Înregistrarea integrală a lansării „Copiilor războiului” de la Piatra Neamț, 17 martie 2017
This entry was posted
on marți, martie 21st, 2017 at 10:40 am and is filed under Economie.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
Both comments and pings are currently closed.
30 Responses to “Înregistrarea integrală a lansării „Copiilor războiului” de la Piatra Neamț, 17 martie 2017”
Este o conferinta exceptionala. M-as bucura sa aveti mai des ocazia,si mai accesibil multora, sa vorbiti pe aceste subiecte, Lumea romaneasca ar deveni poate mai putin feroce in intolerantele ei de multe ori inchipuite ori fabricate, mai introspectiva si incluziva in loc de aceasta extrovertire bolnava care doreste sa arunce mereu vina proprie asupra unui dusman perfect si iluzoriu,
Nu cred ca o moralitate sanatoasa poate incepe altfel decit din autocunoastere, acceptare si intelegere a diversitatii umanului, ceva ce exclude din start maniheismul – caci acela, nu-i asa, se aplica doar altora, acelui abstract “altora”, nu noua in judecata cu propriile noastre calitati si defecte, implinire si pierdere. Nu cred ca poate incepe in bataliile cu umbre nu ale comunismului ci deja ale propriilor noastre temeri si minusuri bine exploatate de vreun ucenic al vrajitorului de ocazie care vrea sa-si creasca siesi, nemeritat, aureola unei superioritati inexistente facind praf si pulbere orice este in jurul sau in felul superficial si grabit al scurtaturilor sau al retetei universal aducatoare de clienti de tip fastfood. Nu cred ca sanatatea morala a unei societati poate creste din spirit imitativ ci din regasirea individualitatii, nici din slogan ci dintr-o cautare impartasita, dar nu neaparat comuna, a sensului.
Ce loc aveti in parlament scriitor fiind si cu acesta experientza a umanului, in ciuda celor care v-ar dori eventual taiat in bucati separate si absolut dezacordate cu o bucata economist, una bucata scriitor, una bucata parlamentar? – cred ca acestia din start gindesc la oameni ca la niste marionete ce pot fi asamblate si dezasamblate dupa plac si oportunitate. Unul important, si mi-as dori sa fie mai multi asemenea dumneavoastra. Atita timp cit un parlament nu reprezinta mecanisme, cifre, statistici, ci oameni, si legile nu sunt date pentru abstractiuni ci tot pentru ca oameni sa poata trai impreuna intr-un oarecare normativ social benefic lor.
Sufar de idealism? asa o fi, il prefer asa zisului realism. Dupa cum spune Viktor Frankl, a crede in oameni este ca a pilota un avion impotriva vintului, daca vrei sa ajungi la punctul B, trebuie intodeauna sa tintesti mai sus de acesta, mai la nord: daca vrei ca omul sa fie ce este, ai incredere in potentialul sau https://www.ted.com/talks/viktor_frankl_youth_in_search_of_meaning
Astept sa citesc Copiii razboiului, nu imi este accesibila acum, dar nimic mai frumos decit sa astepti o intilnire cu o carte.
Să știi că am avut trei lansări (Iași, Bacău, P. Neamț) și cei care au participat la toate trei au spus ca se bucura ca nu m-am repetat. Poate că cea de la P Neamț a fost cea mai old fashion Dar, desigur, te mai și repeti.
Ai dreptate, e sincronism. Dar merge și sincretism, in cazul ăsta, am zis bine. Lovinescu avea in vedere imbinarea elementelor artei eruopene din acea vreme in evoluția celei românești.
Nu zic de cele 3 lansări de acum, ci de alte discursuri anterioare, dar, sigur, eu am altă memorie față de alți ascultători. Adică teme și chiar fraze de acum le-am mai auzit cu alte ocazii. Per total, singurul lucru nou pentru mine a fost anecdota cu Stan și Bran.
Va multumesc frumos, altfel as putea sa citesc abia in vara.
( Hmmm, n-am inteles care e problema cu repetitia si de ce ar fi rea, dar probabil e scaparea mea. Unele idei pe care le-ati spus in aceasta conferinta le-am discutat si aici si m-am bucurat sa le regasesc asa cum te bucuri reintilnind un vechi prieteni.
