Varujan Vosganian, ministrul Economiei: Ministerul Economiei a avut în aceste zile consultări cu toţi factorii decizionali din platforma Oltchim. Ieri am avut întâlniri cu sindicatele, acolo sunt mai multe sindicate, am avut întâlniri atât cu sindicate reprezentative, cât şi cu celelalte, şi am exprimat punctele noastre de vedere. Unul dintre aceste sindicate mi-a spus că, deşi este în principiu mulţumit cu ceea ce am discutat ieri, nu poate amâna mişcările de astăzi. Asadar avem pichetarea Ministerului Economiei.

Salariile, de când eu am devenit ministrul Economiei, s-au plătit la timp. Astăzi şi mâine se vor plăti salariile pentru a doua jumătate a lunii decembrie, înţeleg că sunt nişte restanţe din lunile august şi septembrie, o parte a fost recuperată, urmează să recuperăm şi cealaltă parte în situaţia în care vom atinge o capacitate de producţie de cel puţin 50-60 %. În momentul de faţă onorăm obligaţiile curente, am reuşit să asigurăm funcţionarea combinatului pentru a achita aceste obligaţiuni şi, până la începutul lunii martie, în continuare, avem fluxurile de producţie garantate în această perspectivă, astfel încât revendicări de natură salarială în acest moment nu cred că sunt oportune în modul în care noi ne achităm obligaţiile.

Fireşte, ca şi noi, membrii sindicatului doresc finanţarea combinatului la un nivel satisfacator. Suntem parte a Uniunii Europene, există o legislaţie pe care trebuie să o respectăm. Noi am fost extrem de rapizi, am declarat imediat starea de insolvenţă şi am făcut toate notificările şi informările necesare la Bruxelles. Am fost primit de vicepreşedintele Joaquin Almunia, care se ocupă de competiţie, am avut ieri întâlnirea cu domnia sa. Domnul Almunia mi-a promis că va evalua dacă până acum Oltchim a primit vreun astfel de ajutor de stat, mă refer la perioada toamnei trecute. Eu sper ca verdictul Comisie să fie favorabil, în sensul că, aşa cum am pledat noi, Oltchim nu a primit niciun ajutor de stat până acum, astfel încât poate primi de aici înainte. Sigur că noi nu putem obliga Comisia Europeană să funcţioneze într-un ritm mai rapid decât lucrează ea. Am primit promisiuni în acest sens, mi-am manifestat disponibilitatea de a transmite orice alte informaţii, astfel încât sperăm ca chestiunea ajutorului de stat de cca 45 de milioane de Euro să se rezolve într-un mod favorabil.

În acelaşi timp, căutăm posibilitatea de a avea noi beneficiar care să ne ofere materia primă şi combinatul să continue să lucreze.

Aceste mişcări sindicale sunt binevenite. Dar, după opinia mea, ele au întârziat cu un an, doi. Eu cred că sindicaliştii trebuiau să se sesizeze în momentul în care îşi primeau salariile în conditiile în care combinatul avea pierderi. Nu înţeleg de ce dânşii au îngăduit o situaţie în care combinatul era într-o hemoragie permanentă. Eu nu cred că cel mai potrivit lucru este să scuturi de guler pompierul pentru focul pe care l-au pus alţii.

 

Aţi mai vorbit cu cei care sunt în drum spre Bucureşti?

 

VV: Eu m-am întâlnit ieri cu liderii lor. Înţeleg că este o competiţie între sindicate. Sindicatul reprezentativ mi-a spus ieri că nu este parte la aceste mişcări. Sindicatele care sunt mai puţin reprezentative doresc să-şi marcheze reprezentativitatea în acest fel. Este o competiţie între sindicate, care nu este de competenţa ministrului Economiei. Aşadar, liderii sindicatului care fac aceste mişcări astăzi s-au întâlnit cu mine ieri, dânşii mi-au solicitat să exprim un punct de vedere public privind Arpechim, eu l-am prezentat, a şi fost preluat de presă, deci între noi şi dânşii, lucrurile s-au terminat în modul cel mai politicos cu putinţă. La sfârşit, ne-au spus că totuşi nu mai pot anula pichetarea, lucru care se petrece astăzi.

N-aş putea să fac astăzi decât să reluăm discuţia de ieri în aceiaşi termeni care au fost  fermi şi deschişi din partea Ministerului Economiei.

 

Ce le transmiteţi celor care au intrat în greva foamei? Sunt două persoane care au ajuns la spital, într-o situaţie destul de disperată.

 

VV: Greva foamei înţeleg că a început alaltăieri. Eu îmi manifest compasiunea faţă de suferinţele acestor oameni şi cred că modul cel mai corect prin care această compasiune să nu fie doar un sentiment emoţional este să respectăm partea noastră de obligaţie. Şi, cum vă spuneam, astăzi şi mâine, adică la termen, salariile vor fi plătite.

