Când rosteşti cuvântul onoare, se aud în jur tot felul de sâsâituri, precum cele ale vârcolacilor la vederea crucii sau la adulmecarea izului de usturoi frecat de tocul uşii.
După ce am anunţat că sunt pregătit pentru gestul de onoare de a-mi da demisia, unii şi alţii se tot străduiesc să demonstreze că aşa ceva nu există. Iată, de pildă, chiar preşedintele. După ce, la auzul demisiei mele din funcţia de ministru, dânsul - luat pe nepregătite, deci sincer - l-a apreciat drept un gest de onoare, a doua zi, speriat singur de ce spusese, s-a reîntors la tonul obişnuit, acuzându-mă, dimpotrivă, de laşitate. Eu nu pot înţelege asta, căci, în ce priveşte, mi-am asumat deciziile politice privind susţinerea industriei chimice şi le-am explicat. În schimb, domnia sa nu şi-a asumat declaraţiile şi deciziile politice în aceeaşi speţă şi nici nu ne-a explicat cum e posibil ca un procuror să considere promulgarea de câtre dânsul a Legii 332/2009 drept apogeu al unor demersuri infracţionale. Interesant că nu-l întreabă nimeni despre asta.
O televiziune cu nume de medicament (B 1) se întreba ieri, pe parcursul a câtorva ore, ce fel de onoare e asta, dacă nu demisionez şi din funcţia de senator şi mă ascund în spatele imunităţii. Nu mă mai ostenesc să explic că, şi dacă nu aş mai fi senator, votul Senatului rămâne valabil, anume că actele mele din 2008 au fost decizii politice, fără nicio conotaţie de natură penală. Încep însă să înţeleg, din oportunismele unui Cristian Preda, din halucinaţiile unei Andreea Paul, din ocările fără noimă ale preşedintelui şi din reacţiile unei jurnale şi televiziuni lipsite de imaginaţie, dar încărcate de obsesii, că ţinta nu era doar să plec din Guvern, ci şi din politică.
Am primit un mandat parlamentar de la un colegiu cu multe probleme. Sunt două sute de mii de locuitori care trăiesc într-una dintre cele mai sărace ţinuturi din România şi care şi-au pus speranţele în mine. Ei ştiau că, aşa cum s-a întâmplat în 2005-2008, atunci când pot, îi ajut. O voi face şi de data asta, pe măsura puterilor mele, care nu sunt puţine.
Cât despre sentimentul onoarei, el rămâne una dintre cele mai preţioase secreţii endocrine ale fiinţei umane. Chiar dacă, printre noi, se află mulţi bolnavi de hiposecreţie.
@VV
Din subtextul aparent impersonal al luarii de pozitie americane duhneste parti-pris-ul basist.Reactia nu trebuie sa fie evident personala la o adresa impersonala si trebuie sa vina evident din partea Senatului Romaniei in ale carui decizii se amesteca o putere straina incearcand sa-i dicteze sa nu cumva sa “abuzeze” de prerogativele lui.
Nu le-ar strica o mica lectie despre cutuma europeana a neimplicarii penale a deciziilor politice precum si o intrebare nevinovata daca nu cumva ar trebui asa puna sub acuzare administratia Busch pentru subminarea economiei americane si mondiale.
@ tiberiu
La drept vorbind, nici noi nu am facut referiri la Senatul american.
@VV
Nu trebuie sa aveti un sentiment de inadecvare.Lui Ponta i-ar fi venit greu sa il apere si pe Dragnea si pe dv simultan in fata basistilor din interior si exterior.Camasa este mai aproape ca haina.
Politica e o afacere parsiva.
@ tiberiu
Sa-l apere pe Dragnea vad ca ii e greu oricum. Eu si cu Dragnea am avut o relatie foarte buna.
@VV
Chiriac este frustat pe buna dreptate ca parlamentul nu a facut nimic sa apere cetatenii de abuzurile politiei politice basiste.
@ tiberiu
E drept ca la capitolul asta, al justitiei, USL nu a fost unit.
