Cât e de greu să dai nume suferinţei

Această polemică în legătură cu decorarea de către preşedintele României a lui Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici dezvăluie una dintre rănile nelecuite ale poporului român. Eu am considerat că Steaua României” a fost acordată, în mod simbolic, ca omagiu pentru suferinţele îndurate de atâtea zeci de mii de martiri ai neamului şi că mai puţină importanţă are cine ocupă, vremelnic, funcţia de preşedinte al Asociaţiei. N-a fost să fie aşa. În clipa în care acest omagiu se personalizează se ajunge la controverse şi patimi.

 

Îmi amintesc de o împrejurare similară şi care, din păcate, arată aceeaşi incapacitate pe care o avem noi, românii, de a da nume suferinţei. De a accepta faptul că alţii şi-au câştigat, prin martiriu, dreptul de a intra în legendă, şi că, ei murind în locul nostru, noi nu avem dreptul să trăim oricum în numele lor.

 

Iată povestea, pe scurt: împreună cu Nicolae Manolescu am propus ca în curtea sediului Uniunii Scriitorilor de pe Calea Victoriei, sediu cunoscut drept „Casa Monteoru”, să ridicăm un monument în amintirea literaturii întremniţate. Să evocăm, aşadar, săpate în piatră, numele scriitorilor care au suferit persecuţiile temniţelor comuniste. Toată lumea a fost de acord. Staţi să vedeţi, însă, ce s-a întâmplat în clipa în care am început să facem nominalizările. Unii au propus să facem o comisie. Până la urmă dezbaterea s-a declanşat în Consiliul Uniunii.

Prima chestiune a fost aceea a definirii noţiunii de deţinut politic. De pildă, a întrebat cineva, cei care au fost arestaţi în decembrie 1989 au fost sau nu au fost deţinuţi politici? Se poate ca cineva care a stat o zi la puşcărie să fie pe aceeaşi listă cu cei care au stat şaptesprezece ani? Era vorba, în chestiune, de şase scriitori: Cassian Maria Spridon (Iaşi) şi Florin Iaru, George Stanca, Horia Roman Patapievici, Alecu Ivan Ghilia şi Varujan Vosganian (Bucureşti). Opiniile au fost diverse, noi, arestaţii din Bucureşti am cerut să fim omişi de pe lista scriitorilor întemniţaţi pentru a depăşi polemica.

 

Când credeam că lucrurile s-au limpezit, altcineva întreabă: cum să punem scriitorii legionari pe listă? Pe Radu Gyr, de pildă, cea mai tragică figură a acestei categorii, dar şi pe mulţi alţii? Ce-or să spună evreii, organizaţiile pentru drepturile omului? Nici n-am apucat bine să terminăm această dispută (rămasă neelucidată) că altul zice: „Nu e normal să figureze pe listă scriitori care au colaborat cu Securitatea”. Grea temă. Aveam aici pe Ştefan Augustin Doinaş, pe Alexandru Paleologu, pe Ion Caraion, ca să nu dau decât câteva nume. Şi, totuşi, cum să nu-l evoci pe Alexandru Paleologu, unul dintre reprezentanţii cei mai iluştri ai redeşteptării civice de după 1990, care, de altfel, a şi făcut publică semnarea unui astfel de angajament imediat după Revoluţie? Sau pe Doinaş, acest mare căturar care nu a făcut, totuşi, niciun rău nimănui? „Cum să pui un fost informator alături de Sandu Tudor sau de Vasile Voiculescu?” zice unul, retoric. „Cine are dreptul să-i judece?” întreabă altul. „Bun, intervine altcineva, dacă pe cei care au semnat angajamente în închisoare îi poţi îngădui, ce te faci cu alţii care au continuat şi după, precum Nichifor Crainic? Poţi să-l pui laolaltă cu Nicu Steinhardt care a preferat puşcăria colaboraţionismului?”

Nu am reuşit să convenim asupra unei liste definitive. Între timp, însă, lucrurile s-au rezolvat de la sine. Ministerul Culturii, prin comisiile specializate, nu a agreat ridicarea monumentului, din motive de amplasament, şi, oricum, puţin după aceea, am părăsit Casa Monteoru, care a fost retrocedată.

