Dreptul la legendă – discurs în fața Camerelor reunite ale Parlamentului, în cadrul ședinței omagiale dedicate Revoluției Române

După mai bine de un sfert de veac de la momentul Decembrie 1989, tranziţia încă nu s-a încheiat. Într-un anumit fel, tranziţia unei societăţi nu se încheie niciodată. Noi vorbim însă de ACEASTĂ tranziţie, de la autocraţie la democraţie, de la economie de comandă, la economie de piaţă şi de la societate închisă, la societate deschisă. Tranziţia are, fireşte, o dimensiune politică şi dimensiune economică, dar are, în primul rând, o dimensiune culturală. Încheierea ei nu va fi marcată nici în cifrele Anuarului Statistic, nici în înţelegerile cu Fondul Monetar Internaţional, ci în modul nostru, al românilor, de a înţelege lumea. Tranziţia aceasta nu se va încheia când buzunarele noastre se vor umple, ci când mentalităţile noastre se vor emancipa. Tocmai de aceea principala dimensiune a crizei pe care o străbatem nu este nici instituţională, nici economică, ci o expresie a lipsei de sens care bântuie societatea românească. Sens, înseamnă pentru o societate să ştie de unde a plecat, care este proiectul naţional şi unde doreşte să ajungă şi cam pe unde se află pe acest drum.

Nu avem, din păcate, formulat şi asumat de clasa politică, un proiect naţional. Am avut un singur proiect naţional, şi anume integrarea în Uniunea Europeană şi am crezut că asta va rezolva totul. Ne-am dat seama însă că în Uniunea Europeană suntem doar complementari şi nu competitivi. Este nevoie de asumarea unui proiect naţional, din păcate, însă, nu-l avem. Şi nu-l avem pentru că nu ştim exact unde vrem să ajungem. Şi asta pentru că nu ştim exact de unde am plecat.

Punctul de plecare ar fi trebuit să fie voinţa comună de desprindere de comunism. Nu avem însă, în ceea ce priveşte comunismul, o memorie comună. Nu înţelegem prin comunism acelaşi lucru. Nu toţi am fost victimele comunismului. Sângele celor care au murit în 1989 a fost roşu, dar tot roşu era şi steagul Partidului Comunist. Nu am ştiut, de aceea, să deosebim prea bine călăii de victime. Călăii s-au strecurat uneori printre victime, iar alteori victimele au fost ostracizate pe nedrept. Neavând o memorie comună în faţa atâtor ambiguităţi, tergiversări şi jumătăţi de măsură, nicio asumare clară a istoriei recente nu există. De pildă, rezistenţa anticomunistă este încă necunoscută românilor.

Dacă nu ar fi venit decembrie 1989, numele lui Corneliu Coposu ar fi rămas neştiut. Mulţi au răsuflat uşuraţi la moartea lui, iar unii din cei care l-au hulit au venit la înmormântarea lui doar ca să se convingă că e mort.

Propunerea privind înlocuirea statuii lui Lenin pe postamentul aflat în faţa Casei Presei  cu cea a Elisabetei Rizea a fost respinsă, după o dezbatere penibilă. Iar pe acel postament defilează tot felul de forme improvizate, mai elocvente probabil pentru tranziţia pe care o parcurgem.

În anul 1989, în martie, Liviu Babeş şi-a dat foc pe pârtia de la Poiana Braşov. Nu există în amintirea lui decât o troică în Poiana Braşov la care, probabil, niciun turist nu se opreşte să se reculeagă. Să dăm exemplul lui Jan Palach, care şi-a dat foc în ianuarie 1969 la Praga. Jan Palach este un erou al întregii lumi. Există lăcaşuri omagiale în întreaga lume, începând din centrul Pragăi şi până la gheţarii nordici, ba chiar un asteroid a primit numele lui Jan Palach pentru ca omenirea să  nu-i uite niciodată jertfa. Întrebaţi, pe stradă, pe trecători cine este Liviu Babeş. Nimeni nu va şti.

Cine ştie de Ion Gavrilă Ogoranu, care s-a ascuns aproape trei decenii de securitate? Cine a auzit de ţăranul Ion Banda, care a fost ultimul român care a murit cu arma în mână în Munţii Banatului la aproape două decenii de la ocuparea României de trupele sovietice?

