Dacă Varujan Vosganian n-ar fi demisionat din guvern poate că m-aş mai fi gîndit înainte de a scrie acest text. Şi, sigur, i-aş fi reproşat asta lui Varujan pe care îl ştiu ca pe un om care a avut totdeauna grijă de onoarea lui – adică mai pe şleau: n-a furat şi nu s-a ţinut de coţcării care să-i aducă bani pe vreo uşă din spate. E din altă stofă decît majoritatea politicienilor de la noi. La Revoluţie, Varujan a ieşit în stradă, dar nu se autoeroizează pentru asta. Spune că aşa a crezut de cuviinţă şi că e treaba lui că a făcut-o.
Cînd a intrat în Parlament din partea comunităţii armenilor, armenii pe care-i cunosc mi-au vorbit despre el cît se poate de bine, întărindu-mi părerea pe care mi-o făcusem despre pe vremea cînd ne întîlneam pe la cenacluri. Varujan ştie ce-i aia solidaritatea, dar nu vrea să fie „băiat de gaşcă” şi cu toate că s-a băgat de mulţi ani în politică, asta nu i-a stricat caracterul şi n-a făcut din el un „căţărător” politic. E un tip cultivat, un umanist sclipitor, şi a scris un roman excepţional, Cartea şoaptelor, care are o carieră internaţională impunătoare şi pe deplin meritată. Aşa că atunci cînd rosteşte cuvîntul istorie Varujan n-o face fiindcă sună bine, ci pentru că o cunoaşte şi ştie că va da samă în faţa istoriei pentru ceea ce face acum.
Nu mi-a plăcut, recunosc, cînd am auzit vrea să le ceară senatorilor să nu-şi dea avizul pentru cererea procurorilor de a-l lua la cercetat. Mi-a plăcut în schimb ce le-a spus senatorilor cu ocazia asta. Apoi Varujan şi-a anunţat demisia de onoare din guvern, ceea ce unii n-au prea înţeles. În Senat, Vosganian a spus Ascultaţi-mă şi pe mine, şi apoi votaţi A ţinut un discurs impecabil, în care şi-a apărat onoarea şi a a răspus argumentat şi cu eleganţă acuzaţiilor care i se aduc. A demisionat din guvern din convingere personală, nu pentru că i-ar fi sugerat cineva s-o facă. Spre deosebire de politicienii obişnuiţi, care n-au de apărat decît o carieră politică, adeseori tulbure, Varujan îşi apără numele şi relaţia personală cu istoria. Cînd eşti propus pentru Premiul Nobel pentru literatură de scriitorii din două ţări – nu şi de cei din România, din păcate –, cînd vorbeşti cu egală îndreptăţire şi în numele armenilor şi în numele românilor, în faţa istoriei.
Să nu mă înţelegeţi greşit, nu scriu textul ăsta pentru ochii procurorilor, nici pentru lumea scriitoricească, nici măcar pentru Varujan Vosganian. L-am scris pentru mine, ca să nu-mi reproşez mai tîrziu că am tăcut într-un moment în care Varujan, prietenul în care cred, e pus la încercare. Am făcut-o şi atunci cînd nişte nemernici l-au acuzat că ar fi fost securist, ca să-l distrugă. Am făcut-o şi după ce Traian Băsescu i-a dat o copită şi lui, şi armenilor, cu zicerea aceea prostesc-insultătoare cînd, în loc să-i mulţumească, pur şi simplu, doctorului armean care l-a operat, Băsescu a spus că a întîlnit un armean capabil. Or, dacă acum aş tăcea, asta ar însemna că mi-am pierdut încrederea în onoarea lui, echivalentul la fel ticălos, ca încercarea celor care vor acum să-i dea o lovitură pe la spate.
Cum e sa ai ca denumire a unui partid in Ro o formulare care cenzura ziarelor si a unor bloguri te catalogheaza ca fiind neserios?
Indiferent daca scrii de bine ori critici tot neserios ramai folosind cuvinte obscene.Partidul poPULAr,indiferent cum il scrii legat esti catalogat ca vulgar.O fi partidul vulgar ,altfel nu-mi explic ce are cenzura cu el.Sa-mi fie cu iertare dar e de dreapta eventual cand e purtata pe cracul pantalonului in dreapta,de stanga atunci cand e pe cracul pantalonului stang ,iar cand e de centru e in erectie.Cum e sa scrii denumirea unui partid iar dupa ce scrii sa apara EDITAT?
