În această seară, la ora la care scriu acest comentariu (19,30), ar fi trebuit să fiu prezent într-un dialog, în direct, la postul de televiziune Romania Tv. Modul în care acest post de televiziune a atins astăzi cote inimaginabile în deformarea adevărului şi defăimarea liderilor PNL m-a făcut să iau o decizie fără precedent, anume aceea de a contramanda prezenţa mea în emisiune. Am comunicat telefonic moderatoarei că nu astfel înţeleg eu jurnalismul şi că diferenţele flagrante dintre înţelegerea mea a datoriei jurnalistului, care trebuie să producă şi nu să inventeze ştiri, şi a respectivului post de televiziune mă obligă la această atitudine.
În utimele săptămâni ştirile “fabricate” despre liderii PNL au abundat. Antonescu intenţionează să-l excludă din PNL pe Călin Tăriceanu. Victor Ponta îl revocă din funcţia de ministru pe Varujan Vosganian; ba chiar se prezintă lista scurtă a potenţialilor candidaţi la portofoliul Economiei. Crin Antonescu nu mai este candidatul USL la preşedinţie. Călin Tăriceanu se întâlneşte în secret cu 46 (!?) de parlamentari pentru a pune la cale scindarea PNL. Vosganian: un atac fără precedent la Victor Ponta. Vosganian - un ministru penal. Crin Antonescu, implicat în scandalul Marta. Mariana Câmpeanu cercetată de DNA pentru luare de mită. Etc. etc. Toate, ştiri gogonate, inventate sau preluate fără un minim discernământ de pe site-uri obscure. Şi, fireşte, îndelung comentate, ediţii speciale, breaking news, invitaţi pe măsură.
Că asupra lui Crin Antonescu, a lui Călin Tăriceanu sau a mea (şi a pianului meu) se revarsă imaginaţia febrilă şi aluvionară a României Tv, dintr-o dorinţă obsesivă a acestui post de televiziune de a discredita pe liderii PNL şi de a întărâta PSD în ruperea alianţei guvernamentale cu liberalii, am văzut deja. Noi am reacţionat permanent cu prudenţă şi cu solidaritate. Această solidaritate cu Crin Antonescu am exprimat-o deja, într-un comentariu precedent pe blog. Odată cu apariţia ştirii aiuritoare că Tăriceanu conspiră împreună cu zeci de parlamentari în secret la ruperea PNL, însuşi “autorul” Călin Tăriceanu m-a sunat imediat să mă prevină că ştirea e o gogoriţă încondeiată. În mai multe rânduri Crin Antonescu a exprimat susţinerea pe care atât el, cât şi PNL, mi-o acordă în continuare ca membru al Guvernului. Suntem oameni politici şi ne asumăm şi culisele mai insalubre ori luminile umeori mai bolnăvicioase ale rampei.
Ceea ce m-a hotărât, însă, la această decizie a fost o discuţie cu Mariana Câmpeanu. Doamna Câmpeanu este o prezenţă distinsă a vieţii politice româneşti. Are, în felul de a se purta şi de a vorbi, o bună cuviinţă şi o duioşie rar întâlnite în mediile politice româneşti. Modul în care Mariana Câmpeanu a fost calomniată ieri şi azi la România Tv trece dincolo de indignarea pe care am simţit-o până acum. Pur şi simplu, am simţit că nu mă pot duce în acel platou unde unii oameni se pot comporta astfel.
Avem încă multe lucruri de făcut şi trebuie să ne maturizăm cu toţii. Procesul de lecuire colectivă nu se face doar vindecând într-o singură parte. Cu toţii, oameni politici, jurnalişti, sindicalişti, patroni, cler, intelectualitate etc. avem câte ceva de lepădat şi câte ceva de deprins. O boală cronică devine adesea incurabilă. Ori în tranziţie noi trebuie să vindecăm, nu să cronicizăm. Ceea ce obligă, pe cât stă în putinţă condiţiei umane, la situarea în adevăr.
Atunci si eu sunt un vis…
Dupa cat misto ai facut de mine de fiecare data si tu te pricepi tare bine sa intretii “razboiul nervilor”. Cand ma supar prea tare inchid calculatorul si am scapat de tine. De aceea e mult mai simplu cu prietenii imaginari.
@emi
Tu te-ai suparat pe mine de-adevaratelea cand te-am tachinat? Eu nu m-am suparat niciodata, mi s-a parut o joaca de copii.
