei exportatorilor, în decembrie 2011, când aşa-zisul complot îşi atinsese de mult apogeul : « Domnul Nicolae, în momentul de faţă, sunt şeful statului şi nu mă pot preface. Trebuie analizat şi cereţi, la Guvern, să se analizeze capacitatea combinatelor de producţie îngrăşaminte din România de a sta pe piaţă, în actualele condiţii; dacă nu, va trebui să vedem ce putem face. »
Procurorul de caz nu explică însă motivele pentru care Președintele României, mai mulţi Prim-Miniștri, președinți de Camere, numeroşi miniștri nu sunt și ei acuzați de participarea, cu premeditare (deoarece au primit rapoartele SRI) la acest
gigantic complot vizând subminarea economiei naționale. Dacă narațiunea procurorului de caz ar avea cea mai mică bază factuală, atunci acesta ar fi trebuit, obligatoriu, să-i includă în complot pe toți cei de mai sus, în frunte cu șeful de stat.
De menţionat că, în prezent, cu excepţia combinatului Azomureş, care lucrează la jumătate de capacitate, şi Chemgaz Slobozia, care riscă să se închidă până la sfârşitul anului, toate celelalte combinate şi-au încetat activitatea. Faţă de februarie
2008, îndustria îngrăşămintelor chimice a generat peste 7000 de şomeri. Fără măsuri imediate, această industrie va dispărea, în anul 2014, din România.
Stimaţi colegi,
În România, din 1990, au dispărut numeroase industrii : industria de camioane, de automobile de teren, de tractoare, de utilaj greu, de mase plastice, de prelucrare a neferoaselor etc. etc. A dispărut chiar şi întreaga flotă comercială a României ! Şi totuşi, Parchetul nu a găsit nici măcar un singur caz de subminare a economiei naţionale. Eu am luat o măsură care a ajutat supravieţuirea unei industrii şi am devenit subminator al economiei naţionale.
Din 1990, pierderile înregistrate în sectorul de stat au fost uriaşe, comparabile, ca nivel, cu PIB-ul mediu al acestei perioade pe un an întreg. A dispărut Bancorex, Banca agricolă şi Banca Poştelor au fost în pragul falimentului, au fost îngropate sub pierderi imense Republica, Vulcan Laromet, Vulcan, Oltchim are pierderi de peste un miliard de dolari, la fel se întâmplă cu căile ferate, cu Poşta, ca să nu dăm decât câteva exemple. Parchetul nu a găsit nici un subminator.În anul 2008, Romgaz şi-a crescut profitul brut şi, cu o rată corespunzătoare a profitului de aproape 30% a fost una dintre cele mai profitabile companii mari din România. Şi tocmai atunci a fost găsit, în persoana mea, subminatorul !
Iar dacă a fost aşa, cum de a fost dezvăluit acest lucru tocmai acum, după aproape şase ani, când am ajuns din nou, culmea, ministrul economiei pe care o subminasem?!?
Doar complotul a fost la lumina zilei, notele aprobate au fost publicate pe site-ul Guvernului, întâlnirile cu partenerii sociali au fost intens mediatizate, inclusiv de mine. Nu doresc să mă lansez în speculaţii, dar e limpede că ţinta nu este ministrul din 2008 Varujan Vosganian, ci ministrul din 2013 Varujan Vosganian. În această sală există distinşi senatori care îmi sunt colegi, sub cupola Parlamentului, de câteva decenii. Ei ştiu că nu sunt un fricos. Nu am dorit să evit confruntarea cu procurorul. Mai mult de atât, în momentul în care unii dintre foştii mei colaboratori au fost anchetaţi în legătură cu această chestiune, în decembrie 2011, am transmis o scrisoare deschisă şefului DIICOT din care citez: « Solicit să fiu audiat, în calitatea pe care o consideraţi de cuviinţă, pentru a contribui, prin informaţiile pe care le deţin şi prin documentele pe care le posed, la limpezirea acestei situaţii. » Iată că au trecut aproape doi ani de când m-am pus la dispoziţia justiţiei, dar nu m-a căutat nimeni. Ceea ce înseamnă că procurorul nu a dorit aflarea adevărului, ci doar protejarea unei argumentaţii netemeinice care, la momentul oportun, să poată fi folosită împotriva mea.
Aş minţi să spun că nu sunt preocupat de rezultatul acestui vot care ar putea să aibă drept consecinţă imediată compromiterea unei cariere de aproape un sfert de veac, ce a avut printre priorităţile sale tocmai modernizarea şi susţinerea economiei naţionale. Cum bine s-a văzut în situaţia
altor colegi de-ai noştri, chiar dacă ei au fost găsiţi, în cele din urmă, nevinovaţi, asta s-a întâmplat după mulţi ani de proceduri judiciare, fără sorţi de revenire, pentru ei, pe prima scenă politică.
