De ziua Republicii, dor de Monarhie

Am avut prilejul să-i cunosc îndeaproape pe toți cei trei foști președinți, de după 1990, ai României. Nu am fost, în îndeplinirea atribuțiilor lor prezidențiale, colaborator al niciunuia.

Cel mai aproape, ca fel de a fi și de a înțelege lumea, m-am simțit de Emil Constantinescu. Poate și pentru faptul că doar neputința și lipsa de năravuri iar nu reaua credință sau perversitatea l-au împiedicat să facă ce-și propusese. Puțini își mai amintesc astăzi de sacrificiul politic personal pe care l-a făcut pentru a continua apropierea de NATO, în condițiile conflictului din fosta Iugoslavie. M-a prețuit pentru sprijinul pe care i l-am dat în campanie și el a fost cel care a recomandat alegerea mea ca președinte al Comisiei de Buget-Finanțe din Senat. Și tot el a fost unul dintre cei care mi-au propus, la un moment dat, după demisia lui Daniel Dăianu, să preiau finanțele, dar cu condiția inacceptabilă pentru mine, să părăsesc UFD și să mă înscriu în PNL. Relația noastră amicală a continuat și mai târziu, am avut mai multe prilejuri să vorbim despre realitățile românești, despre oamenii pe care i-am cunoscut și cărțile pe care le-am citit, el afirmându-și admirația fără rezerve pentru unele dintre scrierile mele.

Ion Iliescu a evoluat mult între primul și ultimul său mandat. Această comparație nu se prea face azi căci uitarea își are prescripțiile ei, în timp ce grozăvia faptelor din anii 90 rămâne imprescriptibilă. Să ne amintim, totuși, că opoziția lui Ion Iliescu a fost cea care l-a împiedicat pe Adrian Năstase să declanșeze, în 2003, alegeri anticipate, într-un moment de apogeu al PSD. Dacă Ion Iliescu nu ar fi clamat atunci necesitatea de a se intra în normalitate și ar fi acceptat să declanșeze anticipatele, probabil că istoria ultimului deceniu s-ar fi scris altfel și, în orice caz, cu personaje diferite. L-am criticat adesea, dar nu s-a supărat niciodată pe mine. Ceea ce, mărturisesc, m-a nedumerit o vreme. A fost, ca și Emil Constantinescu, foarte apropiat de comunitatea armeană, lui îi datorăm faptul că România a fost primul stat ex-sovietic care a recunoscut, în 1991, Armenia independentă.

Traian Băsescu este cel care a introdus răfuiala în politică. A imaginat un adevărat sistem de represiune și făcut-o cu atâta râvnă încât la un moment dat sistemul i-a scăpat de sub control. A cunoscut, ca nimeni altul, prerogativele și privilegiile de președinte și le-a folosit, laolaltă cu familia sa, în exces. Un important lider al PD mi-a spus, puțină vreme după ce a fost ales președinte: să nu-i mai spui Traian, că se supără. N-a fost cazul, căci, după efuziunea sentimentală ce l-a cuprins în noaptea victoriei, în decembrie 2004, când m-a îmbrățișat și mi-a mulțumit în fața națiunii pentru sprijinul ce i l-am dat în campanie, nu am mai avut prilejul să-l reîntâlnesc neoficial. Prezența mea îi dădea un anumit disconfort pe care a încercat să-l rezolve în felul lui agresiv. A reușit în aceeași măsură în care n-a reușit. Despre relația lui cu comunitatea armeană n-are rost să mai pomenesc, nu există, în istoria modernă a României, un caz asemănător de ostilitate explicită. Ceea ce, însă, mi s-a părut paradoxal la Traian Băsescu era faptul că, deși nu citise decât o singură carte de literatură și nici pe aceea până la capăt și, în plus, folosea o limbă română destul de abruptă, vorbea, totuși, foarte corect românește, fără dezacorduri gramaticale și pronume relative scăpate de sub control.

Despre primele doamne am amintiri inegale. Cel mai bine am cunoscut-o pe Nadia Constantinescu. Conversațiile pe care le-am purtat, unele îndelungi, îmi evocă și acum o persoană distinsă și cultivată. Pe Maria Băsescu am cunoscut-o destul de puțin, în campania electorală din 2004 și, apoi, în câteva evenimente oficiale. Mi-a dat, în permanență, senzația unei tristeți reprimate. Pe Nina Iliescu n-am cunoscut-o, nici măcar n-am văzut-o vreodată. A fost, ca să zic așa, o prezență cu totul absentă în dimensiunea protocolară a societății românești. N-ar fi de mirare ca, într-o bună zi, în jurul ei să se țeasă legende care să spună că nici n-a existat vreodată.

