Piata de carte din Romania se situeaza la nivelul a 50-60 milioane de euro pe an. Nu exista o masurare precisa, ci doar studii de piata, sondaje. In stabilirea, de catre Institutul National de Statistica, a structurii consumului, cultura nu este trecuta ca atare, cu atat mai putin literatura.
Din totalul pietei cartii, cam 40% o reprezinta piata de carte beletristica, adica vreo 20 si ceva de milioane de euro. Cum s-ar zice, un euro pe locuitor. Restul sunt dictionare, manuale, ghiduri de calatorie si de conversatie, albume de arta etc.
Din piata cartii de beletristica, 10% o reprezinta cartea romaneasca. Nu e vorba doar de literatura contemporana, ci de toata literatura romana, de la Ianake Vacarescu si Vasile Carlova pana la douamii-istii fracturisti. Asadar, in medie, cheltuiala cu achizitiile de literatura romana pe locuitor se ridica la neverosimila cifra de 10 eurocenti pe an.
E mai putin decat pretul unei paini. Pentru locuitorii de azi ai Romaniei, toata literatura romana nu valoreaza nici macar cat ar da pe o paine. Daca ar fi sa socotim consumul zilnic, literatura romana valoreaza cam cat causul de firimituri adunat, de pe musama, la masa de seara…
Firmiturile sunt de la painea congelata a doamnei deputat Trandafir
@adrian
Nu ii prea admiri prestatia politica, asa-i?
Adevărul este că preţul cărţilor nu ar trebui să treacă de 5 lei. Sunt cărţi, nu foarte groase, care ajung la 40 de lei, preţuri prohibitive. Personal nu-mi mai pot permite cărţi nici de la anticar… Noroc că am fost ca furnicuţa în vremuri mai bune şi mai am încă în bibliotecă cărţi pe care nu le-am citit…
@Bibliotecaru
Problema e ca nu intereseaza pe multi sa intre in librarie, darmite sa mai afle si cat costa cartile. Exista acum serii mai ieftine ale ziarelor cu literatura romaneasca si universala.
@ Varujan: interesanta si totodata dureroasa parabola zilei de sambata, fiindca arata locul exact al culturii, al cartii si actului cultural in tara condusa azi de Traian Basescu si Emil Boc.
Parca-mi vine in minte bancul acela (trist) in care mama lui Bula ii striga: “Bula netrebnicule, mai lasa naibii mingea aia pe care o alergi de dimineata pana seara pe maidan si pune si tu mana pe o carte… rupe-i paginile si fa rapid niste cornete, ca in curand nu mai am in ce sa vand semintele!”
Iar sfarsitul textului tau mi-a amintit de o lectie de-a bunicului meu. Acesta m-a invatat, copil fiind, sa adun de fiecare data firimiturile ramase pe fata de masa si sa le pun pe pervazul ferestrei, ca hrana pentru pasarele. Era vorba, dincolo de respectul pentru resursele primare (painea, care este pentru crestini totodata si Trupul lui Isus) si despre un act de piosenie, un gest de reamintire zilnica a ideii ca suntem inconjurati pe lumea asta mereu de fapturi mai putin norocoase decat noi, care trebuie sa se multumeasca cu mult mai putin.
Cam asa a ajuns in Romania si interesul pentru cultura, hrana pentru pasarele.
Ar fi interesant de adaugat ca in occident exista o regula care obliga investitorul ca atunci cand realizeaza o casa, sa investeasca in mod obligatoriu un anumit procent si pentru arta monumentala care ar urma sa impodobeasca acea casa. In felul acesta orasele lor se imbogatesc treptat cu picturi murale, mozaicuri, fantani si statuete. Desigur, nu sustin introducerea ideii si la noi, fiindca tare ma tem ca daca s-ar introduce o asemenea prevedere si in legislatia romaneasca, ne-am trezi inundati de fel de fel de alcatuiri de un gust indoielnic, vandute pe post de arta la fel dupa cum niste zgomote si icnete spasmodice sunt acum vandute pe post de muzica.