Cine a auzit de căpitanul Timaru şi de fraţii Paragină, care au apărat cu îndărătnicie, de trupele Securităţii,  Hrisovul lui Ştefan cel Mare care-i împropietărea pe răzeşi?

Cine a auzit de morţii revoluţiei? În anii trecuți , în zeci întâlniri pe care le-am avut în ţară, am întrebat: cunoaşteţi numele vreunui tânăr mort în revoluţia din decembrie 1989? Stupoare! Nimeni nu cunoştea numele niciunuia.

Noi, când vorbim de morţii revoluţiei, vorbim în abstract, ca şi cum am citi o carte de istorie. Au murit 600 de oameni, sau 700, sau 1000. În clipa în care dai cifre abstracte nu ai nicio responsabilitate faţă de nimeni.

Hai să ne amintim de Tavi, un copil de 13 ani. Ştiţi ce scrie pe mormântul lui, în cimitirul alb dedicat lor pe Calea Şerban Vodă? Iată: „Vă rog să mă iertaţi că am plecat dintre voi la doar 13 ani”. Acest copil a murit pentru o ţară în care nici nu a avut vârsta capacităţii de a decide. De ce copiii nu învaţă la şcoală despre un copil asemenea lor? Învaţă despre Gavroche al lui Victor Hugo, dar nu învaţă despre Tavi.

Când copiii de liceu învaţă de Ana lui Manole, care a murit ducând mâncare soţului ei, de ce nu învaţă şi despre Raluca Sălăjan, elevă în clasa a XII-a la Liceul „Iulia Haşdeu” care a murit împuşcată în abdomen ducând mâncare iubitului ei care era soldat? Între Ana lui Manole şi Raluca Sălăjan nu este nicio diferenţă.   Pentru adolescenții de azi, a ști că au fost unii asemenea lor care au fost jertfiți pentru o lume care ar fi trebuit să fie mai bună ar contribui la educaţia lor și ar putea să le călăuzească altfel viaţa.

Acest discurs al meu se vrea un apel către dumneavoastră, către poporul român. Fireşte că personalităţi istorice precum Gheorghe Doja, Tudor Vladimirescu sau Nicolae Bălcescu sunt cunoscute românilor. Dacă închidem ochii, îi vizualizăm. Ţara e plină de comune cu numele lor, ba chiar bancnotele sunt împodobite cu figurile lor. Sunt morţii cei vechi, pe care îi omagiem. Putem să-i privim nestingheriți şi nu avem niciun fel de socoteală să le dăm. Hai să asumăm însă pe morţii cei noi, pe cei care au murit în locul nostru pentru ca noi să trăim în locul lor. Lor trebuie să le dăm nume. Şi în clipa în care le dăm nume, va trebui să le dăm şi socoteală.

Şi aş vrea să închei cu acele cuvinte pe care le-a spus Călin Nemeş în 1993, înainte de a-şi pune capăt zilelor: „Ceva îmi spune că imediat după acest ultim eveniment al vieţii noastre, care este moartea, îi vom reîntâlni pe ei, pe magnificii copii şi adolescenţi ai lui decembrie 1989. Şi poate ne vor întreba ce am făcut după moartea lor. Ştiu că eu am ce să răspund. Dar dumneata, trecătorule?”

Prin conduit noastră, prin modul în care ne asumăm istoria recentă și avem, astfel, șansa de a da sens vremurilor pe care le trăim, putem da acestor tineri martiri dreptul la legendă.

 

P.S. Vreau să fac un autodenunț. Acest text este un plagiat din mine însumi. Este un discurs pe care l-am mai ținut acum câțiva ani în Parlament. Cum a rămas, din păcate, actual și acum, am socotit că e nimerit să-l repet. Numele aceasta, ori de câte ori le-am repetat, nu e de ajuns.