 

Pe data de 19 se opreşte curentul electric. Ce înseamnă asta pentru Oltchim?

 

VV: Pe data de 19 nu se opreşte curentul electric, am avut discuţii chiar ieri cu conducerea combinatului. Observaţi că Ministerul Economiei a devenit un fel de directorat ad-interim al Oltchimului, astfel încât vă pot răspunde la această întrebare. Există finanţare pentru plata curentului electric până la sfârşitul lunii februarie.

 

Şi după acea dată?

 

VV: Până atunci, încercăm să găsim o formulă prin care să găsim un beneficiar care să poată asigura materia primă pentru continuarea activităţii combinatului. Am moştenit combinatul într-o situaţie extrem de dificilă, în care mai toate activele erau ipotecate, în care datoriile sunt uriaşe, în care furnizorii de energie electrică nu mai voiau să furnizeze curent electric. Dacă doriţi să aflaţi adevărul întreg, cred că cei care au dus combinatul în această situaţie, să nu fugă de răspundere, să nu instige sindicatele şi să dea dânşii explicaţiile de cuviinţă.

 

Constantin Roibu şi-a declarat intenţia de a reveni la combinat împreună cu o firmă privată pentru a prelua şi a pune pe picioare Oltchimul.

 

VV: Vă rog, nu mă băgaţi pe mine în dispute dintr-astea, eu am prea multă treabă ţin combinatul viu, aşa cum este acum, decât să mă răfuiesc cu toate stafiile care bântuie pe platforma combinatului. Pe cei pe care au acum idei întrebaţi-i de ce nu au avut idei atunci când puteau să le şi aplice.

 

În cât timp aşteptaţi un răspuns de la comisarul Almunia privind cererea de ajutor?

 

VV: Experienţa pe care o am eu cu Comisia Europeană – şi vă mărturisesc că am dorit întotdeauna ca aceste relaţii să fie bazate pe respect – mi-a arătat că niciodată nu este bine să dai termene Comisiei Europene. Comisia Europeană nu este un ghişeu care să aibă obligativitatea de a returna aprobarea pe cererea pe care o depui intr-un termen precis. Discuţia mea cu dl. Comisar Almunia a fost bună din perspectiva schimbului de idei şi a fost bună prin faptul că domnia sa a acceptat ca singură soluţie cea pe care i-am descris-o eu privind viitorul combinatului. De altfel, o să-i şi trimit în aceste zile toată programarea pe care o avem până la jumătatea acestui an privind insolventa.

În acelaşi timp însă, mi-a spus că răspunsul CE depinde de felul în care vor evalua ceea ce noi le-am oferit şi, dacă vor solicita informaţii suplimentare, va trebui să le dăm răspunsuri.

Noi, vă reamintesc, am răspuns unui chestionar care ne dăduse pentru raspunsuri un termen de 20 de zile. Am trimis după numai câteva zile răspunsurile, dânşii evaluează acum răspunsurile noastre şi, dacă vor avea nevoie de informaţii suplimentare, le vor cere.

Dar ca să preîntâmpin acest lucru, deja împreună cu domnul Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei, am stabilit ca astăzi şi mâine să avem în vedere o descriere şi mai amplă a răspunsului nostru, astfel încât să nu mai fie nevoie de informaţii suplimentare.

Dar eu nu pot angaja Comisia Europeană la un termen in care să ne răspundă.

 

Când va fi scos la privatizare din nou combinatul?

VV: Combinatul are în următoarea perioadă următoarele termene obligatorii: are un termen care este la jumătatea unii viitoare,  când va trebui să desemnăm administratorul special, atunci expiră şi termenul pe care noi l-am convenit cu actualul director general al combinatului, care şi-a prezentat demisia. De fapt, vă mărturisesc că el îşi prezentase demisia în clipa în care eu am fost numit ministru. Fusese opţiunea dânsului personală de a se retrage. Eu l-am rugat să rămână până în clipa când se declanşează procedura de insolvenţă, pentru a gestiona treburile curente, dansul şi-a respectat promisiunea, astfel încât va trebui în jur de 15 martie să avem şi administrator special, să avem şi conducere executivă. Până la acea perioadă va trebui ca administratorii judiciari să evalueze portofoliul de credite. Apoi să evalueze aceste credite şi la jumătatea lunii aprilie să se întrunească adunarea creditorilor.

 

Vă reamintesc, creditorii sunt în principal Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului, SC Electrica SA şi un număr important de bănci, urmând ca în perioada următoare, în cooperare şi cu adunarea creditorilor, să se elaboreze şi planul de reorganizare.

