Amploarea crizei economice din Romania, care nu poate fi explicata doar prin consecintele crizei mondiale, arata ca societatea romaneasca se afla la un moment de rascruce. E nevoie, in acest moment de o optiune fundamentala: ne pastram in limitele statului social sau cutezam catre statul liberal.
Statul este o forma de organizare a societatii, el nu poate exista fara societate. Intre modelul de organizare a statului si optiunile/interesele societatii pot exista, insa, la un moment dat, diferente. Una dintre marile probleme ale tranzitiei din Romania a fost chiar aceasta: cu cat statul tindea sa se modernizeze, cu atat el isi restrangea baza sociala, ceea ce a pus in fata partidelor politice, mai ales in conditiile aglomerarii competitiilor electorale, aceasta dilema greu de depasit: modernizarea statului cu riscul pierderii puterii politice, ori reintoarcerea la populism si satisfacerea unor interese de moment ale diferitelor segmente sociale, cu castig electoral garantat?
In conditiile unei evolutii organice a societatii noastre, intre statul social si statul liberal nu ar fi trebuit sa fie diferente atat de dramatice. In fapt, datorita conditiilor istorice si culturale, diferentele sunt majore. Starea de deficit in care se afla societatea romanesti este o consecinta a predilectiei obsesive pentru statul social. Deficitele sunt variate si cornice: deficit de democratie, deficite institutionale, deficite economice si deficite culturale – am, in vedere, fireste, cultura civica. Iesirea din starea de deficit necesita trecerea de la statul social la statul liberal.
Aceasta eroare istorica in care se gaseste Romania era, intr-un anume fel, inevitabila. Era, practic, imposibil sa se poata trece de la statul socialist direct la statul liberal. Trecerea de la economie centralizata la economia de piata, de la dictatura la democratie si de la societate inchisa la societate deschisa nu se putea face fara o perioada de tranzitie. Trecerea de la statul social la statul liberal va marca, din punct de vedere institutional, incheierea perioadei de tranzitie.
Ce este, insa, statul social? Ce este statul liberal? Care este frontiera pe care, atunci cand o treci, inseamna ca te afli dintr-o parte intr-alta? Nu cumva ele nu se resping reciproc, ci e, mai degraba o coabitare intre aceste doua expresii ale statului? Cat de departe suntem de statul liberal? Doresc asta romanii sau, pentru face reforma trebuie sa prindem momentul cand romanii sunt neatenti?
Vom raspunde la toate aceste intrebari pe parcursul mai multor comentarii. Clubul nostru de dezbateri va trebui sa incerce, iesind din capcana obsesiilor antibasesciene si antiguvernamentale, sa raspunda la aceasta noua – si veche de cand lumea – intrebare: ce punem in loc?
@ Varujan Vosganian
La întrebarea ce punem in loc?, răspunsul este banal… democraţia. Democraţia înseamnă eliminarea personalităţilor care îşi impun voinţa, democraţia înseamnă un Guvern suveran pe destinele unei ţări. Avem nevoie de principii născute din voinţa publică care să înlocuiască voinţa individuală.
Nu numele dăunează grav sănătăţii sociale, ci abuzul de individualitate. Atunci când vom ajunge în stadiul în care numele preşedintelui nu mai este important, nici numele premierului, nici numele parlamentarului, nici numele primarului… Atunci când toate numele vor fi înlocuite de instituţii (doctrină, principii, ideologie, normative), atunci când cei nominalizaţi mai sus vor avea un statut egal cu cel al funcţionarului de la ghişeu, lumea va funcţiona democratic. Până atunci, numele subordonează orice alt interes.
@Bibliotecaru
Democratia e o suma de proceduri, ei trebuie sa i se alature un nivel de eficienta, anumite mentalitati de cultura civica etc.etc.
Trebuie sa fie o combinatie intre cele doua concepte! Nu poate exista numai liberalism de sec XIX ! La fel cum nu poate exista numai stat social! Nu toti oameni unei tari sint patroni si propietarii de uzine! In economie sa fie liberalism cit mai mult,dar cu o limita,in caz de dezastru economic statul sa intervina cu masurii care sa faca mediul economic permisiv! Nu cum face Baseboc,creste impozitele si scade salariile,asta este o masura de Spitalul de Psihiatrie!!! Din pacate 70% din criza din Romania e provocata de ”masurile” Baseboc!
@Sfarma Piatra
Mai voinicule, dar tu crezi ca statul liberal e vestul salbatic?! Statul liberal nu e doar aplicare a liberalismului de sec. XIX.
Intai de toate, as zice desigur ca intrebarea “ne pastram in limitele statului social sau cutezam catre statul liberal?” mai ales venind din partea unui fruntas liberal, este doar retorica.