50 Responses to “Dreptul la legendă – discurs în fața Camerelor reunite ale Parlamentului, în cadrul ședinței omagiale dedicate Revoluției Române”

  1. Kronstadt an der Graft spune:

    Două vorbulițe aș vrea să scriu.
    În primul rând ați spus că la școală copii nu învață despre eroii revoluției. Păi cum să învețe când învățământul a fost confiscat de tot felul de neaveniți, care sub pretextul înoirii l-au deturnat spre nimic, spre disoluție. Problema e că pe Gavroche a avut cine să-l imortalizeze, nouă ni s-au terminat scriitorii capabili să scrie cu har despre Raluca Sălăjan. Sau poate nu li se dă voie?
    Mai vorbeați de morții cei vechi ai noștri, pe care-i omagiază mai tot românul, cum ar fi Dózsa György de exemplu. Să vezi coincidență, practic eroii noștri omagiați astăzi ar fi tot cei acceptați de propaganda comunistă. Cei neacceptați, neacceptați au rămas și azi.
    Ca să închei aș vrea să reamintesc faptul că toate parlamentele care s-au succedat după 89, inclusiv cel de astăzi, se pot numi parlametele rușinii. Fără excepție au fost în stare să patroneze un sistem legislativ care a creat permanent condiții pentru manifestarea fărădelegilor, în special de natură morală. Vedem astăzi, când DNA-ul și celelalte structuri de specialitate au fost forțate să facă un pic de curățenie, în ce hal a pătruns fărădelegea în societatea noastră. Și atunci cine să dea sens vremurilor pe care le trăim? Cine să dea martirilor dreptul la legendă? Doar nu călăii?!

  2. Mihail spune:

    …. in principiu un om de creatie, un scriitor, un pictor sculptor, un IT-ist, un om….trebuie, ca permanent sa produca ceva nou, irepetabil.
    Sa fie original.
    Uneori se-ntampla ca sa fie un moment in viata cand simtim nevoia ca sa ne reinventam.
    Oamenii politici din Romania se tot reinventeza. Mai ales inainte de alegeri.
    Eiii, daca avem un om politic care face parte dintr-un partid nou, care este la sfarsit de mandat parlamentar, caruia ii va suna la usa procurorii in cazul in care nu mai e senator, atunci putem sa ne confruntam cu o foaie de parcurs agitata.
    Insa, multe dintre cele spuse, s-au mai spus. Nimic nou sub soare.
    Sunt siderat, de doua-trei, luni observand cum se agita domnul Vosganian, cum incearca ca sa se reinventeze. Cum se foloseste de orice scama, minuscula, ca sa se bage in fata.

    In definitiv este viata Domniei sale si nu are decat sa procedeze cum doreste.

    • Gabriel Klimowicz spune:

      Mulţumesc lui Varujan Vosganian pentru discursul din Parlament care este excepţional. Merita să fie repetat. Este un discurs care arată că nu avem un Parlament al ruşinii. Pentru ca să avem acest Parlament au murit oamenii în decembrie 89. Pentru democraţie. Şi sufăr ori de câte ori văd câte un berbec cu grave carenţe de caracter, repetând ca o meliţă, pe nemestecate, toate prostiile pe care le-a auzit la televizor din partea unor jurnalişti incompetenţi şi prost informaţi sau numai ticăloşi. Acum este la modă să-i acuzi pe cei mai prost plătiţi parlamentari din Europa, pe cei români, că au îndrăznit să-şi crească un pic leafa sau să emită pretenţii la pensii, la fel ca semenii lor din orice altă ţară europeană. Imbecilitatea acestui demers nu se va vedea decât atunci când oamenii vor crede că Parlamentul este suma relelor din România şi mulţi oameni manipulaţi se vor revolta împotriva lui, deşi ei înşişi sunt poate mai proşti şi mai corupţi decât parlamentarii. Mihai ar trebui să ştie că este normal ca un politician să se lupte să ajungă în Parlament, că de aia e politician. Iar dacă este vorba despre un parlamentar ca Varujan Vosganian atunci ar trebui să se bucure că există un astfel de parlamentar în România şi să-l voteze cu amândouă mâinile.

      • Multumesc, Gabriel! Cat despre lefuri, traim in aceasi mocirla populista din care, precum din nisipuri miscatoare, nu reusim sa ne smulgem.

      • Kronstadt an der Graft spune:

        Bănuiesc că vorbim de acel Parlament care este decimat de procurori. Care refuză cu îndârjire să elaboreze legea antifumat. Care nu e în stare să cheme la ordine guvernul pentru lipsa de preocupare privind infrastructura. Care nu e în stare să facă niște comisii care să verifice felul în care sunt administrate regiile statului de directori puși pe căpătuială și care sunt aduse în faliment. Care elaborează legi care reglementează două-trei probleme și creează o puzderie de altele. Ei bine ăsta e Palamentul actual, dar au fost altele și mai moțate.
        Industria românească a fost distrusă piuliță cu piuliță într-un vid parlamentar cumva?