@Dorin
Si eu vreau sa-mi fac o casuta de lemn pentru pasarele, sa pun painea uscata.
Motto: “Nu ni se potriveşte nici un model extern de civilizaţie: nici cel sovietic, nici cel american, nici cel nipon sau german. Ar fi trebuit să fim lăsaţi să creştem organic, dinlăuntrul nostru. Cred că schema de bază, arhetipal-seminală, a fiinţei noastre se găsea undeva în duhul vechiului sat valah: care sat, murind cu zile, ne-a lăsat de izbelişte, la mijloc de drum, între preistorie şi electronică. Nu avem un pattern, creştem şi descreştem aiurea, după legi haotice, stejari în ghivece, lupi în seminare marxiste, ingineri căutând petrol şi oţel şi negăsind decât cimitire de folclor şi limbă.” (Ion D. Sîrbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal).
——-
Ce înseamnă a gândi? Ionesco spunea: “A gândi înseamnă a gândi de unul singur”. A gândi nu înseamnă însă a jongla cu termeni prestabiliţi – a gândi există numai în afara locurilor comune şi ale prejudecăţilor vremii. Noi ne-am obişnuit să credem că vremurile noastre ne dăruiesc libertatea, ceea ce n-a făcut nici Evul Mediu (pentru că “hm, obscurantist”), nici secolul XIX (pentru că „vai, monarhist”), nici perioada interbelică (pentru că, “ah, Cioran-Eliade-Ionesco”). De-abia acum, după 45 de ani de comunism şi aproape 20 de ani de tranziţie, printr-un miracol pe care nimeni nu încearcă să şi-l explice, ni se pare că ne-am trezit, un pic buimăciţi, în cea mai bună dintre lumile posibile. Libertatea noastră cea nouă s-a născut prin “spargerea prejudecăţilor” lumii celei vechi…
……..
“În România, el nu vede decât gropile din asfalt, corupţia politicianului şi şpaga funcţionarului din spatele ghişeului, mitocănia semenilor săi (dar nu şi pe a lui însăşi). În mintea sa toate ar trebui să funcţioneze ca-n Elveţia, dar habar n-are cât l-ar costa o Elveţie românească. Nici sclavii fericiţi ai Americii nu văd mai departe de vârful nasului: îl înjură pe Bush pentru preţul ridicat al benzinei, dar continuă fiecare să meargă la birou într-un SUV de cinci tone. Se arată vag îngrijoraţi de “global warming”, dar sunt speriaţi de-a binelea că fabricile se închid, ţara se dezindustrializează iar viitorul se mută în China şi India. Enorma aglomerare de mijloace redundante, proliferarea superfluului şi a insignifianţei, epuizarea realului prin secătuirea resurselor naturale şi deşertificarea ordinii simbolice, prin virtualizare, viteza paroxistică imprimată fiecărei activităţi umane însoţită de imobilitatea gândirii critice – într-un cuvânt hipercomplexitatea, acţionează prin mii şi mii de cauze tangenţiale şi interpuse. E greu să le desluşeşti din habitaclul automobilului.” (Hipercomplexitatea păguboasă)
……
Forţa a treia este cea mai coerentă pledoarie pentru normalitate într-o vreme în care acest termen este pus sub semnul întrebării cu înverşunare iresponsabilă. România normală apărată de Hurduzeu şi Platon nu este nici Românie păşunistă adormită suav pe “Mugur de fluier”, nici teocraţie musculoasă, ci o Românie ordonată, în care economia nu este pârghie de control a ingineriei sociale, cultura nu este terenul de joacă al celor mai mici dintre demagogi, rebranduiţi ca “manageri”, biserica nu practică autismul instituţional, politica nu e circ, iar justiţia nu-i contorsionistă angajată la negru în circul politic. O Românie alcătuită din oameni, nu din funcţii:
“Dacă sistemul economic actual, îţi oferă o prostituată, personalismul îţi propune o nevastă drăgăstoasă; în loc de un hamburger, înfulecat la volanul maşinii, o friptură într-o grădină de vară, la un pahar de vorbă; în loc de mall-ul impersonal, magazinul din colţ unde vânzătorul îţi spune pe nume; în loc de o filozofie abstractă, un om întreg care-ţi vorbeşte; în loc de revoluţii, utopii şi experimente, născute din haos şi plictiseală, evenimente desfăşurate în rânduială.” (Ceva şi cineva).