Nici unul dintre cei trei președinți nu l-a iubit pe rege. Și fiecare a exprimat în felul său acest lucru. Ion Iliescu s-a temut de el și l-a scos din țară între flinte. Emil Constantinescu a evitat orice întâlnire. Iar Traian Băsescu a fost, firește, mojic, iar Regele i-a răspuns în singurul mod demn în care un rege poate s-o facă, adică ignorându-l.

Pe Klaus Iohannis am avut cele mai puține prilejuri de a-l cunoaște. Am avut doar câteva dialoguri, niciodată în particular și nu întotdeauna amicale. În timpul campaniei, mai exact înaintea mitingului din București, discutam în fața sediului PDL din Modrogan cu mai mulți lideri ai PNL. Iohannis a apărut ceva mai târziu și a trecut pe lângă noi, cu soția de mână. A răspuns în treacăt salutului nostru, fără să se oprească, lăsându-ne senzația că noi trebuie să-i fim recunoscători că avem un candidat și nu el pentru că îl susținem. Senzația asta s-a acutizat în timp.

E prematur să ne pronunțăm în legătură cu Klaus Iohannis. Pare că a preluat o parte din obsesiile lui Traian Băsescu, cel puțin cele privind partidele și Parlamentul, ca și un fel strâmb de a înțelege statul de drept. Nu a preluat însă și – eufemistic vorbind – atitudinile pitorești ale aceluia și asta l-a salvat, cel puțin până acum, în fața opiniei publice. Tot ce pot spune, după un an de mandat al lui Klaus Iohannis, este că prestația lui mi-a adâncit și mai mult dorul de monarhie, dor pe care îl resimt încă de la prima mea întâlnire cu Regele, în aprilie 1990, la reședința lui de la Versoix.

54 Responses to “De ziua Republicii, dor de Monarhie”

  1. Kronstadt an der Graft spune:

    Din nefericire toți președinții României n-au fost decât reprezentanții unor grupuri de interese, care au acaparat vremelnic puterea sub atenta supraveghere a marilor arbitri ai politicii mondiale. Singurul care ar fi avut posibilitatea să tragă România spre un loc mai onorabil în ordinea actuală internațională ar fi fost Băsescu. Numai că având o educație lacunară, un caracter infect și un trecut cel puțin regretabil, n-a fost în stare decât să creeze disconfort și dezacorduri.
    Pe de altă parte Casa Regală românească trebuie să recunoaștem că face eforturi exemplare pentru a-și reface și consolida renumele. Dacă vor ști urmașii regelui cum să exploateze poziția în care au ajuns astăzi, evitând pretențiile absurde de preluare a puterii, așa cum sunt convins că vor toți țucălarii de serviciu care mișună în jurul ei conform obiceiului strămoșesc, casa regală ar putea să devină un vector al renașterii românești și ar putea să rămână astfel în istoria noastră ca un reper de mare valoare.

  2. Adam Mares spune:

    Văd că anul ăsta ați înghețat cu toții de revelion. :P
    Să aveți un an nou cu sănătate, iubire și fapte frumoase!
    La mulți ani! V-am pupat! :-)
    https://49.media.tumblr.com/2d9d9652f17ddc209b750ea1a0b74fc6/tumblr_nniqv1x2bR1u7q4xvo1_500.gif

  3. Mihail spune:

    uneori ne-am certat, alteori nu am avut aceleasi opinii, eu chiar avand opinii contrare.
    …Nu de putine ori, am fost acuzat ca, defapt, sunt mai multi, parte a unui colectiv platit de societati oculte.
    Nici macar nu m-am enervat, fiind o gogomaie…am ras copios.

    Acum, mai sunt vreo doua ore si ceva pana la miezul noptii, pana la schimbarea de an. Sunt intr-o tara straina unde nu intotdeauna reusesc ca sa-i inteleg pe oameni. Asta chiar daca sunt moldoveni.
    Iubita mea doarme, fiind extrem de obosita.

    Va doresc la toti ca Noul An, sa fie cu mult “peste” cel care tocmai sta ca sa se sfarseasca. Sa fiti fericiti si sanatosi, iar acolo unde este posibil, chiar sa fi-ti iubiti.
    La multi ani, tuturor !