        • emi spune:

          “Rau cu rau, dar mai rau e fara rau!” :)

        • Chestia cu legea antifumat nu e ca nu trebuie sa se dea, ci ca e scrisa aiurea. Am fost in multe locuri din lumea asta. Sa interzici fumatul cu exceptia aeroporturilor si a celulelor din puscariile de maxima securitate e excesiv. Oare de ce nu putem sa facem llucrurile normal? Interzice in scoli, in spitale, in salile de asteptare, obliga restaurantele sa aiba spatii speciale pentru fumatori. Dar nu interzice in toate spatiile inchise, fara sa explici exact ce inseamna spatii utilizate in comun.

          • Kronstadt an der Graft spune:

            Ar putea să se legifereze o regulă îgenerală, ca cei care fumează să fumeze oriunde, cu o singură condiție, să nu expire fum în spațiul comun cu alte persoane considerate nefumătoare. În acest scop li se vor asigura spații speciale, în limita posibilităților.
            Nu trebuie intrat în prea multe amănunte.

          • Cu asta sunt de acord. Numai ca legea nu spune asta. Spune, pur si simplu, ca nu exista locuri special amenajate decat in aeroporturi.

  3. emi spune:

    Domnule Varujan Vosganian, daca un om/oama, vrea sa afle despre mortii Revolutiei, sau despre lupta de rezistenta impotriva comunismului, UNDE poate citi?!?
    Despre mortii cei vechi scrie manualul de istorie, sunt culegeri de legende si povestiri, sunt chiar romane scrise de mari scriitori romani. Despre lupta de rezistenta impotriva comunismului sau despre Revolutie nu prea scrie nicaieri, doar pe cateva siteuri ascunse in imensitatea de informatie a internetului mai gasesti cate ceva. Poate ca e momentul unor concursuri pe aceasta tema…

  4. emi spune:

    In ultima saptamana doi generali (unul din Texas si unul din New York) si un politician (Boston) mi-au cerut prietenie pe skype (cel putin asa scrie pe descrierea lor). Stie cineva ce se intampla, de unde avalansa asta de “prieteni”?!?

    • Mihail spune:

      Hi-Hi-Hi..sunt spam-uri.
      Sunt niste “chestii” aranjate. Varsta militarilor este aleasa functie de varsta celei care i se cere prietenia.
      Mi s-a intamplat si mie chestia asta.
      Okay, ia zi fata mosului care este contul tau pe Facebook.

    • Cred ca e vrajeala cu generalii astia. Decat daca nu esti si tu unul dintre ei :)))

      • emi spune:

        Eu am senzatia ca este activata “rezerva” si trimisa pe internet la cules informatii. Poate ca unii chiar sunt cine spun ca sunt, altii se viseaza importanti, important este sa impresioneze :)

  5. Radu Alex. Vasilescu spune:

    Eu am o singura intrebare: de ce utilizati termenul de revolutie pt diversiunea sovietica (si represiunea ilegala ordonata de Ceausescu si indeplinita de brava noastra Armata…) urmata de lovitura de stat data de Stanculescu si Vlad si finalizata cu diversiunea “teroristii” a cuplului Iliescu-Militaru?

    Sa avem totusi putin respect fata de istorie si realitate… zic si eu…

    • Kronstadt an der Graft spune:

      Chiar așa, partea cu intervenția externă e tabu și acum după un sfert de veac. N-am înțeles de ce trebuie s-o ținem ascunsă? Fu, ce mai atâta, că dacă nu era nu se povestea astăzi de România ca bastion NATO, ci de echivalentul european al Coreei de Nord. Că și la noi nu a fost Ceaușescu sinur ci a avut o întreagă haită de țucălari care l-au susținut, așa cum e și Kim Bim Boc ăla al Coreenilor.
      Cât despre armată să nu exagerăm, au fost destule dovezi de loialitate față de popor din partea imensei majorități a militarilor români. Până la urmă ei cred că au dat cel mai mare număr de victime.

