Polemica privind timbrul literar a arătat că, din păcate, orice e mai important decât scriitorul. Cartea e privită doar ca o marfă aducătoare de profit, şi nu ca un act de creaţie literară. Comentatorii au fost preocupaţi de cât câştigă editorii, de cât economisesc cumpărătorii, dar despre cât câştigă scriitorii români din ceea ce scriu şi cam din ce trăiesc ei, asta nu a interesat pe nimeni.
Orice societate se legitimează, întâi de toate, prin cultura ei. Peste o sută de ani n-o sa mai ştie nimeni cine a câştigat alegerile în 2012 sau o să le câştige în 2016. Dar, cu siguranţă, marile cărţi ale literaturii române vor fi cunoscute, aşa cum noi astăzi ştim de Luceafărul, de Scrisoarea pierdută, de Răscoala sau de Poemele luminii, dar habar n-avem cine conducea grupurile parlamentare pe vremurile alea.
Trăim vremuri grele, purtăm traume nelecuite. Nu ne vom lecui prea curând, cu atât mai mult cu cât luciditatea şi criza de sens nu merg împreună şi, între atâtea beţii şi isterii, uităm tocmai de beţia lucidităţii. Dar destul cu meditaţiile. Să trecem la subiect. Voi face un scurt inventar al destinaţiilor timbrului literar, ca să nu mai existe discuţii privind felul în care banii respectivi sunt cheltuiţi. Nu am să dau cifre, pentru că ele vor fi prezentate la Consiliul USR din 30 martie ă.c. şi mi se pare nepoliticos să las pe colegii mei să afle de pe blog ceea ce dânşii trebuie să afle mai întâi şi chiar să aproble (mă refer la exerciţiul financiar al anului 2014). Deşi, cum o să vedeţi la timpul respectiv, cifrele nu fac decât să se constituie într-un argument în plus pentru meditaţiile mele de mai sus.
O primă destinaţie a timbrului literar o constituie proiectele culturale. Iată o listă aproximativă a proiectelor finanţate în perioada 2008 – 2014:
G. Calinescu fata cu marea critica literara
Antologie de versuri in franceza
Fundatia Dostoievski – Colocviu
Pliant Membrii Filialei Bacau
Fundatia Culturala Poezia
Primavara poetilor
Centenar USR
Revista Bucurestiul Cultural
Proiect Trenul Regal
Colocviul tinerilor scriitori
Colocviu de critica „Literatura si paraliteratura”
Finanţări reviste litarare (Echinox, Acolada, Poezia, Antares, Poesis, Contemporanul, Însemnări ieşene etc.)
Festival International Duiliu Zamfirescu
Festival Zile si Nopti de Literatura
Cenaclul literar de la Sibiu
Zilele revistei „Convorbiri Literare”
Colocviul romanului românesc
Premiul National Mihai Eminescu
Colocviul Iustin Panta Sibiu
Scriitori pe Calea Regala
Proiect Sporirea vizibilitatii publice a scriitorului
Asociatia Nevazatorilor Bucuresti- program de lecturi pt nevăzători
Colocviu de critica „Spirit critic in literatura română”
Simpozion revista Apostrof
Antologia poetilor contemporani
Congresul Naţional de Poezie Botoşani
Zilele George Calinescu
Colocviu I.D.Sarbu la Petrosani
Concurs de manuscrise
Festival Mihai Eminescu, Botoşani
Antologie bilingva de poezie (PEN)
Mitologii urbane, orasul si literatura
Copou Parcul poeziei
Festival de literatura Bucuresti
Scriitorii in Cetate Cluj
Festival Lev Tolstoi
Colocviul de literatura pt copii si tineret
Revista Helikon la 20 de ani
Cenaclul de literatura Sibiu
Colocviul Generaţia 80 Piteşti
Serile de literatură Galaţi
Gala Premiilor revistei Plumb
Memorialul scriitorilor Timişoara
Tabără literară la Savarsin
Zilele Convorbiri literare
Zilele Octavian Goga la Ciucea
Colocviul Liviu Rebreanu, Piteşti
Festival Iustin Panta, Sibiu
Ion Cucu, rame si casete fotografii
Proiectul „Ora de română”
Scriitorii in cetate, Cluj
Colocviul Cezar Petrescu
Festival Tudor Arghezi Tg. Jiu
Festival internaţional de poezie – Timisoara
Serile Antares – Galaţi, Brăila
Congres Naţional de Poezie, Botosani
Premiile Uniunii Scriitorilor din România
Colocviu Savarsin
Concurs de manuscrise
Premii Varstele poeziei Alba
Doresc să menţionez că numeroase proiecte dintre cele prezentate au avut finanţare anuală sau, în orice caz, mai mulţi ani la rând, cum e cazul Festivalului Tudor Arghezi, al Festivalului George Călinescu, al Cenaclului de la Sibiu, al Festivalului Mihai Eminescu şi al Congresului de poezie de la Botoşani, al Colocviului tinerilor scriitori, al Cenaclului de la Sibiu şi al Festivalului Iustin Panţa, al Zilelor “Convorbiri literare”, al Festivalului “Zile şi nopţi de literatur㔺i al Colocviului romanului românesc etc.
