E posibil ca imaginile care mă prezentau mâncând produse lactate ale fabricii Brădet din Argeș să pară unora mai degrabă anectodice. De fapt ceea ce am spus cu acest prilej nu era prilej de amuzament, ci era cât se poate de seiors, dacă nu char marcat de gravitate.
De mai mulți ani asistăm la o atitudine ciudată în cd privește pe întreprinzătorii români. Sunt ultimul care pot fi acuzat de neîncredere față de capitalul străin. Am încurajat cu toate puterile mele investițiile străine în România. Nu e cazul să enumăr acum inițiativele pe care le-am avut în privința asta. Să ne amintim doar câ în cei doi ani în care am avut, în Guvern, responsabilitatea economiei și finanțelor, țara noastră a găzduit mai multe investiții străine decât cei șapte ani care au urmat, la un loc. Dar investițiile străine trebuie să intre în competiție cu capitalul românesc. Acesta dă, în primul rând, stabilitate economică și socială.
Ori, ce vedem? Controalele ANAF, pe modelul vechilor potere, are o atenție predilectă, dacă nu chiar exclusivă, către întreprinzătorii români. La fel în ce privește diversele presiuni politice și solicitările administrației pentru finanțarea sărbătorii castanelor, a lalelor, a vinului și mai știu eu ce. Cât despre acțiunile Parchetului, preocuparea lor este evident îndreptată cu deosebire către oamenii de afaceri români.
Firmele românești nu s-au bucurat în decursul vremii de protecâie și respect din partea autorităților. Foarte rar pe agenda publică a Guv ernelor a existat susținerea companiilor românești. Lista marilor fabrici și uzine românești dispărute este impresionantă: Faur, Republica, Vulcan, Camioane Brașov, Tractoare Brașov, ARO Câmpulung, Electroputere Craiova, FORTUS Iași etc.etc. Pe locul fabricilor de tradiție puteți găsi acum supermarketuri, investiții imobiliare dacă nu hale părăsite ori de-a dreptul maidane.
Criza economică a lovit dureros în firmele românești. Iar cele care au supraviețuit se văd în sittuația de a înfrunta acum indiferența, dacă nu chiar ostilitatea administrației. Cazul firmei Brădet din Argeș este semnificatv în privința asta.
Examinarea unui mic lot neprotejat de produse ale fabricii de lactate și care se găsea într-un depozit comercial din afara incintei, a prilejuit un atac al administrației împotriva producătorului argeșean. Patronul, în fața unei astfel de situații, a declarat, cu ochii în lacrimi, că își vede munca de o viață irosită. Și împreună cu ea, riscă să dispară peste șaizeci de loccuri de muncă plus cele din fermele furnizoare de lapte.
Vinovații au fost găsiți înaintea unei concluzii definitive. Amintițivă de măcelărirea găinilor cu prilejul unei crize aviare inezistente și care a ruinat fermieri și producători, dar a îmbogățit furnizorii de apă chioară cu care se stropeau roțile mașinilor. Amintiți-vă de scandalul cărnii de cal, dăvedită, în ce ne privește, o făcătură. Cu câtă ușurință se găsesc vinovații, doar ca să se lase impresia că autoritățile își fac treaba…
Nu există crime doar împotriva oamenilor, ci și împotriva firmelor. Și , în cele din urmă, și în al doilea caz, victimele sunt tot omenești.
Gestul de a lua o lingurita din iaurtul in cauza, este un fapt dragut, cu tenta europeana.
Imi p[lace ideea !
O demonstratie delicata si eleganta in favoarea acelui produs, al acelui producator, un mod de a proteja ideea.
Faptul ca “cineva” poate doreste terminarea intreprinzatorului neoas este o alta chestiune. Eu nu stiu.
In Serbia exista o retea de magazine care ofera spre vanzare doar produse sarbesti.
Sarbii cumparand, mai intai si mai intai, de acolo, apoi daca nu gasesc ceva, merg la Kaufland sau Carrefour.
Asa trebuie procedat, numai asa putem incuraja productia autohtona.
Unul dintre clientii mei, a fost primul judecator roman la Curtea Europeana, ca atare presupun ca are ceva banuti. Insa si-a cumparat Duster, deoarece(mi-a spus el) dorea ca sa incurajeze productia autohtona.
Insa, tot cineva vorbeste, in alti termeni, despre proprietarul fabricii Bradet:
http://www.dcnews.ro/narcisa-iorga-da-de-pamant-cu-patronul-bradet-cine-este-de-fapt_498984.html
@ Adam Mares,
fluturas, ti-am scris doua-trei randuri dincolo, in spate. Le-as fi “reprodus” aici, insa, ai vazut si tu, cum ne-a urecheat cris.