    • Mihail spune:

      Numai un neinformat sau un om al sovietelor mai poate folosi termenul de Revolutie.
      Domnul Vosganian a fost parte a “Revolutiei”, a iesit in strada, si-a pus piele dezinteresat la bataie, a fost arestat, bagat la zdup.
      Asadar, pentru armean Revolutia este chiar Revolutie.
      Ca a fost manipulat nu poate ca sa accepte.

      Pentru participarea Domniei sale la “ingramadeala din decembrie”, nu pot decat sa-mi scot palaria in fata sa si sa ma inclin cu tot respectul.

    • Pentru ca noi, cei care am fost acolo, in care s-a tras, care am fost raniti, am facut revolutie. Am scris pe larg despre faptul ca restauratia a luat-o inaintea revolutiei cu alte ocazii. Cand vorbim despre martiri, vorbim despre revolutia lo, atata cata a fost. Ai auzit vreodata in spatele toau cum se incarca o pusca? Ai auzit zgomotul gloantelor? Ai simtit teava unui pistol cum te apasa in ceafa? Ai stat legat in fata soldatilor care asteapta ordinul sa traga? Daca nu, lasa-ne pe noi care am simtit toate astea sa spunem cum vrem la nesabuinta noastra.

      • Radu Alex. Vasilescu spune:

        Nimic din ce ati enumerat mai sus nu schimba realitatile istorice.

        Oameni politici mult mai vicleni decat dumneavoastra s-au folosit cu mare abilitate de teoria revolutiei infaptuita de bravul nostru popor ca sa-si legitimeze conducerea.

        Daca ar fi existat luciditatea sa admitem ca poporul a fost simplu spectator si ca revolutia nu a existat, atunci probabil ca sistemul instaurat de Iliescu dupa ar fi fost privit drept ceea ce era: produsul politicii KGB de a controla tranzitia catre democratie.

        Insa cum vanitatea si dorinta de glorificare pe care majoritatea romanilor o resimt a prevalat ne-am ales cu ce ne-am ales.

        • Dar ce the face sa crease ca propel a vrut capitalism in 1990? FSN a obtinut, impreuna cu aliatii sai, peste 80% din voturi. Coposu a fost ingrozitor huiduit iar minerii au fost intampinati cu flori. Poporul nu a fost simplu spectator, ca dovada a votat in proportie de patru cincimi cu restauratia.

    • mariusmioc spune:

      În decembrie 2013 am ținut o prelegere cu privire la revoluția din 1989 în cadrul tradiționalelor întîlniri „Sara bănățană” care se desfășoară lunar la Timișoara. În cadrul prelegerii am combătut aberațiile foarte la modă în rîndul categoriei „stupid people” cu privire la implicarea sovietică în decembrie 1989, prezentînd documente care atestă că toate afirmațiile de acest fel din presă sînt baliverne. (deși unii de pe aici au impresia că a vorbi despre intervenția străină în decembrie 1989 este „tabu și acum după un sfert de veac”, eu cunosc tone de articole în presă și cărți în care se pretinde că a existat această intervenție; exact opusul e valabil în ceea ce numim cu scîrbă și dispreț presă bucureșteană – e tabu să contești că a existat intervenție străină).
      Am fost mirat de unanimitatea de tip ceaușist apărută la prelegerea mea: deși intrarea la „Sara bănățană” e liberă, fusese anunțat din timp subiectul dezbaterii și de ani de zile se povestea în presă și emisiuni televizate cum mișunau agenți străini la revoluție, fie din URSS, fie din Ungaria, fie din alte părți, absolut toți cei prezenți (oricine a vrut a putut lua cuvîntul) au fost de acord cu mine că tot ce apare în presă și emisiuni televizate despre intervenția străină sînt minciuni propagandistice cu care se încearcă acoperirea crimelor din 1989.
      Proclamația de la Timișoara spunea: „A fost o revoluţie făcută de popor și numai de el, fără amestecul activiştilor și securiştilor. A fost o revoluţie autentică și nu o lovitură de stat”.
      https://proclamatia.wordpress.com/
      După un sfert de veac, „stupid people” din întreaga țară (ăia care votau cu Iliescu în 1990 și acum sînt mari antiiliescieni) consideră afirmațiile Proclamației de la Timișoara drept dezinformări FSN-iste. Curentul dominant promovat de presă (în ciuda smiorcăielilor despre pretins tabu) e că a fost o revoluție făcută de activiști și securiști, care n-a fost nicidecum autentică, ci a fost o lovitură de stat.

