Am vazut aseara o piesa superba, la Teatrul Evreiesc: Papusarul din Lodz, in regia inspirata a lui Alexandru Hausvater. Si un actor exceptional despre care stiam nedrept de putin: Constantin Florescu. Un spectacol tulburator despre maladiile nevindecate ale secolului XX. Cu atat mai tulburator, cu cat povestea papusarului din Lodz este intrucatva adevarata. Intelegem mai multe despre nelinistile noastre daca intelegem tragediile prin care au trecut altii. Sufletul e ca alfabetul. Sensurile sunt diferite, dar literele cu care se pot compune cuvintele sunt mereu aceleasi. Nu vom intelege restul, daca nu vom cunoaste mai intai alfabetul. Mergeti la intalnirea cu papusile evreului din Lodz si veti vedea…
Esti usor de iubit, la distanta.
@emi
Crezi ca de-aproape nu sunt?
De aproape ne “intepam” in cioburile realitatilor personale. Nici eu nu sunt “ingeras” in intimitate.
@emi
Sigur, nu sunt perfect, dar fac tot posibilul sa nu ranesc. In timp ce altii calca pe suflet cu bocancii. Nu, emi, n-ai dreptate, poti sa ai grija si de sensibilitatea celuilalt, daca vrei, daca nu esti un egoist de duzina.
Pai nu esti tu, dar eu cam sunt.
@emi,
mata confunzi subiectul si comentariile mele. no comment…in rest
@Liana
Ataci moralitatea societatii europene comparand-o instinctiv cu moralitatea musulmana. Chiar daca nu o spui cu subiect si predicat.
Oare de ce?
@emi
Ma cherie, nu numai ca nu atac nimic dar e bizar ca insisti sa imi pui in circa o chestie pe care o detest eu insami… esti sigura ca ai citit ce am postat eu? In atricolul pus de mine despre plecarea lui Departdieu din Franta se vorbeste cu amar chiar de un viitor musulman radical la care nu vor sa ajunga europeenii si cu atit mai putin francezii. Trist e ca aia s-au instalat cu cioarse si clanuri si le fac legea de ii rup. Ce imi spui mata e total inversul a ceea ce proneaza articolul respectiv, care spune corect ca se anunta o extindre a islamistilor pina in 2050 in Europa si o extinctie a tot ce a facut istoria de mii de ani frumos in aceasta parte a lumii. Daca mai continui sa imi pui in circa astfel de idei idioate ma supar. Ma intreb daca stii sa citesti? in fine putin imi pasa, daca stii sa citesti, te rog sa incetezi insa, sa scrii timpenii despre mine. Nu eu sustin astfel de idei. Eu sint cit se poate de nationalista din contra, si abea ma abtin sa nu devin rasista…. Ori citesti corect articolele postate, ori te adresezi mata altcuiva, nu mie.
Corect adica cum iti convine tie…
Depardieu e un om debusolat si nu un deschizator de drumuri.
Din Rusia au fugit spre vest milioane de oameni satui de comunism, daca face unul drumul invers este nesemnificativ.
Poate europenii sunt singurii care au inteles ca suntem prea multi si pamantul nu ne mai suporta sa ne inmultim fara limite. Sa faci copii ca sa aiba cine-ti plati pensia e o aberatie. Nici Dumnezeu nu incurajeaza inmultirea fara numar si fara a fi in stare sa-ti cresti decent copiii. Dar deja asta e filosofie…
@emi
A iubi niste fantasme inseamna sa te iubesti, de fapt, tot pe tine. Fantasmele sunt produsul mintii tale. E un fel de onanism. Inseamna ca nimeni din afara ta nu merita iubirea ta. Dar oare tu meriti iubirea celorlalti? Si cum ar arata o lume in care fiecare si-ar fi autosuficient si nu ar mai exista iubirea fata de alter? Cum ar fi sa umblam ca niste cartite oarbe, trecand unul pe langa altul, prabusiti in sine? Cumplita distopie!
Iubirea exista, chiar si de-aproape. Si nu e nimic mai frumos decat doi oameni care se ingrijesc fiecare de fericirea celuilalt. Cine vrea sa traiasca singur, treaba lui, sa doarma cu fantasmele in brate si sa se sarute cu ele pana la extaz. Dar daca isi bate joc de iubirea altcuiva, sa arda in iad!
Astazi sunt optimist!
Ok, inseamna ca nu ai nevoie de sarutul meu de noapte buna. Paguba-n ciuperci!
@emi
Pai tu esti fantasma?
@emi
Tu esti o prietena virtuala. La distanta. Daca mi-ai fi aproape si ne-am putea intalni, am sta la fel la taclale si m-ai putea saruta pe frunte cu buzele de carne. Sau nu? Emi, poate tu esti altfel in realitate, dar eu nu sunt altfel decat pe blog. Cel putin, nu cu prietenii. Poate cu restul lumii, da.