  4. elenick spune:

    d-le VV, @all,

    La mult ani tuturor! Un an nou cu bucurii si mai putine “belele” (sa nu mai curga “garla”, macar), pace in suflete si dragoste in inimi!

    Hooop si-asa, s-asa!

  5. Buddha spune:

    LA MULTI ANI TUTUROR!

    Maestre, mai traiti? Sunteti impotmolit pe Valea Prahovei? :)) La multi ani!

  6. emi spune:

    Pe blog se miră oamenii ce clasă politică jalnică avem.
    Eu sunt acum într-o ţară fără centrale nucleare dar la intrarea în localitate scrie alături de nume, “localitate denuclearizatâ”.
    Aşadar înainte de a ne cruci de ceea ce sunt în stare politicienii noştri, să nu uităm că se poate şi mai rău.
    La mulţi ani interesanţi!

  7. Filip G spune:

    Am intrat in noul an cu speranta si optimism. Deviza mea pentru anul acesta : mai putina atentie la ce fac guvernantii si cat se poate de multa la ce fac eu efectiv pentru prosperitatea mea si a familiei mele. Va indemn si pe voi sa faceti acest lucru. Prosperitatea tarii este in ultima instanta suma algebrica a prosperitatilor noastre ca indivizi. Iar prosperitatea mea ca individ depinde prioritar de munca mea. Va doresc asadar,tuturor, un an plin de impliniri profesionale,sanatate si la multi ani!

    • Mihail spune:

      @ Filip G,

      Iti multumesc pentru urari, este drept cu oarece intarziere. In Moldova(ailalta) este tare frig, de cateva zile nici nu am mai iesit din casa.
      La multi ani !

      PS: cele trei nuci uriase, le-am adus aici.

  8. cris spune:

    Sa aveti un an nou cu impliniri, cu noi sperantze, cu liniste si cu bucurie.

    Se spune ca noul an e o carte nescrisa care te asteapta si urarea este sa o scrii bine. In cazul dumneavoastra este la propriu. Deci la noi carti bine scrise! :)

  9. emi spune:

    “Atitudinea interioara se antreneaza si ea simplu. Ai nevoie sa iti asumi responsabilitati. Stii ce putini sunt oamenii care isi asuma din proprie vointa responsabilitati?”
    http://www.nlpmania.ro/cele-7-forte-interioare-care-iti-modeleaza-destinul/#.VofW7FLrrIV

  10. Mihail spune:

    …dupa cate s-a postat aici, bag de seama ca o buna parte dintre contributori au depasit limita la paharel, sau ca salata de Boef este stricata.

    • Filip G spune:

      Scrisul poate fi considerat sursa de venit. :D
      http://www.stiripesurse.ro/guvernul-ciolos-tocmai-a-anuntat-taxa-pe-supravietuire_977822.html
      Adica daca mama si tata ii dau o farfurie de mancare copilului major fara seviciu comit o fapta urata.Contribuie la supravietuirea cetateanului fara venit.
      Unde e scoala multa e si prostie multa.
      Cum prostia nu doare nu se blocheaza sistemul de sanatate,intra direct in colaps.

      • Kronstadt an der Graft spune:

        La multi ani tuturor!
        Până una alta iaca că veni noul an. Să vedem ce aduce nou, că ce-i vechi știm.
        Aberația asta a lui musiu Biris sună a comunism copt. Deci, cetățeanul trebuie să demonstreze că n-are venituri, nu statul să descopere că are venituri ascunse. Trebuie musai să mai facem o revoluție, că uite unde ne-am întors.

  11. Filip G spune:

    Am tocit tastatura aratand aberatiile emise le legiuitor.
    Spre exemplu obligatia la ASOCIERE prin text in legea apiculturii.
    Iata ultimele concluzii:
    http://www.agroinfo.ro/vegetal/conditiile-artificiale-pun-piedica-banilor-europeni-ghidul-afir-e-plin-de-aberatii-spun-consultantii

    ”Aderarea la o cooperativă sau la o altă formă de asociere nu aduce niciun beneficiu acestuia, fiind făcută formal, cu scopul de a obţine punctaj suplimentar în cadrul criteriilor de selecţie.

    O cooperativă agricolă este înfiinţată recent (sau chiar anterior depunerii cererilor de finanţare) – fără însă ca această formă de asociere să deservească în mod real intereselor membrilor, respectiv să desfăşoare activitatea menţionată în statut – doar pentru ca membrii acesteia să beneficieze de punctaj suplimentar sau de o intensitate mai mare a sprijinului financiar, decât ar fi putut beneficia aceștia fără a aparține unei forme asociative.”