 

N-am fost în stare să realizăm o listă „oficială” a literaturii întemniţate. Iată dar cât e de greu să dai nume suferinţei. Dar pentru ca totul să nu rămână, ca să zic aşa, la nivelul anectodicului şi pentru ca ceea ce nu a putut fi săpat în piatră să rămână, totuşi, gravat în sufletele noastre, iată o listă a literaturii întemniţate, cum rezultă din articolul semnat de Alex Ştefănescu în revista România literară , nr. 23/2005, accesând următoarea adresă:

 

http://www.romlit.ro/scriitori_arestai_1944-1964

 

97 Responses to “Cât e de greu să dai nume suferinţei”

  1. Mihail spune:

    Am vazut ca subiectul inca reverbereaza prin presa romana.
    Interpretarea da-ta de dumneavoastra poate fi doar o consideratie personala, ori chiar reala. Inclin sa cred ca ati fost generos.
    Presedentia trebuia sa dea un comunicat, sa puncteze, sa explice, natura acordarii ordinului.

    …Pana la urma, tinand cond de sensibilitatile statului evreu, poate era mai cuminte ca sa domnul Iohannis sa se abtina.
    Nu suntem singuri in Europa, sau pe mapamond.

    PS: vor fi unii care sunt dispusi sa critice orice la Presedinte. Asa se-ntampla atunci cand ajungi sus. Iohannis inca are mentalitate de primar de oras mic de provincie.

  2. Mihail spune:

    @ Filip G,

    Fii bun si arunca o p[rivire si la topik-ul anterior. Ai primit unul doua comentarii. Unul chiar armenesc.
    ..Tu ignori ca statul” se exprima si prin alte chei atunci cand “politicul” derapeaza.
    De exemplu justitia sau presa.
    Presa, prin forta si curiozitatea ei descopera, identifica, oarece derapaje de la litera legii. Justitia aude si intra in functie.
    Nu trebuie sa vina “muritorul de rand” ca sa blocheze circulatia la Universitate, ori minerii dotati cu bucati de cablu de 16kwa.
    Totul se rezolva pe cai legale, uneori mai devreme, alteori mai tarziu.

    Sunt constient ca ti s-a deschis apetituil, acum vrei si Guvernarea.
    Numai ca avem o problema, nu este bine pentru democratie ca ambele puteri sa fie in acelasi pumn.
    Americanii au ignorat acest fapt si s-au trezit deodata cu o mare problema in Ungaria.
    Atunci cand a venit randul alegerilor din Romania, au scrutat oferta neoasa si au constatat ca poate fi nashpa daca Ponta &Co castiga si Presedentia.
    Au luat masuri specifice.
    Acum este liniste si pare bine. Nu mai visa.

    Sa aduci un milion si ceva de votanti, sa manipulezi atata morman de oameni nu este o joaca. Sa nu-mi spui tu, acum, ca le-au picat la toti cu tronc, brusc, sasul tau.
    Marea de nevazatori au primit ochelarii potriviti, au fost zganciulitzi la coarda sensibila ca sa purceada la vot.
    Ce, in 2009, a fost vreo agitatie cu cozile de la ambasade ?

  3. emi spune:

    Dacă se voia un monument serios, se puteau trece şi câteva cuvinte care să lămurească diferenţele:
    -poet/scriitor, militant/simpatizant al partidului…, închis x ani/luni/zile, obligat de regimul comunist să facă/împiedicat să vorbească , etc.
    În felul acesta se preciza şi cantitatea de suferinţă a fiecăruia şi se afla şi cum manipula regimul oamenii.

  4. Mihail spune:

    @ Filip G.

    …tu , in ultima vreme, pedalezi mult pe ideea de “Mama Omida”.
    Nu te contrazic, daca tu spui ca vezi in viitor, ca prezici tot felul de bazaconii, treaba ta….dar cum ar zice unul care tocmai a plecat de la Cotroceni: ” nu-i bine domnule Filip, nu-i bine “.

  5. Kronstadt an der Graft spune:

    Bag sama că generația asta a cinzecarilor așa va dispărea, unii cu mâinile încleștate pe beregata celorlalți. D-aia zic, să avem grijă de cei tineri că ei sunt mai puțin înverșunați.

  6. lordul john spune:

    O lista incompleta! Totuși, Uniunea Scriitorilor poate face mai mult decât sa ridice un monument. Sa-i publice!

    • Pai uite ca i-a publicat in Romania literara. Numai ca nu prea se citesc revistele literare. Ar trebui sa fie evocati in manuale.

