Am încă două completări de făcut la tematica indicată de Dorel Şandor privind profilul candidatului prezidenţial. Cea dintâi, asupra căreia n-am să insist, pentru că m-am exprimat deja, (inclusiv îmbrăcat în costum naţional armenesc :)) se referă la faptul că, din păcate, campania va fi marcată de teme corecte, cum ar fi dimensiunea naţională sau conştiinţa religioasă, dar greşit puse. Glasul sângelui şi taina botezului nu trebuie să devină subiecte de polemică şi, cu atât mai puţin, de discriminare.
Iar conştiinţa publică trebuie educată în sensul respectării autenticităţii fiinţei umane şi nu asmuţită de unii împotriva altora, pornind de la însuşiri ereditare. Eu nu mi-am ascuns niciodată originea etnică (mă rog, nici n-aş fi putut). Când am debutat în Suplimentul Literar al Scânteii Tineretului cu o proză, Ion Cristoiu, care era conducătorul publicaţiei, mi-a recomandat să-mi schimb numele (ăsta nu e nume de scriitor român, zicea el). Am refuzat şi n-am făcut rău, Cristoiu mi-a publicat, totuşi, proza (se numea Moartea lui Visarion). Când cineva e autentic, trebuie să ai încredere în el. Abia atunci când încearcă să-şi ascundă originea etnică sau credinţa în care a fost botezat, când le reneagă el însuşi, abia atunci poţi să fii neîncrezător.
Mi-e teamă că aceste teme, aşezate pieziş, nu vor mai da timp alegătorilor să observe în tihnă celelalte însuşiri ale
candidaţilor.
Dar chestiunea cea mai complicată şi care nu e doar rezultatul unor percepţii paranoide, este aceea că, pe scena politică românească, oamenii politici şi, cu deosebire, candidaţii la acest nivel au tot mai puţin prilejul sau răgazul să fie ei înşişi. Rolul diplomaţiilor străine, cel al structurilor informative şi al instrumentelor de investigare judiciară a crescut foarte mult, influenţând considerabil avântul candidaţilor şi percepţia publică în ce-i priveşte.
Veţi spune că Ion Iliescu a câştigat de trei ori preşedinţia Republicii fără să aibă vreun sprijin din afară şi aveţi dreptate. Numai că pe vremea aceea România era o ţară relativ izolată, acum ea este membră UE şi NATO. Avem un parteneriat strategic cu SUA. Exemplul cel mai elocvent în privinţa rolului instituţiilor euro-atlantice este chiar actualul preşedinte care, fără o susţinere masivă din partea diplomaţiilor occidentale (e drept, şi fără o anumită slăbiciune a preopinenţilor care au acceptat fără discernământ tot felul de condiţii) nu ar mai fi fost astăzi în funcţie. Ideea că un anume candidat e agreat de cutare putere occidentală, în timp ce cutare candidat nu
are „OK”-ul, de obicei din partea americanilor, e o remarcă frecventă. Terenul de joc al politicii româneşti s-a lărgit foarte mult şi poate da rezultate neaşteptate. Poţi fi înaintaş pe Arena Naţională din Bucure;ti, dar, odată gazonul extins în spaţiul euro-atlantic, te poţi trezi fundaş. Nu zic că e bine aşa şi sper să vină ziua aceea când să nu mai avem complexul fanarioţilor care căutau bunăvoinţa la Ţarigrad.
O altă temă delicată este legată de influenţa serviciilor secrete şi nu numai româneşti. Această influenţă a existat dintotdeauna. Îmi amintesc, în turul al doilea al alegerilor din 1996, Viurgil Măgureanu a anunţat că votează
schimbarea. Şi ea s-a produs. Victorile lui Traian Băsescu din 2004 şi (mai ales) din 2009, s-au datorat şi unei
susţineri mai mult sau mai puţin discrete din partea serviciilor secrete. Spre deosebire de alegerile de până acum, serviciile secrete sunt mult mai personalizat politice, dat fiind că, de o bună bucată de vreme, şefii SRI şi SIE au veleităţi politice (de altfel, le aveau şi în clipa în care au fost desemnaţi în aceste funcţii, fiind oameni politici).