Celelalte destinaţii ale timbrului au fost:
- Lecturi publice şi susţinerea unor spectacole în care au fost prezentate opere literare;
- sprijinirea materială a scriitorilor aflaţi în dificultate şi a familiilor lor;
- sprijinirea financiară a revistor aflate în patrimoniul sau sub egida Uniunii Scriitorilor ( Ramuri, Noua Literatură, Euforion, Ramuri, Viaţa Românească, Secolul 21, Helikon, Steaua, România Literară etc.);
- cinstirea şi perpetuarea memoriei scriitorilor ( plăci comemorative, case memoriale, întreţinerea mormintelor şi monumentelor dedicate scriitorilor etc.);
- Asigurarea, la cerere, a unei susţinero (200 euro) pentr;u scriitorii invitaţi în străinătate;
- onorarii avocaţiale pentru procesele cu editurile.
Trebuie să adaug că, din cauza extrem de slabei colectări a timbrului ( în 2012 şi 2013, nivelul colectărilor a scăzut chiar sub 10%) începând cu 2012 s-a renunţat la lecturile publice şi la susţinerea scriitorilor în proiectele de reprezentare a culturii române în străinătate. De asemenea, mă văd obligat să adaug că nicio indemnizaţie, atunci când se plăteau (până acum trei ani) nu a fost asigurată din banii proveniţi din timbrul literar.
Recomand tuturor celor care se interesează de felul în care a fost cheltuit timbrul literar să se intereseze şi în legătură cu modul în care sunt cheltuite sumele care NU se onorează potrivit legii. În perioada 1995 – 2005 sumele plătite de reţelele de distribuţie (aşa era legea pe atunci) Uniunii Scriitorilor au fost egale cu zero (!). Începând cu 2006 timbrul literar a început să fie plătit. Cele mai mari sume au fost plătite în anii 2007 şi 2008 (procentul de colectare a atins 50% în 2007) coborând, în medie, în perioada 2009 – 2014 la sub 15%. Aşadar, e bine că unii şi alţii se interesează cum cheltuim noi cele 10% colectate , dar poate ar fi bine să se intereseze ce se întâmplă cu cele 90% necolectate.
@VV
Nu va suparati, dar in afara de datul cu parerea pe blog al neavenitilor care suntem, nefiind scriitori ca dvs, nu ne pricepem.
Dpdv personal, chiar nu ma intereseaza ce face un OUG sau ONG cu niste bani stransi. Dpdv personal, daca o carte costa prea mult, o voi cumpara doar in caz de stricta necesitate. Restul, ura si la gara.
Poate ar trebui precizat cine sau ce organizatie v-au asigurat salariile, atat cat au fost ele, si de ce.
Altfel invidia pentru aceste salarii va sufoca orice intentie buna a USR.
Mi se pare jenant modul in care orgolii marunte distrug o intentie buna.
Egoul supradimensionat este primul semn ca nu avem de-a face cu un creator, ca citim despre emotiile negative ale unui instinctiv, care este evident ca nu poate declansa admiratia intuitivilor.
Ei, “creatorii instinctivului”, lovesc cel mai rau in USR si in intuitivi, si lovitura cea mai puternica vine din zona acestor salarii.
Aceasta lupta ciudata imi aminteste de Filip G si de frustrarile lui.