      • lordul john spune:

        Da, sa le fie publicata opera!

        • Daca te referi la scriitori, opera lor a fost publicata. Chiar daca unii, ca, de pilda. Gyr, nici nu au scris, ci mai degraba au scrijelit pe pereti.

          • lordul john spune:

            Știu, am in biblioteca si Radu Gyr, si Nechifor Crainic, si Goma, si Pan Vizirescu, si Mircea Rebreanu, si Mircea Vulcanescu, si Ernest Bernea, si Virgil Carianopol, etc. Pe unii dintre ei i-am republicat sau publicat după revoluție. Cativa dintre ei ne-au fost si oaspeți de seama in casa noastră și înainte si după 1989.

          • Eu am cunoscut pe Pan Vizirescu si pe Virgil Carianopol. Iar cu Horia Bernea am fost apropiat, am fost unul dintre cei care (daca nu ma insel, impreuna cu Horia Patapievici si Andrei Plesu) i-am purtat sicriul la mormant in toamna lui 2000. El a murit la Paris.

  7. Adam Mares spune:

    @VV
    Epoca tulbure, biografii tulburi. Cine poate limpezi apele? E greu.

  8. Adam Mares spune:

    Un poem frumos :-)
    Ezra Pound – O Fată
    Arborele mi-a intrat în mâini, / Seva a urcat în braţele mele, / Arborele a crescut în inima mea – / În jos, / Ramuri cresc din mine, ca nişte braţe. //
    Arbore eşti, / Muşchi de pădure eşti, / Eşti toporaşi cu vânt jucând prin ei. / Un copil -atât de trufaş – eşti, / Şi toate astea sînt o nebunie dată lumii.

  9. Kronstadt an der Graft spune:

    Personal sunt convins că ar trebui odată pentru totdeauna să se lămurească lumea ce înseamnă comunismul, nu de alta dar uite că mai există nostalgici încurajați de tăcerea celor mulți. Spunea nu demult un participant la discuții de pe acest log că comunismul e o ideologie. S-avem pardon, dictaturile nu sunt niște ideologii, sunt pur și simplu abuzuri, chiar dacă dictatorii au obiceiul de a-și căuta filozofi de circumstanță care încearcă să le vopsească în roz faptele. Mă uit cu tristețe cum în Moldova noastră de peste Prut comuniștii își fâlfâie steagurile fără jenă și fără a fi lapidați cu flegme de populație, cu toate că încă mai trăiesc cei ce au suferit de pe urma tratamentului aplicat de forța bolșevică. Și cine ar fi cei mai în măsură să demonstreze grozăviile sistemului comunist decât scriitorii și cineaștii. Doar cu rezistența românească din munți s-ar face niște filme de Oscar. Dar cine să le facă, cei câțiva regizori rătăciți ai noului val? Nu mai vorbesc de faptul că nu avem scriitori de anvergură, iar despre scenariști ce să mai vorbim.
    S-a tot vehiculat prin anii 90 ideea de literatură de sertar. Ce a ieșit a fost câte un pic din fiecare gen literar și cam atât. Mai mult vorbe de laudă decât produse de calitate. Ar trebui să se adune istoricii și s-o spună p-a dreaptă, vorba unei victime a comunismului, adică Amza Pellea. Să le-o bage în cap isteților din vest care se maimuțăresc cu socialismul nu știu cum și comunismul nu știu de care. Chiar și la noi se găsesc destui care vorbesc cu mânie proletară de fascism dar nu văd că comunismul e cea mai pură formă de fascism posibilă. Și Hitler și Musolini au dat ideologiei pe care au clocit-o o formă de patriotism local, pe când Stalin vorbea clar de revoluția mondială. Ca fapt divers Brașovul s-a numit în deceniul cinci al secolului trecut Orașul Stalin și avea în fața comitetului județean bolșevic statuia criminalului cu o mână întinsă înainte cu degetele răsfirate, gest care semnifica semnul revoluției bolșevice biruitroare pe cele cinci continente. Fără comentarii.

    • Eu am publicat in 1994 doua volume, unul de poezie si altul de proza scurta, care nu putusera sa fie publicate inainte de 1989. Volumul de proza va fi republicat la anul de editura Polirom. Aia chiar era literatura de sertar. Dar in Romania , in general, nu prea a existat literatura de sertar. Mai degraba in ce priveste jurnalele scriitorilor.

