Astăzi, 21 august 2014, orele 19,00 Sandra Stoicescu ne-a invitat la Antena 3. Mergem?
This entry was posted
on joi, august 21st, 2014 at 1:55 pm and is filed under Economie.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
Both comments and pings are currently closed.
274 Responses to “Astăzi, 21 august 2014, orele 19,00 Sandra Stoicescu ne-a invitat la Antena 3. Mergem?”
Adam m-ai intrebat, iti raspund. Daca vrei sa vorbesc precum Wikipedia… n-am niciun interes. Eu nu sunt nici dictionar si nici biblioteca, asadar daca nu iti plac opiniile mele este problema ta.
Am colegi care sunt la a doua sau la a treia generatie de neveste. Si, implicit, la a doua sau a treia generatie de copii. Am observat ca barbatii incearca sa transfere responsabilitatea nefericirii lor pe seama nevestelor, consolindu-se in bratele unor amante. In realitate, diferenta dintre nevasta si amanta nu este una de calitate, ci de timp. In sensul ca, dupa un anumit timp, amanta incepe sa semene cu nevasta. Adica, daca amanta iti devine nevasta, ea incepe sa semene, ca nevasta, cu nevasta precedenta. Si asta nu pentru ca femeile sunt la fel, ci pentru ca tu esti acelasi. Intr-o casnicie, comportamentul femeii este influentat, inevitabil, de defectele barbatului.
Ceea ce crezi tu ca e defect la femeie este, de fapt, riposta ei la defectele tale. De exemplu, daca tu lasi firimituri la masa, indiferent a cita nevasta este, ea iti va face, invariabil, aceleasi observatii. Sau daca, atunci cind ea vrea sa doarma, tu tii veioza aprinsa, iti va spune sa stingi veioza. Vei observa, cu stupoare, ca esti un fel de anti-Pygmalion. Ca ajungi sa creezi un anti-model de femeie, din cauza defectelor tale. De aceea, dupa parerea mea, barbatii cu adevarat barbati sunt nu aceia care schimba multe neveste, ci aceia care reusesc sa pastreze aceeasi nevasta.
Acum sa nu se inteleaga ca eu pledez pt divort, doamne, fereste! Nu ma intereseaza nici cazul personal al lui VV, ci ideile sale despre femeie si casnicie.
Desi este liberal cu acte, inteleg ca e conservator. Ok, poate apara valorile familiei si ale casniciei, e minunat. Dar cu astfel de argumente care “anuleaza” femeia?!
Ca alegi sa ramai langa aceeasi femeie (indiferent ce se intampla in casnicie) este o optiune de viata. Dar sa-i jignesti pe cei care au alte optiuni nu e deloc frumos, dimpotriva.
Mie mi-a placut interviul si sunt de acord cu ce a spus domnul Varujan Vosganian 100%. Era vorba despre capacitatea de a-ti asuma propriile defecte, care pot deranja in egala masura pe oricine.
daca imi permiti, poate ar fi o idee buna sa citesti ceva Erich Fromm. Nu pentru ca discutia ar fi lipsita de importantza ci in primul rind pentru ca a dialoga cu Fromm te-ar feri de a trece in pozitie defensiva, a considera ca cineva te ofenseaza.
“In love the paradox occurs that two beings become one and yet remain two.”
Vorbeste de iubire, tu vorbesti de o relatie simbiotica, ca sa nu-I spun folie a deux, in care fiecare modeleaza pe altul, un soi de inchisoare in doi, ori sensul iubirii nu este sa-l faci pe altul dupa chipul si asemanarea ta ca un mediocru demiurg casnic, ci sa-i asiguri acel spatiu in care acela sa devina, sa creasca, sa fie ceea ce e – adica vorbim de libertate. Si din pacate o multime de oameni nu au descoperit inca acest lucru fie si numai pentru ca nu s-au descoperit pe sine, dar si pentru ca le e teama de libertate cum ar spune Fromm, sau pentru ca isi doresc sigurantza si certitudini, previzibilul perfect controlabil.
Tot Fromm spune ceva de felul: ” ceea ce trebuie sa ne propunem nu este sigurantza ci capacitatea de a invatza sa toleram nesigurantza”, mai departe, spune el: a fi obsedat de gasirea unor certitudini blocheaza o cautare mult mai importanta, cea a sensului; incertitudinea este motorul essential care impinge un om la a se dezvolta… creativitatea are nevoie de curajul de a te elibera de certitudini.