Nu vreau sa viciez atmosfera de cavou, sa o poluez.
Trebuie sa fim extrem de sobri, sa ne imbracam in culoarea doliului regal. Uite, eu deja am abordat tastatura si mausul negre(este drept, nu-s mov, sa stii).
Dacă-s eu prin preajmă, se vor auzi râsete și în cavou.
Deci VV a mâncat smântână de Brădet, ca un motănel.
@ Adam Mares,
Cred ca este necesara o precizare.
Atunci cand am spus “atmosfera de cavou”, ma refeream la acea atmosfera grava, sobra, rece pe care o clama cris. Ma rog, opinia ei. No coment.
…Multe matze, motanei ai m-ai vazut tu linciurind smantana !!! Astia(motaneii) mananca lactate cu lingurita de plastic ?
Repet, inca o data, am vazut filmultetul cu stirea cu Bradetul, ei bine domnul Vosganian doar a luat o lingurita de iaurt. Asaaaa…de pofta.
Pentru mine conteaza gestul, nu faptul ca haleste, ori nu, un bax de iaurt. Mesajul DOmniei sale este clar: industria si producatorii autohtoni nu trebuie sa dispara.
PS: moartea ramane…tot moarte. Cu totii ajungem acolo, la un moment dat. Atunci, de ce sa nu radem ?
@VV
Vedeți că PC-ul v-a jucat multe feste în textul ăsta!
Așa că e greu să fiu grav, citind textul!
De data asta ați atins un capitol extrem de sensibil. Iarăși am să pun întrebarea retorică, pentru cine lucrează instituțiile românești? Exact cum ați scris, noi cei ce vrem să producem ceva în țara asta, să devenim independenți din punct de vedere economic, deci nu numai să nu depindem de buget dar să aducem un plus de valoare și să creem locuri de muncă, suntem șicanați din prima clipă de funcționarii plătiți de noi să ne apere. Treaba statului prin funcționarii săi este să asigure legalitatea, egalitatea de șanse și protecția cetățenilor săi. Întrebarea este cât la sută din obligațiile sale reușește statul s-o și facă.
Mai țineți minte că vorbeam de statutul funcționarului român. Hai să luăm exemplul polițiștilor. Dacă ministrul de interne ar fi un politician cu simț de răspundere, ar lansa ideea că orice polițist care are o problemă obiectivă în activitatea lui este protejat de însuși ministrul. În felul ăsta ar da un semnal că orice matrapazlâc depistat de către polițiști, atât în activitatea lor prefesională cât și în relațiile de serviciu și sesizate superiorilor, va fi rezolvat favorabil. Astfel polițistul ar ști că este protejat atunci când acționează în spiritul legii. Dar ce ne facem când ministrul de interne se pretează el însuși la coțcării? Oprea este mare politician, nu e tehnocrat. El răspunde în fața alegătorilor. Care alegători?
http://adevarulfinanciar.ro/articol/exclusiv-contractul-de-privatizare-a-petrom-nu-a-fost-respectat-omv-ar-putea-pierde-statutul-de-actionar-majoritar-in-urma-descoperirilor-curtii-de-conturi/
foarte, foarte-foarte interesant.
Florin Iaru:
“Tot pentru președintele USR, dl Nicolae Manolescu: să știți, dle președinte, că nu am tăcut literar în ultimii 20 de ani. Am două cărți publicate (și reeditate, supliment de tiraj) în ultimii cinci ani: Fraier de București, Polirom, 2011 și 2015, și Povestiri cu final schimbat, Art, 2013 și 2015.
Același lucru e valabil și pentru amicul Varujan Vosganian: dragul meu, nu te uita în gura lui Manolescu. Am scris mult. Vreo 500 de povestiri, pe puțin. Și am publicat și în reviste. E pe țeavă un nou volum, sper că pînă la sfîrșitul anului. Ca să ne putem privi în ochi cînd ne-om vedea.
Loialitatea nu trebuie să facă abstracție de adevăr.”
Nu am nicio obiecție la cele spuse de Florin Iaru in legătura cu opera sa. Acest raspuns e valabil si pentur Cristian Teodorescu, cu care, precum și cu Florin Iaru, am împărțit multe melancolii și speranțe în anii primei noastre tinereți. Dacă Florin are prin opera sa sentimentul de împlinire ce transpare din rândurile acestea, eu nu am niciun motiv să îl contrazic. Rămân, bineînțeles, la ideea că argumentele criticilor sale sunt nefondate dar asta e o altă chestiune și care ține de o altfel de istorie a literaturii romțne, vorba lui Procopius din Cesareea.