    Prin efectul legii cetatenii au fost obligati sa adere la unele grupuri de interese.Multe din acestea sunt retele infractionale dovedite.
    Si uite asa cetateanul cinstit ramane singur si neasociat.
    Sarac dar cinstit,desi in ochii alesilor e EVAZIONIST………..

  12. Radu Alex. Vasilescu spune:

    @VV
    Observati totusi ca nu am facut remarci la persoana ci la modul general, inainte sa va simtiti ofensat. La fel nu inteleg reactiile privind modul in care guvernul PNL si-a facut datoria. In postul d-voastra v-ati referit la modul general la clasa politica si ca urmare remarcile mele au fost la modul general. Nu discutam cazul guvernului PNL sau al ministrului Vosganian.

    Altfel, am impresia, citind comentariile d-voastra, ca in mare parte din cazuri nu sunteti atent la continutul la care reactionati.

    Daca va referiti la clasa politica la modul general in post, atunci nu vad motivul pentru care luati orice observatii la adresa clasei politice ca un atac la persoana. E o falie logica…

    • Draga Radu, eu daca as scrie ca cei cu numele Radu sunt somnambuli, te-ai revolta si mi-ai spune ca nu esti somnambul. De aceea nu mai spune ca toti pe care ii cheama oameni politici sunt hoti pentru ca atunci chiar nu vor mai ramane decat hotii in politica. Niciun om serios nu va dori sa fie injurat la gramada.

  13. Mihail spune:

    …se vehiculeaza tot mai mult ideea ca la Colectiv “s-a intamplat ceva” …atipic. Pana si Baselu, a spus ca ” ceva nu se potriveste”. A explicat si de ce.
    Un alt nene, colonel, afirma ca focul “a fost pus”. Si cate si mai cite.
    In geneeral sunt foarte retinut in ceeqa ce priveste teoriile fantastice, colorate.

    ” Gîndul de luni, 4 ianuarie 2016

    O enigmă mai mare decît Teroriștii din decembrie 1989:
    A știut Klaus Iohannis cu mult înainte de noaptea de 30 octombrie 2015 de izbucnirea incendiului de la Colectiv?!

    Vineri, 30 octombrie 2015, ora 23.
    Au trecut patru luni de la 5 iunie 2015, ziua în care președintele Klaus Iohannis i-a cerut în mod oficial demisia premierului Victor Ponta, după ce acesta a fost convocat la DNA pentru o pricină petrecută cu ani în urmă.

    Așa cum am scris după momentul 5 iunie 2015, Declarația oficială a lui Klaus Iohannis a declanșat o criză politică majoră. O criză politică de loc nouă în peisaj postdecembrist, pentru că bătălia dintre președinte și premier pentru deținerea puterii absolute în România definește cei 26 de ani de tranziție moldo- valahă.

    Toate conflictele dintre președinte și premier au sfîrșit prin victoria președintelui.
    Nu numai pentru că președintele e ales de Popor, în timp ce premierul e ales de Parlament, ci și pentru că președintele are la dispoziție instituțiile de forță din România, instituții care sunt democratice doar pe hîrtie, în realitate, ele continuînd să fie fostele instituții de forță din comunism: Securitatea, Miliția, Procuratura.

    Conflictul dintre Klaus Iohannis și Victor Ponta părea să nu aibă acest final.
    Guvernul Victor Ponta, care se află la putere de trei ani, pare de neclintit.
    Coaliția care-l sprijină – PSD, UNPR, ALDE – pare de neclintit.
    De fapt, putem vorbi de o oficializare a Crizei. Aceasta existase şi se manifestase doar în culise imediat după alegerile din 2014. În ciuda hîrjonelilor electorale ale candidatului Klaus Iohannis despre Un alt fel de politică, una din marile farse postdecembriste, era greu de crezut că în România democrației de bordel preşedintele nu va căuta să capete întreaga putere. O tentație cu atît mai mare pentru Klaus Iohannis, cu cît victoria facilă din 16 noiembrie 2014, dobîndită fără prea mare efort, îl convinsese de ce forță dispunea prin trecerea de partea sa a Sistemului clădit de Traian Băsescu