Acum ceva vreme semnalam cum autoritatile au anhilat doua babute ce vindeau lapte si pere pe trotuar.Nu avem rezultatul de la laborator fiind ca au fost aruncate in tomberon.Dar pentru azi am ceva foarte interesant.
http://www.gazetadeagricultura.info/stiri-agricole/537-apia/14932-romanii-cu-venituri-mici-primesc-miere-falsificata-de-la-apia.html
Un sistem care interzice produsele naturale care corespund dar inchide ochii atunci cand intra pe piete marfa contrafacuta care pune in pericol sanatatea cetateanului.
Re: Sirop de porumb…
« Răspuns #109 : Azi la 13:08:40 »CitatModificăEliminăDesparte SubiectulCitat din: dumitriu din Azi la 13:06:17
Citat din: Kiwi Bee din Ianuarie 06, 2012, 21:43:04
As intreba si eu daca se poate depista apiinvertul in miere.Adica, daca apicultorul a administrat apiinvert albinelor la greu in pastoral asa cum spune Filip??? Daca da, cum se poate depista? De ce? Ce contine apiinvertul de poate fi depistat???…. caci trece prin gura albinei!!!!
In Germania se administreaza Apiinvert de foarte multi ani.Atat timp cat Apiinvert-ul este trecut prin gusa albinei nu sunt probleme in refuzul mierii obtinute, nici la export, nici in Romania.
Din cate stiu eu, au fost cazuri in care unii apicultori s-au “grabit” si nu au mai trecut siropul prin gusa albinei, ci pur si simplu l-au amestecat cu miere.In acest caz au o problema cu “mierea” obtinuta.
ASTA E STIREA ANULUI.
Deci Apiinvertul daca trece prin gusa albinei e MIERE
Dar sunt baieti care nu au destule guse si astfel apare falsul.
Sa va fie rusine ,pentru faptul ca puteti gandi asa!
Asta e strigator la cer.
Sa fii subventionat sa falsifici mierea.
Alo,DNA,se aude????????????????????????
Iata ce scriam eu despre APIINVERTUL din Germania un sirop subventionat de statul Ro,
Iar raspunsul asta a dost dat de reprezentantul Agrana ce vinde siropul.
In Germania se administreaza Apiinvert de foarte multi ani.Atat timp cat Apiinvert-ul este trecut prin gusa albinei nu sunt probleme in refuzul mierii obtinute, nici la export, nici in Romania.
Din cate stiu eu, au fost cazuri in care unii apicultori s-au “grabit” si nu au mai trecut siropul prin gusa albinei, ci pur si simplu l-au amestecat cu miere.In acest caz au o problema cu “mierea” obtinuta.
Scrisoare deschisă către Consiliul Naţional al Audiovizualului
De ce e “bun pentru România” un Lac Otrăvit, mai mare decît Monaco?
http://www.cotidianul.ro/de-ce-e-bun-pentru-romania-un-lac-otravit-mai-mare-decit-monaco-224357/
Am citit că pe marginea subiectului Rosia Montană s-au strîns la CNA, în ultimele luni, în jur de 2000 (două mii!) de „sesizări, plîngeri, reclamaţii”.
Şi totuşi, incredibil, acest subiect major, de interes naţional, nu a încăput pînă acum pe ordinea de zi a nici unei şedinţe a dumneavoastră.
Prin prezenta scrisoare deschisă – pe care o puteţi înregistra şi ca pe o „plîngere deschisă” – solicit membrilor CNA stoparea imediată şi totală a reclamelor legate de Roşia Montană, care au invadat audiovizualul românesc.
Aceste reclame contravin dispoziţiilor legale privind informarea corectă a publicului. Pînă şi la reclamele unor medicamente care se eliberează fără reţetă, privitorul e avertizat obligatoriu: „Citiţi cu atenţie prospectul”. Pe cînd la reclamele aşa-zisului „minerit modern”, nu! El e „BUN PENTRU ROMÂNIA”, se repetă în diverse feluri, pe mai toate canalele, în neştire, însoţit de somaţia „Spune Da mineritului!”, ca într-un fel de referendum privat, al unui stat în stat! Iar pe internet, de mii de ori, pe orice ai da click, orice ai căuta – un film, un autor, un bilet de avion, o reţetă de bucătărie, orice -, ţi se înfige în ochi, zbang!, „Spune Da mineritului!”…
Într-un fel, e de înţeles: pe seceta asta, nici banii RMGC nu au miros.