Sa nu vorbim de morfemele ori tonemele mantrelor, dar fara repetitie n-ar exista muzica baroca de pilda. Hai sa aruncam fugile lui Bach la gunoi, ca sunt monotematice, de Pachelbel ce sa mai vorbim fiindca minunatul sau Canon inseamna repetitia a exact 8 note in basso continuo. Pa Bolero al lui Ravel, pa Agnus Dei al lui Barber. Adio fractali, adio Fibonacci, ca nu sunt hip nici breaking news E de-a dreptul caraghios.
Repetitia, atunci cind nu e Alzheimer’s, obsesie, cicaleleala sau propaganda, are o functie benefica, se spune. Mantra inseamna instrument al gindului, metoda de a atinge un anume scop: Repetitia este permisiva, este o poarta pentru ca gindul sa se indrepte spre subiecte mult mai profunde. Repetitia mantrelor, este scris, face inteles neintelesul si vizibil invizibilul. Repetind unele idei aceasta ne permite, ca o mantra, inca un pas mai departe in intelegere, cred – Ce e rau in asta?
Adica si daca ati repetat unele idei la Bacau sau Iasi care ar fi problema ? Nu scrieti o carte in jurul unor anume idei? Nu despre aceasta carte vorbiti? O carte nu e o explorare? Si intr-o explorare de acest fel nu cauti sa gasesti sensuri din ce in ce mai profunde? dar ce, sunteti udrea sa va reinventati perfect nou si la fel de perfect fals dupa ocazie? Inteleg ca aveti in ALDE un parlamentar mai excentric, in chiloti si cu sosete cam sui care pozeaza in fata Parlamentului, ca sa faca breaking news, dar nu cred ca asta inseamna liberalism ci histrionism. Asa ca, va rog, “nu va scoateti” ca nu sunteti nici udrea, nici breaking news, si nici nu cred ca aveti ceva in comun cu acea marmota in chiloti din fata parlamentului, nici macar de dragul marisicai. Cred ca sunteti conservator… si e bine asa )
Una psihologica marisica, se numeste mere exposure effect, sau principiul familiaritatii, omul accepta/ este facut sa accepte mai usor ceva repetat pentru ca devine familiar, decit ceva prezentat sporadic sau nou. E un mecanism essential de invatare si memorie dar si de conditionare din pacate. E folosit in multe domenii, advertising, propaganda, dar este ceva de care
este un mecanism pe care il intilnesti si la nivel vizual – vezi repetitia folosita in arhitectura de pilda, dar cel al sunetului este considerat mult mai puternic
Hmmm, sa ma gindesc, Elizabeth Margulis, e o sursa serioasa in ce priveste importantza repetitiei si efectele acesteia in muzica, as spune mai degraba legat de sunet. Mai usor de citit e o carte a lui Levitin, This is your brain on music. Este aplicabil si discursurilor publice, repetarea unor cuvinte induce familiaritate
acceptabilitate. Capacitatea persuasiva poate chiar trece la un moment dat de intelesul cuvintului si omul reactioneaza doar la sunetul acelui cuvint asa cum o vezi in cazul scandarilor de la o manifestatie la care la un moment dat sensul scandarii , cuvintele in intelesul lor, nu mai conteaza, ci doar zgomotul, pitch, ritm, pentru a induce o anume stare de spirit sau chiar miscare – aceasta trecere dincolo de intelesul cuvintelor se numeste satietate semantica. Ok? Asta e legatura intre muzica si discurs, sunetul si felul in care reactionam la acesta.
Îmi place să ascult Bach. Dar să aud mereu aceleași discursuri, mă plictisesc. Adică sunt lucruri diferite, muzica nu-mi vorbește în cuvinte, se adresează sensibilității. De la un discurs aștept altceva.
In Bucuresti, pentru cei care au ratat lansarea de la Gaudeamus, sunt sanse sa va vedem intr-o noua conferinta, plus o sesiune de autografe pentru cei intarziati:)?
Genial minutul 50:30
Aoleu! Ce-am zis?
Că în anii 90 erați convins că sunteți de partea celor buni.
Da””,e foarte greu sa va spun azi ca sunt de partea celor buni……..””
Așa este, lucrurile s-au amestecat.
Așa este, eram convins că sunt de partea binelui.