N/am inteles. O sa starneasca invidie salariile femeii de serviciu, ale soferului si ale secretarei? Ca eu si Manolescu nu mai luam indemnizatii de trei ani. Nu zic ca e normal sa nu luam, dar am zis ca momentan e mai bine asa, ca sa ajunga la ceilalti.
Editurile si alaiul lor de catelandri isi justifica evaziunea fiscala cu marimea unor salarii din USR. Eu nu ma impiedic de asemenea invidii, dar exista multi papagali care pun botul, pardon, ciocul. Ar fi ultimul lor punct de sprijin, in campania anti timbru literar.
Cjestia asta e o aiureala. Am vazut de a scris o doamna Bodea sau cum o cheama, de la Humanitas. Sunt niste mizerii.
Cu toate ca initial am salutat demersul dumneavoastra, undeva prin noiembrie-decembrie, acum fiind mult mai informat, consider ca nu urmariti decat niste interese pecuniare, de tagma.
Nu este moral ca cititorul sa plătească niste extravagante misterioase.
Păcat, nu reusiti sa intelegeti ce se-ntampla in tara efectiv.
@vasile a.
(din urma)
Poate ai dreptate…dar termenii folositi de mine nu sunt ireventiosi.
Tu ei apărarea unei doamne venerabile(emi) si a unei fatuci(elenic), ultima din urma având mare lipsuri cerebrale.
Revenind, înainte de a da cu piatra, citeste postările celor doua, vezi cam cd vocabular folosesc si apoi vin-o si spune-mi daca eu mă insel
Uite, daca “cineva” s-ar uita la exprimarea celor doua ar dispărea automat ziua de 8martie din calendar. In plus, barbatii toti ar opta numai pe gonglabile, dar si alte membre superioare.
….atata lipsa de delicatete, atata grobianism, educatie precara, comportament suburban…Extractia celor doua degaja o greata generala.
Bine-bine, inteleg prima este la menopauza, deci ii fileaza lampile puternic, o sa-mi spui. Dar fatuca, prima ? Aici dxplicatia poate fi trist de simpla, este doar diminuata intelectual
Mergi sănătos !
Autorul Luceafarului avea servici, dumneavoastra aveti patru servicii.
Deci se poate.
Nu i-a pus nimeni ca sa trăiască din scris. Eu stiu cativa scriitori si poeti care au servici. Nu am nicio retinere sa va spun numele lor, insa pe o parte dintre ei ii cunoastem amândoi
In primul rand ti-am sters mitocania cu DIICOT. Apoi, daca Eminescu nu ar fi avut serviciu, ar fi scris poate mai mult. Nu zice nimeni sa nu ai serviciu, dar ceea ce creeaza un scriitor nu ii apartine numai lui. Si, pe urma, ai vrea ca din cele patruzeci de servicii pe care le am sa finantez festivaluri de literatura?
Chestia cu sediul nou al DIICOT, este o realitatea, pe care astia o tot trambiteaza la stiti. Chiria este foarte mare.
Nu am bătut niciun apropo, in opinia mea nici nu contează, nu este relevant daca clădirea este veche sau nu. Din ce am văzut in prezentarea lor, interioarele par foarte luxoase.
Cat despre Eminescu, nimeni nu stie. Este firesc ca sa ai servici, daca opera nu te ajuta ca sa-ti decpntezi facturile.
Si Creanga avea servici, ceea ce nu-l oprea ca sa mănânce o gaina intreaga la o masa si sa traga o dusca serioasa. In plus avea si 28 de matze.
Dumneavoastra sunteti liber sa sustineti ce doriti, asa cum noi(se stie, suntem mai multi) sa ne opunem.
In cel mai rau caz voi trece pe E-book.
Oricum, se vor cumpăra si mai putine titluri a unor autori romani.
Un comentariu foarte pertinent la subiect:
http://www.cotidianul.ro/distribuitorii-de-discernamant-257668/
In privinta comentariului de mai sus cu “traitul din scris”, spre aducere aminte:
“LA NEA IANCU CARAGIALE, VANZATOR DE BAUTURA/FACE SI LITERATURA, INSA CAND ARE PARALE!”
Foarte byun articolul lui Buduca.