Şi totuşi, cînd e vorba de un subiect care a răvăşit România, şi care e încă în dezbatere naţională, nu credeţi că aţi putea găsi modalitatea legală de a stopa tot acest veritabil dezmăţ publicitar, generator de confuzie? Am văzut, în arhiva CNA-ului, că în 2009, după multiple tergiversări, a fost interzisă o campanie publicitară RMGC, pe aceeaşi temă, pentru că vehicula sume inexacte (cu care ni se povestea, în reclame, cîte şi mai cîte am fi putut noi face!). Vi se pare că enunţul „bun pentru România” e mai puţin inexact decît o simplă cifră? Vi se pare că, de la acea campanie care – o spunea atunci o voce a CNA-ului – „dezinformează şi manipulează, spune mari neadevăruri”, s-a schimbat ceva? Aceste noi reclame contravin Codului de practică în publicitate ( art 1.3, potrivit căruia „comunicarea trebuie să evite orice afirmaţie sau reprezentare care ar putea înşela consumatorii, inclusiv prin omisiune, sugerare, ambiguitate ori exagerare”; sau art. 5.1, potrivit căruia „anunţatorul trebuie să fie în măsură să probeze veridicitatea datelor, descrierilor, afirmaţiilor folosite în comunicare”).
Toată această campanie încalcă şi art.114 din Decizia nr 187 privind Codul de reglemetare a conţinutului audiovizual (nu mai invoc şi alte articole, pentru că, desigur, CNA-ul ar putea găsi rapid argumentaţia juridică pentru o hotărîre dreaptă, cu condiţia să vrea!). Şi, pentru credibilitatea instituţiei dumneavoastră în ochii opiniei publice, ar fi bine să vrea! Cred că CNA-ul ar trebui să merite să fie perceput nu ca o sumă de funcţionari care distribuie licenţe şi sancţiuni, mereu atenţi la recomandările celor care i-au recomandat acolo, şi cu atît mai puţin ca un spaţiu al unor sinecuri, ci ca un for intelectual, al unor conştiinţe independente, arse de dorul sănătăţii audiovizualului românesc…
Se ştie, un bun mercenar al publicităţii poate face credibil absolut orice mesaj; el poate să ne convingă şi de raportul dintre fericire şi soda caustică, şi de efectul razelor de lună asupra galoşilor de gumă; nu degeaba a avut atîta succes titlul: „Nu-i spuneţi mamei mele că lucrez în publicitate, ea crede că sunt pianist într-un bordel!”… „Bun pentru România”? De ce am crede nişte oameni de pe stradă, culeşi din toată ţara, cu oraşul scris pe ecran, care ne spun, implicit şi explicit, că proiectul „e bun”, şi nu am crede, în schimb, PROFESIONIŞTII acestei ţări (geologi, chimişti, economişti, arhitecţi) care ne spun – e drept că mult mai rar, şi nu în spaţiile publicitare – că NU e deloc bun?! Printre altele, toată această lungă poveste, „Roşia Montană”, e un exemplu de umilire publică a profesioniştilor, care nu au un cuvînt hotărîtor şi limede de spus, acoperiţi fiind de hărmălaia politicienilor şi de tradiţionalele cozi de topor.
În economie, ca şi în medicină, primul principiu care ar trebui să funcţioneze ar fi: în primul rînd să nu faci rău. Dacă românul neinformat ar citi „prospectul” s-ar îngrozi: cine ar mai lua un medicament dacă ar afla că, la capătul unui tratament paliativ, s-ar trezi, în proporţie de 100%, cu o uriaşă tumoră malignă pe faţă? Şi ce altceva decît o tumoră pe faţa României ar fi acel lac otrăvit uriaş, mai mare decît Monaco, rămas în Apuseni în urma exploatării?