  6. mariusmioc spune:

    Fac o nuanțare la afirmațiile mele anterioare, pe care am făcut-o de altfel anterior cu alte prilejuri.
    Consemnul din presa bucureșteană este: atunci cînd se discută pe tema evenimentelor din 1989, SINGURA PERSOANĂ AUTORIZATĂ SĂ SUSŢINĂ IDEEA CĂ A FOST REVOLUŢIE SPONTANĂ ESTE ION ILIESCU.
    La ora actuală, în ciuda smiorcăielilor că „vai, nu mai putem dezbate liber din cauza constituţiei”, exact cei care pun la îndoială caracterul de revoluţie autentică domină 90% din emisiunile TV despre revoluţie. Şi apoi se mimează obiectivitatea dînd cuvîntul şi lui Ion Iliescu.
    Ar fi de dorit ca cei care contestă caracterul de revoluţie autentică a evenimentelor din decembrie 1989, să se refere la „minciunile Proclamaţiei de la Timişoara” sau „falsificarea istoriei prin Proclamaţia de la Timişoara”, şi să nu-l mai bage la înaintare pe Ion Iliescu ca UNIC REPREZENTANT al ideii de revoluţie spontană, pentru că asta nu este decît minciună şi manipulare.
    https://mariusmioc.wordpress.com/2011/02/18/ion-iliescu-singura-persoana-care-are-voie-sa-sustina-teoria-revolutiei-spontane-in-mass-media-bucuresteana-video/

    • Radu Alex. Vasilescu spune:

      Ce ati spus dumneavoastra face parte din aceeasi categorie a afirmatiilor glorificatoare si complet lipsite de adevar istoric.

      Ca la peste 25 de ani de la evenimentele din 1989 mai exista oameni care sa sustina cu maxima convingere faptul ca in 89 nu a fost o actiune subversiva GRU/KGB pt a declansa o revolta populara este pur si simplu inexplicabil.

      Faptul ca multi concetateni inca nu au curajul sa admita ca au fost simpla masa de manevra, ca la “revolutie” nu a participat mai nimeni pana cand Ceausescu nu a fost debarcat de Armata si Securitate si ca apropo majoritatea deceselor s-au petrecut dupa ce regimul cazuses pe fondul diversiunii Iliescu-Militaru, ei bine asta este iarasi o dovada de lasitate si suficienta.

      Revolutie in blocul sovietic NU a existat. Singurul fenomen care s-a apropiat de acest termen a aparut in Polonia si a durat cam 10 ani. In rest au fost diverse operatiuni reusite de debarcare a regimului prin declansarea unor proteste populare.

      E tragi-comic faptul ca sustinerea tezei revolutiei spontane e fix ceea ce au vrut si rusii sa se intample.

      Intreba mai sus dl. Vosganian de ce nu s-a unit Romania cu Basarabia in 1991. Pai printre altele si din cauza faptului ca poporul roman a dat dovada de suprema prostie din dorinta de glorificare si a sustinut ca regimul de la Bucuresti era orice altceva decat rezultatul unei interventii straine.

      • Emil Mihai spune:

        Mai Raducule , despre lucrurile pe care nu le cunosti , e bine sa nu vorbesti! Aveam 24 de ani , proapat absolvent de facultate , voiam sa fug din tara: cind au aparut primele imagini la tv ( aveam un tv Cromatic la Centrul de calcul care ar fi trebuit sa fie monitor dar noi il foloseam ca Tv) cu Dinescu , am plecat spre palat; nu ne-a scos nici KGB -ul nici CIA-ul ; ne-am adunat pina la palat cam 50 de oameni si a coborit Prim secretarul Glodeanu (un zbir nenorocit) sa ne spuna cu frumosul sa nu calcam pe trandafiri (asta era la ora 13 ) ; la ora 14 au venit muncitorii de la Combinatul chimic -2500 si au ocupat toata piata si au intrat in palat; la ora 17 sef peste FSN se pusase seful garzilor patriotice pe judet -colonelul Sava -viitorul senator Sava si secretar general al Senatului! Dracu a stiut cine e asta ! Noi eram vai de capul nostru -care inginer care profesor care doctor , niciunul nu avea experinta – voiam sa scapam de Tovarasa Gainusa ; in rest nimeni nu si-a dorit functii ! Cind ne-am trezit golanii ocupasera totul! La COMBIL eram 4500 de angajati -aveam 4 abatoare si cresteam 750 mii de porci – am dat jos dictatorul si noi l-am ales pe viitorul director (cu minutele noastre l-am votat) ; si golanu’ s-a aliat cu Senatorul Sava si i-a dat COMBIL-ul lui Angelo Miculescu socrul lui Adelul (Bombonel) ; eu ce sa zic , ca nu a fost revolutie , cind i-am ras pe toti si apoi ne-am dus sa ne culcam???