Vedeți domnule senator, asta-i beleaua, la noi lucrurile sunt făcute anapoda de sus până jos și invers. Invățământul e lăsat de izbeliște din 90. S-a făcut orice în învățîmânt numai educație nu, iar oamenii de cultură s-au exprimat neutru asupra acestui subiect, privindu-l de sus din olimpul creației. Astăzi se plâng că incultura s-a generalizat și lumea nu mai consumă literatură. E o vorbă, cum îți așterni…..
Atacul la adresa culturii e dezagreabil si ai dreptate, e in sensul a tot ce se intampla. Dar, ca intotdeauna, cultura va iesi biruitoare.
Mă întreb defapt care este “un atacul la adresa culturii” ???
Nu cumva o noua taxa aplicata cartii, carte si asa nevandabila ?
Cultura este doar cartea scrisa ?
….Este mai cuminte nici sa nu exageram si nici sa ne victimizam. Si Nikita avea servici.
@VV
In perioada 1994-1999 distribuitorii ne retineau din pret valoarea TL. Si eram obligati sa scriem pe cartile editate, asta.
Distribuitorii incasau banii iar noua ne dadeau zero.
Sunt prevazute si amenzi, si penalitati, si sunt precizate si “organele” care sa le calculeze… o spune Legea 35/06.06.1994, publicata chiar pe siteul propriu, de catre AER:
http://www.aer.ro/index.php?module=Pagesetter&func=viewpub&tid=6&pid=9
D-aia e hărmălaia așa mare, că-s unii care se tem.
Scurt istoric al timbrului literar:
http://www.romlit.ro/despre_timbrul_literar
“Unele edituri (numărăm, din păcate, puţine excepţii!) se ascund sub măştile tergiversării sau ale indiferenţei şi continuă să danseze în spaţiul literaturii române, prefăcându-se că nu sunt interesate de acordurile legale pe care se mişcă.
Alte edituri şi-au smuls măştile şi s-au postat (cu capul în jos) în mijlocul ringului de dans în semn de refuz; ele practică un fel de breakdance în dorinţa de-a bloca şi mişcările celorlalţi… Acest lucru s-ar putea traduce, eventual, astfel: Orice ar fi, noi nu virăm timbrul literar pe care l-am încasat de la cumpărători! Vrem să-l folosim noi!… Banii din timbru nu ni se cuvin, este drept – dar pot să rămână foarte bine la noi!… În plus, statul nu colectează de la nici o editură penalizările pentru neplată… “
Exista si norme metodologice, se descrie si contabilitatea necesara pentru o mai corecta evidentiere a TL, numai cat nu li s-a desenat ce au de facut:
http://lege5.ro/Gratuit/gq3tmmru/norma-metodologica-privind-perceperea-incasarea-utilizarea-evidenta-si-controlul-destinatiei-sumelor-rezultate-din-aplicarea-timbrului-literar-cinematografic-teatral-muzical-folcloric-al-artelor-plast
“Se observă uşor cum din toată ecuaţia asta avem un cîştigător detaşat, editorul, şi doi perdanţi, adică ceilalţi doi participanţi ai actului cultural, cititorul şi autorul. Şi atunci, stimaţi editori, cum puteţi să susţineţi că timbrul cultural va demola cultura? De ce nu aveţi bunul simţ să spuneţi că va demola (sau, cel puţin, va micşora) corupţia, hoţia şi fărădelegile din sistem?”
Citeste mai mult: adev.ro/nka1xk
http://adevarul.ro/news/societate/timbrul-literar-ipocrizia-1_54ec6c0e448e03c0fdf0dc5a/index.html
Sau legea pe intelesul tuturor:
http://legestart.ro/aveti-obligatii-de-plata-pentru-sume-provenite-din-timbru-pe-opere-culturale-vedeti-cine-si-cum-plateste/
Expresie rămasă din negurile comunismului:
- Da ce, eu îs mai prost ca alții? (Când or plăti toți o să plătesc și eu!)
Niciodata nu platesc toti. Asta inseamna ca n-o sa platesti niciodata?
Parca trăiti in alta tara, ori luati carti de la biblioteca…ori mai curând nu cititi nimic.
Efectiv nu vesti sa intelegeti ca scumpind o carte, chiar si cu un leu, ea nu se va mai vinde. Cititorii se vor revolta.
Slava Domnului ca domnul senator nu mai are putere in Senat, iar parlamentarii sunt împotriva timbrului.