Cu siguranţă că nu poţi fi decît solidar cu minerii din Roşia Montană şi cu problema de fond: ei au dreptul la muncă şi dreptul la demnitate, la fel cum au – sau ar trebui să aibă – şi oamenii din Delta Dunării, şi din Bucovina, şi de oriunde din România. Dar aceşti „roşieni”, aflaţi în epicentrul unei situaţii conflictuale, sunt azi în situaţia de a nu mai vedea pădurea din cauza copacilor. Dacă ar citi cu atenţie „prospectul”, şi dacă l-ar înţelege la dimensiunile lui de perspectivă, aceşti oameni ar respinge, ei înşişi, mutilarea ţării lor. „Ţara moţilor”, aşa se chema impresionantul documentar despre Apuseni, al lui Paul Călinescu, premiat, în 1939, la Veneţia…
Dacă vrei să salvezi ce e frumos în ţara ta, nu înseamnă că eşti păşunist, nu înseamnă că eşti eco-anarhist, nu înseamnă că vrei să vezi Apusenii plini de „Fefelegi” şi de ciobani Ghiţă care caută o reţea de socializare în pustie, nu înseamnă nici că vrei să reduci România la o „grădină botanică” (deşi, la rigoare, e de preferat să fii sărac într-o grădină botanică, decît sărac într-un mediu toxic)! Nu înseamnă că nu ţi-ai dori o ţară civilizată, cu industrii puternice, nu înseamnă că nu întorci capul de cîte ori treci, de pildă, prin Drumul Taberei, pe lîngă un maidan de pe care tot nişte „investitori” au ras Tricodava, cîndva o fabrică faimoasă, sau că nu ţi se strînge inima cînd vezi, la televizor, dinamitarea unui furnal de uzină părăsită… Pentru că toate au însemnat oameni, ani, viaţă, sacrificii, pe altarul unei false industrializări; toate sunt ca un spectru al Eşecului, care nu ne dă pace…
Să compari Roşia Montană, acest proiect industrial faraonic, care riscă să ne urîţească şi să ne îmbolnăvească Transilvania, cu succesul autohton al unei celebre uzine de automobile, e aberant! Să spui că un refuz al acestei investiţii e un semnal negativ pentru investitori, e la fel de aberant. Investitorii nu sunt nişte sperioase domnişoare de pension; Dumnezeul lor e unul singur: Profitul. Faptul că România refuză să-şi desfigureze o zonă istorică, cu cea mai veche atestare documentară, faptul că refuză să înlocuiască un paradis natural cu acea baltă cianurată mai mare decît Monaco, nu ar pune pe nimeni pe fugă, dimpotrivă! Ceea ce contează mai mult, pentru investitori, e să fim o ţară corectă, fără şpagă, fără loc fruntaş în topul comisioanelor ilicite, şi cu o legislaţie coerentă. Iar uneori, pentru „imaginea României”, e mult mai important un rest de demnitate, decît gramele de aur pe cap de locuitor!
Am auzit şi văzut, la televizor, reprezentanţi RMGC, ca nişte mutanţi ai patriotismului, cu figuri inocente şi cu un discurs obsesiv, gen „bun pentru România”; dar cînd vine vorba de slalomul printre ilegalităţi, cu care a început ceea ce s-ar putea chema „lungul drum al Roşiei către moarte”, „şeful” îl ia în braţe pe „eu sunt mic nu ştiu nimic”, eu sunt „nou”, eu sunt venit „după”!
Un impact economic minor şi tranzitoriu nu justifică, în nici un fel, desfigurarea feţei României, cu grave consecinţe asupra „subconştientului nostru colectiv”. Pentru că una e să ştii că ai o ţară cu frumoşii Apuseni care ascund o comoară, la care poate vei ajunge o dată (va veni şi timpul să o accesăm, dar nu aşa şi nu acum, ci mai inteligent, mai sofisticat, mai puţin invaziv şi mai profitabil pentru economia naţională), şi alta e să ştii că avem acolo, vorba lui Daneliuc, într-un interviu, O BALTĂ! Doar că, spre deosebire de Daneliuc, şi în ciuda tuturor aparenţelor, eu nu cred că „preocuparea principală a românului e grătarul cu mici”! Şi cred că toţi aceşti politicieni, parcă ieşiţi din mantaua unui Ed Wood al marilor dezastre, se joacă, de fapt, cu focul; din inconştienţă sau respectînd savante strategii de manipulare a mulţimii, ei subestimează ceea ce se cheamă iubirea pentru Transilvania!
Pentru că una e să desfăşori un asemenea şantier în deşertul australian, sau lîngă Polul Nord, sau în fundul Africii, şi cu totul altceva e să-l trînteşti în inima istorică a unei ţări, cu consecinţe dezastruoase pentru întreaga zonă. Am făcut ocolul lumii, dar nicăieri n-am văzut să se laude cineva cu vreun lac cianurat, nici cu gropi de gunoi performante! (pentru asta ar fi trebuit să fac excursia organizată pentru anumiţi ziarişti, de RMGC, în Noua Zeelandă!).