…Ce am putea face, atunci, fiecare dintre noi? s-ar putea încă întreba un sceptic. Pentru început, răspunsul ar fi: să nu uităm că, după cum spune Ortega y Gasset, “lamentaţia bolnavului nu este numele bolii de care suferă”. Să încercăm, cu alte cuvinte, să vedem cât mai departe, atât în afara, cât şi pe dinăuntrul nostru. Şi să nu ne pierdem speranţa, uitând că zarurile, înainte de a fi aruncate, au fost temeinic măsluite…
http://constiinte.ro/cui-ii-e-frica-de-romania-a-treia-forta-romania-profunda
@un amator
Ma bucur cand vad cate lucruri interesante se aduna pe blogul acesta.
Diodorus despre biblioteca din Teba: “Apoi intilnesti biblioteca sacra din Teba, care poarta inscriptia “Loc de vindecare pentru suflet”. Alaturi sunt statuile tuturor zeilor Egiptului…..ca si cum faraonul ar depune marturie in fata lui Osiris si a judecatorilor lumii de dincolo ca pina la sfirsitul vietii sale a trait in pietate si dreptate in egala masura fata de oameni si de zei.” Tulburator de mai multe ori. Una dintre cele mai vechi biblioteci ale lumii a fost stabilita ca medicina pentru suflet, a fost pusa in acelasi rind cu credinta fata de zei, iar un faraon a considerat cartile ca masura pietatii si justitiei sale fata de oameni de care trebuie sa dea socoteala in viata de apoi.
Interesant sa pui alaturi faptul ca de la 1939, de la Roosevelt, presedintii americani stabilesc cite o librarie prezidentiala. Scopul acestor biblioteci in cuvintele lui Roosevelt:
“To bring together the records of the past and to house them in buildings where they will be preserved for the use of men and women in the future, a Nation must believe in three things.
It must believe in the past.
It must believe in the future.
It must, above all, believe in the capacity of its own people so to learn from the past that they can gain in judgement in creating their own future.”
Ma abtin de la comparatii cu basescu si cu ce lasa el in urma, cu respectul lui fata de scriitori si artisti, fata de carte si istorie si cu responsabilitatea lui fata de oameni si natiune.
@cris
“Cartea plangerii” scrisa acum o mie de ani de Grigore din Nareg era folosita ca leac pentru bolnavii care nu mai aveau alta sansa, li se punea sub perna.
VV
Din pacate, e adevarat ce spuneti dvs. Nu prea mai citeste nimeni. Eu recunosc ca n-am mai cumparat o carte de cateva luni si nu am nici o scuza. Dar macar citesc ce am. Nu prea stiu oameni care sa cumpere carti, care sa fie fascinati de mirosul sau de paginile unei carti. Sunt curios cati oameni politici sau implicati in politica citesc si mi-e frica de rasapuns. Ma gandesc cu groaza la faptul ca baietelul meu, care are acum 2 ani, nu prea va fi fascinat de carti. Dar cred ca si noi, ca parinti, avem un cuvant de spus.
@Buddha
Da, parintii au un cuvant de spus. Computerul nu poate inlocui cartea. Nimic n-a putut inlocui cartea de trei mii de ani incoace.