Slava Domnului(mă repet scuze) ca producătorii importanti de cultura din Romania nu sunt de acord cu acest proiect.
Nu se produce cultura jegmanind taman beneficiarul, adica cititorul.
Cine lucrează in comert, intelege lesne.
In rest acele proiecte declarate pompos, care se vor realiza pe banii cititorului, pe mine nu m-au convins. Prea multe bule la sifon.
Cred ca sefii tai sunt mandri de tine.
Din fericire nu am sefi…eu fiindu-mi propriul stapan.
Insa ii pot considera, oarecum, sefi pe clientii mei.
Atunci cand am avut totusi sefi, nu am inregistrat plangeri. Sunt ordonat, riguros, si gandesc. Sunt cinstit, nu fur. Nu tip niciodata, nici nu intru in panica, atunci cand este cazul, o urgenta, ceva grav, detectez solutia potrivita.
Nu fumez, insa beau cafea. De femei nu zic, ca sa nu se inteleaga ca fac concurenta.
Ca sunt frumusel si dragalas, modest….se intelege.
Ma rog, aceste precizari sunt valabile doar printre unul dintre cei cativa Mihail. Mai sunt cativa(asa e la noi, la servicii) din care unul este considerat cam mitocan, asta pentru ca nu-si tine gura si dezvaluie lucruri ce pot fi suparatoare. Ieri, de exemplu, era revoltat de chiria de 57 mii euro pe luna, platita de cei de la diiCOT. L-a calmat celalalt Mihail care a venit ca sa-l schimbe.
Apropo de serviciu, unii si cu serviciu o duc greu. Si mai sunt si creatiile care au nevoie de documentare. Mai exista si creatori bolnavi, poate povesti Filip G. care este indemnizatia de boala.
“In memoriam Sergiu Adam
Publicat la 3 martie 2015
In memoriam Sergiu Adam (16 iulie 1936, Cosmeşti, judeţul Galaţi – 26 februarie Sergiu Adam2015, Bacău). Poet, prozator şi traducător. Fiul Anei (născută Popovici), muncitoare, şi al lui Teodor Adam, preot. După ce a absolvit Facultatea de Filologie-Istorie a Universităţii din Iaşi (1958), a funcţionat ca profesor de limba română (1958-1961), metodist la Casa Regională a Creaţiei Populare din Bacău (1964-1965), iar din 1965 redactor la revista „Ateneu” din Bacău, unde, începând cu 1990, a fost redactor-şef. Debut în revista „Flacăra Iaşului”, cu poezie, în 1954. Prezenţă discretă în lumea literară, definitiv legat de revista băcăuană „Ateneu”, Sergiu Adam s-a remarcat ca un introspectiv, urmăritor de aventuri regresive, elegiac în cadrele „vitaliste” ale poeziei şi atent la meandrele psihologice chiar în plin dinamism epic. A debutat (sub un moto din Mateiu I. Caragiale) cu volumul Ţara de lut sau Scrisorile blândului şi însinguratului Sergiu Adam către mult prea iubita lui soaţă, Doamna Otilia, apărut în 1971. Alte volume (selectiv): Gravuri (1976); Iarna, departe… (1976); Chipuri şi voci, 1984; Peisaj cu prinţesă (1987); Scrisori din Ţara Cocorilor Albi, 1994; 2001. Traduceri: Rimma Kazakova, Brazii ninşi, prefaţa traducătorului, 1973; M.S. Kolesnikov, Richard Sorge aşa cum a fost, 1977 (în colaborare cu T. Ionescu); Felix Iusupov, Moartea lui Rasputin, 1991 (în colaborare cu T. Ionescu). Este primul traducător în româneşte al romanului O zi din viaţa lui Ivan Denisovici de Alexandr Soljeniţân („Secolul 20”, 1964). Plecarea lui Sergiu Adam, la 79 de ani, a îndoliat societatea scriitorilor şi cititorilor care l-au apreciat ca reper al vieţii culturale băcăuane şi nu numai. O amintire frumoasă, sensibilă, cât mai îndelungată siluetei sale de graţie bacoviană!”
http://www.uniuneascriitorilor.ro/03-03-2015-in-memoriam-sergiu-adam/
http://www.uniuneascriitorilor.ro/pg-evenimente/evenimente-literare-in-romania/
@VV
E bine sa dati presei cat mai multe informatii de felul asta. S-au facut multe lucruri, cu bani putini.
