Tema reindustrializării României intrase în dezbaterea publică în prima jumătate a anului trecut. La ministerul Economiei avuseseră loc consultări cu peste cinci sute de firme din România şi concluziile acelor întâlniri fuseseră postate pe site-ul ministerului. România se afla în avangarda europeană în ce priveşte definirea conceptului de “Ranaştere industrială”. Participaserăm activ la elaborarea “Planului de acţiune pentru oţel” la nivel european şi în luna noiembrie urmam să preţentăm Planul de acţiune în variantă românească, în prezenţa comisarului pentru industrie, Antonio Tajani. În luna iunie, împreună cu Jose Manuel Barosso, preşedintele Comisiei Europene, şi cu Antonio Tajani, comisarul pentru indtsurie, însoţiţi de liderii celor mai mari asociaţii patronale europene, am avut o prelegere la Bruxelles despre strategia de reindustrialiyare la nivel european. Între timp reuşisem să introduc România în grului CARS 2020, grupul de elită al ţărilor producătoare de automobile. Programul de reindustrializare era deosebit de ambiţios, susţinut de patronate şi de presa de specialitate.
Guvernele României sunt ca nişte jocuri de căluşei, când se opreşte flaşneta, unii miniştrii se dau jos, se suie alţii şi o iau de la capăt. Doar cu unele teme. Altele rămân în uitare, agravând maladia românească de a nu duce lucrurile până la capăt. Sindromul tergiversării, al lucrurilor neterminate şi al jumătăţilor de măsură.
Peste conceptul de reindustrializare s-a aşternut uitarea. Orice tentativă de a susţine industria românească de a se retehnologiza, de a se refinanţa, de a face faţă creşterii preţurilor la utilităţi, a costurilor de mediu şi a importurilor din terţe pieţe a fost zădărnicită. Industria s-a reîntors la vulnerabilităţile şi incertitudinile ei. De un an încoace, economia românească nu şi-a mai sporit numărul locurilor de muncă. Industria de stat nu a fost câtuşi de puţin privatizată, în schimb procesele de insolvenţă prin lichidare s-au înmulţit. Am salvat uzina de pompe “Aversa” trebuind să lupt cu chiar împotriva unor colegi de-ai mei din cercurile guvernamentale. Azi, patronatele vorbesc mai degrabă de dezindustrializarea, decât de industrializarea României. Investiţiile străine au ajuns la înălţimea firului ierbii, capacitatea de investire autohtonă este vlăguită. Iar exonerarea de impozit pentru profitul reinvestit ce urmează a fi introdusă poate fi utilă cu o condiţie: să ai profit. Ceea ce, pentru industria oţelului, a aluminiului şi a unei bune părţi a industriei chimice nu este cazul.
Poate că par din altă lume ridicând această temă când altele sunt mult mai actuale, mai palpitante şi – de ce nu? – mai distractive pentru marele public. Chestiunea e că disputele vin şi trec, ca şi preşedinţii ori coaliţiile, dar noi vom rămâne tot cu problemele noastre.
@Adam
Ceeace sunt sigur 100 %
1)ca tu esti la nivelul meu de perceptie si intelegere in primul rand din motive de varsta ,dar nu numai.
2)ca esti securist cu sarcina de a monitoriza si manipula activitatea blogului
In consecinta toate postarile tale si actiunile tale initeligibile celorlati trebuie interpretate in alte “chei”.
Bagati-va in cap ca pe mine nu ma poate enerva nimeni si actionez 100 % pe considerente rationale.Privesc gruparea voastra diversionista exact ca un grup de huligani,asa cum am intalnit nenumarati in activitatea didactica,si am ac de cojocul vostru asa cum cred ca va este deja destul de clar.
Erata
1) ca tu NU esti
Strategia PNL trebuie sa se concentreze pe o propaganda PROPRIE cu tenta usoara spre electoratul de dreapta din bazinul PDL ,dar si cu”ocheade” spre bazinul USL pentru a-si maximiza scorul ekectoral.
Victor Ponta va lupta intotdeauna doar pentru el, in buna traditie a “sobolanului”. Asa cumva parasit primul cladirea Guvernului la cel mai mic semn de pericol. VP nu poate fi un mare politician pentru ca nivelul constiintei sale nu depaseste prea des nivelul Fricii.