EVIDENT ca va trebui nu numai sa “cutezam” spre statul liberal, ci sa ne indreptam spre el cu toata fermitatea si cu toata taria, fiindca este nu numai o alternativa de luat in calcul, ci UNICA speranta si sansa pe care o mai avem de a scoate tara de pe cursul de coliziune pe care ne aflam in momentul de fata.
Dincolo de orice invinuire punctuala ale prezentilor sau fostilor guvernanti, politicieni, parlamentari etc. de varii orientari politice, de existenta crizei economice pe post de factor declansator sau agravant, ar fi util sa recunoastem inainte de toate faptul ca in momentul de fata ne aflam intr-o situatie de CRIZA SISTEMICA a statului asa cum a fost el mostenit in anul de gratie 1989, si asa cum a fost sau mai ales cum NU A FOST el modernizat in cele doua decenii care au urmat.
Am auzit de mai multe ori acuzatia lansata si colportata cu asiduitate mai ales de catre PSD cum ca actuala situatie este rezultatul politicilor paguboase, de dreapta, aplicate fara discernamant asupra statului roman de catre PDL. Nu am indoiala ca politicile au fost paguboase si aplicate fara discernamant, dar, s-avem iertare, PDL nu poate fi acuzat in nici un fel de schimbarea radicala a statului conform unor asa numite masuri “de dreapta”! Nici macar de o cosmetizare de fatada!
Din contra, actuala situatie se datoreaza, cred, exclusiv faptului ca statul roman a ramas mult prea mult intepenit in coordonatele socialist-paternaliste mostenite in 1989. Nu avem de-a face cu un stat prea modern si prea liberal, dimpotriva, avem inca de-a face cu un stat inca prea socialist, cu prea putine modernizari si adaptari la situatia prezenta.
De aceea cred ca adevarata provocare este partea a doua a temei de meditatie a zilei: CE PUNEM IN LOC. Desigur ca raspunsul banal este democratia, numai ca modalitatea de realizare a raspunsului asta ridica totusi niste intrebari bunicele!
In privinta modului de realizare, @ Sfarma Piatra, eu unul nu doresc edificarea unui liberalism al secolului al XIX-lea, oricat de mare admirator al perioadei as fi. De ce nu n-am dori direct edificarea unui liberalism al secolului 21, adaptat la situatia prezenta ? Desigur, se spune adeseori ca nu poti invata din experienta altora si e oarecum inevitabil sa trecem prin greselile pe care le-au facut si altii.
Totusi, eu cred ca nu e neaparat necesar sa facem asta. Si va dau un exemplu. In 1989, domeniul IT era in Romania, ca sa spun asa, in “epoca de piatra”. Existau doar cateva calculatoare de intreprindere, mari si greoaie, un fel de “Univaci” -hehe- ceva mai imbunatatite, care se foloseau in general pentru a realiza statele de plata sau calcule economice de mari dimensiuni, dar de mare rutina. In rest, ideea ca ar putea sa existe computere de puterea si performanta celor actuale era inca de domeniul fantasticului (chiar si in occident), iar speranta ca un simplu cetatean ar putea avea acces individual la o asemenea minune a tehnicii era pur si simplu dincolo de orice asteptare.
Si iata, 20 de ani mai tarziu, nu numai ca mare parte a cetatenilor din sfera urbana din Romania au acces la asemenea tehnologie, dar o si folosesc eficient pentru rezolvarea problemelor lor de zi cu zi. Poate vi se pare ciudat dar in Germania populatia a manifestat la inceput reticenta la ideea ca tehnologia IT ar reprezenta viitorul si ca ea ar trebui implementata cat mai rapid. De aceea, in Germania fost nevoie la inceput de oarecari eforturi bine tintite ale statului pentru a depasi aceste prejudecati, fara a mai vorbi despre bariera lingvistica pe care o reprezenta lipsa traducerilor soft-urilor respective in limba germana!
In Romania statul paternalist n-a facut nici un fel de efort pentru promovarea tehnicii respective, ba chiar din contra! Mai mult decat atat, ar trebui sa observam ca majoritatea covarsitoare a softurilor utilizate pana si in momentul de fata in Romania NU SUNT TRADUSE: utilizatorii respectivi folosesc softul original in limba engleza. Asa este inclusiv Windows-ul XP de pe laptopul pe care scriu acum (si, pentru a elimina eventulele comentarii rautacioase: da, nu este tradus, insa ARE licenta!)
Ce vreau sa spun cu asta? Vreau sa spun ca in momentul de fata se observa o adevarata scindare a Romaniei: daca partea “oficiala” a societatii romanesti, statul, a ramas in urma cu modernizarea, nu la fel stau lucrurile si cu latura “libera” a aceleiasi societati romanesti. Acea latura functioneaza suspect de bine chiar in conditiile in care statul insusi este cel care ii pune mereu bete in roate, si nu putem decat sa ne imaginam cum ar fi daca statul, in loc sa fie un inamic al schimbarii, ar deveni, din contra, un partizan declarat si un motor eficient al ei!