Am sa explic de ce editurile nu îşi cunosc interesul:
-pentru un comision infim, USR le face reclamă,
-pentru un comision infim, USR le scapa de obligatia morala a cazurilor sociale,
-CAND INTRĂ O LEGE ÎN VIGOARE, CEA VECHE SE ABROGĂ, ASTFEL SCAPĂ DE AMENZILE, PENALITĂŢILE ŞI OBLIGAŢIILE PREVĂZUTE ÎN LEGEA 35/1994.
Editurile nu-şi cunosc interesul!!!
USR este o “asociatie” a lor. Nimeni nu i-a obligat ca sa se asocieze.
In plus, fiind membru acolo nu ti se publica cartile mai repede si nici nu este garantata vanzarea lor.
Incerc ca sa nu fiu rau, insa nu vad de ce cititorul ar cotiza la asociatia lor. Cine doreste nu are decat ca sa faca donatii.
Nu am incredere ca sumele obtinute ar fi cheltuite cu discernamant.
Beeeecali are deja doua volume publicate, intra in USR ?
Cartea in tara noastra nu se vinde, fiind scumpa fata de cati bani are cititorul. O noua scumpire ar duce la prabusirea vanzarii de carte.
….Sunt constient ca nu se va aplica niciun timbru si ca “vorbim” ca sa ne aflam in treaba.
Atunci vor plati editurile timbrul literar pentru perioada in care l-au incasat fara a-l vira USR, amenzi si penalizari pe Legea 35/1994, pana vor ajunge cu datoriile la zi. Amenzile si penalizarile intra la Bugetul de Stat, deci poate interveni si Garda Financiara.
http://www.ziare.com/mediu/energie-electrica/energie-electrica-cu-ajutorul-urinei-metoda-inedita-folosita-de-cercetatorii-britanici-video-1351475
Asta ar fi societatea constiintelor care au depasit 4D si isi doresc sa evolueze spre 5D. Cati romani sunt pregatiti pentru o asemenea societate? Cati romani pot macar sa se obisnuiasca cu gandul unei asemenea societati?
https://www.youtube.com/watch?v=6iZFA34wQ9Q
In sfarsit, “Apel catre adevaratele lichele” !
http://www.observatorcultural.ro/Tara-ca-o-prada*articleID_31527-articles_details.html
Mi se pare un text demn de luat in seama. Ideea deosebit de importanta ca cei care acum se autoproclama justitiari au tutelat toate fraudele ultimului deceniu.
La Iasi, cu banii consiliului judetean, 500 de mii de euro, s-a facut un singur festival (de anvergura, e drept, dar unul singur). USR-ul ce putea sa realizeze cu mai putin de 100 de mii de euro colectati din timbru?! A facut destule, avand in vedere putinatatea sumelor.
Domnule Vosganian, sînt și eu scriitor, fără să fiu membru al Uniunii Scriitorilor. Nu m-am axat pe beletristică, ci mai ales pe istoria revoluției din 1989. Am publicat 11 cărți într-un total de 15 ediții, și un ziar. Mai am 5 cărți la care sînt coautor, dar la alea nu m-am ocupat eu de editarea lor. Nu trăiesc numai din cărți, că aș muri de foame.
Explicați-mi de ce considerați că e moral ca Uniunea Scriitorilor să pretindă bani de pe cărțile mele?
Ultima mea carte – „Revoluția română, explicată pentru to(n)ți” – e de fapt o broșură cu preț de vînzare cu amănuntul de 7,95 lei.
https://mariusmioc.wordpress.com/2014/04/28/o-noua-carte-a-mea-revolutia-romana-explicata-pentru-toti/
Din banii ăștia, statul ia 9% TVA (deci dacă trebuie bani pentru sprijinirea culturii, de ce nu e destul TVA-ul?), îmi rețin și librăriile destul de mult. Dacă scad tiparul, scad și alte cheltuieli (poștă, telefoane), rămîn cu vreo 2 lei profit (impozabil) pe carte vîndută – doar în cazul că se vînd toate cărțile (altfel ies în pierdere). Iar din ăștia Uniunea Scriitorilor vrea să-mi ia jumătate! Dar dacă cărțile nu se vînd și rămîn cu ele pe stoc, Uniunea tot a cîștigat că timbrul trebuie cumpărat în avans pentru dreptul de a expune cartea în librării. Deci rămîn și cu stoc de timbre, nu numai cu stoc de cărți.