  10. Mihail spune:

    Ion Cristoiu “imprumuta” ideea enuntata genial de Crin Antonescu in urma cu ceva timp:” vorbeste putin si/dar gandeste cat vorbeste” .
    Ma rog:

    “În al doilea rînd, evenimentul senzațional nu-l reprezintă rezultatul celui de-al doilea tur, ci faptul – unic în postdecembrism- că ajuns președinte tocmai Klaus Iohannis, un politician care tace și surîde ca Gioconda și care, tot ca Gioconda, stîrnește mii de ipoteze în privința zîmbetului.

    De ce surîde Gioconda? se întreabă de sute de ani specialiștii, dar și oamenii simpli.
    Nimeni nu-și pune problema că Gioconda surîde ca proasta, că zîmbetul nu ascunde nimic deosebit. Toți presupun că zîmbetul trebuie să însemne ceva.

    Așa și Klaus Iohannis.
    Surîde și tace.
    Toți presupun că zămbetul lui Klaus Iohannis ascunde ceva grozav.
    Dar dacă nu ascunde nimic?!”

    fragment de pe ioncristoiublog

    • Cat de tare il admiri pe Cristoiu.

    • Dorin spune:

      @Mihail: se pare ca nimeni nu pare sa mai ia in seama si precizarea facuta de acelasi Crin Antonescu dupa ce a vazut cum i-au fost rastalmacite de anumiti gazetari vorbele sale despre Iohannis. Crin spusese asa:

      “IOHANNIS ESTE UN OM CARE VORBESTE PUTIN, DAR GANDESTE CAND VORBESTE”.

      Pentru intelesul celor cu deficit de neuroni, asta inseamna pe dos fata de cei carora le vorbeste gura fara sa le fie conectat si creierul.

  11. lordul john spune:

    Lupul moralist, Cristoiu:

    “1.Să nu confundăm Legiunea lui C.Z. Codreanu cu Legiunea lui Horia Sima. Lenin care a formulat doctrina, nu e responsabil de crimele lui Stalin. La fel, C.Z. Codreanu, care n-a guvernat niciodată, nu e responsabil de gogomăniile lui Horia Sima. Guvernarea legionară a fost catastrofală. Explicabil însă: a) A fost carotat de Ion Antonescu. Contrar declaraţiilor sale de amor legionar, Generalul voia să guverneze singur. Şi s-a străduit din răsputeri să-i compromită pe partenerii de guvernare. b) Prin crâncena represiune carlistă, Mişcarea legionară din 1940 nu mai era Mişcarea legionară înfiinţată şi condusă de C.Z. Codreanu. Personalităţile lăsaseră loc piţifelnicilor. Ca să nu mai spunem că atraşi de mierea Puterii, dăduseră năvală în Legiune toţi derbedeii.”

    http://adevarul.ro/cultura/istorie/miscarea-legionara-dulaul-1_510ea1f94b62ed5875d03993/index.html

    • E delicat sa pui o frontiera intre Legiunea buna si legiunea rea. E drept, insa, odata cu Horia Sima Legiunea a devenit mai agresiva si a pierdut orice dimensiune spirituala.

      • lordul john spune:

        Asa este, am studiat intens fenomenul după 1990. Am înțeles dimensiunea sa morala si sunt de acord cu ea. N-am înțeles partea cu asasinatele, in nici una dintre cele doua etape,

  12. lordul john spune:

    acelasi Tristoiu, in 2011:

    “Când vorbeşte de o repetare în viitor a Mişcării legionare, Nicolae Breban nu vizează repetarea organizaţiei dintre cele două războaie, ci apariția unei organizații sau a unui partid care, asemenea Mişcării, se va forma de jos în sus, va reuşi să atragă de partea sa minţi strălucite ale tinerei generaţii de intelectuali şi, îndeosebi, va da curs unei credințe sincere, profunde, în rolul deosebit al națiunii române în lume. Eu însă aş adăuga notelor înfățișate de autor ca posibil de a se repeta în viitor şi una amintită de el doar în treacăt: voința reală, curată, de înnoire, de moralizare a vieții politice.”

    http://adevarul.ro/news/societate/se-repeta–miscarea-legionara-1_50a7b8b97c42d5a66369f39b/index.html

    Ceea ce predica ieri, condamna azi.