    Sub masca nevoii de coabitare, Klaus Iohannis pornise la înlocuirea Guvernului Victor Ponta cu Guvernul Meu. De observat acum, cînd ştim finalul, că Sistemul îi pregătea un Guvern al Lui, după modelul guvernelor personale ale priapicului Carol al II-lea. Principalul instrument al preşedintelui rămîne Binomul SRI – DNA, atotputernica Poliție politică a lui Traian Băsescu, preluată de Klaus Iohannis. Pentru subminarea lui Victor Ponta se regizează un ansamblu de operațiuni:

    Anchetarea familiei, sacrificarea lui Sebastian Ghiță, campanii de presă ale ofițerilor acoperiți şi ale Trustului de presă al Binomului, în frunte cu Realitatea tv, şantajarea lui Gabriel Oprea, slăbirea PSD, ținerea în şah a lui Liviu Dragnea.

    Uriaşul efort nu dă roade.
    Moțiunile de cenzură, gîndite ca prilejuri pentru Gabriel Oprea de a trăda, eşuează
    Trustul de Presă al Binomului se năpusteşte asupra lui Gabriel Oprea.
    Guvernul Ponta rezistă.
    Ba mai mult, măsurile populiste îi aduc un spor de simpatie politică.

    Preşedintele vede cum se apropie 16 noiembrie 2015, un an de la victorie, şi în afară de cîteva excursii de lux peste hotare şi afirmarea nevestei pe post de Brigitte Bardot adolescentă, mare lucru n-are ce prezenta la bilanț.

    Cine a plecat din țară pe 30 octombrie 2015, şi n-a fost interesat de realitățile româneşti, aterizat la Bucureşti pe 17 noiembrie 2015, se va fi frecat la ochi văzînd realitățile politice.

    Guvernul Victor Ponta se prăbuşise.
    Dar nu numai atît.
    Se prăbuşise şi Coaliția de Guvernămînt.

    Locul unui Guvern de partid, bazat pe votul popular, fusese luat de un Guvern personal al Preşedintelui, unic în postdecembrism prin miniştrii săi, toți oameni gri, oameni fără însuşiri, plasați de SRI şi SIE, Servicii conduse de oameni de casă ai lui Klaus Iohannis.

    Deşi atît PSD, cît şi PNL, puteau face majoritățile necesare unui guvern, cele două partide acceptă fără să crîcnească soluția, impusă de preşedinte, a unui Guvern zis de tehnocrați, în realitate, Guvernul de serviciu al Serviciilor.

    Pentru prima oară în postdecembrism, partidele, prin esența lor istorică ahtiate de putere, se retrag din bătălia pentru putere. Motivul, însuşit mecanic de Klaus Iohannis, la rîndu-i repetîndu-l ca o rață mecanică, stîrneşte rîsul:

    Partidele îşi iau o pauză în lupta pentru putere, ca să se poată reconecta la electorat!
    Ce s-a întîmplat în România între timp de s-a putut ajunge la punerea între paranteze a votului şi instalarea unui Guvern personal al Preşedintelui?
    În seara de 30 octombrie 2015 la un club de noapte din Bucureşti a izbucnit un incendiu devastator, care s-a soldat cu zeci de morți şi răniți.

    Deşi au trecut două luni de la tragedie, multe fapte legate de incendiu rămîn mai departe enigmatice, apropiind incendiul de Diversiunea Teroriştii din decembrie 1989.

    Întrebărilor fără răspuns privind incredibila rapiditate a focului, dezastrul produs nu atît de foc, cît mai ales de gazele inhalate de victime, li se adaugă comportamentul mai mult decît suspect al lui Klaus Iohannis.

    În 22 decembrie 1989, Ion Iliescu a lăsat impresia unui tip pe care căderea lui Nicolae Ceauşescu nu l- a surprins. De cum a fugit Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu s-a pus în mişcare cu o determinare ieşită din comun. De la sosirea la Tvr pînă la anunțul despre terorişti, Ion Iliescu a lăsat impresia că face paşii trecuți într-un plic deschis de el, potrivit scenariului, imediat după fuga lui Nicolae Ceauşescu. Acest comportament straniu, semnalat de mine în eseul 22 decembrie 1989 – o după-amiază cu prea multe întrebări din Expres, 23 februarie 1990, a fost demult explicat de cercetători prin faptul că fostul activist, era în piesa numită Lovitura de stat din decembrie 1989.