Tocmai aceasta dihotomie este cea care provoaca cele mai mari dureri si cea mai mare disperare din partea oamenilor care stiu cat de bine ar putea sa fie daca ar fi lasati sa-si vada de treburile lor fara ca o cohorta de pitici Punepiedici sa vina mereu cu idei absurde si contraproductive.
Ca acesti Punepiedici vin de la PDL, de la PSD sau orice alt partid, ca si faptul ca ar avea obiceiul sa sparga oul de la capatul tuguiat sau de la capatul rotund, sunt in acest context niste detalii realmente lipsit de importanta!
@Dorin
Cand eram ministru spuneam ca un guvern e important nu numai prin ceea ce face, ci si prin ceea ce nu face, adica prin faptul ca nu pune piedici.
Inca o mostra de ce inseamna statul roman si cum gandeste el: http://www.brandart.ro/noutati/153-munca-te-face-liber
@Dorin
Nici nu trebuie sa cadem acum in paranoie…
@ Varujan Vosganian
Dacă îmi permiteţi, am să vă contrazic. Părerea mea este că…
Democraţia înseamnă punerea în acord a sistemului instituţional cu dorinţa poporului.
După ce am citit cât am citit prin cărţi, după ce am ascultat nenumărate păreri, este definiţia cea mai simplă şi mai succintă pe care am putut-o formula.
Procedurile despre care vorbiţi sunt consecinţe născute din punerea în aplicare a democraţiei, la fel şi mentalităţile, nu democraţia în sine. Respectarea procedurilor nu conduce însă automat la certitudinea societăţii democratice.
De exemplu, alegerea parlamentarilor, ca esenţă a reprezentării democratice, este o procedură a democraţiei. Alegerea persoanelor (ca nume) este însă nesemnificativă pentru democraţie, de fapt alegerea ar trebui să fie nu asupra persoanei, care contează mai puţin, ci o alegere a proiectelor legislative pentru care candidatul îşi ia angajamentul că le va propune în mandatul ce va urma. Dacă se votează persoana şi nimeni nu are habar de ce iniţiative legislative va face parlamentarul X, practic nu este nici o diferenţă între reprezentantul în Parlamentul României şi reprezentantul în Marea Adunare Naţională, că tot alegeri sunt. Fiecare candidat pentru Parlamentul României care vorbeşte în campania electorală despre altceva decât proiectele de legi pe care le va propune în Parlament (“de capul lui” sau alături de colegii de partid) fraudează democraţia. Proiectele de legi trebuie să fie singurul criteriu de vot al cetăţeanului. Pentru asta este nevoie de perioada de campanie electorală, pentru aceasta este nevoie de mijlocul de informare… Ce se întâmplă astăzi în România? Campania electorală pentru parlamentare nici nu pomeneşte despre vreun proiect de lege, afişele sunt dominate de slogan şi poză (numai bune pentru cultul personalităţii)… într-un cuvânt… ANTIDEMOCRAŢIE.
A fost referendumul pentru parlamentul unicameral. În alte ţări s-a dus o dezbatere de ani de zile pentru a stabil exact avantajele şi dezavantajele, implicaţiile… la noi totul s-a redus la caricaturi cu parlamentarii somnoroşi şi bugetofagi care pleacă din Parlament spre bunăstarea cetăţeanului de rând care plăteşte mai puţin la Buget prin taxe şi impozite. Ce legătură a avut votul la referendum cu democraţia? Ce anume a exprimat poporul român?
În momentul când democraţia va funcţiona optim, numele preşedintelui, premierului, primarului, parlamentarului… va fi pentru român la fel de neinteresant precum numele portarului de la ministerul nu ştiu care. El va ştii că ţara este condusă de principii şi legi hotărâte de cetăţeni, că cetăţenii fac regula jocului şi nu politicienii, că există mijloace democratice suficiente care să împiedice clasa politică să-şi impună samavolnic propria voinţă, adică să facă lucruri în afara sistemului democratic.
@Bibliotecaru
Nu-ti fa probleme cu referendumul, oricum chiar si initiatorul lui l-a uitat.
@VV
nu poate exista stat modern daca saracia e dominanta. este deci necesar sa fie implementate politici de atragere si utilizare eficienta a resurselor. o parte a acestor resurse se investesc in educatie, iar gradul superior de satisfacere a nevoilor determina o altfel de intelegere, in cunostinta de cauza, asumata, a optiunii politice.
iata cum s a creat un cerc vicios: saracia determina in general optiuni politice de stanga, stanga nu creaza bogatie, iar populatia, in majoritate saraca, va opta in continuare pentru stanga sau va miza pe lideri populisti.
aparent, din aceasta dilema nu se poate iesi.
doar aparent.
solutia?
lideri politici cu viziune si capabili sa planifice , sa organizeze si sa gestioneze puterea. de aceea rolul liderilor politici este covarsitor in momente de cumpana. de aceea au ramas in istorie sir W Churchill, Napoleon sau Alexandru cel Mare.
in momentele sale grele , Romania uneori a avut aceasta sansa , alteori nu.
asadar, stimate domnule VV, noi am prefera un stat liberal, dar inainte de asta trebuie sa preluam puterea. putem sa planificam si sa organizam asa ceva? pentru ca altfel vor :moderniza statul roman TB si V Ponta.