Oricît de modernă sau de cochetă ar fi o exploatare industrială, rezultatul e unul singur: urît! Îşi poate imagina, cineva, un asemenea proiect industrial devastator, pe valea Loirei, sau în Toscana? „Apusenii sunt mai frumoşi decît Toscana”, am citit într-un articol al unui turist britanic, şocat că o exploatare industrială vrea să-i distrugă (dacă n-o fi fost un agent sorosian, plătit gras ca să ne împedice să prosperăm)! Am văzut şi că există avocaţi ai diavolului, care se dau de ceasul morţii, cum o să plătim noi sume uriaşe RMGC-ului! Nici o instanţă de pe glob nu ar putea acuza o ţară pentru că îşi apără identitatea şi avuţia naţională. Dimpotrivă, populaţia României ar putea cere daune morale, pentru că a fost dezinformată şi tocată publicitar agresiv, în tot acest timp! Posibilelor „presiuni politice transoceanice”, în favoarea acestui proiect economic de proporţii monstruoase, dar deosebit de interesant pentru conturile unora, li s-ar putea răspunde, „Vade retro!”, în afaceri se mai şi pierde! Ar putea fi invocat şi scandalul recent, pornit de la Washington, dar cu ecouri în întreaga Americă, percutat şi la Casa Albă, legat de o serie de morminte de eroi, găsite în neregulă, în Cimitirul Arlington! Or, proiectul RMGC ne dărîmă biserici şi ne distruge cimitire, lăsînd în urmă un Lac Mort mai mare şi decît Central Park! (Vorba unui umorist, ne-eco-anarhist, „Munţii noştri aur poartă, să nu-i facem Mare Moartă!”)…
Apropo, Central Park e vizitat, anual, de 25 de milioane de turişti. Cîţi turişti ar mai fi amatori să viziteze Apusenii, cu o zonă toxică, secătuită, şi cu un Lac Mort băltind ameninţător, apărat, ni se spune, de „cel mai sigur baraj din lume”, care „zice mamă, zice tată, zice ţară adorată”? Am mai auzit şi varianta vitează că, în cazul exploatării, statul nostru va controla atent tot ce se va găsi acolo… In orice afacere, patronul, cel care dă banii, e cel care deţine controlul, restul e pură fantezie; e greu de imaginat cum un stat care n-a reuşit să controleze nici măcar legalitatea unor contracte, va reuşi să controleze compoziţia fină a unor minereuri. Am mai auzit şi varianta că „aurul va rămîne acasă”: deci le asigurăm investitorilor şi vînzarea mărfii, iar noi ne cumpărăm propriul aur – asta da afacere! Am mai auzit şi asigurări politicianiste că proiectul actual e unul nou, care nu seamănă cu cel vechi, şi am auzit mai ales că „vom renegocia”! Domnilor şi doamnelor, nu mai negociaţi şi renegociaţi degeaba! Inima României nu e negociabilă!
Intr-adevăr, trebuie să ai o inimă de plumb, şi un nume predestinat, PLUMB, ca să poţi vorbi, şi încă în calitate de „ministru al mediului”, e drept, cu o limbă de lemn, despre „maximizarea beneficiilor de mediu aduse de proiectul RMGC”!!! Principalul beneficiu fiind, desigur, acel imens iaz (nu iad?) de decantare, „reecologizat”, care va aduna tot gunoiul (gestiunea reziduurilor miniere, dacă preferaţi). Tot prin absurd: dacă acel gunoi nu e toxic, aşa cum ni se spune, atunci el ar putea fi deversat în Marea Neagră? Sau, tot prin absurd, dacă ar fi încărcat în sute de mii de containere, ar exista un loc de pe lumea asta care ar primi acel gunoi prietenos? Şi dacă da, cît ar costa ca să-l primească? Nu cumva ar fi mult mai mult decît firfiricii-mizilic cîştigaţi din toată afacerea?