Mda, prietena virtuala, verisoara primara cu fantasma. Obisnuiesc sa sarut pe frunte zilnic pe cei dragi, de fapt in zona tamplei, pentru ca asa le verific neinvaziv si discret temperatura. Nici eu nu ma dau altceva decat ceea ce sunt pentru ca nu prea stiu sa mint.
@emi
Daca esti la fel si in realitate, inseamna ca suntem prieteni virtuali pt ca nu ne putem intalni, nu pt ca n-am putea fi prieteni si in realitate.
Oricum, eu am si prieteni nevirtuali.
Cat despre dezamagirea mea in dragoste…, am gresit persoana, asta e! Intr-o zi, voi gasi pe cineva cu un suflet pe masura sufletului meu. Nici nu vreau mai mult de-atat.
Intr-un film, un psiholog i-a spus unei persoane singure ca nu-si poate gasi perechea pentru ca isi doreste alaturi o persoana asemeni siesi, un fel de extensie a personalitatii sale. M-a amuzat afirmatia pentru ca mie personal imi ajung defectele mele, nu le-as putea tolera la patrat.
Ca raze de lumina, calatorim impreuna, spirit langa spirit. Ca om pot iubi pe cine vreau si cat vreau fara a da socoteala la nimeni. Ce conteaza ca se intampla in real sau in imaginar? Este placut si “schimbul de fluide”, atunci cand exista consens. Asta nu inseamna ca o sa-mi plang de mila daca “dumnealui” alege sa plece. In rest, cred ca am dorit sa traiesc in lumea materiala pentru a experimenta singuratatea. Care poate fi la fel de “singuratate” si in doi.
@emi
Suflet inseamna dragoste, sensibilitate, bunatate. Daca astea sunt “defecte”, da, as vrea sa le aiba. In rest, nu trebuie sa semene cu mine.
N-ai experimentat si comuniunea? Pacat.
@Adam Mares
Nu am intalnit un preot caruia sa am curajul sa-i incredintez sufletul meu. Pentru ca sufletul meu deja e plin de Dumnezeu. Poate de aceea pot iubi neconditionat si fara limite conventionale.
@emi
Tu, de fapt, nu iubesti pe nimeni, cata vreme nu daruiesti nimic altora. Te iubesti pe tine, imaginandu-ti ca iubesti pe altul. Daca Dumnezeu ar fi in sufletul tau, sufletul tau s-ar revarsa spre ceilalti, pt ca Dumnezeu este iubire. Iar iubirea nu este doar o vorba goala, iubirea este fapta.
@emi
Nu cred ca poti iubi neconditionat fara limite. Cat timp poti iubi un om care nu te iubeste, care se foloseste de tine, care te raneste, care nu te sprijina la greu? Si astea sunt tot “conditii”.
Parerea ta.
@Adam Mares
Cred ca ti-ar prinde mult mai bine sa vorbesti cu doamna Elena Udrea. Dumneaei are dragoste de oferit (asa cum limitat o poti tu intelege) si te-ar putea face fericit. Eu bantui prin lumea materiala tangential si te iubesc in felul meu spiritual oricat m-ai dispretui tu. Asta nu inseamna ca-ti pot suplini deficitul de fericire. Tu ai nevoie de “Catalina”.
@emi
Nu, multumesc, tocmai m-am despartit de una.
@emi
Si nu te mai compara cu Luceafarul care a vrut sa renunte chiar si la nemurire pt iubire. Tu nu esti in stare de asa ceva, nici macar de sacrificii mai mici. Tu iubesti “spiritual”. Vax, tu iubesti “din vorbe”.
@emi
Si nu-mi mai spune tu de ce am nevoie, ca habar n-ai.
@emi
Si nu era vorba despre noi doi!
Bine, Catalin.
@emi
N-am nimic cu tine, poti sa ma iubesti spiritual cat vrei, atata vreme cat n-ai nevoie de sufletul si de trupul meu.
Si nu te mai da Luceafar, ca nu esti!
@emi
Luceafarul vrea o iubire totala, si pt iubirea asta ar renunta chiar si la nemurire. Dar n-are cu cine, saracul. Cred ca seamana cu mine.
Tu esti doar o impotenta sufleteste. N-ai nimic de oferit in afara de de niste vorbe, pe care le numesti pretios spirit.
@Adam Mares
Un barbat oricat de evoluat spiritual ar fi, tot o Catalina cauta. Apoi se plange ca iubita nu s-a ridicat la standardele sale si nu l-a inteles…
@ Katrina
Nu potyi fi pupincurist pe blog. Poti fi, eventual… pupeterist, dat fiind ca e mult eter intre noi cand comunicam pe internet.