Este o conferinta exceptionala. M-as bucura sa aveti mai des ocazia,si mai accesibil multora, sa vorbiti pe aceste subiecte, Lumea romaneasca ar deveni poate mai putin feroce in intolerantele ei de multe ori inchipuite ori fabricate, mai introspectiva si incluziva in loc de aceasta extrovertire bolnava care doreste sa arunce mereu vina proprie asupra unui dusman perfect si iluzoriu,
Nu cred ca o moralitate sanatoasa poate incepe altfel decit din autocunoastere, acceptare si intelegere a diversitatii umanului, ceva ce exclude din start maniheismul – caci acela, nu-i asa, se aplica doar altora, acelui abstract “altora”, nu noua in judecata cu propriile noastre calitati si defecte, implinire si pierdere. Nu cred ca poate incepe in bataliile cu umbre nu ale comunismului ci deja ale propriilor noastre temeri si minusuri bine exploatate de vreun ucenic al vrajitorului de ocazie care vrea sa-si creasca siesi, nemeritat, aureola unei superioritati inexistente facind praf si pulbere orice este in jurul sau in felul superficial si grabit al scurtaturilor sau al retetei universal aducatoare de clienti de tip fastfood. Nu cred ca sanatatea morala a unei societati poate creste din spirit imitativ ci din regasirea individualitatii, nici din slogan ci dintr-o cautare impartasita, dar nu neaparat comuna, a sensului.
Ce loc aveti in parlament scriitor fiind si cu acesta experientza a umanului, in ciuda celor care v-ar dori eventual taiat in bucati separate si absolut dezacordate cu o bucata economist, una bucata scriitor, una bucata parlamentar? – cred ca acestia din start gindesc la oameni ca la niste marionete ce pot fi asamblate si dezasamblate dupa plac si oportunitate. Unul important, si mi-as dori sa fie mai multi asemenea dumneavoastra. Atita timp cit un parlament nu reprezinta mecanisme, cifre, statistici, ci oameni, si legile nu sunt date pentru abstractiuni ci tot pentru ca oameni sa poata trai impreuna intr-un oarecare normativ social benefic lor.
Sufar de idealism? asa o fi, il prefer asa zisului realism. Dupa cum spune Viktor Frankl, a crede in oameni este ca a pilota un avion impotriva vintului, daca vrei sa ajungi la punctul B, trebuie intodeauna sa tintesti mai sus de acesta, mai la nord: daca vrei ca omul sa fie ce este, ai incredere in potentialul sau https://www.ted.com/talks/viktor_frankl_youth_in_search_of_meaning
Astept sa citesc Copiii razboiului, nu imi este accesibila acum, dar nimic mai frumos decit sa astepti o intilnire cu o carte.
O să-ți trimit PDF.
Domnule VV, eu am mai auzit tot ce ați spus aici, ați ajuns să vă repetați. Probabil e vina mea că v-am urmărit muuulte discursuri de acest fel.
Să știi că am avut trei lansări (Iași, Bacău, P. Neamț) și cei care au participat la toate trei au spus ca se bucura ca nu m-am repetat. Poate că cea de la P Neamț a fost cea mai old fashion
Dar, desigur, te mai și repeti.
Și, când ați povestit de discuția despre Maiorescu și Lovinescu, ați zis, dacă am auzit eu bine, sincretismul european.
Era vorba de sincronism.
Ai dreptate, e sincronism. Dar merge și sincretism, in cazul ăsta, am zis bine. Lovinescu avea in vedere imbinarea elementelor artei eruopene din acea vreme in evoluția celei românești.
Nu zic de cele 3 lansări de acum, ci de alte discursuri anterioare, dar, sigur, eu am altă memorie față de alți ascultători. Adică teme și chiar fraze de acum le-am mai auzit cu alte ocazii. Per total, singurul lucru nou pentru mine a fost anecdota cu Stan și Bran.
Chiar așa??? Poate găsesc inregistrarea de la Bacău și mă mai scot
Va multumesc frumos, altfel as putea sa citesc abia in vara.
( Hmmm, n-am inteles care e problema cu repetitia si de ce ar fi rea, dar probabil e scaparea mea. Unele idei pe care le-ati spus in aceasta conferinta le-am discutat si aici si m-am bucurat sa le regasesc asa cum te bucuri reintilnind un vechi prieteni.
Sa nu vorbim de morfemele ori tonemele mantrelor, dar fara repetitie n-ar exista muzica baroca de pilda. Hai sa aruncam fugile lui Bach la gunoi, ca sunt monotematice, de Pachelbel ce sa mai vorbim fiindca minunatul sau Canon inseamna repetitia a exact 8 note in basso continuo. Pa Bolero al lui Ravel, pa Agnus Dei al lui Barber. Adio fractali, adio Fibonacci, ca nu sunt hip nici breaking news
E de-a dreptul caraghios.