Din ceea ce spui, tu cauti certitudini, cauti explicabilul perfect si prin explicatie controlabilul si previzibilul, sigurantza despre care vorbeste Fromm – doar si mie mi-ai spus ceva despre certitudinile pe care nu le-as avea ( din partea mea, nu e un repros, in ce ma priveste, citeste-l pe Fromm si vei intelege de ce nu )
Si apropos de avintul moralizator: ” There is perhaps no phenomenon which contains so much destructive feeling as moral indignation, which permits envy to be acted out under the guise of virtue”.
Nu stiu ce s-a publicat in Romania, in ce-l priveste pe Fromm acum ceva ani buni s-a publicat “Arta de a iubi”, e un inceput bun, mult mai usor de citit decit “Escape from freedom”…… Nu e o recomandare, nu consider ca exista retzete si raspunsuri bune de preluat, nu doresc deci ca Fromm sa-ti dea raspunsuri ci sa te ajute sa iti formulezi si alt fel de intrebari. Asa incit incearca macar de aceasta data sa nu te aricesti la mine.
@cris
Nu eu am vorbit de (anti)Pygmalion, ci VV, pt care “nu exista diferenta de calitate intre femei”. Poate ar trebui sa reflectezi la panseurile domniei sale.
In ce ma priveste, nu am de gand sa mai discut cu persoane care, atunci cand ridic niste probleme sau viziuni despre viata, vin cu argumentul ca sunt invidios.
Imi pare rau ca i-am dat atata importanta unui om, probabil de aici se trag interpretarile voastre cu invidia. Dar, oricat ar parea de surprinzator pt voi, altele sunt modelele mele in viata.
paguba-n ciuperci; serios, chiar crezi ca mi-as dori sa discuti cu mine? ei, sa stii ca am sa mor de singuratate, muta si nespus de trista ca ma lipsesti de gratioasa-ti atentie
ai o parere foarte buna despre propria-ti persoana, treaba ta, dreptul tau sa te consideri si buricul pamintului daca doresti, dar in ce ma priveste doar am venit cu sugestia de a citi Erich Fromm: cearta-te cu el daca te afecteaza ceea ce spune despre zelul moralizator, mie eventual imi spui de ce consideri ca Fromm n-ar avea sens in ceea ce spune si eventual daca altii au dreptate in exacerbarea moralismului si de ce ai considera ca opinia lor ar fi mult mai bine fundamentata.
ce-ar fi sa iti aplici tie insuti acest sfat? ca sa vezi daca e valabil?
Nu domnul meu, eventual ma uit in mine insami, la experientele ori intrebarile mele, ma uit in ochii oamenilor, la ceea ce creste sub miinile mele, ori la ceea ce stric, la ce construiesc, rid sau pling si altii in omenia lor, caci viatza nu poate fi “oglindita” decit de viatza. Cum nimic nu e perfect si totul devine, sunt deci multumita cu defectele si calitatile mele in permanenta evolutie. Eu traiesc, las oglinzile pe seama impietritilor.
PS: daca te-ai contaminat de borne si “cine zice ala e”, ce sa zic? qed? o certi pe emi pentru limitele sale si ce sa vezi ai limitari tu insuti? ca sa vezi coincidentza
@cris
Stai linistita, n-a inventat @emi metafora oglindei. Da, ziceam sa te uiti in tine, dar e inutil, oricum nu vezi nimic, esti prea orbita de tine insati. In fine…
Da, Whitman, imi plac oamenii care rid larg la viatza, sinceri fatza de sine si fatza de viatza. Corul de babutze mizantroape susotind prin colturi moralizator, hmmmm, e cam plictisitor. Fiindca tot vorbeam despre Fromm, spune cam asa: majaoritatea oamenilor mor inainte de a se fi nascut cu totul. Creativitatea inseamna sa te nasti inainte sa mori.
“Do I contradict myself? Very well, then, I contradict myself; I am large — I contain multitudes.” E minunat nu? – “ma contrazic pe mine insumi? Foarte bine, ma contrazic, sunt mare – contin multimi”
imi aduc aminte, eram in liceu, a devenit poezia noastra de suflet, a citorva – “Fire de iarba”, nu era inca publicata in Romania atunci, era subversiva, increderea in tine insuti si individualitatea erau subversive. Nu stiu cine a tradus-o, era manifest, ne trecea din mina in mina pe ascuns
“Keep your face always toward the sunshine – and shadows will fall behind you.”