Am dat clik pe „Auri sacra fames” (e de prisos să mai spun că şi aici a apărut, zbang!, „Spune DA mineritului”!), „blestemata foame de aur, la cîte ticăloşii nu i-ai împins tu pe oameni”, de la Vergiliu încoace… Stupefiant e că, de azi-mîine două decenii, această „corporaţie”, investind masiv în publicitate şi în teatrul de amatori local, miluind în dreapta şi-n stînga, avansează ca un tanc pus pe pilot automat, implacabil, centimetru cu centimetru, în ciuda întregii agitaţii şi a tuturor „plîngerilor” din jur! Cred că aşa au venit multe catastrofe în istorie. O temă care s-ar putea discuta ar fi adaptarea la actualitate a conceptului de „crimă împotriva umanităţii”…
Natura înseamnă Viaţă, natura nu are glas ca să se apere singură, natura are, şi în secolul nostru, misterul şi imprevizibilul ei. Există situaţii în care natura a fost distrusă, dar în beneficiul oamenilor, pentru mii de ani. În cazul Rosia Montană e vorba de o agresiune violentă şi masivă, pe termen scurt, şi care ne lasă, pentru mii de ani, cu un lac cianurat, stresant pentru o întreagă populaţie civilă din zonă, care e pusă în pericol, în urma unor acte fie iniţiate, fie încurajate, fie doar tolerate de autorităţi…
Un mare scriitor, Camus, spunea: „Singura solidaritate umană indiscutabilă e solidaritatea în faţa morţii”. Ca o solidaritate în faţa morţii se explică faptul că protestele împotriva distrugerii Apusenilor au reunit români şi unguri, tineri şi bătrîni, hipsteri şi preoţi, de toate confesiunile, fotbalişti şi academicieni… Toţi nu pot decît să spere că votul din Parlament va fi unul deschis, la vedere, nominal; corect ar fi ca fiecare votant să-şi asume, în faţa naţiunii şi a istoriei, responsabilitatea opţiunii sale, ca să nu existe sentimentul difuz şi apăsător că „toată lumea e de vină”. Am auzit şi varianta că „dacă votul e politic, proiectul nu va trece”. Cred că e exact invers.
Oricum, în momentul votului, fiecare parlamentar să-şi imagineze cum s-ar simţi dacă, în viitor, ar fi obligat de viaţă (sau pe viaţă) să-şi ducă zilele în localitatea numită Piatra Albă (creaţie RMGC), pe malul Lacului-Mort-mai-mare-decît Monaco, şi să respire praful ridicat de vînt de pe întinderile de piatră golaşă… Şi totul, străjuit de o pancartă, pe care să fie scris, negru pe alb, sau gri pe gri: „AICI A FOST AURUL DUMNEAVOASTRĂ! NOROC BUN!”
…Iată de ce, aşadar, solicit CNA-ului să stopeze orice publicitate comercială pe marginea acestui subiect dureros. Sau să impună mesajul corect, cum ar fi: Spune Da locurilor de muncă la Roşia Montană, dar spune NU unui lac otrăvit mai mare decît Monaco! Spune Da mineritului modern în Apuseni, dar spune NU unui proiect industrial de suprafaţă, cu efect distrugător!…
Cu tristeţe şi cu speranţă,
Eugenia Vodă
Asociaţia Proprietarilor de Păduri, Păşuni şi Terenuri Agricole din Ardeal:
Opriţi vânzarea pământului românesc!
http://www.cotidianul.ro/opriti-vanzarea-pamantului-romanesc-224380/
Cátre,
Procurorul General al României
Subsemnatul Cozmuţa Gheorghe, Preşedintele Asociaţiei Proprietarilor de Páduri, Páşuni şi Terenuri Agricole din Ardeal, Persoane Fizice şi Juridice, Filiala Maramureş, prin prezenta petiţie formulez
PLANGERE PENALA
Impotriva Parlamentului României pentru urmátoarele infracţiuni:
1. Incálcarea gravá a Constituţiei României în procesul de legiferare;
2. Constituirea de grupuri infracţionale pentru susţinerea acestor infracţiuni şi pentru aplicarea abuzivá a legislaţiei în vigoare;
Folosind pretexte ca: Lichidarea moştenirii comuniste, Reformá, Privatizare, Retehnologizare, Integrare în UE, Statul este cel mai prost administrator, Industria României este un morman de fiare vechi, Parlamentele post decembriste şi-au propus în realitate, în mod deliberat şi premeditat distrugerea prin toate mijloacele a tuturor sectoarelor vieţii social – economice a României. Aceastá politicá antiromâneascá a fost conceputá şi urmáritá cu o perseverenţá diabolicá, cu ţinte precise în timp, indiferent de putere de cátre coordonatorii ei, care au cumpárat susţinerea întregii clase politice prin avantajele materiale oferite.
Intrega legislaţie a proprietáţii, prin care s-a lichidat economia României s-a emis prin încálcarea gravá a Constituţiei, art. 44, 46, 1 alin. (4), (dreptul la proprietate, la moştenire, unitatea poporului Român), clasa politicá fiind mandatatá de cátre cetáţeni sá administreze bunurile comune ale acestora, nu sá le distrugá ori sá le vândá la oricine (mai ales la stráini) numai ca sá nu rámâná nimic Românilor., aşa cum au fácut. Pentru susţinerea acestor infracţiuni a fost atras şi Guvernul şi Curtea Constituţionalá care a avizat favorabil aceastá legislaţie vizibil neconstituţionalá.