        • Radu Alex. Vasilescu spune:

          Emil eu nu contest ce spui tu – sunt fapte punctuale. Insa iti atrag atentia ca asemenea majoritatii participantilor omiti imaginea de ansamblu: Iliescu ne-a vandut imaginea unui popor glorios care a infaptuit rasturnarea regimului pt ca asta il legitima pe el si noi ca popor [sau majoritatea noastra] am inghitit galusca. Daca am fi fost lucizi cred ca altfel decurgeau anii 90, constientizand faptul ca regimul de la Bucuresti a fost produsul final al unei manevre GRU/KGB.

      • Shadow spune:

        @Radu
        in 89 eram student la politehnica in bucuresti la seral. Lucram de la 6 dimineata la 4 dupamasa dupa care ma duceam la scoala. Odata cu venirea timisorenilor in Piata Universitatii si noi studentii am lasat balta “scoala” si ne-am dus in Piata.
        Cand s-a tras acolo nu kgb-ul a tras ci romanasii neaosi din serviciile tovarasilor.
        Mi-am dus 2 prieteni la Coltea raniti dupa care a trebuit sa fug. A doua zi de dimineata m-am dus la servici la ora 6 dimineata. Nu dormisem nici eu si nici ai mei, am ascultat Europa Libera. Pe drumul spre servici am remarcat ca aproape toate vitrinele de pe mosilor erau sparte. Am inteles ca se pregatea “stergerea” cu buretele revoltei tinerilor si acuzarea lor pe post de huligani si hoti.
        Toti colegii la servici erau albi, eram cativa studenti care fusese-m toti in piata in noaptea anterioara. Asteptam sa ne ridice. In jur de 10 dimineata un grup de studenti, destul de mic, de la facultatea de constructii s-a indreptat spre Piata. Studentii au vrut toti sa plece cu ei de la servici dar directia ne-a inchis usile. Am plecat oricum sarind de la etajul 1. Ajunsi in piata am dat peste 3 tancuri ale armatei si mult mai in spate securitii si taburile lor care trasesera cu o noapte inainte. Piata fusese spalata in pripa, in zonele de intrare dinspre teatrul national la metrou era inca mult sange pe jos amestecat cu apa folosita la spalarea pietei.
        Ne-am pus in genunchi in fata tancurilor pe care erau doar militari in termen care plangeau. Am fraternizat dupa un timp si tancurile s-au intors spre vehiculele blindate ale secu si ale militienilor. Mai tarziu am respirat usurati pt ca eram putini, se auzeau voci multe voci care scandau. Erau muncitorii de la 23 august care veneau.
        Fara ca acestia sa vina am fi fost doar “carne de tun”.
        Tu chiar crezi ca astfel de miscari pot fi “controlate” chiar si de servicii straine? Pot fi cel mult initiate dar astfel de miscari scapa de orice control. Asa am plecat cum multi altii spre Piata palatului unde s-a rupt usa si cu mine.

        Ceea ce spui despre unire este fals. Nu ne-am unit pt ca serviciile straine doreau spargerea Romaniei si nu crearea unei Romanii Mari nu a Yugoslaviei dar ca orice actiune “initiata” ea devine incontrolabila. Razboiul atat de dorit de initiatori s-a mutat la sud de Dunare cativa ani mai tarziu.

        Pt asta Romania nu a beneficiat nici de stergeri de datorii (nu mai aveam) nici de investitii, nici de ajutoare precum Ungaria, Cehia, Polonia, etc.

        Prima noapte am facut-o in palat acolo unde aparusera “din neant” atat iliescu cat si roman si altii. Daca despre iliescu mai stiam ceva de roman nu stiam personal nimic. Doar ca fuse-se adus prin Piata direct in palat de fostul meu sensei Doiciu. Ca din intamplare nu?