Vorbiti frumos despre femei. Vorbiti profund despre multe in acel interviu. Si povestirile sunt frumoase, iar poza cu pisica e superba.
Pacat ca au trantit acel titlu idiot.
Daca citeam “Mitul pesterii” fara sa cunosc autorul, abia spre sfarsit m-as fi prins cine a scris-o. E altfel. Noroc cu acel metru de istorie… acolo v-am recunoscut stilul, puterea de a concentra eternitatea si curiozitatea de a participa la crearea materiei care masoara eternitatea.
Am scris schita aceea la rugamintea Doinei Rusti care administreaza site-ul acela literar. Dar povestea e reala, am fost intr-o pestera, prin Sardinia, cred, unde ghidul ne-a spus ca stalacmitele cresc cu un centimetru pe secol.
Orice soare are in jur planete care graviteaza gratios intr-un Sistem solar. Dar toate planetele pastreaza distanta fata de Soarele lor pentru ca apropierea le-ar neantiza. Stelele (stele la distanta, sori in apropiere) au prostul obicei sa “devoreze” pe oricine se apropie.
Allen Ginsberg? Nici nu am auzit pomenindu-se de el la acel timp – de la generatiile mai mari adica era mai rau decit subversiv Oricum e Whitmanian la superlativ
“Where are we going, Walt Whitman? The doors close in an hour. Which way does your beard point tonight?
(I touch your book and dream of our odyssey in the supermarket and feel absurd.)
Will we walk all night through solitary streets? The trees add shade to shade, lights out in the houses, we’ll both be lonely.
Will we stroll dreaming of the lost America of love past blue automobiles in driveways, home to our silent cottage?
Ah, dear father, graybeard, lonely old courage-teacher, what America did you have when Charon quit poling his ferry and you got out on a smoking bank and stood watching the boat disappear on the black waters of Lethe?”
Sfichiuitor ca inteligentza si nud ca expresie – n-am sa uit doua din expresiile sale “Sanity – a trick of agreement” , si “Our heads are round so thought can change direction” La intrebarea :”cum ajungi profet?” raspunde la un moment dat “iti spui cele mai adinci secrete”
Stiu eu, e probabil ca in muzica: era un grad acceptabil de subversivitate si unul total neacceptabil socialist vorbind, altfel cum mi-as explica de pilda ca au razbatut pina la noi in anii ’80 Frank Zappa sau Doors, nu si Tom Waits ( Tom Waits am ascultat abia in anii ’90).
Vorbind de muzica paralel cu poezia – cred ca merge ceva blues, delta blues, Muddy Waters: este o relatie pentru muzica, mai ales Rolling Stones si Led Zeppelin, ca cea Whitman- Ginsberg ( in fapt chiar numele Rolling Stones se trage de la una din melodiile lui Muddy Waters (rolling stone, catfish blues), nu? http://www.youtube.com/watch?v=XIbFJETrScI
Ginsberg era citit de poetii acelor vremuri, de cei de la cenaclul de luni al lui Manolescu, de la cenaclul lui Mircea Martin sau Ov. S. Crohmalniceanu.
Si poate, de actualitate, ar merge un Charles Bukowski, daca tot vorbim de Ginsberg: Something knocking at the door. Ar merge cu “principiul incompletitudinii”, nici macar o cultura care ar parea insulara, ca cea romaneasca, nu e insulara, caci aceeasi stare a unui Bukowski in Something knocking at the door e perfect valabila in Romania anilor 2014.
Cum spune Ginsberg, ca sa fii profet e de ajuns sa-ti spui cele mai intime secrete – cred ca oamenii au relatii extrem de profunde si complexe intre ei, ca o tesatura multidimensionala, vie, in permanenta facere, indiferent de timp si distantza; “profetii” sunt poate cei care ajung la urzeala acestei tesaturi si vorbesc din interiorul ei, adica interior al lor si al nostru al tuturora, Mda, poate de asta referitor la Ginsberg ori Bukovski daca imi vine ceva in minte instantantaneu ca si caracteristica este aceasta nuditate a gindului.
a great white light dawns across the
continent
as we fawn over our failed traditions,
often kill to preserve them
or sometimes kill just to kill.
it doesn’t seem to matter: the answers dangle just
out of reach,
out of hand, out of mind.
the leaders of the past were insufficient,
the leaders of the present are unprepared.
we curl up tightly in our beds at night and wait.
it is a waiting without hope, more like
a prayer for the unmerited grace.
it all looks more and more like the same old
movie.
the actors are different but the plot’s the same:
senseless.
we should have known, watching our fathers.
we should have known, watching our mothers.
they did not know, they were not prepared to
teach.
we were too naive to ignore their
counsel
and now we have embraced their
ignorance as our
own.
we are them, multiplied.
we are their unpaid debts.
we are bankrupt
in money and
in spirit.