@tiberiu,
dreptate pana la capat prin coabitare.Ori Ponta indiferent ce va face e precum timbrul pe plic,stampila e jumatate pe timbru ,jumatate pe plic.Ponta e din acelas aluat cu Basescu.
@Katrina
Basist retardat Senatul nu a cerut parerea americanilor.
@VV
Exact la fel ca un dialog intre persoane fizice nici in acest dialog diplomatic cu americanii nu trebui ramas dator daca nu vrem sa fim tratati ca un popor de dobitoci.
Senatul trebuie sa reactioneze dur la aceasta impertinenta.
La fel ca la un santaj,daca accepti santajul vei fi santajat la nesfarsait.
@ tiberiu
De altfel, Ambasada SUA nu a spus ca s-a intamplat ceva, a spus ce nu ar trebui sa se intample.,
Am fost plecat o saptamana din tara si nu am avut (nici nu am prea incercat) acces la internet. De aceea, astazi dimineata, cand un prieten mi-a spus de demisia dv. am fost cazut din luna. Nu discut aici motivele dv. Deja multi din cei amintiti mai sus spuneau ca va ascundeti de raspundere, etc. Oricum, pentru viata politica este o infrangere. Persoane de calitatea lulutei kovesi au infrant, vorba bancului. Sper ca va fi o victorie pentru literatura romaneasca. De altfel, v-am mai scris ceva in acest sens. Vreau doar sa inchei spunand un singur cuvant: RESPECT!
@ alexis
Imi pare rau ca ai aflat in felul asta. Si ai dreptate, pentru multi este un exemplu cum poate, totusi, cineva care se foloseste de parchet sa-si atinga scopul.
Katrina
Baga-ti undeva judecatile de valoare la adresa mea. Altfel te categorisesc si eu. Indiferent daca sunt pozitive si/sau negative.
Onoare, curaj, cultura si omenie sunt calitati care, dupa opinia mea, fac diferenta. In prezent, neamul romanesc, se poate mandri numai cu cateva personalitati cu acest brend.
Cati dintre oamenii de cultura si dintre politicieni pot scrie in CV-ul personal ca au absolvit inclusiv o facultate de matematica.
Va felicit pentru curajul si demnitatea cu care va aparati onoarea, chiar si fata unor raufacatori.
Ma bucur ca in acest mod pot sa imi exprim public gandurile mele
despre personalitatea Domniei Voastre.
Cu stima,
Mihai Bucur din Ploiesti.
@ Mihai Bucur
Multumesc, Mihai.
@ emi
nu intelegi, trebuie sa ne scoatem din situatia de vasali la poarta, dar nu ne putem nici cabra precum catirii – pentru ca se vede ca au posibilitatea sa ne ingenuncheze – s-a vazut anul trecut, nici sa lasam ca in continuare sa-i joace pe degete, minciuni si prostii basescu&co, si sa fie in continuare un instrument de presiune. Singura solutie este sa spui adevarul, documentat si puternic, nu sa taci, nu sa lasi pe altzii sa te porcaie la nesfirsit….asa mori cu dreptatea ta in bratze. Abia de aici incepe procesul in care sa devii egal cu ei, nu vasal.
Trebuie sa o invetzi si tu personal, traind in Italia – nimeni nu se gindeste la dreptul tau, nimeni nu ti-l da, nimeni nu te apara, trebuie sa-ti ceri dreptul, sa insisti, sa te aperi si asta fara sa tzipi fara sa te certzi, fara sa plingi; in prima situatzie nu te privesc ca pe un egal al lor nu considera ca asta ar fi bun simtz ori demnitate ci servitute si prostie, abia atunci cind ai voce, cind invetzi sa pui pumnul ferm pe masa si sa spui “e dreptul meu, esti obligat sa-l respecti, aceasta e pozitia mea acestea sunt regulile pe care si tu si eu sa le respectam” incep sa te priveasca asa cum esti, ca pe un egal.