  13. Mihail spune:

    @ lordul john,

    Ion Cristoiu este scriitor, deci are opinii schimbatoare. Sa nu uitam ca sta mult timp cu nasu cufundat printre filele cartilor si documentelor de istorie.
    Poti, daca vrei, sa-l citesti doar pentru ideile cere le emite, in rest tu decizi daca ei sau nu consideratie afirmatiile sale.
    Stiu, te deranjeaza ca-l critica pe sas, insa trebuie sa te obisnuiesti, unui votant mentesc ii stau alaturi altii doi, care fie l-au votat pe “doctor, fie dezgustati nu i-a interesat ce iese din urna.
    In plus, ce….sasul nu are voie sa fie criticat ?

    PS: eu sunt putin bulversat, Crin a facut vorbire despre vorbitul si/dar ganditul putin a Presedintelui(corelandu-le)….nu si despre zambet. Nu stiu ce sa cred. :P

  14. Maria Erzian spune:

    Ca un scriitor a stat intemnitat o zi sau 17 ani este exact acelasi lucru daca acuzatia pentru care a stat intemnitat este aceeasi: detinut politic. Nu trebuia sa fie nimeni exclus, putea fi trecut in dreptul fiecaruia perioada incarcerarii sale, dar nimeni nu trebuia omis. Parere personala: nu renunta la ceva ce tie ti s-a intamplat doar de dragul de a trece un prag, de-a face altora pe plac…NU. E trecutul tau, intamplat si asumat. Daca nu cadea regimul care te intemnitase? Ai fi petrecut si tu 17 ani intr-o temnita si poate ti-ai fi gasit sfarsitul, Doamne sfinte! Nu, n-o face, n-ai de ce. trecutul tau nu e nici rusinos si nici marfa de contrabanda. E al tau, trait de tine prin toti porii cu frica de a nu trai pana maine, ingrozit de toate necunoscutele viitorului ce avea sa vina si sa schimbe lumea in “mai bine”. Asta e parerea mea.

    • E adevarat ce spui. Mai ales ca in timpul cat am stat la Jilava ni s-a spus ca, in cel mai bun caz, primim cinci ani de inchisoare pentru tulburarea ordinii de stat. O zi in inchisoare cand nu stii cand sau daca mai iesi vreodatat e o experienta dura. Dar nu se facea sa ne certam pentru atata lucru intre noi scriitorii. Mai ales ca eu m-am numarat printre initiatorii proiectului.

  15. liberalism spune:

    http://www.romlit.ro/deinut_politic_sub_trei_dictaturi_radu_gyr
    Nu am timp sa caut acum, dar sigur exista cel putin o lege care face trimitere la “formula” detinutului politic. Trebuie sa vedem ce spune si CEDO si Consiliul Europei, asa vom sti definitia corecta a “detinutului politic”.

  16. Mihail spune:

    @ Varujan,

    Nici vorba, sau nu neaparat, nu am facut o pasiune pentru el.
    Doar ca-mi place sa citesc cum se joaca cu ideile, cum “sofeaza pe contra-sens”.
    Evident, nu uit derapajele sale, aiureala cu gaina aia cu multe picioare. Am reusit ca niciodata sa nu fiu manipulat de chestii de astea. Cum, nu stiu.
    Nu raman doar la lectura textelor sale, imi place si cand scrie sau vorbeste doamna Adriana. Insa ea este mult mai zgarcita.
    Dar sunt si altii.
    Ma distreaza ca postand textele lui Ion Cristoiu, talibanii iohanisti sar ca muscati, fac bulbuci, incep sa latre prelung. Ei gasesc tot felul de explicatii tembele, insa nu pot accepta nici in ruptul capului, ca sasul, cat este el de Presedinte poate gresi.
    Nu l-am vazut pe niciunul care sa se aplece pe text si sa recunoasca ca macar partial, cate ceva poate fi adevarat…ori sa vine cu argumente, civilizat, contra textelor “gogosarului umplut”.
    Nimic, pe talibani ii ia cu nervii.
    Iohanistii se uita la neamt ca la o icoana. Zambind, astept sa vad cum se va dezumfla gogoasa saseasca.

    Hai sa zicem ca eu sunt o “fiinta a intervalului ” . :)
    (ar trebui sa intelegeti ideea)

  17. Filip G spune:

    Nu pot sa nu remarc numarul mare de indivizi ce posteaza pe blogul maestrului atunci cand interesul o cere.
    Acum fiind in opozitie si fara o functie in partid numarul pretendentilor ce frecventeaza blogul e in scadere,in scadere pana la o noua reactivare cand interesele o cer.
    Pentru membrii blogului dezinteresati,care isi expun gandurile,un sincer
    LA MULTI ANI!