PS: am postat ceva despre alegerile pentru Craiova, daca l cititi , poate mi dati si mie un raspuns.
cu admiratie,
@tudor
Democratia, e drept, se sustine mai greu acolo unde e saracie. nici nu prea stiu multe cazuri unde saracia nu a nascut dictatori, asa cum nu prea stiu tari bogate unde dictatorii sa-si faca salas, cu exceptia celor unde bogatia pica din cer sau tasneste din pamant, cum e cazul tarilor arabe.
@tudor
Unde ai postat despre alegerile din Craiova?
@Bibliotecaru
democratia, ca termen, suna superb, stimate domn. in fapt, democratie in forma pura nu a existat nici macar in Atena antica, unde era o democratie directa, ce i drept, dar nu pentru toti (deci nu era…) si chiar si atunci, diversi “demagogi” (nimic nou sub soare) au obtinut votul multimii pentru exilarea unor personalitati care au facut mari servicii patriei ateniene.
cu toate ca domnul itzik e un nesuferit , are dreptate cu “masa critica”. adica, in ce masura numarul prostilor si al lenesilor este dominant . daca optiunea acestora este determinanta , OK, e vointa poporului. dar vointa poporului ca sa ce?
de aceea VV se referea la “proceduri democratice”. acestea au rolul sa atenueze ….
tot o ” procedura democratica “au avut in vedere si Parintii Constitutiei Statelor Unite atunci cand au prevazut alegrea indirecta, prin “electori” , a presedintelui. ar fi fost mult mai simplu doar votul majoritar, era tot vointa poporului, nu? “electorii ” din sistemul alegerilor prezidentiale americane reprezinta siguranta impotriva unei “mase critice” precare.
@tudor
@bibliotecaru
Vointa poporului este un concept care nu intotdeauna te duce unde orizonturile de timp se oncheaga. Vointa poporului are ca predilectie orizontul pe termen scurt, nu intotdeauna e bine sa dai cheia de la camara.
@VV
1 august 09.30
@Dorin
Si tu esti o mostra a Statului roman si mai ales una care gandeste cu o acuitate de o noblete lipsita de ecarisajul pe care turma lipsita de paza o face dintr-o notabila afirmare a propriei valori. Simplul fapt ca citezi cu o nota bibliografica atat de complexa ma face sa cred ca statul tau valoreaza mai mult decat statul de drept in forma sa continuata in regim de whiskas salubrizat
Democratia este un ideal care nu a fost niciodata atins in istorie (cum bine spunea Tudor, daca nu ma insel). In Atena antica nici macar formal nu conducea tot poporul, femeile, sclavii si necetatenii fiind exclusi. Si pe urma ne putem intreba: daca tot conducea tot poporul, cum de ajuns la noi numele lui Pericle, de exemplu? Important este sa intelegem limitele si neajunsurile democratiei, care este, vorba lui Churchill, cea mai proasta forma de regim politic, in afara tuturor celorlalte. Unul din pericolele la adresa democratiei este supralicitarea capacitatii cetatenilor de rand de alege intre politicieni si mai ales intre politici publice. Spunea @bibliotecaru ca oamenii ar trebui sa aleaga intre proiecte de legi propuse de candidati. Am ceva experienta in domeniu si afirm ca cei mai multi candidati sau alesi nu sunt ei in stare sa conceapa un proiect de lege coerent. In aceste conditii ma intreb cati dintre noi, simpli cetateni, am putea sa apreciem corect un proiect de cod fiscal sau de cod penal?
In alta ordine de idei, diferenta dintre statul social si cel liberal este din ce in ce mai mica in lumea moderna. Este o discutie lunga si poate voi mai reveni. Multe partide politice au fost obligate de contextul economic si social sa practice politici publice care, in teorie, contraziceau propria lor ideologie. De exemplu, Partidul Laburist din Noua Zeelanda a promovat ceea ce multi au denumit “thatcherism”, deoarece era necesara reducerea dimensiunilor statului. Spus foarte simplu, aceasta reducere a distantei ideologice dintre politicile de stanga si cele de dreapta s-a datorat in principal dezvoltarii clasei de mijloc si ca o consecinta, reducerii claselor sarace. Prin urmare, noi trebuie sa facem in principal doua lucruri: sa reducem si sa modernizam statul si sa crestem ponderea populatiei active, cu accent pe dezvoltarea de locuri de munca platite cat mai aproape de nivelul european. Dar trebuie sa intelegem ca nu are nimeni la dispozitie o bagheta magica cu ajutorul careia sa faca aceste schimbari pe peste noapte. Este nevoie de un efort sustinut, pe o perioada de cativa ani.