    După Incendiu, pînă la investirea Guvernului Dacian Cioloș, au loc numeroase momente, toate stînd teoretic sub semnul neprevăzutului:
    Demonstrația din seara lui 3 noiembrie 2015, demisia lui Victor Ponta din funcția de premier, continuarea demonstrațiilor de stradă, venirea tuturor partidelor la primele consultări de la Cotroceni fără propuneri privind noul premier, caz unic în Istoria postdecembristă, încheierea bruscă a demonstrațiilor, debutul anchetei penale, scandalul trimiterii arșilor în străinătate, trecerea Guvernului Dacian Cioloș prin Parlament fără probleme.

    Presupus neprevăzute, aceste momente pun teoretic pe orice politician, chiar și pe unul experimentat, în încurcătură. Drept urmare, în astfel de momente, apar șovăieli, bîlbîieli, decizii contradictorii, toate ivite din imposibilitatea omului politic, om pînă la urmă, de a prevedea tot ce se va petrece într-un moment de Criză.

    Analizînd prestația lui Klaus Iohannis între 30 octombrie 2015 și 17 noiembrie 2015, altfel zis, în perioada Crizei politice majore reprezentate de Căderea Guvernului, vom constata surprinși, ba chiar uluiți, că în nici un moment Klaus Iohannis nu pare luat prin surprindere de ivirea unui nou moment.

    Chiar din noaptea incendiului el postează pe facebook un text mult mai lung decît de obicei, cu vădite note de text redactat înainte de izbucnirea incendiului. A doua zi, sîmbătă, 31 octombrie 2015, deși anul de mandat ne-a obișnuit cu un președinte care-și respectă cu strictețe weekendul, Klaus Iohannis își face apariția în forță la București. Face un popas la locul incendiului, lansează celebrul slogan Corupția care ucide! slogan menit a arunca responsabilitatea Tragediei pe Guvernul Victor Ponta, Guvern al Corupției, dar și a orienta în chip anticonstituțional ancheta către corupție astfel încît din start să fie respinsă ipoteza unei mîini criminale, merge la unul dintre spitale, cheamă la Cotroceni, tot în chip anticonstituțional, pe procurorul general, și-i pune în vedere în vedere să accelereze ancheta, o nouă formulă de excludere din start a ipotezei cu mîna criminală.

    Demisia Guvernului, Demonstrațiile nu-l iau prin surprindere, nu-l ia prin surprindere nici faptul că protestatarii îi folosesc sloganul Corupția care ucide! și cer un Guvern de tehnocrați, i se pare firesc ca ambasadorul american la București să îndemne protestatarii să rămînă în stradă, pentru a face în România o nouă Primăvară arabă.

    Teoretic, decizia partidelor, mai ales a PSD, ar fi trebuit să-l descumpănească nițel pe Klaus Iohannis, pus în fața unei premiere postdecembriste, dar și a unor bătăi de cap cumplite (să găsească un premier tehnocrat, să-l convingă să-și asume Guvernarea, să-i asigure apoi trecerea prin Parlament).

    Pe Klaus Iohannis noutatea nu-l ia prin surprindere. El are deja un premier- pe Dacian Cioloș-, știe că partidele nu vor propune un premier, știe că PSD, teoretic partidul adversar, va vota Guvernul Dacian Cioloș, că-n presă nu se va crea un curent împotriva Guvernului Personal al Președintelui.

    Ca și Ion Iliescu în decembrie 1989, Klaus Iohannis pare a face pașii prevăzuți într-un Plan stabilit cu mult înaintea izbucnirii Incendiului, un Plan inițiat și pus în aplicare de forțe obscure. Pare că-n clipa izbucnirii Incendiului, ca și Ion Iliescu în decembrie 1989, Klaus Iohannis din octombrie 2015, a deschis un plic prevăzut a fi deschis numai la un moment dat și a purces la îndeplinirea riguroasă a ce-i revenea lui din Plan prin cele trecute în plic.

    De la Incendiu pînă la instalarea Guvernului Dacian Cioloș, Klaus Iohannis se comportă ca un om care știe dinainte ce se va întîmpla.
    Întrebarea, marea întrebare în cazul lui Ion Iliescu din decembrie 1989 e aceasta:
    A știut Ion Iliescu dinainte de căderea lui Nicolae Ceaușescu de ivirea Teroriștilor?!