  18. Radu Alexandru Vasilescu spune:

    Am o intrebare off-topic.

    Expertiza mea nu este una juridica insa in aceasta perioada am de realizat un raport destul de important si as avea nevoie de putin ajutor cu surse de informatie.

    Mai exact intampin dificultati majore in a identifica – online – versiunile in vigoare ale legilor si actelor ce reglementeaza domeniul organizatiilor non-guvernamentale [inclusiv fundatii etc] in Europa. Ma refer la reglementari nationale ale statelor member ale UE, dar nu numai.

    As aprecia din partea oricarui membru al acestui blog orice informatie legata de locatiile unde pot fi gasite astfel de documente pentru a fi citite si/sau downloadate. In special ma gandesc ca poate dl. Vosganian ar avea idee despre astfel de surse de informare.

    Repet – este vorba despre legile in vigoare ce reglementeaza domeniul ONG-urilor in Europa.

    Multumesc anticipat.

    • Adu-mi aminte, dupa Boboteaza, sa te pun in legatura cu cabinetul doamnei Weber sau al lui Cristian Busoi de la Buruxelles.

    • lordul john spune:

      spre deosebire de Romania, unde continua monopolul comunistoid asupra publicitatii legislatiei, fiind nevoit sa platesti daca vrei legislatie gratuita actualizata, in UE functioneaza site-ul eurlex unde poti gasi formele actualizate ale reglementarilor europene, la zi.

    • Filip G spune:

      O miscare interesanta ar fi sa lasati majoritatea parlamentara sa faca parte din comisie.
      Sa se spele PSD pe cap cu actele emise de premierul Ponta…………

      • Comisiile trebuie sa respecte structura Parlamentului, E drept, poti sa nu te duci la lucrari… Dar nu se face, intr-o democratie. Te intreaba lumea ce parere ai si tot trebuie sa zici ceva.

    • Chestiunea e ca niciodata nu s-a putut trasa o linie de demarcatie intre adevaratii eroi ai Revolutie si ceilalti. Din moment ce legea prevede anumite drepturi, apar mereu tentative de a forta legea.

  19. Mihail spune:

    @ Adam Mares si @ Varujan,

    Eu am folosit termenul de “fiinta a intervalului” in sensul frumos, corect, imaculat.
    Este drept, fapt pentru care imi este rusine, nu ma asteptam ca cineva de pe aici sa fi citit “Despre ingeri”.
    ….Mai mult, pot sa jur ca armeanul, ca scriitor, precis este invidios pentru aceasta cartulie.

    Motto: “Pentru unii, inteleg foarte bine, a vorbi, astazi, despre ingeri suna ca nuca-n perete. Dar in definitiv nu toti trebuie sa ajungem analisti politici, tranzitologi, profesionisti ai reformei. E bine ca in orizontul nostru mental sa apara, din cand in cand macar, si lucruri mai putin subintelese, mai putin actuale. Altfel ne intepenesc incheieturile si murim de plictiseala. Reflectia despre ingeri poate fi, va asigur, o buna terapeutica pentru combaterea mediocritatii intelectuale, de a carei amenintare nu scapa nimeni.” (Andrei Plesu).

    ”Golit de sine- fiinta a intervalului – el poartă mesajul altuia către alții. Existența lui se apropie de cea a unui traducător aproape anonim. Misiunea lui e de mediator între lumi care vor să se cunoască și să comunice. Singurătatea lui e aceea a unui rătăcitor deopotrivă lăudat și hulit în piețele publice. Datoria lui e să vorbească, dar certitudinea lui e tăcerea. Prieteniile îi sunt fără număr. Prietenii, rari. Un contemplativ care prețuiește acțiunea.”

    • Mihail spune:

      era sa uit, amandoi sunt rai si (cel mai grav)….niste uratzi ! :P

    • Adam Mares spune:

      Ideea de mundus imaginalis este, de fapt, a lui Henri Corbin. Plesu doar o dezvolta.