@alexis
Sunt de acord ca diferenta e tot mai mica in tarile occidentale, desi si acolo sunt diferente: iata SUA fata de Suedia, de pilda. La noi, insa, nu. In plus, nici o societate nu poate fi perfecta decat in utopii, dar si acelea erau un fel de dictaturi. Nu trebuie ca parlamentarii sa fie in stare sa imagineze ei proiecte de lege, ce e la noi unde suntem nevoiti sa dezbatem sute de initiative legislative pe an e o aiureala. Parlamentarii majoritatii trebuie sa sustina proiectele Guvernului, nu trebuie sa aduca ei proiecte in Parlament. In rest, tot ce spui, e adevarat cu totul.
Reţin două aspecte îndreptăţite.
Un aspect prin care voinţa poporului poate cădea în populism, adică în interes imediat în detrimentul interesului de lungă durată şi, al doilea aspect, că poporul nu este în stare să judece nu numai o iniţiativă legislative ci toate iniţiativele legislative, ele fiind un domeniu prea tehnic de înţelegere şi prea bogat pentru a fi urmărit.
Cele două aspecte sunt perfect adevărate, tocmai de aceea avem nevoie de politică, de oameni pregătiţi şi rolul politicienilor nu este asumat de societatea civilă, la întâmplare.
Ce spune Constituţia României:
ARTICOLUL 8 – Pluralismul si partidele politice
(1) Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale.
(2) Partidele politice se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei.
Ce spune Legea nr. 14/2003 a partidelor politice?
Art. 2. Prin activitatea lor, partidele politice promoveaza valorile si interesele nationale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participa cu candidati in alegeri si la constituirea unor autoritati publice si stimuleaza participarea cetatenilor la scrutinuri, potrivit legii.
Mai întâi Constituţia spune foarte clar că democraţia este legată şi garantată de pluralismul de idei. Iată deci că în Constituţie se spune în clar că unitate de putere, adică un partid care domină exprimarea politică şi îşi impune punctul de vedere în Parlament (evident care controlează şi Guvernul), este o atitudine anti-democratică. Constituţia vorbeşte în mod clar aici despre faptul că împărţirea partidelor politice în Putere şi Opoziţie este un act împotriva democraţiei.
Şi ce mai spune Constituţia? Mai spune că dezbaterea ideilor, principiilor, normativelor este calea de împlinire a democraţiei. Cu alte cuvinte Constituţia spune că trebuie să existe un fel de “cafteală intelectuală” între părerile politice astfel încât să existe o idee finală, atent şlefuită, care să exprime (la final) nu o părere politică (pentru că exprimă mai multe păreri politice şi nu una singură) ci să conducă la definirea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor.
Foarte important, în consecinţă, rolul dezbaterii parlamentare şi a dezbaterii politice pe chestiuni de ideologie şi principii, normative şi măsuri executive, nu este numai o simplă negociere pentru soluţia cea mai bună, dar şi punerea în operă a voinţei poporului. De ce? Pentru că distribuţia părerilor în Parlament asupra unei probleme este o reprezentare statistică foarte aproape de părerea cetăţenilor la acea problemă.
Ce spune apoi, în completarea Constituţiei, legea partidelor politice? Spune că legile promovate de partide au obligaţia respectării valorilor şi intereselor naţionale. Cu alte cuvinte partidele au datoria să nu cadă în populism, să nu promoveze ideea unor beneficii imediate pentru a obţine avantaje electorale sau de orice altă natură, avantaje imediate care se traduc în detrimentul intereselor de termen lung. După care legea spune absolut în clar… “contribuie la formarea opiniei publice”. Ce înseamnă acest lucru? Că politica are obligaţia de a deznoda înţelesurile complicate ale proiectelor de lege în înţelesuri simple care pot fi înţelese de toată lumea, astfel încât toată lumea să se poate exprima, în consecinţă, asupra oricărui proiect de lege.
Iată deci că politicienii au obligaţia, prin Constituţie şi lege, să rezolve cele două probleme apărute. În primul rând nu au voie să abuzeze de poziţia sa pentru a cădea în populism şi manipulare, în al doilea rând trebuie să informeze opinia publică într-o formă uşor de înţeles asupra actului de guvernare a statului (legislativ, executiv, judecătoresc). În cazul Parlamentului este vorba în special despre iniţiative legislative.
@Bibliotecaru
Potrivit rationamentului tau, alcatuirea unei majoritati parlamentare pentru a guverna este anti-democratica…
@VV
Intre statul liberal si statul social eu as alege statul civic! „Statul civic” are trei îndatoriri principale în contextul crizei actuale: re-moralizarea pieţelor, re-localizarea economiei şi re-capitalizarea săracilor. Statul civic favorizează asocierea în detrimentul înstrăinării, responsabilitatea în detrimentul egocentrismului şi comunitatea în defavoarea individului.