Interesantă şi plină de implicaţii este întrepătrunderea dintre serviciile secrete şi instituţiile de investigare
penală. Demararea acţiunilor premergătoare se datorează, în majoritatea cazurilor, înregistrărilor şi altor dovezi produse de serviciile secrete. Faptul că justiţia intervine în jocul politic e dovedit de febrilitatea neobişnuită a Parchetelor în anul electoral şi de asiduitatea cu care curţile de apel şi înaltele curţi dublează anii de puşcărie ori schimbă achitările în condamnări. Uneori ai impresia că în subsolurile politicii românbeşti e o bibliotecă cu lungi coridoare şi rafturi înţesate cu dosare. Din când în când, câte un „cititor” anume desemnat coboară în underground şi rosteşte câte un nume. Numele nu este al autorului, aşa cum se întâmplă în alte biblioteci, ci al eroului principal. Şi dosarul cu biografia mai mult sau mai puţin romanţată a eroului este scos din raft şi trimis în lume (surse din procuratură, stenograme la ore de vârf, solicitări de arestare preventivă etc.etc.)
Rostul acestei a treia şi ultime părţi a comentariului meu este acela de a sugera că, din păcate, gradele de libertate ale candidaţilor sunt mult mai restrânse şi că va mai trece mult timp până când vom alege după criterii ca acelea pe care bine le sistematizează Dorel Şandor.
Nici macar nu esti in stare sa recunosti un basist, T(B).
Oricum, basist e sinonim cu comunist si securist, asadar poti recunoaste unul cand te uiti in oglinda. Oglinda nu minte!
Crin “nu-l cunoaste” pe candidatul Johannis si nu stie daca il voteaza.
Nostim
Va multumesc pentru invitatie, insa din motive lesne de inteles nu cred ca pot sa ajung stiind doar cu cateva 24h in avans. In primul rand ca nu pot sa fiu acolo decat incalcandu-mi alte obligatii sau facand in noaptea asta ce ar trebuii sa fac maine si venind acolo intr-o stare avansata de oboseala – ceea ce m-ar trece direct la categoria gura-casca, prezenti sa doar ca sa consume aerul, iar apoi nu-mi permit sa nu vin documentat (cu cifre – date exacte) macar la nivelul broastei, altfel ma incadrez tot la categoria mai sus amintita. Documentarea dureaza macar 6-8h de research sustinut.
Spuneti-mi totusi locatia, eu incerc sa ajung fara a ma angaja ca o fac, functie de cand imi termin treaba pt maine si functie de cat timp imi ramane sa ma si documentez. Gura casca n-are sens sa fiu acolo dupa cum am spus.
Pe viitor, va adresez rugamintea de a comunica astfel de evenimente, pt cei care ar fi interesati sa ajunga la ele, cu cel putin 2-3 zile in avans. Spre exemplu eu as vrea sa particip la o discutie pe tema CAS redus pt. angajator sau CAS redus pt angajat. Asta printre altele.
@ Radu Vasilescu
Howard Johnson Hotel, orele 14,00.
* cu cateva ore (-24) in avans. Of of – vreau buton de edit:(((
@VV
Sporadic dar a ajuns departe
=========================================
lordul john spune:
august 20, 2014 la 9:24 am
@
Iar incepe to’arsu administrator cu deciziile antidemocratice!
Electoratul din Romania nu a votat nici ALDE, nici PPE! Asta nu e o decizie care sa se fi supus vreodata votului popular. Nici nu avea cum.
========================================
ma bucur ca deontogul venit din tarla basista o tine pe a lui, in dispretul valorilor de mocratice elementare ,in dispretul total al electoratului si al bunului simt.
Dupa parerea deontogului este legitim votezi PNL si sa primesti a doua zi ACL cu hoarda de mafioti in frunte cu cei care au organizat fraudarea alegerilor din 2009 si care au instaurat o dictatura antinationala .Este ca si cum ai afirma ca este legitim sa comanzi o ciorba de perisoare si sa primesti ciorba amestecata cu o portie de zoaie. Curat serviciu public deontologic.
Bravo,este exact ceeace ma astept de la un basist pur-sange ca “falsul lord” sa sustina cele mai mari ticalosii pana in panzele albe conform dictonul:ui
“Errare humanum est, sed in errare perseverare diabolicum.”
Basismul este satanism autentic .
basism=comunism=socialism/neocomunism
@tiberiu
Mai citește si tu o carte poate te mai luminezi, ca e bezna adâncului in dovlecelul tău!