Nu cred să mai fi fost din ianuarie 1990 încoace vreun început de an atât de tulbure. 2014 ar trebui să fie anul reducerilor fiscale şi al investiţiilor. Un an în care cele două scrutinuri electorale să permită platforme programatice şi dezbatere de idei. Locul nostru în Uniunea Europeană nu este prea bine lămurit, cu alte cuvinte nu ştim clar ce vrem de la Uniunea Europeană şi nici cam ce vrea Uniunea Europeană de la noi. Bun prilej de a ne desluşi. Asta în ce priveşte alegerile europene. Cât priveşte alegerile prezidenţiale, ele ar trebui să fie o ocazie de a vorbi despre reforma constituţională, despre tema naţională, despre marile proiecte naţionale, despre ceea ce, fiind atât de diferiţi între noi, putem, totuşi, avea în comun.

În fapt, de o bună bucată de vreme, în România nu se vorbeşte decât despre justiţie. Şi nu despre dimensiunea sa morală şi instituţională, ca pilon al statului de drept, ci despre dimensiunea sa penală. Nu vorbim despre modul în care corupţia se pote preveni, ci doar despre cum corupţia se poate pedepsi. Cătuşele ţin loc de privatizare, de informatizarea sistemelor fiscale (forma cea mai eficientă de luptă împotriva evaziunii fiscale), de transparenţă în alocarea resurselor. Nimeni nu se întreabă câte companii au fost privatizate în ultimii ani (adică trecute cu peste 50% în proprietate privată) şi câte se vor mai privatiza, toată lumea acuză clientelismul din companiile de stat. Nu discutăm despre redimensionarea rolului statului şi reforma administraţiei, ci doar despre corupţii unei administraţii greoaie, deprofesionalizate şi prost plătite. Acuzăm, pe bună dreptate, probabil, licitaţii trucate cu companii de stat, dar nu ne gândim cum ar putea fi privatizate acele companii, pentru ca aşa ceva să nu se întâmple.

Într-o societate stabilă, aflată în evoluţie organică, acţiunea preventivă prevalează în faţa acţiunii punitive, iar dimensiunea morală şi cea penală a justiţiei sunt congruente.

Din păcate, însă, în România dimensiunea preventivă a fărădelegilor precum şi dimensiunea morală, educaţională a justiţiei nu sunt prevalente. Totul lasă găstul amar al unei răfuieli care se tot inflamează, riscând să dogorească, de-a binelea, în preajma alegerilor. Va fi un an dificil. Cei care vor câştiga, vor plăti un preţ greu pentru victoria lor. Cei care vor pierde, vor lupta până la disperare. Vor fi hărţuieli, intimidări, şantaje, demascări. Cuvântele, tăioase ori lăbărţate, vor lovi sub forma calomniilor şi insultelor, până când gurile se vor înroşi precum ţevile mitralierelor.

E nevoie de o reformă a clasei politice, vor spune unii. De împrospătarea clasei politice, vor spune alţii. De cinste şi onoare. Cuvinte înălţătoare şi adevărate. Numai că ceea ce va urma în acest an nu va ajuta la reforma clasei politice. Împrospătarea, întinerirea şi onorabilizarea clasei politice se realizează prin criterii sănătoase de selecţie, prin reguli precise, respectate de toată lumea, şi competiţie corectă. Ceea ce va urma în acest an nu va fi o competiţie politică, ci un război politic. Războaiele nu duc la întinerirea populaţiei. Ca să nu mai vorbim că în astfel de războaie de guerilă, lipsite de reguli, nu supravieţuiesc neapărat cei cinstiţi şi onorabili, ci dimpotrivă.  Degeaba respectă unii regulile, dacă preopinenţii lor n-o fac. Te pregăteşti să boxezi şi te trezeşti faţă în faţă cu un luptător de box thailandez. Nemaivorbind de faptul că în decimări de acest fel,  cad tot felul de victime colaterale.

Va fi, aşadar, un an greu pentru politica românească. Cum să învingi, bâjbâind cu ochii goi prin întuneric, în timp ce adversarul tău are ochelari cu infraroşu, te pândeşte de oriunde şi-ţi poate sări în spate de nicăieri, e o temă complicată. Arta războiului, de la Sun Tzu şi până la Clausewitz, nu ţi-e de mare folos. Cum să învingi, respectând regulile, când tocmai respectarea regulilor e cel mai mare dezavantaj, iată marea provocare a anului 2014. Şi apoi, vine provocarea anului 2015: cum dintr-un astfel de război să iasă o pace onorabilă şi durabilă pentru români.

This entry was posted on sâmbătă, februarie 1st, 2014 at 5:31 pm and is filed under Economie. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.