Tesatura de care vorbeam are alt soi de timp, nonliniar, si unul “contagios” cind o atingi; atunci, cuvintul generatie ramine undeva deasupra ca pentru cel de pe corabie stelele care il ajuta sa treaca de pe un mal spre celalalt.
Doar vorbim aceeasi limba atemporala, cred – Cartea Soaptelor e scrisa “pe corabie”.
ieri vorbeam cu matusa mea; la un moment dat incepe sa-si aminteasca de Balcesti si conacul Jienilor. La timpul acela isi petreceau vacantele, acolo, impreuna, cele trei verisoare primare, mama fiind una dintre cele trei. Vorbind cu matusa mea despre Balcesti, si-a schimbat la un moment dat adresa si nu am intrerupt-o: vorbea cu mama, timpul era altul, eu eram una cu mama, era vara si mirosea a fin cosit, rideau copii, calul mishu astepta cuminte la sareta. Am invatzat sa nu-mi fie teama de asemenea momente, cel la care batrinii nostri ating tesatura, semn ca traiesc deja in doua lumi care au inceput sa devina una; le ascult, sunt momente atit de pretioase. Am trait-o de nenumarate ori, am fost si in casa generalului, la Sfintul Spiridon cu Jean Rinzescu copil si corul Pedala, am auzit-o pe Maria Tanase rizind, dar am fost chiar si intr-un lagar nazist, si la Pearl Harbor sau in junglele Vietnamului…… cumva ca in pragul unei usi a lui Magritte (Conditia umana http://en.wikipedia.org/wiki/The_Human_Condition_(painting) )
Stiu eu, poate si ca a fi medic, bun medic, are nevoie de sinceritate si de a scrie la persoana I.
Tocmai scriam o poezie in care incepea asa: “mortii nostri nu mai vorbesc demult la persoana I” si se termina cu poezia care e existenta la persoana I.
Adam m-ai intrebat, iti raspund. Daca vrei sa vorbesc precum Wikipedia… n-am niciun interes. Eu nu sunt nici dictionar si nici biblioteca, asadar daca nu iti plac opiniile mele este problema ta.
@emi
Esti mai bornata decat mi-as fi putut inchipui.
Adevarul este ca e preferabila o biblioteca decat o femeie ca tine.
Te intrebi de ce nu iti mai raspund, dar daca nu spun ce vrei tu nu uiti sa ma jignesti. Oameni care gandesc nu exista doar in biblioteci.
@emi
Da, dar tocmai asta e problema ta: nu gandesti.
Varujan Vosganian
Am colegi care sunt la a doua sau la a treia generatie de neveste. Si, implicit, la a doua sau a treia generatie de copii. Am observat ca barbatii incearca sa transfere responsabilitatea nefericirii lor pe seama nevestelor, consolindu-se in bratele unor amante. In realitate, diferenta dintre nevasta si amanta nu este una de calitate, ci de timp. In sensul ca, dupa un anumit timp, amanta incepe sa semene cu nevasta. Adica, daca amanta iti devine nevasta, ea incepe sa semene, ca nevasta, cu nevasta precedenta. Si asta nu pentru ca femeile sunt la fel, ci pentru ca tu esti acelasi. Intr-o casnicie, comportamentul femeii este influentat, inevitabil, de defectele barbatului.
Ceea ce crezi tu ca e defect la femeie este, de fapt, riposta ei la defectele tale. De exemplu, daca tu lasi firimituri la masa, indiferent a cita nevasta este, ea iti va face, invariabil, aceleasi observatii. Sau daca, atunci cind ea vrea sa doarma, tu tii veioza aprinsa, iti va spune sa stingi veioza. Vei observa, cu stupoare, ca esti un fel de anti-Pygmalion. Ca ajungi sa creezi un anti-model de femeie, din cauza defectelor tale. De aceea, dupa parerea mea, barbatii cu adevarat barbati sunt nu aceia care schimba multe neveste, ci aceia care reusesc sa pastreze aceeasi nevasta.