@lorduljohn
Statul e civic prin insasi definitia sa. Poate ca ai in vedere statul unei culturi politice avansate. Definitia ta se apropie definirii pe care am dat-o intr-un text postat aici privind trecerea PNL de la doctrina la ideologie.
@ Varujan Vosganian
Potrivit celor ce le spun eu, majoritar este votul în momentul acordării încrederii. Formarea unei majorităţi cu scopul de a-şi proteja propriile interese, fie că vorbim despre partide, fie că vorbim despre persoane individuale, cu siguranţă este antidemocratică pentru că nu are nimic de-a face cu dorinţa poporului, ci cu interesele celor care ocupă funcţii în defavoarea celor care sunt împiedicaţi să ocupe funcţii.
Scrie în Constituţie că cei din Guvern trebuie să fie oameni politici? Nicidecum…
Constituţia spune aşa:
ARTICOLUL 102 – Rolul si structura
(1) Guvernul, potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice.
(2) In indeplinirea atributiilor sale, Guvernul coopereaza cu organismele sociale interesate.
(3) Guvernul este alcatuit din prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organica.
Politica Guvernului este dată de Programul de Guvernare şi nu de către activitatea Guvernului, care reprezintă punerea în practică a politicii. Acest program de guvernare este astfel întocmit încât el să întrunească voinţa unei părţi cât mai mari din Parlament, la limită 50%+1.
Parlamentul nu trebuie să construiască majorităţi decât pe proiecte individuale. A spune votez proiectul lui X pentru ca el să voteze proiectul meu, este anti-democratic, pentru că nu provine din respectarea votul electoral. Orice vot din interes este un vot anti-democratic. Singurul vot permis este cel venit din conştiinţă. Esenţa parlamentarismului este că, deşi fiecare vine în Parlament cu un set limitat de proiecte, toţi parlamentarii la un loc aproximează foarte bine voinţa poporului. În lipsa acestui fenomen, democraţia nu se poate împlini.
Preşedintele, pentru a desemna un premier, se consultă, nu cu parlamentarii, ci cu partidele politice. Cel ales ca premier ar trebui să fie un om capabil să întreţină un dialog cu parlamentarii, să identifice elementele unui viitor program de guvernare, adică voinţa politică a parlamentarilor şi apoi, în 10 zile, să stabilească un Program Politic care să mulţumească o cât mai mare parte a politicii româneşti dată de reprezentaţi în parlament. Nu e nici o nevoie ca premierul să fie un om politic, şi nici să aibă o viziune politică, el trebuie să fie capabil să construiască acest proiect politic numit Program de Guvernare şi să aibă capacitatea şi cunoştinţele necesare să-l ducă la bun-sfârşit. Esenţa Guvernului nu este premierul şi nici lista de miniştrii, esenţa Guvernului este Programul de guvernare. Premierul este premier în măsura în care duce la bună îndeplinire programul de guvernare. Nu-l poate duce la îndeplinire, atunci el este dat jos, înlocuit. Premierul nu trebuie să vină cu programe politice, cu mijloace de “deşteptăciune”… El trebuie, pas cu pas, să îndeplinească Programul de Guvernare, esenţa oricărui Guvern. Nu poate să ducă Programul la bun-sfârşit, aşa cum şi-a asumat când a cerut încrederea parlamentului, are de ales. Sau demisionează spunând că nu este în stare să îndeplinească Programul de guvernare, caz în care fie va veni cineva care este în stare să îndeplinească acelaşi program de guvernare, fie va începe o nouă dezbatere cu alt program de guvernare, sau premierul îşi asumă neputinţa şi modifică programul de guvernare într-o formă pe care o poate duce la bun-sfârşit şi cere acordul Parlamentului pe această modificare prin Angajarea Răspunderii Guvernului.
Vedeţi dumneavoastră în Constituţie că se vorbeşte despre coaliţii sau majorităţi parlamentare în afara celor ad-hoc din momentul votului?
Pe de altă parte, atunci când parlamentul a votat că doreşte pe domnul Johannis şi votând a exprimat o voinţă a Parlamentului (o procedură anormală, dar valabilă totuşi), preşedintele trebuia să ia act de acest lucru şi, în mod absolut, trebuia să-l desemneze pe domnul Johannis. De ce? Pentru că motivul pentru care preşedintele are sarcina de a desemna un premier este de a ieşi din clenciul fără sfârşit “fiecare partid doreşte un premier desemnat de el”. Dacă parlamentul ajunge însă la o soluţie fundamentată prin vot, înainte ca preşedintele să desemneze candidatul, preşedintele ar fi trebuit să ţină seama de acest lucru. Pe de altă parte, refuzul preşedintele de a desemna candidatul “normal” dictat de Parlament, pentru a numi un candidat pe care îl dorea domnia sa în nume propriu, atât în persoana domnul Tăriceanu cât şi în celelalte nominalizări care au urmat, inclusiv a domnului Boc, este o pledoarie pentru majorităţi ad-hoc din timpul votului.