 

Toate aceste lucruri vor trebui să se încheie până în luna iunie şi tot până în luna iunie va trebui să definitivăm şi strategia de privatizare astfel încât să ştim exact încotro ne îndreptăm cu Oltchim.

 

Rep.: Dl Virgi Măgureanu tocmai a ieşit din minister. Pe ce temă, a venit aici, în legătură cu Oltchim sau cu alt subiect?

 

Varujan Vosganian: În legătură cu mine şi cu dl Virgil Măgureanu, în anii ’90 exista următorul raport de colegialitate: eu nu ştiam ce face dânsul, dânsul ştia ce fac eu. Lucrurile nu cred că s-au schimbat foarte mult de atunci şi până acum, asadar nu ştiu motivul pentru care dl Virgil Măgureanu a venit astăzi aici. Orice cetăţean român este binevenit in minister atunci când trece pe la intrare şi-şi depune actele de identitate.

 

Rep.: Dle ministru, cam despre ce sumă ar fi vorba să reporniţi Oltchim, v-aţi gândit, aţi făcut calcule?

 

Varujan Vosganian: În legătură cu Oltchim am avut propria evaluare, a existat şi o evaluare făcută de nişte consultanţi aleşi de băncile creditoare, e vorba de Alvarez & Marsal. Ei bine Alvarez & Marsal, ca şi noi, a evaluat că pentru a avea o capacitate de lucru de 50-60%, mai ales pe sectorul de chimie, ar fi nevoie de o sumă de 40-45 milioane de euro. Această sumă ar fi suficientă pentru a păstra efectivul de salariaţi de pe platformă şi pentru a asigura funcţionarea curentă. Însă asta nu exclude privatizarea pentru că o astfel de sumă permite activitatea curentă dar nu permite profituri suficient de mari pentru a se începe plata datoriilor.

 

Rep.: Şi dacă primiţi târziu, peste câteva luni, răspunsul de la CE cu ce bani trăieşte Oltchim până atunci?

 

Varujan Vosganian: Doamnă, avem răgaz două săptămâni să găsim răspuns la întrebarea pe care o puneţi dvs., repet, nu e deloc simplu, gândiţi-vă aproape tot combinatul este ipotecat pentru diverse forme de datorii, are datorii imense la furnizori. In aceste condiţii, încercă să ne descurcăm, astfel încât să găsim formule noi. Ştiu că n-ar trebui în mod normal ca ministrul economiei să se ocupe de astfel de lucruri, dar eu socotesc că dacă pot face ceva, o voi face. Chiar astăzi am două întâlniri cu posibili beneficiari, care să furnizeze materie primă într-un fel de sistem lohn, ca să asigurăm în continuare funcţionarea combinatului.

 

Până cum am reuşit să facem acest lucru, iată de când am devenit ministru al economiei timp de două luni am asigurat, chiar dacă nu la capacitatea dorită, funcţionarea combinatului, sperăm să o facem mai departe. Sigur că ar fi de dorit să putem da acest ajutor de salvgardare şi combinatul să poată lucra. Eu, pentru privatizare, am nevoie de un combinat viu şi am nevoie de pace socială.

 

Rep.: Aţi avut discuţii cu posibili investitori, posibile companii care ar dori să cumpere combinatul?

 

Varujan Vosganian: În privinţa asta trebuie să fiu foarte deschis şi să vă spun că eu nu voi face publice discuţiile cu posibilii investitori. S-ar lăsa sentimentul că unii investitori sunt privilegiaţi în dauna altora. Ne manifestăm speranţa că în formula insolvenţei, în formula redimensionării creanţelor şi a găsirii unei formule de reducere a poverii de datorii a Oltchim, acesta va deveni atractiv pentru investitori.

 

Rep.: La ce capacitate funcţionează?

 

Varujan Vosganian: Combinatul acum funcţionează la o capacitate modestă care nu  depăşeste 15%. Nu uitaţi că 40% din capacitate, şi anume petrochimia, nu lucrează de multă vreme. Poate ar fi legitim ca sindicaliştii care vor să picheteze, să meargă la cei care au decis achiziţionarea Arpechim, fără să se gândească şi la felul cum ar putea să fie integrat Arpechim. In plus, au semnat un contract colectiv de muncă în care se angajau ca timp de 5 ani de zile personalul de la Arpechim să fie păstrat, indiferent dacă merge sau stă.

 

Eu am moştenit această situaţie, mă descurc, încerc să plătesc şi salariile pe contractele colective de muncă, pentru că eu socotesc că, în poziţia mea de demnitar, trebuie să respect onoarea statului român şi să resepct înţelegerile făcute. Totuşi, unele din aceste înţelegeri au fost oarecum pripite şi fără un  discernământ de natură economică.

 

Rep.: Să înţelegem că în următoarele luni salarii nu vor fi puse în pericol, vor fi plătite integral?