Asemenea misoginism rar mi-a fost dat sa vad. Pt VV, femeia nu exista ca individualitate, ea se defineste numai prin raportarea la barbat.
Acum sa nu se inteleaga ca eu pledez pt divort, doamne, fereste! Nu ma intereseaza nici cazul personal al lui VV, ci ideile sale despre femeie si casnicie.
Desi este liberal cu acte, inteleg ca e conservator. Ok, poate apara valorile familiei si ale casniciei, e minunat. Dar cu astfel de argumente care “anuleaza” femeia?!
Trecem peste faptul ca si femeia influenteaza comportamentul barbatului, uneori mai mult decat s-ar putea crede.
Nu mai vorbesc de faptul ca VV a jignit barbatii divortati.
Ca alegi sa ramai langa aceeasi femeie (indiferent ce se intampla in casnicie) este o optiune de viata. Dar sa-i jignesti pe cei care au alte optiuni nu e deloc frumos, dimpotriva.
Imi pare rau ca inca n-ai aflat ca moartea nu e doar moartea fizica, @emi. Viata are, intr-adevar, multe dimensiuni.
@VV
Degeaba incercati sa fiti ofensiv cu mine, nu castigati nimic.
@ Adam Mares
Da si tu macar o tuica mica…
Iar la batjocura ma pricep si eu, dar ma abtin. Din politete.
Cand noua partenera e cu 10 ani mai tanara sau noul sot are mai multe zerouri in cont, casatoria cu repetitie nu poate fi decat imorala.
@emi
Cand oamenii sunt imorali, orice poate fi imoral.
Mie mi-a placut interviul si sunt de acord cu ce a spus domnul Varujan Vosganian 100%. Era vorba despre capacitatea de a-ti asuma propriile defecte, care pot deranja in egala masura pe oricine.
@ emi
Dar despre ce interviu e vorba?
@ adam
daca imi permiti, poate ar fi o idee buna sa citesti ceva Erich Fromm. Nu pentru ca discutia ar fi lipsita de importantza ci in primul rind pentru ca a dialoga cu Fromm te-ar feri de a trece in pozitie defensiva, a considera ca cineva te ofenseaza.
“In love the paradox occurs that two beings become one and yet remain two.”
Vorbeste de iubire, tu vorbesti de o relatie simbiotica, ca sa nu-I spun folie a deux, in care fiecare modeleaza pe altul, un soi de inchisoare in doi, ori sensul iubirii nu este sa-l faci pe altul dupa chipul si asemanarea ta ca un mediocru demiurg casnic, ci sa-i asiguri acel spatiu in care acela sa devina, sa creasca, sa fie ceea ce e – adica vorbim de libertate. Si din pacate o multime de oameni nu au descoperit inca acest lucru fie si numai pentru ca nu s-au descoperit pe sine, dar si pentru ca le e teama de libertate cum ar spune Fromm, sau pentru ca isi doresc sigurantza si certitudini, previzibilul perfect controlabil.
Tot Fromm spune ceva de felul: ” ceea ce trebuie sa ne propunem nu este sigurantza ci capacitatea de a invatza sa toleram nesigurantza”, mai departe, spune el: a fi obsedat de gasirea unor certitudini blocheaza o cautare mult mai importanta, cea a sensului; incertitudinea este motorul essential care impinge un om la a se dezvolta… creativitatea are nevoie de curajul de a te elibera de certitudini.
Din ceea ce spui, tu cauti certitudini, cauti explicabilul perfect si prin explicatie controlabilul si previzibilul, sigurantza despre care vorbeste Fromm – doar si mie mi-ai spus ceva despre certitudinile pe care nu le-as avea ( din partea mea, nu e un repros, in ce ma priveste, citeste-l pe Fromm si vei intelege de ce nu
)
Si apropos de avintul moralizator: ” There is perhaps no phenomenon which contains so much destructive feeling as moral indignation, which permits envy to be acted out under the guise of virtue”.
Nu stiu ce s-a publicat in Romania, in ce-l priveste pe Fromm acum ceva ani buni s-a publicat “Arta de a iubi”, e un inceput bun, mult mai usor de citit decit “Escape from freedom”…… Nu e o recomandare, nu consider ca exista retzete si raspunsuri bune de preluat, nu doresc deci ca Fromm sa-ti dea raspunsuri ci sa te ajute sa iti formulezi si alt fel de intrebari. Asa incit incearca macar de aceasta data sa nu te aricesti la mine.