Tibilache, de obicei esti prost dar azi excelezi
@tiberiu
Da, ai nevoie de cheile de la castelul fermecat.
astazi intentionez sa ma antrenez serios .Datorita discutiilor de claca ies din forma.
@tiberiu
Ai facut burtica?
Si pleaca la bazin exact la ora mesei.
Dupa care isi face siesta.
emi
Invata ceva :
eu mananc intr-un mod stiintific si in functie de programul care mi-l fac, nu la ore fixe ,foarte rar intre 12-14 si menu-urile mele difera mult de cele obisnuite.Notiunea de “masa de pranz” aproape ca nu exista in lexiconul meu.
Acum chiar plec la bazin.Bye,bye securistilor.
Adica esti in Romania.
Ai uitat de fusul orar.
deci este un hipopotam de la tara omul…
O directie interesanta si 100% romaneasca pentru reindustrializare:
http://m.jurnalul.ro/special-jurnalul/a-zburat-vreodata-ozn-ul-lui-coanda-o-bijuterie-tehnologica-facuta-cadou-romaniei-video-614341.html
Oameni atât de absurzi şi veşnic furioşi am întâlnit doar printre diabetici. Dacă adăugăm şi programul strict pentru masă, avem un diabetic dependent de insulină. Este chiar un păcat să te cerţi cu un asemenea om, orice emoţie puternică îi poate provoca un şoc glicemic…
Știați că, potrivit cercetărilor…
1. creierului unui îndrăgostit se aseamănă cu acela al unui consumator de cocaină? Cocaina acționează asupra centrilor plăcerii din creier, determinând scăderea pragului de la care aceștia intră în acțiune. Ceea ce înseamnă că, atunci când ești îndrăgostit, te poți simți bine cu mult mai multă ușurință;
2. acest sentiment de bine pe care îl resimți cu mai multă ușurință pentru ca rezultat al alterării modului în care funcționează centrii plăcerii are ca rezultat nu doar faptul că simți că te-ai îndrăgostit de o anumită persoană, ci și faptul începi să-ți creezi o viziune romanțată a lumii din jurul tău. Sunt, cu alte cuvinte, în al nouălea cer;
3. în plus, în timp ce plăcerea apare cu mai multă ușurință, centrii durerii și dezgustului se declanșează mai greu, astfel încât îndrăgostiții încep să devină din ce în ce mai puțin de ce se petrece în jurul. Sau, altfel spus: pur și simplu văd viața în roz;
4. potrivit cercetătorilor, atât în timpul orgasmului cât și pe durata în care un îndrăgostit pur și simplu privește o fotografie a persoanei iubite, în creier se eliberează un val de dopamină și noradrenalină, Acest val nu doar că declanșează excitația sexuală și proverbialele bătăi de inimă mai puternice, dar are ca rezultat dorința tot mai puternică de a petrece cât mai mult timp cu persoana iubită;
5. în plus există o creștere a nivelului de oxitocină neuromodulatoare în zona din creier responsabilă, la toate mamiferele, de consolidarea relațiilor și a atașamentului. Atunci când șoarecii sunt injectați cu oxitocină, ei vor găsi imediat un partener și vor forma împreună o pereche;
6 studiile au arătat că îndrăgostiții au un nivel scăzut de serotonină. Ceea ce este similar persoanelor cu tulburări obsesiv-compulsive. Fapt care, probabil, cauzează obsesiile îndrăgostiților și iubirile pasionale din prima perioadă a dragostei;
7. surprinzător pentru cercetători, zonele din creier asociate cu iubirea romantică intensă pot rămâne active pentru mai multe decenii.
Deci dragostea poate dura mai mult de 3 ani!
Si e mai ieftina decat cocaina!
Problema e că dragostea blochează logica, prea multă fericire te împiedică să gândeşti. Un pic de echilibru nu strică.
Pentru cei care au încredere în terapia prin muzică:
http://eusuntvictor.wordpress.com/frecventele-rife-tonuri-de-vindecare-a-corpului/
@emi
Ei, multe mai vrei si tu, in viata nu poti sa le ai pe toate!
@emi
Glumesc. Mai ai timp si de gandire, fiindca efectul “drogului” nu e permanent. Te mai trezesti, din cand in cand. Si te iei cu mainile de cap!