Domnule Senator,
Inainte de toate, avand in vedere faptul ca, maine-25 iulie- este o zi foarte importanta din viata dvs. si, probabil datorita programului incarcat pe care il veti avea nu va veti mai face simtit pe blog, permiteti-mi sa va trsansmit cateva ganduri:
Domnule VARUJAN VOSGANIAN,
Am certitudinea ca sunteti un Roman adevarat (in sufletul caruia se cuibareste un mic sufletel de armean) si un Om politic demn si de onoare. Aveti harul si darul de a vorbi celor multi dar, nu oricum ci, patrunzand adanc in sufletele celor care va asculta. Stiti sa-i ascultati pe cei din jur si, de foarte multe ori, intuiti framantarea sau intrebarea cu mult inainte ca cel care vi se adreseaza sa-si incheie cuvantul. Aveti un respect colosal fata de cei care de-a lungul istoriei au actionat (uneori chiar facand sacrificiul suprem) pentru a proteja fiinta acestui neam de necazurile si dezastrele provocate de unele inatvertente ale istoiei. Sunteti Omul caruia nu-i “ajunge”viata pentru cate si-a propus sa faca. In sufletul dvs. se “citeste” o permanenta framantare determinata de discrepanta intre viteza de gandire si cea de exprimare. Sunteti Omul langa care orice om de bine s-ar simti onorat si in siguranta.
LA MULTI ANI ! si sa aveti parte numai de lucruri bune in aceasta lume, pentru ca le meritati pe deplin.
Cu stima si respect,
MARIN
@MARIN
Multumesc, sa ne fie de bine, Marinica.
D-le Vosganian
In primul rind un anticipat si sincer La Multi Ani fructuosi si v-as (mi-as) dori ca sa reocupati functia de Ministru de Finante si sa reinodati anii cu “vaci grase” pentru Romania.
Asa sa va ajute Dumnezeu !
In alta ordine de idei ,referitor la tema zilei ,nu este deloc de mirare scaderea interesului publicului pentru literatura. Este vorba de concurenta TV si a net-ului in ordinea de prioritati ale publicului, dar mai este vorba si de o lipsa acuta a timpului de calitate, de liniste sufleteasca,datorita stress-ului provocat de framantarile politice si sociale, de grijile zilei de maine.
Nu cred ca o persoana care si-a pierdut locul de munca,sau care se teme ca acest lucru se va intimpla pentru el sau un memebru al familiei,sau care este dator la banci si nu are cum sa-si achite rata , are mult chef de beletristica. Cred ca sinteti de acord.
La multi ani !
@Tiberiu
Nu as explica doar prin scaderea nivelului de trai. Nu cred ca in 2007 sau 2008 lucrurile stateau mult mai bine. E drept, atunci se asigurau profesorilor 200 euro pe an pentru achizitionare de carte si soft, asta aajutat piata de carte.
@Un amator
Aspiratia d-ale de a evolua intr-o civilizatie specifica, care sa fie originala romaneasca si nu infestata de implanturi straine, pe care sufletul nostru le respinge, este pe deplin legitima.
Aceasta civilizatie autentica care ar trebui sa imbine fericit arhetipule culturii autohtone cu cele ale culturii unoiversale intr-un tot unitar care sa propulseze societatea romana in avantgarda progrsului ar trebui intai creeata. Aceasta creeatie colectiva la care aspiri are insa putine sanse de a se implini in actuala perioada neagra a istoriei romane.
Ar tebui ca actualeler valori sociale Becali-ste si Basiste pe care le traim sa fie schimbate fundamental cu unele bazate pe Buna Credinta si Bunul Simt. Crezi ca este posibil ? Cum ?