    Întrebarea, marea întrebare în cazul lui Klaus Iohannis din octombrie 2015 e aceasta:
    A știut Klaus Iohannis înainte de noaptea de 30 octombrie 2015 de izbucnirea incendiului de la Colectiv?!”

    cristoiublog.ro

    • emi spune:

      Şi Dragnea şi PSD voiau să scape de Victor Ponta în aceeaşi măsură ca şi Klaus Iohannis pentru că Ponta asmuţise “Justiţia independentă” asupra lui Dragnea.

      • Mihail spune:

        @ Emi,

        …nu ma grabesc deloc ca sa cad in panta conspiratiilor.
        Doar ca-mi place articolul scris de Ion Cristoiu, de dragul scrisului.
        Ca a “sarit” si Baselu, asta este altceva. Acum au aparut reactii si la “discursul” lui de aseara.
        Eu doar am punctat idee, curentul…
        In rest bla-bla-bla…hai ca au mai ramas: sarmale, ceva Martini, salata de Boef, pui la rotisor si multe-multe dulciuri. In plus, aici, sunt -14-15 grade. Nashpa.

      • Nu e foarte clar daca chestia asta chiar ii foloseste lui Dragnea pe termen mediu.

  14. Mihail spune:

    uite, ca am descoperit si zicerea lui Melescanu.
    Defapt, pluteste in aer, nu iubirea, ci teoria ca nenea Iohanis a stiut despre accidentul de la Colectiv, ca nu era strain despre acesta. Aceasta fiind singura posibilitate de a scapa de Ponta.

    “Fostul director SIE Teodor Melescanu a declarat, duminica dupa-amiaza, dupa aparitia stenogramelor incendiare in care un colonel STS spune ca autoritățile ar fi știut tot ce urma să se întâmple în clubul Colectiv, că ‘trebuie făcută o anchetă serioasă’.

    “Sigur, eu nu am informatii decat cele care provin din spatiul public, dar nu e prima oara cand apare un asemenea scenariu, insa trebuie facuta o ancheta serioasa asupra dramei de la Colectiv si daca noi nu avem instrumentele necesare se poate apela la experti internationali. O ancheta nu poti pur si simplu sa o pornesti de la ideea ca nu este adevarat”, a declarat Melescanu, la Romania TV, despre teoria prezentata in stenograme.”

  15. Filip G spune:

    http://psnews.ro/alde-rabufneste-tehnocratii-lui-ciolos-baga-romanii-in-sapa-de-lemn-107204/
    Ce uita ALDE si Tary sa spuna sunt urmatoarele:
    Viziunea liberala in guvernul Ponta dupa iesirea de la guvernare a PNL-ului a fost asigurata de Tary.
    Codul Fiscal e viziunea lui Ponta si girata de TARY .
    Sa vii acum cand nu mai esti la cascaval si sa spui ca Ciolos e vibovat pentru decizii luate de PSD si ALDE pentru mine e de neinteles.
    Cum pot uita politicienii propriile decizii?
    Asta e din ciclul:
    Ne facem pensii speciale apoi TARY vine cu ideea geniala ”paelamentarii sa presteze GRATIS in folosul cetatenilor”
    Cata ipocrizie………… :D

    • Mihail spune:

      @ Filip G,

      este oarecum “apocaliptic” ca tocmai tu sa-l barberesti pe Tariceanu.
      Iti mai amintesti cum tot ne spuneai cat il iubesti, cum este el o buna alternativa, cum o sa-l mai votezi tu cu amandoua mainile ?
      Nu am nimic impotriva opiniilor tale politice, insa ar fi bine sa ai si un pic de decenta. Daca l-ai iubit, iar apoi te-a dezamagit, mai potrivit ar fi ca sa gandesti cu guritza inchisa.
      Ce, m-ai auzit tu ca eu sa zic ceva urat de domnul Crin Antonescu ?

    • Doamna Negrut este o parlamentara activa. Ea face declaratii in nume propriu si le semneaza ca atare. Bine ar fi sa avem multi parlamentari ca ea.

      • Filip G spune:

        „ALDE îl somează public pe premierul Dacian Cioloș să intervină în această problemă și să lămurească public dacă cele trei milioane de români care nu au venituri vor fi condamnați să nu mai poată trăi de pe o zi pe alta”, a concluzionat Cornelia Negruț.
        Deputat Cornelia Negruț,
        Vicepreşedinte ALDE
        ALDE – Partidul Alianta Liberalilor si Democratilor

        Asica cand folosesti sigla partidului intr-un comunicat de presa nu implici partidul,o faci in nume personal.
        Asa sa fie?!?
        De ce nu o facut doamna deputat Cornelia Negrut o interpelare la premierul Ponta alaturi de care a votat Codul Fiscal?!?