Cautam interviul si iata ce am descoperit:
http://artsunited.ro/varujan-vosganian-mitul-pesterii-1343
Este interviul mare, pe mai mullte pagini din Tango:
http://www.revistatango.ro/celebritati/interviuri/varujan-vosganian-un-copil-este-un-obstacol-in-calea-libertatii-unui-barbat-786-p5.html
@ emi
Interviul era interesant. Au pus un titlu cam tampit, scos din context.
Manescu merita un cantonament de macar 5 ani.
@cris
Nu eu am vorbit de (anti)Pygmalion, ci VV, pt care “nu exista diferenta de calitate intre femei”. Poate ar trebui sa reflectezi la panseurile domniei sale.
In ce ma priveste, nu am de gand sa mai discut cu persoane care, atunci cand ridic niste probleme sau viziuni despre viata, vin cu argumentul ca sunt invidios.
@ Adam Mares
Interviul ala e de acum aproape douazeci de ani.
Imi pare rau ca i-am dat atata importanta unui om, probabil de aici se trag interpretarile voastre cu invidia. Dar, oricat ar parea de surprinzator pt voi, altele sunt modelele mele in viata.
paguba-n ciuperci; serios, chiar crezi ca mi-as dori sa discuti cu mine? ei, sa stii ca am sa mor de singuratate, muta si nespus de trista ca ma lipsesti de gratioasa-ti atentie
ai o parere foarte buna despre propria-ti persoana, treaba ta, dreptul tau sa te consideri si buricul pamintului daca doresti, dar in ce ma priveste doar am venit cu sugestia de a citi Erich Fromm: cearta-te cu el daca te afecteaza ceea ce spune despre zelul moralizator, mie eventual imi spui de ce consideri ca Fromm n-ar avea sens in ceea ce spune si eventual daca altii au dreptate in exacerbarea moralismului si de ce ai considera ca opinia lor ar fi mult mai bine fundamentata.
@cris
Mai uita-te si tu in oglinda! O sa ai niste revelatii colosale!
VV
Un coniac dau eu, in februarie 2015. Dar va cer si autograf.
@ emi
Ba dau eu coniac armenesc.
@ adam
ce-ar fi sa iti aplici tie insuti acest sfat? ca sa vezi daca e valabil?
Nu domnul meu, eventual ma uit in mine insami, la experientele ori intrebarile mele, ma uit in ochii oamenilor, la ceea ce creste sub miinile mele, ori la ceea ce stric, la ce construiesc, rid sau pling si altii in omenia lor, caci viatza nu poate fi “oglindita” decit de viatza. Cum nimic nu e perfect si totul devine, sunt deci multumita cu defectele si calitatile mele in permanenta evolutie. Eu traiesc, las oglinzile pe seama impietritilor.
PS: daca te-ai contaminat de borne si “cine zice ala e”, ce sa zic? qed? o certi pe emi pentru limitele sale si ce sa vezi ai limitari tu insuti? ca sa vezi coincidentza
@cris
Stai linistita, n-a inventat @emi metafora oglindei. Da, ziceam sa te uiti in tine, dar e inutil, oricum nu vezi nimic, esti prea orbita de tine insati. In fine…
Enorm si orbitor, rasaritul soarelui m-ar ucide pe loc daca nu l-as putea intimpina acum si de-a pururi cu rasaritul soarelui din mine
– Walt Whitman
@ cris
Foarte frumos Whitman.
@cris
Da, dar tine minte ca nu poti sa orbesti pe toata lumea.
@cris
Mi-ai facut deja statuie?
@ Adam Mares
Am doua povesti cu statui: Statuia comandorului, scrisa in 1988 si Judecata de apoi a statuilor, scrisa in 2011.
E din 2009.
@ Varujan
Da, Whitman, imi plac oamenii care rid larg la viatza, sinceri fatza de sine si fatza de viatza. Corul de babutze mizantroape susotind prin colturi moralizator, hmmmm, e cam plictisitor. Fiindca tot vorbeam despre Fromm, spune cam asa: majaoritatea oamenilor mor inainte de a se fi nascut cu totul. Creativitatea inseamna sa te nasti inainte sa mori.
“Do I contradict myself? Very well, then, I contradict myself; I am large — I contain multitudes.” E minunat nu? – “ma contrazic pe mine insumi? Foarte bine, ma contrazic, sunt mare – contin multimi”
@ cris
Si totusi, principiul incompletitudinii: niciun sistem nu isi este suficient siesi.