In sectorul agricol ţinta a fost falimentarea acestei ramuri importante a economiei pentru determinarea Táranilor Români sá-şi vândá pámânturile la stráini (Cetáţenii Români a cáror putere de cumpárare redusá deliberat fiind eliminaţi din start din aceastá competiţie), în timp ce alte tári (Ungaria, Germania, Olanda) au interzis prin lege vânzarea terenurilor agricole.
Aceste infracţiuni au fost realizate prin legislaţia funciará începând cu Legea nr. 18/1991, pâná la proiectul de lege privind vânzarea pámânturilor cátre stráini, neintrodus în Parlament pentru dezbatere în luna august cum era planificat pentru a nu atrage atenţia cu privire la aceastá crimá împotriva Poporului Român întrucât au gásit metode subterane prin care pámântul se vinde în prezent stráinilor (ca persoane juridice) punându-ne în faţa faptului împlinit, practicá uzualá a clasei politice în acţiunea de distrugere a României.
In baza Legii nr.18/1991 art. 14 ”reconstituirea se face pe sole stabilite de Comisie” Táranii Români, în loc sá-şi preia terenul unde l-au avut, conform art. 44 din Constituţie (dreptul la proprietate) au fost obligaţi sá-şi solicite acest drept la Comisiile de Fond Funciar (când intrarea în CAP nu a anulat acest drept) pe alt amplasament, anulându-se tacit actele de proprietate în baza carora s-au înscris în CAP, regimul de carte funciará în Transilvania, sá-şi reîntabuleze terenurile, ceea ce a creat haos în sistemul de CF.
Prin aplicarea acestui articol întreaga legislaţie emisá ulterior este neconstituţionalá. Legea nr.18/1991 art. 33 şi 44, Legea nr. 169/1996, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 246/2005 art. 22 şi 29, Legea nr. 160/2010 s-au emis pentru deposedarea ilegalá a populaţiei rurale de cca 4 milioane ha páduri, páşuni şi terenuri agricole, proprietáţi comune venite din negura timpului sau atribuite în baza Reformelor Agrare din 1890, 1908 de Regimul Austro-Ungar şi în baza Reformei Agrare din 1921 art. 17, 24, 32 pentru care Comunitáţile Locale deţin acte de proprietate şi atribuirea acestor terenuri Unitáţilor Administrativ-Teritoriale (UAT) sau puse la dispoziţia Comisiilor Locale (a clientelei politice) care le administreazá ca pe averea nimánui.
Terenurile rámase sunt puse la dispoziţia deposedaţilor de Regimul Comunist (tot lege neconstituţionalá), prin aceasta anulându-se tacit (premeditat) principalele prevederi ale acestor legi de împroprietárire, creându-se condiţii ca urmaşii foştilor proprietari (care şi-au primit plata pentru aceste terenuri de la împroprietáriţi) sá le revendice de la UAT (Suncuiuş, Nadiş, Valea Mare) care nu-şi pot dovedi dreptul de proprietate întrucât UAT nedeţinând niciodatá terenuri în proprietate, nu erau îndreptáţite la restituiri.
Legea nr. 400/2002 finalizatá cu Decizia nr. 603/2008 a Curţii Constituţionale s-au emis pentru muşamalizarea abuzurilor prin care pádurile comunale foste gránicereşti (atribuite locuitorilor satelor conform Legii nr. XVIII/1890 de regimul Austro-Ungar) au fost atribuite ilegal UAT cu sprijinul politicienilor din zoná. In realizarea acestor infracţiuni grosolane Parlamentul României a constituit un grup infracţional cu Primaria Márişel, Comisiile Locale Márişel şi Judeţene Bistriţa, Judecátoria Vatra Dornei, Avocatul Poporului, Curtea Constituţionalá, Guvernul României, instituţii (formate din jurişti) care n-au sesizat (aşa au primit ordine de la Parlament) cá excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 400/2002 invocatá de Primária Márişel este formulatá intenţionat greşit, fiind în contradicţie cu prevederile Legii nr.1/2000 şi a Legii nr. 400/2002 pe care o contestá. Solicitárile legitime ale comunitáţilor locale (a comunelor, comunelor politice, termeni utilizaţi alternativ cu acest înţeles de Legea pentru Reforma Agrará şi preluaţi de Legea nr. 1/2000 art. 26 alin. 1) pentru aceste terenuri au fost respinse de justiţie (instituţie remuneratá în dispreţ fatá de cetáţenii României ca şi toate instituţiile aservite acesti politici antiromâneşti) chiar dacá şi-au dovedit (cu acte de proprietate, CF-uri, dovada pláţii acestor terenuri) fárá echivoc dreptul de proprietate, în baza dispoziţiilor date de Autoritatea Naţionalá pentru Restituirea Proprietáţilor (instituţie aflatá în subordinea Primului Ministru).