@Un amator
erata-arhetipurile
@VV:
Da, e vorba de prestatia politica. Altfel ca om nu pot sa o critic pentru ca, in urma cu 5 ani imi boteza fiica. O prietena, in emisiune la ea, a invitat-o sa-i fie nasa fiicei mele (chestie de nume) ca sa-i faca o surpriza neveste-mii. Fara sa aiba vreo obligatie fata de noi si fara macar sa ne cunoasca, a venit. Am cunoscut-o, asadar, ca pe o persoana calda daca si-a facut timp pentru un asemenea gest cu totul dezinteresat! M-a mahnit insa ca s-a dat cu PDL. In ceea ce priveste declaratia ei cu painea, am destula reticenta fata de presa incat e foarte posibil ca ceea ce ar fi spus sa fi fost cu totul rastalmacit sau decupat din context asa ca nu e neaparat ceva ce ar trebui criticat sec asa cum am facut si eu… Am eu un spiriit critic un pic excesiv …Am fost rautacios dar prea se potrivea cu firmiturile din textul dvs. Altfel e adevarat ca guvernele Boc au facut praf cel putin administratia din cultura daca nu cumva chiar sistemul cultural in intregul sau. Stiti ca in ministerul care acum se cheama pompos si “al patrimoniului” au mai ramas doar trei arhitecti (unul dintre acestia incercand sa se pensioneze) care sa se ocupe de problema monumentelor la nivel national, prinsi intr-o directie de-a valma cu patrimoniul imaterial, arheologia si chestiunile muzeelor si colectiilor?
@adrian
Mie mi-e foarte draga Teo. Dar ea, ca si Florin Calinescu ori Dan Diaconescu cred ca notorietatea telegenica e o arma suficienta. O exceptie interesanta si promitatoare este actorul Mircea Diaconu, senator PNL.
@ Varujan Vosganian
Acele cărţi sunt şi ele pe undeva la 100 de mii de lei, nu sunt deloc ieftine, în condiţiile unui tiraj de 300 de mii de exemplare, profitul editurii este foarte mare. Gândiţi-vă că la asemenea tiraje, preţul cărţilor se apropie de cel al hârtiei, undeva pe la jumătate…
@Bibliotecaru
Si, pe deasupra, pungasii de la ziare nici nu platesc timbru literar, cum zice legea.
Hic sunt leones
La multi ani
@alex.dumitrascu
Frumoasa zodie, asta a leului.
PS
!
La mulţi ani!
@Bibliotecaru
Multumesc, Arcimboldo.
@ VV
“Am compus această Carte:
pus-am temeliile, -am clădit-o, -am rânduit-o,
mobilat-o-am, împodobit-o,
strâns-am, adunat-am,
o am ridicat şi arătat;
făţuit-am într-o minunată şi-omogenă-alcătuire
feluritele compuneri ale scrierii acesteia de roade plină.
Eu: Grigorie, ieromonahul,
cel din urmă dintre toţi poeţii,
Doctorul cel mai neînsemnat.”
O carte vindeca prin sens, prin dragostea si truda cu care a fost scrisa si tiparita, prin cuvint si prin parfum, prin atingere, prin prezenta si prin timpul petrecut in prezenta sa, prin urmele pe care le lasa in suflet si bucuria cu care o redescoperi de fiecare data.
@ VV
E adevarat ca traim intr-o lume fragmentara cu tot dinadinsul ca sa se potriveasca in cutiutele timpului, spatiului, in biti si megabiti. E o fragmentare care imi aduce aminte de Craiasa Zapezii: s-a spart o oglinda facuta de demoni iar cioburile au intrat in ochi si inimi, altii si-au facut ferestre din ele, sau ochelari, oamenii au inghetat, au uitat, iar lumea a devenit pentru ei doar o masinarie. Iti trebuie lacrimile celui care crede in tine si ale tale insuti ca sa topesti cioburile si sa-ti aduci aminte cum se scrie cuvintul “vesnicie”… spune povestea lui Andersen. Recunosc ca “nu am timp” de romantism; ba chiar promit ca nu voi pune niciodata timpul de suflet in cioburi, doar miercuri de la 6:30pm la 7:15pm si simbata de la 4:30am la 5:45am. N-am cum; ma spala lacrimile, si de bucurie si de suferinta in fiecare zi, ma vindeca bolnavii mei, cartile si cei dragi, (ba chiar si pisicile) si de cioburi si de uitare 24/7, nu numai de la 6:30 la 7:15pm. Adica….relatia de vindecare intre om si menirea sa e biunivoca si continua, incerc sa spun. Nu numai omul isi implineste menirea, ci si menirea sa ii spala cioburile de oglinda din suflet, esti izbavit in masura in care izbavesti si pe masura ce faci un intreg din viata si viata te face intreg.