@ Varujan
imi aduc aminte, eram in liceu, a devenit poezia noastra de suflet, a citorva – “Fire de iarba”, nu era inca publicata in Romania atunci, era subversiva, increderea in tine insuti si individualitatea erau subversive. Nu stiu cine a tradus-o, era manifest, ne trecea din mina in mina pe ascuns
“Keep your face always toward the sunshine – and shadows will fall behind you.”
@ cris
Uite ca de asta nu-mi aduc aminte., Stiu ca Ginsberg era mai “subversiv”.
Vorbiti frumos despre femei. Vorbiti profund despre multe in acel interviu. Si povestirile sunt frumoase, iar poza cu pisica e superba.
Pacat ca au trantit acel titlu idiot.
Daca citeam “Mitul pesterii” fara sa cunosc autorul, abia spre sfarsit m-as fi prins cine a scris-o. E altfel. Noroc cu acel metru de istorie… acolo v-am recunoscut stilul, puterea de a concentra eternitatea si curiozitatea de a participa la crearea materiei care masoara eternitatea.
@ emi
Am scris schita aceea la rugamintea Doinei Rusti care administreaza site-ul acela literar. Dar povestea e reala, am fost intr-o pestera, prin Sardinia, cred, unde ghidul ne-a spus ca stalacmitele cresc cu un centimetru pe secol.
@emi
Pentru cine stie sa citeasca, vorbeste foarte rau despre femei.
Vai de capul tau! Recunosteam stilul de la prima fraza.
@ Adam Mares
Stai ca nu vorbea despre interviu cu recunoscutul de la prima fraza.
Eu o sa plec, dar va rog sa nu va gainatati pe statuie.
Imi lezeaza simtul estetic. 
@cris
Si nu te ingrijora pt mine, mai sunt si alti sori, in alte galaxii.
Orice soare are in jur planete care graviteaza gratios intr-un Sistem solar. Dar toate planetele pastreaza distanta fata de Soarele lor pentru ca apropierea le-ar neantiza. Stelele (stele la distanta, sori in apropiere) au prostul obicei sa “devoreze” pe oricine se apropie.
@VV
Probabil va ganditi la coniacul Ararat, bautura favorita a lui sir Winston Churchill.
As fi onorata “la puterea n”!
@ emi
Exact la coniacul Ararat ma gandeam.
@emi
Pe mine nu poate sa ma devoreze niciun soare. Si el nu intelege cum e posibil sa nu.
In timp sorii se racesc si se transforma in gauri negre…
@ Varujan
Allen Ginsberg? Nici nu am auzit pomenindu-se de el la acel timp – de la generatiile mai mari adica era mai rau decit subversiv
Oricum e Whitmanian la superlativ
“Where are we going, Walt Whitman? The doors close in an hour. Which way does your beard point tonight?
(I touch your book and dream of our odyssey in the supermarket and feel absurd.)
Will we walk all night through solitary streets? The trees add shade to shade, lights out in the houses, we’ll both be lonely.
Will we stroll dreaming of the lost America of love past blue automobiles in driveways, home to our silent cottage?
Ah, dear father, graybeard, lonely old courage-teacher, what America did you have when Charon quit poling his ferry and you got out on a smoking bank and stood watching the boat disappear on the black waters of Lethe?”
Sfichiuitor ca inteligentza si nud ca expresie – n-am sa uit doua din expresiile sale “Sanity – a trick of agreement” , si “Our heads are round so thought can change direction” La intrebarea :”cum ajungi profet?” raspunde la un moment dat “iti spui cele mai adinci secrete”
Stiu eu, e probabil ca in muzica: era un grad acceptabil de subversivitate si unul total neacceptabil socialist vorbind, altfel cum mi-as explica de pilda ca au razbatut pina la noi in anii ’80 Frank Zappa sau Doors, nu si Tom Waits ( Tom Waits am ascultat abia in anii ’90).
Vorbind de muzica paralel cu poezia – cred ca merge ceva blues, delta blues, Muddy Waters: este o relatie pentru muzica, mai ales Rolling Stones si Led Zeppelin, ca cea Whitman- Ginsberg ( in fapt chiar numele Rolling Stones se trage de la una din melodiile lui Muddy Waters (rolling stone, catfish blues), nu?
http://www.youtube.com/watch?v=XIbFJETrScI
@ cris
Ginsberg era citit de poetii acelor vremuri, de cei de la cenaclul de luni al lui Manolescu, de la cenaclul lui Mircea Martin sau Ov. S. Crohmalniceanu.