      • Adam Mares spune:

        Astazi, s-ar putea spune ca lumea virtuala e un fel de univers imaginal. Nici real, nici imaginar. Cu singura problema ca nu e populata cu ingeri. :P

    • Nu sunt deloc invidios, e o prostie sa fii invidios pe cei care scriu carti frumoase. Cu cat mai multe carti bune se scriu intr-o limba, cu atat si valoarea cartilor tale sporeste. In plus, Andrei Plesu este, la randul lui, un cititor al Cartii soaptelor, asa incat nu vad de ce sa fim invidiosi unul pe altul. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca ma leaga de Andrei Plesu o veche camaraderie. Am citit nu doar cartea despre ingeri, am citit demult si MInima Moralia si acum am pe noptiera parabolele despre Iisus.

    • emi spune:

      Cine te-a lăudat, îngeraş?!

  20. Mihail spune:

    Aici, gasiti o “chestie” interesanta, care pare foarte serioasa:

    http://goklaus.mariavoloh.com/chestionar-nr-2/

    • Mihail spune:

      @ Adam Mares,

      deocamdata “joaca in film” cu mine, daaaa ? Numai si numai cu mine, sa fie clar ! Acasa are gaz, n-are nevoie de nicio butelie.
      Lasa, nu-i mai da tu idei. Cica cei 10 ani care ne despart nu o deranjeaza.
      Ti-am spus ca-i blonda.
      Uratule !!! :D

  21. lordul john spune:

    Va doresc tuturor celor care scrieți sau doar citiți acest blog sa va dea Dumnezeu ceea ce va doriți pentru a ne putea bucura împreună!

    La multi ani!

  22. liberalism spune:

    @all
    Sa fiti sanatosi si generosi! La multi ani!
    https://www.youtube.com/watch?v=KOem0jGZvY4

  23. elenick spune:

    Un An Nou plin de reusite si bucurii, tuturor comnetatorilor de pe blog, dar mai ales gazdei care ne “ingaduie” aici , d-lui Vosganian ii urez un an surprinzator de bun! (party)

  24. Adam Mares spune:

    @VV
    @All
    Sa va mangaie Dumnezeu! La multi ani! :-)

  25. alexis spune:

    Dragi colegi,

    Imi cer scuze, sunt pe fuga si nu am apucat sa citesc toate postarile. In primul rand, pentru ca scriu in ianuarie (am petrecut vacanta in creierii muntilor unde nici televizor nici internet nu am avut), va doresc: La Multi Ani! si tot ce va doriti!.
    As vrea sa fac si eu cateva comentarii. Recent am fost la o conferinta unde, un domn de la o organizatie care combate anti-semitismul ne-a prezentat o serie de manifestari anti-semite din Romania. Si am vazut imagini de la manifestari care nu au depasit 20 de persoane (uneori erau 3 pana la 5). Manifestari marginale care nu au avut nici un ecou in presa romana (atat de avida de senzational). Mi-a venit sa ii spun ca daca l-ar fi platit anti-semitii sa le faca publicitate nu ar fi reusit mai bine. Se spune ca Andrei Muraru ar fi vinovat pentru ca presedintele l-a decorat pe dl. Bjoza. Nu cred ca avea de unde sa stie de acea manifestare incriminata (unde erau foarte putine persoane). In afara de acea manifestare, nimic din biografia dlui Bjoza nu justifica aceste atacuri, ale unui numar restrans de persoane, la adresa sa si la adresa gestului prezidential. De altfel, unii dintre acesti critici poarta in mod evident o vendeta personala (Tismaneanu in primul rand, care nu a facut nimic la IICCMER; Andrei Muraru a adus in fata justitiei un numar de tortionari si Tismaneanu nu il mai inghite). Vinovatia trebuie individualizata si particularizata. Daca unii au facut parte din miscarea legionara (mai ales la tinerete si intr-o perioada dificila din istoria noastra) trebuie sa vedem exact pentru ce pot fi incriminati. Iar intemnitarea unui om nevinovat nu poate fi justificata prin apartenenta la o miscare anume, fie ea si cea legionara.
    In incheiere, dupa stiinta mea, statul Israel nu a avut o pozitie critica fata de acordarea acelei decoratii.

    • Israelul in general nu reactioneaza la astfel de lucruri, reactioneaza asociatiile si fundatiile evreiesti. De data asta a fost ceva vanzoleala, dar ea pare ca s-a stins. Eu raman la comentariile mele, ca nu trebuie sa ignoram dimensiunea simbolica a acestei decoratii.