La multa lumina, la multa bucurie si implinire, la multi prieteni, multe cuvinte si carti, viata si menire intreaga si la multi ani.
PS. Si iata, de ziua dumneavoastra deja ati mai daruit ceva: ca m-ati alergat tot internetul dupa Sfintul Grigore din Nareg e una – am gasit Cartea Plingerilor; nu, nu am reusit sa citesc inca toate 95 rugaciunile, altfel n-as mai fi ajuns sa va spun la multi ani -dar am gasit crucile khachkar si menhirele dragon, tot mi-e mie drag de sephire si copaci cu aripi. Ei, tocmai despre asta vorbeam, bucuria de a darui!
La multi ani, dle Vosganian!
Tema zilei – 24 iulie 2010- —Mai bine la brutarie- decat la librarie—- — Varujan Vosganian…
“Pentru locuitorii de azi ai Romaniei, toata literatura romana nu valoreaza nici macar cat ar da pe o paine. Daca ar fi sa socotim consumul zilnic, literatura romana valoreaza cam cat causul de firimituri adunat, de pe musama, la masa de seara…”
…
zic unii din prietenii mei…’e bun…dar ma plictisesc cifrele…”
so,
eu inghit si “cifrele” expuse de vv,ptr momentele de umor super-ultra-fin.
so,
asa am reusit sa pricep si cate ceva din cifre…:)
la multzi ani.
(exista doua variante:unii fac copii,altzii creaza oameni.eu nu puteam sa ma decid…iar acum,e toooo late….)
biblioteca…hehehe
cartzile…dragele colectzii de ganduri,idei,patimi…
se face economie ,vv.
se citeste o carte …5-6 ani.dupa modelul prezidentzial.
nu?
p.s
Hai Crin!
Hai Liberali!
@Tiberiu
Sa nu ai impresia ca si sunt un partizan al ideii desprinse din motto , insa cu siguranta trebuie sa avem grija de , daca vrei , ”geto-dacul” din noi !
Deci nu e vorba de nici o aspiratie catre ceva ce am inventa noi , caci doar nu suntem buricul pamantului , iar de experimente sa ne ferim , caci doar ce am scapat (?) de cel lung de 50 de ani .
”valori sociale Becali-ste si Basiste” , off-ul meu este ca influenta acestora parca sunt resimtite si mai mult aici unde locuiesc eu , caci aici locuieste latifundiarul , iar localitatea e condusa tot de un dictator , si marinar pe deasupra …. e prea mult pentru noi !
Pledoaria mea era pentru o ”Românie alcătuită din OAMENI , nu din funcţii…”
”Buna Credinta si Bun Simt ? ”
Dap , realizabile cu oameni ca voi !
Conditia ?
”Una din pedepsele pentru refuzul de a participa la viaţa politică este aceea că vei ajunge să fii condus de inferiorii tăi.”
Cu alte cuvinte , IMPLICATI-VA si determinati pe cei valorosi , dar si cu suflet de Român, sa se implice !
@VV
La Multi Ani !
Sa va dea Dumnezeu putere si viata lunga , si pentru binele acestui neam !