 

Varujan Vosganian: Până acum, în aceste două luni am reuşit să plătim salariile integral, discuţiile din săptămâna aceasta şi săptămâna viitoare ne vor arăta care este perspectiva în perioada următoare. Suntem nevoiţi să funcţionăm numai în perspective de orizont scurt, din păcate. Singura  perspectivă mai lungă pe care o avem este legată de procedurile de insolvenţă, până acum am reuşit să nu disponibilizăm personal de la Oltchim, încercăm să o facem şi de aici înainte. Încercăm, de asemenea, să căutăm soluţii de natură legislativă pentru salarii compensatorii în situaţia în care s-ar putea ajunge aici, dar de aici înainte, decizia aceasta, dat fiindcă suntem în insolvenţă, va aparţine creditorilor în autoritatea cărora se transferă Oltchim. Asta nu înseamnă însă că nu vă veţi mai întâlni cu mine, pentru că printre creditori statul român are totuşi poziţia dominantă.

 

Ref.: Dle ministru, dar realist vorbind, ca un combinat să fie profitabil, nu e nevoie ca structura de personal să fie mai mică, să ai aparatură cu care să lucrezi performant şi nu să plăteşti salarii mici la mulţi oameni. Nu vor asta investitorii, că în afară cam aşa merg lucrurile, mai ales că nu funcţionează la capacitate foarte mare?

 

Varujan Vosganian: În formula de un optimism moderat, de care vă vorbeam, în care am reuşit să dobândim ajutorul de stat, combinatul ar lucra la o capacitate de 50-60% şi atunci ar avea nevoie de întreg personalul de pe platforma de chimie. În legătură cu modul în care s-au încheiat contractele colective de muncă, cu modul în care s-au încheiat contractele, în general, am avut o discuţie cu administratorii judiciari şi ei au început acum nu doar să răsfoiască, ci să citească cu mare atenţie toate contractele cu terţii ale Oltchim şi, ca şi în cazul Hidroelectrica, eu am recomandat şi dânşii au fost de acord, să începem denunţarea acelor contracte care nu au temei în ce priveşte eficienţa economică.

 

Rep.: Două săptămâni nu vi se pare un termen cam scurt pentru a găsi finanţare pentru Oltchim, în condiţiile în care căutăm, cred, încă din vara anului trecut, soluţii pentru combinat şi uite că nu s-au găsit?

 

Varujan Vosganian: Doamnă eternitatea şi incendiul nu se uită niciodată la ceas. Fireşte că două săptămâni este puţin, însă nu avem de ales. În aceste două săptămâni trebuie să găsim o soluţie. Aşa cum acum două săptămâni, aţi fost informaţi probabil, am avut aici, chiar în acest loc o întâlnire cu aproape 40 de persoane, reprezentanţi ai tuturor celor implicaţi, de la băncile creditoare şi până la sindicalişti şi am găsit soluţii – iată combinatul dă din nou salarii- trebuie să găsim şi de acum înainte. E drept că jumătate din activitatea noastră, a Ministerului Economiei, acum este dedicată Olthim iar eu, cum vă spuneam, am devenit un fel de director general ad-interim al Oltchim, când Minsterul are şi multe alte probleme, dar e gestul nostru de respect faţă de singura mare unitate economică a industriei prelucrătoare din sectorul de stat care a mai rămas în funcţiune.

 

I-am spus-o şi comisarului Almunia: „România şi-a dovedit deschiderea faţă de privatizare. Am privatizat sistemul bancar, sistemul de asigurări, industria de automobile, industria de oţeluri, nu am cerut până acum ajutoare de stat de această anvergură. Asta dovedeşte şi asumarea noastră clară pentru privatizare, dar, în acelaşi timp este şi un gest de respect fata de industria romaneascacă .Iar  Oltchim, aşa cum arată rapoartele noastre, chiar dacă nu este la nivel de vârf, respectă totuşi standardele,  este competitiv şi are piaţă de desfacere”. De aceea, oricât timp acordăm nu este puţin ca să salvăm acest combinat. Este şi un fel de pariu pe care îl facem, nu doar cu trecutul nostru industrial, dar şi cu dorinţa noastră de a reindustrializa România pe baze private.

 

Rep.: Şi ce se va întâmpla în varianta pesimistă, dacă în două săptămâni nu se găsesc fondurile necesare?

 

Varujan Vosganian: Atunci ne vom reîntâlni peste două săptămâni şi vom vedea ce este de făcut. Românul are o vorbă „Nu zi Aghiuţă, că-l vezi pe perete”. În clipa de faţă nu vreau să discut cu dumneavoastră despre variante pesimiste.

 

 

This entry was posted on joi, februarie 14th, 2013 at 5:54 pm and is filed under Economie. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.