@ Varujan
Si poate, de actualitate, ar merge un Charles Bukowski, daca tot vorbim de Ginsberg: Something knocking at the door. Ar merge cu “principiul incompletitudinii”, nici macar o cultura care ar parea insulara, ca cea romaneasca, nu e insulara, caci aceeasi stare a unui Bukowski in Something knocking at the door e perfect valabila in Romania anilor 2014.
Cum spune Ginsberg, ca sa fii profet e de ajuns sa-ti spui cele mai intime secrete – cred ca oamenii au relatii extrem de profunde si complexe intre ei, ca o tesatura multidimensionala, vie, in permanenta facere, indiferent de timp si distantza; “profetii” sunt poate cei care ajung la urzeala acestei tesaturi si vorbesc din interiorul ei, adica interior al lor si al nostru al tuturora, Mda, poate de asta referitor la Ginsberg ori Bukovski daca imi vine ceva in minte instantantaneu ca si caracteristica este aceasta nuditate a gindului.
a great white light dawns across the
continent
as we fawn over our failed traditions,
often kill to preserve them
or sometimes kill just to kill.
it doesn’t seem to matter: the answers dangle just
out of reach,
out of hand, out of mind.
the leaders of the past were insufficient,
the leaders of the present are unprepared.
we curl up tightly in our beds at night and wait.
it is a waiting without hope, more like
a prayer for the unmerited grace.
it all looks more and more like the same old
movie.
the actors are different but the plot’s the same:
senseless.
we should have known, watching our fathers.
we should have known, watching our mothers.
they did not know, they were not prepared to
teach.
we were too naive to ignore their
counsel
and now we have embraced their
ignorance as our
own.
we are them, multiplied.
we are their unpaid debts.
we are bankrupt
in money and
in spirit.
@ cris
Intr-adevar, marea problema a peziei este sinceritatea, In poezie nu poti fi decat sincer. Marea poezie se scrie la persoana I.
Da, diferentza de generatie – pe timpul Cenaclului de luni eram copil, nici macar la liceu cind s-a decis ca e subversiv
@ cris
Esti norocoasa ca diferenta de generatie e in avantajul tau.
@ Varujan
Tesatura de care vorbeam are alt soi de timp, nonliniar, si unul “contagios” cind o atingi; atunci, cuvintul generatie ramine undeva deasupra ca pentru cel de pe corabie stelele care il ajuta sa treaca de pe un mal spre celalalt.
@ Varujan
Doar vorbim aceeasi limba atemporala, cred – Cartea Soaptelor e scrisa “pe corabie”.
ieri vorbeam cu matusa mea; la un moment dat incepe sa-si aminteasca de Balcesti si conacul Jienilor. La timpul acela isi petreceau vacantele, acolo, impreuna, cele trei verisoare primare, mama fiind una dintre cele trei. Vorbind cu matusa mea despre Balcesti, si-a schimbat la un moment dat adresa si nu am intrerupt-o: vorbea cu mama, timpul era altul, eu eram una cu mama, era vara si mirosea a fin cosit, rideau copii, calul mishu astepta cuminte la sareta. Am invatzat sa nu-mi fie teama de asemenea momente, cel la care batrinii nostri ating tesatura, semn ca traiesc deja in doua lumi care au inceput sa devina una; le ascult, sunt momente atit de pretioase. Am trait-o de nenumarate ori, am fost si in casa generalului, la Sfintul Spiridon cu Jean Rinzescu copil si corul Pedala, am auzit-o pe Maria Tanase rizind, dar am fost chiar si intr-un lagar nazist, si la Pearl Harbor sau in junglele Vietnamului…… cumva ca in pragul unei usi a lui Magritte (Conditia umana http://en.wikipedia.org/wiki/The_Human_Condition_(painting) )
Stiu eu, poate si ca a fi medic, bun medic, are nevoie de sinceritate si de a scrie la persoana I.
@ cris
Tocmai scriam o poezie in care incepea asa: “mortii nostri nu mai vorbesc demult la persoana I” si se termina cu poezia care e existenta la persoana I.
@cris
Inlauntru si inafara.
Despre care Balcesti vorbesti?
despre un Balcesti din launtru si din afara.