Cum poate o taxă pe carte să sprijine cultura? Nu e cel mai eficace mod de sprijinire a culturii acela de a face cărțile cît mai ieftine, adică a a avea taxe cît mai mici?
@Mihail
1.Fiecare este caracterizat prin limbajul propriu si nu se raporteaza la limajul altuia.Nu poti sa fii mojic,sa fii grobian argumentind ca mai exista si alti mojici.Poti sa fii incisive,ferm,folosind din limba romina alte cuvinte.Numai cel frustat in lipsa argumentelor utilizeaza insultele.
2.E normal ca intr-o tara in care se cultiva incultura , incompetent,demagogia gaunoasa si populismul gretos sa fiti mai multi cei care va opuneti timbrului literar.Asta nu inseamna ca aveti dreptate pentru ca in acest domeniu nu opereaza criteriu statistic.Ar trebui sa vedeti cit au cistigat marile edituri de pe urma unui autor si cit a primit acel autor.Pentru a avea cititori trbuie sa educi publicul si sa sustii scriitorii,ori acest lucru nu il pot face decit scoala si asociatiile scriitorilor.Eu de exemplu am publicat 39 de carti in 12 edituri.Nu carti de literature(deci nu sunt direct interest de timbre literar).Toate tirajele s-au epuizat.Cit am primit drepturi de autor? De la editurile din Rominia penru 37 de carti 4000 lei . De la Elsevier pentru o carte-12 mii de euro.Asta ma face si nu pling de mila editurillor rominesti care vor falimenta daca se introduce timbrul literar.
http://www.observatorcultural.ro/Cine-minte-domnule-presedinte*articleID_31529-articles_details.html
Silviu Lupescu, cu care de altfel sunt prieten (e editorul meu si vorbim despre muzica de pian) e partinitor. Intai ca el nu a citit textul meu de pe blog unde enumar proiectele finantate din timbru. Establishmentul nu ia niciun ban din timbru.Apoi, de ce sa intrebi editorii daca vor sa plateasca timbrul? De cand o taxa se pune cu aprobarea celui care o plateste? De altfel nu era decat un transfer contabil al timbrului de la distribuitori la editori (unii dintre ei, cum e Humanitas, si distribuitori). E adevarat ca in alte tari nu exista timbru, dar nici bugetul Culturii nu e de sub 0,1% din PIB.
Draga domnule Varujan,
Rămân cu nedumerirea de ce a trebuit să modificați legea (în 2005) ca să fie editorii cei care „transferă contabil” TL. Probabil că știti bine răspunsul. Il știu și eu, dar „democratic” era să îi întrebați și pe editori dacă vor să fie colectori de biruri pentru USR. Nu am să comentez cât de „liberală” e asemenea lege, nici cum am putea să-i determinăm pe Amazon sau Barnes & Noble să încaseze timbru literar pentru eBooks, cum prevede noul proiect. Bugetul Culturii? Da, aveti dreptate, Dar chiar Dvs ca ministru de Finanțe ați alocat 0,12% în 2008 și 0,09% în 2013, cind erați in guvern. Nu mai înțeleg, zău, de ce sunteti nemulțumit abia azi.
Șefii de echipă ai groparilor cărții
Cum și-a rezolvat cu lacrimi și scâncete, pentru moment, problema cu DIICOT, liberalul Vosganian a uitat complotul și subminarea economiei naționale de care a fost acuzat, transformându-se, ca un bun român ce se află, într-unul din groparii cărții, din chiar poziția de scriitor pe care o deține. La fel și amețitul deputat vâlcean Dobrinescu, tot liberal la origine, și el scriitor și poet pe deasupra, acuzat de ANI de incompatibilitate, acesta fiind la începutul mandatului și parlamentar și administrator la SC TRADO SRL și SC OVEXIND SRL. Lasă că s-a mai și înfruptat din fonduri europene între timp. Lor li se adaugă, printre mulți alți gropari, chiar Gigel Sorinel Știrbu, fost popă și subpferect de Olt, președintele liberal al Comisiei pentru cultură și arte din Camera Deputaților.