L-am ascultat ieri pe preşedinte cum spunea că nu sunt bani pentru hidrocentrala de la Tarniţa. Am căutat pe internet şi am găsit prin ziare câte ceva… dar tot nu am putut scăpa de acest semn de întrebare, de ce nu sunt bani pentru hidrocentrala de la Tarniţa dacă se înghesuie atât de mulţi investitori? Ce se ascunde în spatele spuselor preşedintelui, ce anume i se pare anormal?
http://bibliotecarul.blogspot.com/2010/07/mi-s-aprins-beculetul.html
Varujan, la multi ani fericiti si rodnici alaturi de toti cei dragi!
Domnule Vosganian,
Cu întârziere vă spun “La mulţi ani!”
Am fost minţită şi înşelată de Banca Transilvania şi deşi şi-au încălcat contractul faţă de mine, contract pe care mi l-au impus prin abuz şi intimidare, tot ei m-au dat în judecată pentru a tergiversa să-mi plătească sumele cuvenite din respectivul contract.
Am câştigat în instanţa de fond la Brăila, am câştigat şi apelul făcut de ei la Curtea de Apel Galaţi. Au făcut recurs la Curtea Supremă ca să mai amâne câteva luni plata sumelor ce mi se cuvin. Probabil că sunt singura persoană din ţara asta pentru care clientul rău-platnic, cel mai lacom şi arogant ce se poate imagina este o bancă.
Pe parcursul acestui proces copleşitor am înţeles de ce în copilărie auzeam adesea la televizor că un tip a intrat într-o bancă din SUA sau din Germania şi a mitraliat toţi funcţionarii.
Deşi pe internet se găsesc uşor reţete de bombe, eu am dat curs pornirii pe care o am dintotdeauna şi mitraliera am transformat-o în tastatură. Pot spune că da, scrisul m-a vindecat!
De cinsprezece luni de când se desfăşoară acest proces, ziua am muncit să-mi achit facturile şi ratele la această bancă lacomă, (fiindcă deşi ei sunt în întârziere faţă de mine cu plata facturilor eu le-am plătit corect ratele la zi), ei bine, nopţile am scris: trei romane, două volume de proză afurisită şi un volum de legende originale pentru copii. Primele două romane le-am publicat, au fost bine primite şi le-am vândut foarte bine, mi-am acoperit costurile de tipărire dar lăcomia băncii mă ţine cu celelalte patru manuscrise în sertar.
Dar, domnule Vosganian! Despre condiţia scriitorului în această ţară este mult de discutat. Mă voi rezuma doar la participarea scriitorului la târgurile de carte şi la legea 186/2003 .
Ministerul Culturii sponsorizează târgurile de carte însă un scriitor trebuie să plătească pentru participare cam 2800 lei, la care se adaugă cheltuieli de deplasare, masă şi plata unei persoane, deoarece 11 ore pe zi nu faci faţă singur în stand, deci costurile totale se ridică la aproximativ 5000 lei pentru un singur târg.
Participarea la Gaudeamus şi la Târgul din martie de la Muzeul de Istorie au fost extraordinare ca relaţionare cu publicul, cititorii mei de pe blog au venit în număr mare şi am fost copleşită că cei ce au cumpărat romanul de debut la Gaudeamul 2009 au venit să mă caute şi în martie să vadă ce am mai scris.
Dar costurile de participare sunt exagerate.
Am fost foarte mâhnită că la Bookfest nu mi-am permis să particip.
Vă rog să aveţi în vedere o iniţiativă legislativă pentru facilitarea participării scriitorilor la târgurile de carte fiindcă tarifele sunt proxibitive şi în creştere.
Există o lege pentru promovarea culturii scrise, 186/2003 pe care autorităţile nu o aplică deoarece acolo există termenul “poate să”, nu există obligativitate expresă nici sancţiuni pentru neaplicare şi ţi se spune senin: “N-am aplicat-o niciodată! Cine mai citeşte în ziua de azi? Eu nu ţin minte de când n-am mai citit o carte! Vino şi tu cu chestii mai serioase!
