Mediafax reia o declarație de-a mea: „Sentimentul ascultării telefoanelor a devenit o psihoză națională”

Agenţia MEDIAFAX a contactat miniştri din perioada indicată de fostul secretar în Ministerul Justiţiei, Ovidiu Puţura, ca fiind ascultaţi pe mandate de siguranţă naţională, unul dintre ei, Varujan Vosganian, spunând că s-a ajuns la o psihoză naţională, iar oamenii nu mai vorbesc de teamă la telefon.

Varujan Vosganian, ministrul Economiei în perioada decembrie 2012 -octombrie 2013: „Sentimentul că am fost ascultat nu pot să spun că l-am avut, dar mi se pare că această afirmaţie poate fi credibilă pentru că această modă a ascultărilor în baza siguranţei naţionale părea destul de răspândită. Foarte des se întâmplă astăzi ca doi oameni, nu neapărat miniştri, când vorbesc între ei întâi să scoată telefoanele în afara camerei şi după aceea să vorbească, sau când doi oameni vorbesc la telefon unul dintre ei spune: <<Aş vrea să te întâlnesc, dar nu pot să îţi spun la telefon>>. Aşadar, acest sentiment nu că există, acest sentiment a devenit o psihoză în România. Este o psihoză. Sentimentul că oamenii sunt ascultati şi că sunt lucruri pe care nu le pot vorbi la telefon sau că este bine ca telefoanele să stea în altă parte atunci când ei vorbesc a devenit o psihoză naţională”.

Întrebat dacă se justifică interceptarea unui ministru, Vosganian spune că “în mod normal pe siguranţă naţională nu se justifică nicio interceptare de demnitar pentru că în clipa în care ai suspiciunea că un ministru poate atenta la siguranţa naţională îl disloci. Eram membru în CSAT, aveam certificat ORNISS de acces la informaţii secrete. Păi, pe de-o parte îmi dai certificat ORNISS şi aştepti să fiu în CSAT (…), iar pe de altă parte mă asculţi pe motiv de securitate naţională? Mi se pare absolut hilar (…)”.

Varujan Vosganian spune că ţara a ajuns un în epoca festivalul “Ascultarea României”.

 

“Dacă un om ca mine a fost ascultat, acest lucru s-a întâmplat numai din motivaţii de natură politică pentru ca oamenii politici să poată fi controlaţi şi, eventual, intimidati şi şantajaţi. S-au făcut cercetări in rem, o persoană este cercetată astăzi pentru ceva întâmplat acum 5-6 ani şi brusc au început să iasă la iveală şi convorbiri. Dacă ei ştiau atunci că persoană a comis (o infracţiune-n.r.) când au ascultat-o de ce au lăsat-o 6-7 ani până când au început cercetările. Înregistrările telefonice au devenit la un moment dat un fel de seriale televizate. Cred că într-adevăr, într-o anumită perioadă ascultarea convorbirilor telefonice a fost festivalul <<Ascultarea României>>”, a declarat, pentru MEDIAFAX, fostul ministru al Economiei.

http://www.mediafax.ro/politic/exclusicv-fost-ministru-e-ascultarea-romaniei-mi-au-dat-acces-la-informatii-secrete-apoi-m-au-ascultat-16776794

14 Responses to “Mediafax reia o declarație de-a mea: „Sentimentul ascultării telefoanelor a devenit o psihoză națională””

  1. Mihail spune:

    In Romanica a devenit o obisnuinta de a fi ascultate telefoanele. Stau niste neni cu castile pe urechi si tot asculta, doar-doar or descoperi ceva…numai bun de facut un dosar.
    Cati oameni isi pierd timpul ascultând, alti cati oameni sunt ascultati ?
    Defapt, totul este o prostie.
    Dar si mai prosti, sunt cei ascultati, care stiind ca se intampla asta, spun tot felul de chestii penale la telefon, dupa care la usa lor bate deneaul.
    Cat de prost trebuie sa fii ?

    …si o ultima intrebare, personala. Oare, “ascultatorii” armeanului cum au comentat romanele acestuia, nu au avut sugestii ? Trebuie ca armeanul sa fi discutat mult, despre cartea sa, la telefon, cu diferiti scriitori, critici, neamuri etc.

    • Mihail spune:

      Precizare: Londra este plina, ticsita, de camere. Practic, nu poti scapa, nu poti trece neobservat. Poti face orice, esti lasat in pace, nu simti presiunea camerelor.
      Ma rog, daca te detonezi(chestii de astea) vin repede aia dupa tine.
      In rest, chiar esti liber.

      • emi spune:

        Esti liber daca faci ce trebuie.
        Crezi ca daca sunt camera nu sunt si microfoane, sau ca nu sunt ascultate telefoanele?!?
        Practicile sunt aceleasi, diferenta este ca nu oricine are acces la informatii, asa cum se intampla la noi.
        La Londra puterea absoluta este la regalitate, acolo sunt si informatiile, ai libertate exact cat iti da familia regala.
        Ia zi ceva impotriva regalitatii, sa vezi atunci libertate… :)

        • emi spune:

          La noi serviciile sunt divizate intre mai multi “stapani”/gasti care in general sunt platite/sustinute din exterior, si care se “mananca” intre ele pentru a destabiliza unitatea si puterea statala (DIVIDE ET IMPERA)
          De aici si numarul mare de angajati in informatii, si folosirea acestora de personae care nu ar trebui sa aiba acces la asemenea date.

          • edi spune:

            “La noi”, adică nu la tine… :D

            …și, b), e, …așa, o senzație personală sau chiar ai date certe ?
            …că zic…

    • Niște neni? Poate căteva (multe) sute de neni…

  2. emi spune:

    “7. Cea mai bună metodă prin care să le arăți copiilor ce sunt impozitele, este să mănânci 30% din înghețata lor.”
    http://eustiu.com/17-principii-de-viata-ale-actorului-bill-murray-din-care-ai-ce-sa-inveti-viata-nu-este-o-repetitie/
    :) :) :)

  3. Adam Mareș spune:

    A fost și aici un cerc al slăbiciunilor. Mulți acoperiți în politică, dar și mulți șantajabili sau inși care au crezut că pot profita de relațiile cu serviciile. Așa s-a perpetuat și întărit puterea acestora din urmă.

    • De acord. Unii erau gata acoperiți de dinainte de revoluție.

      • edi spune:

        Varujane, dar totuși ai și un mic avantaj făcând politică, apropos de suspiciunea monitorizării comunicațiilor personale, veeezi?, pentru că mireanul obișnuit (ca să evităm termenul acela, “pulimea”), nu poate clama că “…săriiiți, e poliția politică pe fir !”…

        Deci, vezi și partea plină a paharului, nu numai spuma… !

  4. emi spune:

    In general cererea si oferta sunt in echilibru intr-o economie de piata.
    Daca a existat cerere, s-a gasit si oferta, la uitat/ascultat prin gauri, cum poetic se exprima un postac pe aici, amintindu-si de anii de liceu.