Noi avem sintagma “obraz subtire” – exprima o mentalitate. In Germania am invatzat alta “ein dickes Fell haben” – sa ai un obraz gros – initial am crezut ca e o insulta raportind-o la mentalitatea noastra. Nu, pentru ei sensul este nu ca ai fi un nesimtit, ci ca stii sa treci prin orice, pina la capat pentru ceea ce este dreptul tau, rezisti, te luptzi, dai cu pumnul in masa si obtii ceea ce vrei. La fel, in State, e derogatoriu, e un punct in minus la nivel professional sa spui ca cineva e “sensitive” sensibil, e un euphemism pentru a descrie tocmai pe cel “cu obraz subtire”, pe cel care nu poate sa raspunda calm si puternic unor relatzii tensionate cu altzii, asa cum au si denumiri pentru cei care se tot cearta in loc sa discute. Si ce sansa ai? Sa-I convertesti pe ei la romanism? sau sa le raspunzi tu pe limba lor?
@ emi
Ti se pare de pilda ca VV “s-a plins” la Senat, a fost la “poarta”, a fost “vasal” pentru ca a spus advarul? Trebuia sa se imbufneze si sa taca? Sa se plinga? Sa plece la minastire ca nu-i recunoaste nimeni valoarea si meritele? Sa lase procurorii sa-l porcaie si sa fie trimis in urmarire penala pentru aiureli? A argumentat punct cu punct, ferm, calm, si a cistigat cu un vot zdrobitor in fatza unui senat care nu s-a sfiit pina acum sa dea capete de senatori pe banda rulanta – I-a obligat practic la demnitate si la respectarea regulilor. Despre asta vorbesc si in raportul cu mcv-ul sau cu americanii.
V.V. a avut noroc de un judecator drept, corect, Senatul Romaniei.
MCV-ul este instrumentul cu care este violata fara jena justitia si suveranitatea Romaniei de catre UE. Cum poti cere dreptate de la violator, cand el e si medic legist si politist si judecator? Chiar crezi ca va recunoaste violul? Te inseli, te va inchide la nebuni, va prelua custodia ta pentru ca esti incapabil sa te descurci singur si va continua sa te violeze nestingherit. As putea sa-ti povestesc cum e si cu dreptatea italiana… mai bine sa nu ai nevoie de ea.
Si in septembrie 2012, dupa ce am trimis opinia noastra Parlamentului European, crezi ca am rezolvat ceva? Le-am dat doar prilej sa declare ca nu suntem guvernabili.
In plus, mie metoda asta de a merge cu para, la cancelarie sau la secretarul de partid, sa-mi parasc colegii sau concetatenii, oricat ar fi de rai, nu mi-a placut niciodata, nici daca avea un final pozitiv pentru mine.
La porti incuiate, e o pierdere inutila de timp si energie sa bati pana la epuizare.
Parerea mea.
@ emi
Unii neaga, cu senitatate, discernamantul a 85% din Senat. In logica asta nici legile n-ar trebui respectate.
Si nu in ultimul rand, V.V. explica ce a facut dansul, nu paraste ce au facut, rau sau bine, altii, cum ar fi satra basista. Cand vorbesti despre tine poti vorbi cu demnitate, cand vorbesti despre altii, intotdeauna pare ca barfesti sau ca esti bun scriitor de declaratii, mai mult sau mai putin obiective.
Sa fiu sincera, si pentru mine decizia Senatului a fost o surpriza placuta, atat prin decizie cat si pentru proportia in care s-a luat hotararea (85% inseamna USL+jumatate din opozitie, cred ca TB isi roade unghiile de ciuda).
Practic, Procurorul general ar trebui sa isi dea demisia de onoare dupa o asemenea infrangere, si nu doar dumnealui, ci toti aceia care au semnat pentru urmarirea penala intr-un dosar jenant de “subtire”, practic nesustinut decat de dovezi imaginare, cel mult circumstantiale.
Sunt incantata ca macar mai avem Senat.
Cat despre dumneavoastra, ati castigat o batalie, stramosii v-au lasat o mostenire grea, un razboi fara sfarsit si fara invingatori, o lupta invizibila cu un inamic disproportionat de puternic, dintotdeauna inamic poporului armean, imperialismul turc. Nici macar nu ati avut dreptul sa alegeti, v-ati nascut practic. cu povara genocidului armean pe umeri.
@ VV,
Bun articolul, jos palaria.