Repetitia, atunci cind nu e Alzheimer’s, obsesie, cicaleleala sau propaganda, are o functie benefica, se spune. Mantra inseamna instrument al gindului, metoda de a atinge un anume scop: Repetitia este permisiva, este o poarta pentru ca gindul sa se indrepte spre subiecte mult mai profunde. Repetitia mantrelor, este scris, face inteles neintelesul si vizibil invizibilul. Repetind unele idei aceasta ne permite, ca o mantra, inca un pas mai departe in intelegere, cred – Ce e rau in asta?
Adica si daca ati repetat unele idei la Bacau sau Iasi care ar fi problema ? Nu scrieti o carte in jurul unor anume idei? Nu despre aceasta carte vorbiti? O carte nu e o explorare? Si intr-o explorare de acest fel nu cauti sa gasesti sensuri din ce in ce mai profunde? dar ce, sunteti udrea sa va reinventati perfect nou si la fel de perfect fals dupa ocazie? Inteleg ca aveti in ALDE un parlamentar mai excentric, in chiloti si cu sosete cam sui care pozeaza in fata Parlamentului, ca sa faca breaking news, dar nu cred ca asta inseamna liberalism ci histrionism. Asa ca, va rog, “nu va scoateti” ca nu sunteti nici udrea, nici breaking news, si nici nu cred ca aveti ceva in comun cu acea marmota in chiloti din fata parlamentului, nici macar de dragul marisicai. Cred ca sunteti conservator… si e bine asa
)
Cum ar fi mantra „Om” repetată până la obsesie. Adam vrea, uneori, să fie malițios
Eu am fost doar sincer. Oricum, ce legătură o fi între niște compoziții bazate pe repetiție și repetarea acelorași discursuri publice?!
Una psihologica marisica, se numeste mere exposure effect, sau principiul familiaritatii, omul accepta/ este facut sa accepte mai usor ceva repetat pentru ca devine familiar, decit ceva prezentat sporadic sau nou. E un mecanism essential de invatare si memorie dar si de conditionare din pacate. E folosit in multe domenii, advertising, propaganda, dar este ceva de care
Tot mai multi dezaxati in pozitie cheie in Romania!
http://psnews.ro/dreptatea-se-face-cu-mitraliera-bacalbasa-socheaza-puneam-mana-pe-ea-ca-sa-ma-ocup-de-taranisti-167318/
Altfel să știi că Bacalbașa e un tip haios (nu la chestia asta) și cu simțul umorului.
Sunt unele lucruri cu care nu e de glumit in zilele noastre.A se vedea ce s-a intamplat azi la Londra………
Fiicp-mea e acolo
sorry, probleme cu netul.
este un mecanism pe care il intilnesti si la nivel vizual – vezi repetitia folosita in arhitectura de pilda, dar cel al sunetului este considerat mult mai puternic
Hmmm, sa ma gindesc, Elizabeth Margulis, e o sursa serioasa in ce priveste importantza repetitiei si efectele acesteia in muzica, as spune mai degraba legat de sunet. Mai usor de citit e o carte a lui Levitin, This is your brain on music. Este aplicabil si discursurilor publice, repetarea unor cuvinte induce familiaritate
acceptabilitate. Capacitatea persuasiva poate chiar trece la un moment dat de intelesul cuvintului si omul reactioneaza doar la sunetul acelui cuvint asa cum o vezi in cazul scandarilor de la o manifestatie la care la un moment dat sensul scandarii , cuvintele in intelesul lor, nu mai conteaza, ci doar zgomotul, pitch, ritm, pentru a induce o anume stare de spirit sau chiar miscare – aceasta trecere dincolo de intelesul cuvintelor se numeste satietate semantica. Ok? Asta e legatura intre muzica si discurs, sunetul si felul in care reactionam la acesta.
Îmi place să ascult Bach. Dar să aud mereu aceleași discursuri, mă plictisesc. Adică sunt lucruri diferite, muzica nu-mi vorbește în cuvinte, se adresează sensibilității. De la un discurs aștept altceva.
Cred că acum ești malițios.
Whatever
Cato a spus intruna „Cartagina trebuie să dispară”. Și a rămas celebru cu asta
# ceterum censeo
In Bucuresti, pentru cei care au ratat lansarea de la Gaudeamus, sunt sanse sa va vedem intr-o noua conferinta, plus o sesiune de autografe pentru cei intarziati:)?
Cred că inainte de Paști.