Noi, de fapt, ne-am “rafuit” mereu pt ca tu nu crezi in iubire. Nu vrei sa crezi. Dar sa stii ca nici nu poti fi iubita, daca tu nu iubesti pe nimeni pe de-a-ntregul. Nu inteleg de ce dispretuiesti trupul. Sigur, un trup in sine nu valoreaza nimic, dar cand trupul acela gazduieste un suflet bun si un spirit frumos, cum sa nu-l iubesti? Cum sa nu vrei sa-l mangai si sa-l imbratisezi sau sa-l ingrijesti cand se afla in suferinta?
La drept vorbind, n-ai vazut mai nimic din ce-as putea face sa ranesc pe cineva. Dar nu sunt rau decat atunci cand ajung la limita rabdarii, iar rabdarea mea e extrem de mare. Adica reactionez dur cand vad ca cineva ma ia de prost si vrea doar sa profite de mine. Desi eu am fost bun, generos, grijuliu, iubitor. Intotdeauna am dat ragazul sa se revizuiasca, am dat mai multe sanse, cum se zice. Daca nu se schimba nimic, da, atunci incepe razboiul. Sau, daca mi-e prea lehamite, plec si gata. Ma razbuna Dumnezeu.
@emi
Imi pare rau daca te-am enervat, n-am vrut. Daca tu crezi ca n-ai nevoie de iubire, treaba ta, nu te mai stresez, cu toate ca nevoia asta este profund umana si nu cred ca ii poate scapa cineva.
@emi
Nu pot sa ma supar pe tine, pt ca te inteleg. De fapt, eu sunt un sceptic care se comporta ca Don Quijote. Nicio dezamagire nu ma poate face sa nu mai fiu un “propovaduitor” al iubirii. Cata vreme cred in Dumnezeu, totul e posibil, chiar si miracolul
Continui sa confunzi iubirea cu dorinta. Vorbesc singura…
@emi
Nu le confund deloc. Tu confunzi trupul cu dorinta sexuala. Nu uita ca iubirea lui Isus pentru noi a trecut prin suferintele trupului. Si era Fiul lui Dumnezeu. Cata vreme esti incarnat, nu poti sa faci abstractie de trup. Degeaba iubesti “spiritual” un om daca nu vrei sa-l ajuti la greu, nu incerci sa-i alini durerea cand e bolnav, sa-l incalzesti cand ii e frig, sa-i stergi lacrimile cand plange, sa-ti sacrifici somnul tau pt el sau sa transpiri muncind sa-i fie bine. Nu emi, iubirea nu e ce crezi tu, gratuitate artistica, iubirea e si carne care doare, si suflet care se cutremura pt altul.
Iubirea mea spirituala se indreapta catre carti, catre arta, in general.
Am uitat sa trec: sa-i lasi portia ta de mancare cand e infometat, chiar daca si tie ti-e foame. Sau sa-i lasi lui ce este mai bun.
In concluzie, tu vorbesti despre chestii poetice, frumoase ca exercitii de imaginatie, nu eu.
Ce-ai descris mai sus este iubirea parinte-copil. Eu nu spun ca nu e frumoasa dragostea totala, spun doar ca e imposibil de atins. Tocmai pentru ca suntem din carne si cu egoismul in sange. La cat suntem de egoisti, incercarea de a construi un cuplu este o adevarata aventura. Mi-ar place sa fiu in stare sa construiesc un cuplu dar daca nu gasesc persoana in care sa pot avea incredere, mai bine raman cu gandurile mele. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca acum “dovezile de dragoste” nu mai constau in mangaieri si daruire ci in perversiuni de toate felurile. Imi pare rau ca te contrazic dar in cuplul modern daruirea este in primul rand si aproape exclusiv sexuala. Eu mai am si altceva de facut…
@emi
Esenta iubirii este aceeasi si consta in transgresarea egoismului. Cine nu poate face asta, nu iubeste. Sigur ca e plina lumea de animale, dar mai exista si oameni. Nu toti l-am pierdut pe Dumnezeu. De aceea, dragostea totala e greu de gasit, insa nu e imposibil de atins.
Poate, dar pentru mine e cam tarziu.
@ Katrina
A fost o reactie omeneasca de indignare pe care nu mi-am putut-o reprima. Sigur ca o sa mai mergem la RTv.