La nivel municipal şi judeţean sunt 3-4 direcţii de cultură care nu fac absolut nimic. Când le spui că ai scris o carte şi doreşti sprijin pentru publicare se uită la tine de parcă le ceri două kile de parizer şi-ai greşit prăvălia.
Atunci înţelegi cu mare tristeţe că de fapt chiar ai greşit: ţara!
Dar îmi lipseşte gena migratoare şi nu pot trăi decât aici.
Se pare însă că nu voi avea niciun argument să-mi opresc fetele în ţară: Ingrid a intrat fără meditaţii la cel mai bun Colegiu Naţional din oraş şi intenţionează să urmeze medicina în străinătate iar Sabrina a înregistrat cel mai bun IQ la grupa ei de vârstă pe oraş.
Are doar nouă ani şi-mi spune: “voi pleca în străinătate, probabil în Suedia, fiindcă nu mi se pare normal ca tu şi tata să munciţi câte 20 de ore pe zi şi să avem gazele întrerupte aproape în fiecare lună! Voi trăiţi ca nişte oameni hăituiţi! Eu vreau să muncesc dar să am siguranţa zilei de mâine!
Şi are dreptate!
Am firmă din 1994, am avut o situaţie stabilă, fără întârzieri la bugetul local sau de stat până ne-a sufocat forfetarul şi hoţia Băncii Transilvania.
La ce-mi foloseşte că timp de 16 ani am fost un contribuabil model dacă statul a gestionat prost şi la şmecherie impozitele plătite de mine ?
Acum când este criză şi-mi este greu, tu, stat, îmi impozitezi şi sărăcia. Sărăcie la care am ajuns fiindcă tot tu, stat, dai legi duşmănoase faţă de proprii cetăţeni şi ne laşi la bunul plac al băncilor.
S-a dat ordonanţa 50 dar numai pentru persoane fizice!
De ce domnule Vosganian? IMM-urile sunt cele mai lovite de contractele impuse de bănci: contracte au formă fixă în care nu poţi negocia nicio virgulă! De ce comisionul de rambursare anticipată şi mulţimea de comisioane ascunse sunt abuzive şi ilegale pentru populaţie dar se aplică firmelor în continuare?
De ce băncile pot mări discreţionar dobânzile firmelor ca apoi să anunţe victorioase că şi-au triplat profitul?
Primul ministru bulgar spunea că statul a devenit o maşină performantă de furat de la proprii cetăţeni.
Este perfect adevărat, şi la noi este la fel! Dar la noi statul nu fură singur! Situaţia este mult mai gravă pentru că închide ochii la abuzurile băncilor!
@Doina Popescu
Nu stiu care e problema cu Banca Transilvania In legatura cu cartile, nu inteleg de ce trebuie sa prezentati singura cartea, nu face asta editura?
Am trimis cartea la Editura Universitară şi mi-a raspuns în două zile că mi-o tipăreşte, ba în contract mi-a oferit şi un comision pentru drepturi de autor mult mai mare decât se practică dar termenul de tipărire era de trei ani. Telefonic Polirom-ul mi-a spus că durata de tipărire este minim doi ani, alte edituri mi-au spus că din cauza crizei termenul de tipărire nu poate fi precizat.
Cum majoritatea editurilor sunt semi-falimentare şi cum speranţa mea de viaţă nu este foarte mare nu mi-am permis să aştept trei ani pentru apariţia romanului de debut şi mi-am tipărit-o pe speze proprii, ceea ce fac foarte mulţi scriitori ai momentului.
@Doina Popescu
Ce sa zic, daca insa o tipariti singura nu veti sti niciodata ce impact real are cartea, caci nu veti putea avea o distributie reala. Cartea va fi doar acolo unde veti fi dumneavoastra. Cititorul anonim are si el valoarea lui. Va felicit, oricum.