Cu toate astea, ţin să spun că semnificaţia votului dumneavoastră nu constă atât în dovedirea vinovăţiei sau nevinovăţiei mele. Reacţia clasei politice, a mass-media şi a opiniei publice a dovedit că mai nimeni nu crede, la modul serios, o iotă din această acuzaţie pompoasă de complot pentru subminarea economiei naţionale, acuzaţie ce vine din orizonturile tenebroase ale anilor cincizeci. Chestiunea de fond e cea care ţine de apărarea demnităţii Senatului,. Suntem în faţa unei împrejurări în care un referat al unui procuror dezinformează Senatul, îl dispreţuieşte, socotindu-l un fel de gheşeu producător, sub dicteu automat, de avize şi îl jigneşte, în mod incalificabil, considerând că legile pe care le aprobă duc la apogeu demersuri ale unor grupuri infracţionale. Ideea că un procuror poate să producă, în mod arbitrar schimbarea miniştrilor, că el ştie mai bine, chiar şi după mulţi ani, ce ar fi trebuit să facă un ministru în cutare situaţie, pot duce, iremediabil, la intimidarea actului de guvernare şi la batjocorirea principiului fundamental al democraţiei, care este echilibrul puterilor statului. Aşadar, stimaţi colegi, votul dumneavoastră este un vot pentru apărarea demnităţii Senatului, Camera superioară a Parlamentului, născut odată cu România modernă şi care este instituţia cea mai prestigioasă a sistemului democratic românesc.”
Pacala
DNA-ul si daca stia matematici nu era interesat. Ca sa subminezi trebuie sa si complotezi. Cum Doamne iarta-ma se face complotul la ore de varf, in Parlament si in Guvern, in mass-media? De ce se vorbeste numai de Interagro, cand au beneficiat si alte societati de discount? Unde vreodata in istoria lumii s-a auzit de subminare a economiei datorita discountului? De cand discountul este paguba? In ce tara traim? Pe unde mergem vedem : discounturi, vouchere etc. Cum se poate asa ceva? Se baga toate aceste firme in paguba, se submineaza?
@ liberalism
Eu am complotat cu grupuri infracionale cu care nu am interactionat. Probabil ca tot telepatic.
@Cris
Ca de obicei, ne luminezi
As putea sa pun pariu ca domnii din senat si din guvern nu stiau ca ar trebui sa transmita in cadrul mcv ului pozitia motivata a Senatului.
Desigur, ministrul justitiei e cel care gestioneaza relatia pe mcv, dar nu cred ca ar trebui sa avem asteptari de la acest domn.
Cit despre atitudinea romaniei de copil prost care sta cu mina intinsa pe la inaltele curti, a spune ca mi e jena ar fi prea putin.
@VV
Am citit cu atentie apararea pe care ati formulat o in Senat.
Excelenta, felicitari!
Senatul s a comportat admirabil, iar colegii dv senatori au aratat ca va pretuiesc.
Consider ca ati iesit victorios din inscenarea asta ordinara.
Sunt curios daca ati solicitat sri ului sa va comunice despre informarile pe care vi le au transmis referitoare la complotul in cauza, precum si ce alte institutii ale statului au beneficiat de aceleasi informatii.
Daca nu, de ce?
Sa uitam de Base. Eu vad si alti vinovati in spatele complotului impotriva dlui VV: Ponta si Antonescu. Maestre, este rusinos felul in care Antonescu v-a aruncat in fata trenului si e evident de la o posta. Ce i-o fi promis Ponta in schimb, ce troc or fi facut, Antonescu a demonstrat ca e lipsit de caracter.
Da, colegii din Senat au demonstrat ca va pretuiesc si aici as vrea sa-i mentionez in primul rand pe Ghise si pe Tariceanu. Au demonstrat ca au caracter.
Ponta v-a vrut afara, ii erati incomod, iar Antonescu a acceptat, probabil partial din acelasi motiv. Sa le fie rusine.
Adam
Despre consiliera lui VV. Prietene, stii prea bine parerea mea despre consiliera domnului VV. N-am enumerat-o, pt ca eu vorbeam de calitatile Maestrului, nu de defecte. Ori faptul ca umbla peste tot cu o asemenea consiliera e un mare defect al Maestrului si il trage in jos. Stii cum e: spune-mi cu cine umbli, ca sa-ti spun cine esti.
Dar ce sa facem, cu totii avem defecte…