      • mariusmioc spune:

        Timpul pe care îl am disponibil pentru dialogul cu „stupid people” este limitat.
        Amintesc doar de o declarație a generalului Pacepa: „Nu Există Nici O Dovadă Că În 1989 Şi 1990 Ar Fi Existat Un Influx De Agenţi Sovietici În România”
        https://mariusmioc.wordpress.com/2013/12/27/pacepa-nu-exista-nici-o-dovada-ca-in-1989-si-1990-ar-fi-existat-un-influx-de-agenti-sovietici-in-romania-video/

        Și este de semnalat și felul cum ceea ce numim, cu scîrbă și dispreț, presă bucureșteană, a tratat declarațiile lui Pacepa:
        Fanii Lui Pacepa Trec Sub Tăcere Declaraţiile Acestuia Legate De Presupusa Invazie De Agenţi Sovietici În Decembrie 1989
        https://mariusmioc.wordpress.com/2013/12/31/fanii-lui-pacepa-trec-sub-tacere-declaratiile-acestuia-legate-de-presupusa-invazie-de-agenti-sovietici-in-decembrie-1989/

  7. emi spune:

    Revolutia a fost parte adevarata, parte infiltrata, parte manipulata.
    Eu nu pot uita intrebarea mamei: “Tu de ce nu te duci la Revolutie?!?”
    Daca as fi stiut UNDE VA FI REVOLUTIA, probabil m-as fi dus.
    Inca nu stiu de unde au aflat altii unde sa mearga, unde trebuie fortat, comunisti erau practic peste tot, chiar in fiecare familie. Daca nu era un membru de PCR, era un UTC-ist, sau un pionier, sau macar un soim al patriei. Deci voi, cei care ati reusit sa fiti revolutionari, cum ati reusit sa aflati ca se intampla ceva, si mai ales unde se intampla?
    Cum poti face revolutie impotriva pionierului inradacinat in tine prin ani de creier spalat in scoala?
    Va mirati ca nu ne mai gasim cararile, cum sa ne regasim cand trebuie sa luptam impotriva noastra insine, sa ne negam copilaria si tot ce am invatat in anii de scoala, si sa ne sucim la 180 de grade spre “dreapta”, nu negam oare si morala comunista sora buna cu morala oricarei societati civilizate?!? De atata suceala am ametit de tot.
    Brasov vrea Parlament pe gustul lui, dar uita ca poate vecinilor sai le place acest Parlament. Daca vrea Parlament pe gustul sau, trebuie intai sa vada/convinga majoritatea din vecinatatea sa, altfel ramane in minoritate si minoritatile nu decid in democratie.

    • A fost o mica revolutie, sa zicem un pâlc de revoluție. Restul de-a vlma, contrarevolutionari, profitori, spectatori.

    • Kronstadt an der Graft spune:

      emi
      Nu vreau Parlament pe gustul meu. Dar vreau un parlament care să facă performanță, care să se respecte și care să ne respecte. Cu care să mă mândresc. Cred că e vremea respectului pe toate palierele.
      O mică atenționare, ai văzut că de câte ori se cântă imnul în prezența dlui Johannis acesta își pune mâna la inimă? Nici unul dintre cei prezenți n-o fac, ba se uită la el ca la un ciudat. Americanii și nu numai, îl fac întotdeauna, firesc, cu toții. Chestie de respect și unitate.

      • emi spune:

        Atunci injura vinovatii si nu Institutia Parlamentului.

        • Kronstadt an der Graft spune:

          Nu-njur, emi, dar sunt sătul de masca incompetenței, care ascunde parșivitatea. Uite, a fost legiferată legea falimentului personal, dar să vezi mirare, nu poate fi aplicată pentru că nu s-au făcut normele de aplicare. Probabil că normele astea trebuia făcute de cei din Trinidad Tobago și ăia-s mai înceți o țâră.

  8. Buddha spune:

    Maestre,
    Frumos discurs! Felicitari!

    Si Craciun fericit!
    Ce faceti de Revelion? In tara? Sau vedeti din nou meleaguri din alea frumoase?

    Am fost la Bucuresti cand v-am scris, nu mi-ati raspuns, asa ca n-am avut sansa sa va vad, dar sper ca vor mai fi ocazii. Pe cand la Arad?