Tu vorbeşti Adam ca şi când ai avea mare nevoie de dependenţe, deşi susţii că iubeşti libertatea. Dragostea de o persoană anume este o dependenţă care îţi reduce gradele de libertate, la fel ca un drog.
E adevărat, poţi atinge Divinitatea şi cu ajutorul drogurilor, dar atunci o vei percepe din interiorul fiinţei tridimensionale, dintr-o poziţie de subordonare, când de fapt noi ar trebui să ne simţim permanent în interiorul Divinităţii, prin propria noastră voinţă, eliberându-ne conştient de emoţiile de frecvenţe joase. Când te laşi dominat de nevoile trupului material, percepi Divinitatea ca fiindu-ţi superioară şi tangibilă doar prin moarte, când înveţi să-ţi controlezi emoţiile dincolo de ego, te simţi deja în Divinitate.
Este povestea “Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, o incredibilă pagină filozofică transpusă într-o poveste. Cât timp omuleţul a putut domina “dorinţele” a fost practic nemuritor…
Baaaaaau
@emi
Tu habar nu ai ce e dragostea. Esti o handicapata sufleteste si te imbeti cu iluzia ca traiesti in Dumnezeu. Nu traiesti decat in scorbura egoismului tau colosal.
Preferi umilinta, demnitatii. E alegerea ta. Eu ma intreb tot mai des de ce mai dialogam…
@emi
Eu nu prefer umilinta, dar cred ca umilirea celuilalt este singurul mod in care tu intelegi dragostea. E exact cum am spus: habar nu ai ce e dragostea.
Eu vorbeam de umilirea propriei tale persoane, de către tine însuţi. Orice dependenţă este o nouă umilinţă pe care ţi-o aplici singur.
Eşti sclavul tutunului, te autodistrugi. Eşti sclavul alcoolului, al lăcomiei, al dragostei pe care O PRETINZI DREPT RĂSPUNS PENTRU MAREA TA DRAGOSTE… umilinţe şi autodistrugere. Te poţi elibera iubind necondiţionat. Fără a cere nimic în schimb. Dacă poţi.
Dacă vrei, poţi:
http://www.youtube.com/watch?v=dp2gW2MlMiU&index=7&list=PLDA025BDE50C8302B
@emi
Avand in vedere ca tu habar nu ai ce e dragostea, ca tu nu esti in stare sa iubesti, esti cea mai putin indicata sa-mi vorbesti mie despre dragostea neconditionata.
Eşti cam indecis. Într-un timp mă vedeai îndrăgostită de VV.
@emi
VV, Alain Delon, cai verzi pe pereti. Tot una.
@ Adam Mares
Nici nu e o imagine urata, cai verzi pe pereti.
Sa fii fericita! Eu plec, vreau sa ma bucur de dragostea mea.
“La inceput a fost cuvantul…”
Putini isi dau seama de puterea, de energia cuvantului, nici macar criticii literari nu inteleg mereu, uneori analizand forma, ambalajul, si nu fondul, sau “profunzimile”, cum frumos spuneti dumneavoastra.
O abordare mai putin conventionala si mai responsabila, a profunzimii cuvantului:
https://eusuntvictor.wordpress.com/2014/04/18/puterea-cuvantului/
Retehnologizarea industriei si agriculturii este problema cea mai importanta, mai acuta si care trebuie rezolvata de urgenta. Nu sunt alte probleme mai importante decat pentru hoti , ciocoi si snobi sau odrasle de bani gata, care trebuie starpiti. Noi asteptam de aproape un sfert de secol aceasta retehnologizare. Petre Roman, Theodor Stolojan si cei care au urmat (mai mult sau mai putin) au demolat industria si agricultura tarii si nu au pus nimic in loc, sau au pus ceva RAU, belele ca Bechtel, Rosia Montana, petrolul, gazele si telecomunicatiile noastre se duc pe la straini, si noi luam firimituri , sau ciuciu, in schimb ni se ofera in mass media un circ prost si foarte prost, daca nu sinistru. Pe vremea lui Ceausescu erau statistici umflate , dar erau , acum nu mai sunt de loc, nu mai stim nici cat e populatia tarii, noi trebuie sa ramanem prosti , ca mafia sa-si faca linistita treburile.
Unde sunt fondurile noaste de cercetare : tehnologica, medicala , chimica, agricola, etc. Au fost furate! Noi nu mai trebuie sa cercetam nimic, sau sa o facem in strainatate pentru straini