  16. Mihail spune:

    Victor Ciutacu :

    “„Oriunde pe planetă, după o tragedie majoră, cum a fost nenorocirea din ‪#‎Colectiv‬, lumea își pune întrebări. Teoria conspirației n-am inventat-o noi, interpretăm de minune ce-am văzut/auzit la alții. Numai că, în mândra noastră republică, exercițiul curiozității/gîndirii pare să devină delictual. Te îndoiești de ce zic SRI, DNA sau însuși piscul uman Iohannis (urmașul infinit mai celebrului și istericului Băsescu, altul care numai el avea dreptate), ești un deviaționist și trebuie să fii belit în piața publică. Asta se întâmplă acum cu Ion Cristoiu și Florin Chilian. Care se întreabă sau, după caz, acuză în gura mare. Iar exercițiul constituțional al libertății de exprimare pare să fi fost abolit cât am dormit noi. Tot soiul de neica-nimeni în domeniile lor de activitate se chinuie nu să-i combată pe cei doi (și nu-s doar ei în poveste, numai că sunt mai notorii) cu argumente, ci să-i desființeze pentru că există. Am trăit să citesc, cu ochii mei obosiți, că unul nu se pricepe la presă, iar celălalt la muzică. Sau că amândoi sunt mincinoși/vânduți/nenorociți/nebuni pentru că, spre exemplu, Cristoiu ar fi inventat găina cu pui vii și Chilian și-ar fi caftit o gagică. Așa, și? Ce legătură are sula cu prefectura?”,”

  17. elenick spune:

    aoleu, iar a intrat papagalul in calduri “intelectuale”! ca numai asa se pot numi aberatiile “conspirationiste” de mahala pe care le vehiculeaza si care circula prin presa imunda si bolnava, in ultima perioada!
    Asta e “buba” la cap curata, toti prostii- dar prostii prostilor, nu asa!- isi dau cu parerea pe lucruri de care nu au habar, nu au informatii, nu au logica, nici noima, nimic-nimic! Doar sa se afle-n vorba tzatzele pe sant! Urate creaturi, brrrr !

  18. mihail spune:

    ….este firesc, de unde sa scoată si ei o stire serioasa in perioada asta ?
    Doar 2-3 cm de zăpadă, ceva frig, câteva accidente, ceva morti…si cam atat. In rest nimic, este o perioada moarta.
    Ca atare merge si o tâmpenie.

  19. Mihail spune:

    Politologul Cristian Pîrvulescu a declarat la Jurnalul de seară, difuzat de DIGI 24, că Traian Băsescu a furat startul prin declarația făcută ieri. Fostul președinte a spus că îl „îngrijorează întârzierea expertizei privind incendiul din clubul Colectiv.” Pîrvulescu spune că este vorba despre o încercare deliberată de a atinge un public sensibil la teoria conspirației și ostil președintelui Iohannis.

    „Lumea s-a întors din vacanță, așa că acest gen de afirmație este unul care poate atrage atenția. A mizat pe teoria conspirației, pentru că tot ce a făcut Traian Băsescu, nu numai ieri, ci în ultimele luni, ține de manualul de comunicare politică. Este o variantă cât se poate de simplă a teoriei conspirației, ea se adresează unui segment electoral pe care speră să-l convingă să voteze partidul domniei sale la alegerile locale și parlamentare”, a spus Cristian Pîrvulescu, adăugând că i-a furat startul lui Klaus Iohannis: „Anul 2016 ar trebui să fie anul lui, 2015 n-a putut fi pentru că era un președinte lipsit de mijloace, nu avea un guvern.”

    Politologul afirmă că Băsescu știe că există un zvon care circulă în mediul virtual și care se dezvoltă, cum că în cazul incendiului de la Colectiv este vorba de o conspirație criminală de care Iohannis n-ar fi străin.
    „Este vorba despre o încercare deliberată de a atinge un public sensibil la teoria conspirației și ostil președintelui Iohannis. Nu este vorba despre niciun fel de ipoteză, este vorba despre cinism politc ridicat la rangul de comunicare politică”, a spus Cristian Pîrvulescu.
    Acesta a amintit de nefericita exprimarea a lui Iohannis și anume că ‘Trebuia să se întâmple acest lucru ca un guvern să pice’. „Unii au tras concluzia că a existat o necesitate, un ordin”, a spus Pârvulescu.