Raţiunea dizolvării parlamentului nu ar trebui să fie o armă a preşedintelui împotriva parlamentarilor, ci o reacţie la evidenţa unei imposibilităţi a Parlamentului de a se hotărî pentru un candidat. Din acest motiv preşedintele poate să folosească acest instrument sau nu, din acest motiv preşedintele trebuie să se consulte cu preşedinţii camerelor pentru a vedea dacă nu cumva se poate ajunge totuşi la un rezultat. Nu mai este nevoie să spun că folosirea acestui instrument în scop de şantaj este anti-democratică.
Domnule Varujan Vosganian
Din păcate raţiunea democratică s-a pierdut atât de mult încât foarte puţină lume mai ştie cum se pune în operă o democraţie. Toată lumea a reţinut nişte reguli pe care le urmează orbeşte fără a mai ştii de ce, doar pentru că aceasta este cutuma. Înţelegerea funcţionării democraţiei dezvăluie o lume cu totul nouă înţelegerii instituţionale (pentru mine aşa s-a întâmplat). Nici eu nu sunt foarte vechi în această înţelegere, am început aceste săpături de arheologie filosofic doar de patru sau cinci ani şi realitatea se dezvăluia precum foile de varză, din ce în ce mai profund. Eu observ că aveţi o reacţie la cele ce le spun eu… cum să spun… destul de superficială, nu mă deranjează însă cât timp aceste rânduri vor rămâne aici pentru a fi accesibile şi altora care caută răspunsuri. Sunt oameni care urmăresc cele scrise de mine şi am, deseori, plăcuta surpriză de a-mi recunoaşte spusele pe la TV, semn că cineva citeşte.
@Bibliotecaru
Din pacate, PNL a ajuns la putere numai cand a candidat in aliante politice.
@ Varujan Vosganian
Candidatura în alianţă politică este altceva decât o “coaliţie de guvernare”. Alianţa Politică are un statut special, este înscrisă la tribunal, are un Program Politic particular, un protocol cu rol de statut… practic are aceleaşi caracteristici cu ale unui partid.
Chestiunea este că parlamentarii nu ar trebui să fie legaţi între ei într-un mod politic sau orice alt mod. Toţi parlamentari ar trebui să fie conştiinţe independente. La noi se calculează voturile dinainte de a se vota, or asta este anti-democratic, pentru că apare influenţarea votului de altceva decât propria conştiinţă, ceea ce, într-un fel sau altul, înseamnă o formă de vot imperativ.
@Bibliotecaru
In orice tara se calculeaza voturile inainte de a se vota. Peste tot parlamentarii sunt constiinte independente. Intai ca pot dezbate in partid, sa-i convinga pe ceilalti colegi. Apoi in grupurile parlamentare. Votul din plen este rezultatul unei deliberari. Daca se hotaraste sa se urmeze optiunea majoritatii din grup, si asta e o optiune. Nu cred ca daca te supui unei majoritati in partid esti lipsit de demnitate umana. Nu ti s-a intamplat niciodata sa votezi si pe urma sa accepti ce cred cei mai multi? In fond asta e regula democratiei. Nu inseamna ca nu esti independent. Ca lucrurile nu trebuie duse prea departe si ca partidul nu trebuie sa impuna aiurea o optiune, asta e alta tema.
@ Varujan Vosganian
Cine votează la fel cu colegii săi de partid din Parlament pentru că conştiinţa sa este formată pe baza aceloraşi principii şi concepte, este un om care poate dormi liniştit şi se poate uita în oglindă fără probleme.
Cine votează la fel cu colegii săi de partid din Parlament pentru că aşa s-a hotărât la partid sau pentru că este un pact de susţinere a proiectului sau, cel mai rău, pentru că-i este frică să nu fie sancţionat de partid, are de ce să simtă că şi-a trădat conştiinţa.
Vorbiţi despre “dezbaterea de la partid”. Partidul, într-o lume democrată, nu impune nimic celor care ocupă funcţii în afara partidului. Dimpotrivă, întreaga activitate de partid ar trebui să susţină cu informaţii şi orice altfel de logistică activitatea politică a celor numiţi sau aleşi în funcţii din afara partidului. Dezbaterea reală a ceea ce se votează nu are ce să caute la partid (repet, decât în măsura folosirii logisticii oferite de partid), dezbaterea este, de drept, instrumentul parlamentar şi trebuie făcută în Parlament. Eu nu cred că parlamentarii au sentimentul profund că servesc poporul român, cea mai mare parte a lor (mă feresc să spun “toţi”) simt “partidul” drept şef. Faptul că statutul de partid nu interzice cumulul funcţie din afara partidului cu funcţia din interiorul partidul, complică şi mai mult lucrurile, pentru că construieşte o situaţie de subordonare a parlamentarilor şi pe acest criteriu.