Ordonanţa de urgenţá nr. 34/23.04.2013 (Legea pajisţilor) este neconstituţionalá întrucât proprietarii actuali ai acestor terenuri (UAT) le deţin ilegal. Fárâmiţarea tarlalelor în parcele în baza Legilor Fondului Funciar (contrar recomandárilor specialiştilor din ţará sau stráinátate), trecerea de la agricultura industrialá la cea de subzistenţá, s-a fácut pentru facilitatea vânzárii pámântului României la stráini. Se estimeazá cá în viitori ani peste 70% din suprafaţa României va fi vândutá. Dacá în domeniul industrial nimic nu se mai poate redresa, toatá industria fiind distrusá, în domeniul funciar, pentru intrarea în legalitate se impune anularea întregii legislaţii neconstituţionale şi emiterea unei noi legislaţii pe baze constituţionale.
Toate petiţiile Asociaţiei pentru respectarea Legii Fundamentale au fost tratate cu dispreţ. Este evidentá coordonarea în timp, indiferent de putere a acţiunilor antiromâneşti fárá ca pe autorii acestor abuzuri sá-i intereseze cá discrediteazá şi compromit instituţiile de bazá ale Statului Român.
3. Invrájbirea populaţiei României şi dispersarea maselor compacte de Cetáţeni Români (a muncitorilor din marile intreprinderi, lichidarea Comunitáţilor Locale prin deposedarea de proprietáţile care îi uneau) s-a realizat în baza acestei legislaţii (prin încálcarea articolului 1 alin. 4 din Constituţie) pentru a elimina orice formá organizatá care se putea opune acestei politici.
4. Inglobarea fárá mandat în datorii a generaţiilor viitoare (care nu beneficiazá în nici un fel de aceşti bani), bani cu care îşi subvenţioneazá susţinarii acestei politici criminale. Ne mint cá preţul plátit firmei Bechtel (de 4 ori mai mare ca în alte tári) se datoreazá lobby-ului fácut de aceastá firmá pentru integrarea în NATO. Fals, aceastá firmá cu reputaţie internaţionalá nu-şi permite aşa ceva, de aceea a şi plecat din România. Diferenţa de 75% şi-a însuşit-o clasa politicá, aceast procent însuşindu-l de altfel din toţi banii împrumutaţi.
Pentru rambursarea datoriei externe Statul Român ar trebui sá pláteascá cu clasa politicá, cu averile lor colosale cu tot, obţinute fraudulos.
5. Ignorarea voinţei Poporului Român exprimatá la Referendum privind Parlamentul unicameral cu 300 membri (care conform art. 90 din Constituţie este lege) s-a fácut pentru rásplátirea susţinátorilor acestei politici antiromâneşti.
Prin deposedarea de bunurile materiale, vinderea pámânturilor şi bogáţiilor ţárii la stráini în baza legilor neconstituţionale, potenţialul economic al României şi veniturile tuturor categoriilor sociale (inclusiv ale pensionarilor) s-au diminuat cu cel puţin 50%, motiv pentru care vá solicitám analizarea afirmaţiilor noastre şi sancţionarea coordonatorilor acestor infracţiuni.
BAIA MARE
05.10.2013
Preşedinte
Cozmuţa Gheorghe
Bine, daca nu-ti place pacalici, iti zic neea Stere (ca Vecinul zici ca nu esti).
Scuze pentru dezacord si ortografie, pe jucaria cea noua ma descurc mai greu.
Inseamna ca nici pamantul pe care l-ai cumparat tu in Canada nu este al tau si esti un hot.
VV
Remus Vulpescu??? Valeu, Maestre! Bataie de joc, ce pot sa spun.
Daca astia sunt oamenii pe care ii prefera alde ANtonescu si Ponta, atunci eu le urez cadere placuta.
Adam
Stiu, iarta-ma. Iti raspunsesem la ironie. Si eu tampit.
@ Katrina octombrie 13, 2013 la 3:35 pm
Iar a lovit Katrina………