Votul parlamentar trebuie să izvorască din profundul conştiinţei lipsit de orice alte interese, de orice natură ar fi ele, cu atât mai mult votul trebuie să fie lipsit de interese personale şi de grup. Evident, după momentul votului, adică după încheierea gestului democratic, parlamentarul este totuşi un simplu cetăţean şi trebuie să se supună normativelor ca noi toţi.
Îmi pare rău că vă faceţi că uitaţi situaţiile în care parlamentarii au fost excluşi din partid pentru că nu au votat “cum trebuie”, uitaţi şi situaţiile în care parlamentarii votează, absolut neconstituţional şi nedemocratic, cu bielele la vedere, încălcând secretul votului. Îmi pare rău că uitaţi parlamentarii care fug din partid şi grup parlamentar pentru ca să susţină alt partid sau o nouă facţiune politică. Îmi pare rău că nu vă amintiţi că dezbaterile parlamentare sunt bogat dominate nu de filosofia doctrinară a României şi nici de aspecte tehnice, dar mai ales de pompoase declaraţii politice ce construiesc acest război politic cronicizat de 20 de ani.
Puteţi spune, cu mâna pe inimă, că Parlamentul este astăzi, cu acest funcţionară jumătate şchioapă şi jumătate oarbă, expresia plenară a democraţiei Româneşti?
Domnule Varujan Vosganian,
Nicăieri în lume nu există o societate democratică. Există societăţi care sunt mai aproape de democraţie, altele sunt mai aproape de totalitarism… Societatea românească are instituţii democratice care nu funcţionează democratic pentru că instituţiile sunt interpretate şi exprimate funcţional de români iar mentalitatea românească funcţionează încă după un model totalitar, chiar şi în cazul celor mai violenţi anti-comunişti. Dincolo de acest handicap, românii iau ca model democratic funcţionarea altor state, de exemplu Statelor Unite, care, în ciuda sloganurilor şi propagandei, reprezintă state cu un totalitarism puternic şi un aparat de poliţie politic şi mai puternic.
Eu nu vorbesc să mă află în treabă. Prin mijlocul anilor ’80 am început să visez la o societate funcţională şi, mi-am dat seama, că democraţia poate fi gândită în multe feluri. Am început să fac filosofie într-o vreme în care toată lumea studiază filosofia, este adevărat deci că sunt oarecum anacronic. Şi totuşi astfel am descoperit multe lucruri ascunse manualelor. Dar mai ales mi-am dat seama că problema nu este, de cele mai multe ori, la nivel de ideologie, ci la nivel de aplicare a ideologiei, pentru că ideologia, principiile, metodele sunt toate contorsionate de “interpretarea” umană care este, de fiecare dată, interesată. Efortul meu, deloc uşor, este să sădesc în oameni o normalitate instituţională care să ne scoată din anormalitatea cutumiară în care ne aflăm. Ştiu că pasiunea mea, încăpăţânarea mea, este, deseori, supărătoare, iritantă… Din păcate pentru cei care vorbesc, asta este.
@Bibliotecaru
Deosebesti, sper, intre anormalitatea cutumiara si traditie.
@ Varujan Vosganian
Nu ştiu… deosebesc?
Când domnul preşedinte stabilit că a te consulta cu cineva, de exemplu cu partidele parlamentare, înseamnă că de fapt nu ai nici o treabă cu ce-ţi spun cei cu care te-ai consultat, ci o simplă formalitate inclusă în Constituţie ca să aibă ce da ştirile la TV… este o anormalitatea cutumiară sau o tradiţie? Faptul că pe urmă Parlamentul, la suspendarea preşedintelui, s-a consultat cu Curtea Constituţională, după cum spune Constituţia, şi a dus mai departe procedura deşi CCR nu a găsit nimic neconstituţional, este urmare a cutumei sau a tradiţiei?
Iată, avem un mecanism al consultării definit constituţional în mod unitar şi care este redefinit ca înţeles. În mod evident Constituţia nu avea cum să stipuleze, şi încă de atâtea ori (parcă în 8 situaţii), consultarea ca pe un “băgat în seamă”, este evident că sistemul constituţional înţelege prin consultare şi acordul sau dezacordul… S-a creat însă o cutumă prin care consultarea este un fel de “mi-a părut bine că aţi venit, acum plecaţi că am treabă”.
Vă întreb, înţeleg sau nu exact ce este cu anormalitatea cutumiară?
@Bibliotecaru
Cred ca ceea ce inteleg eu prin traditie e mai vechi de 1990. Poate si decat 1945.