Va mai aduceti aminte de faimoasa tema a Parlamentului unicameral? Va amintiti cum, in debutul oricarei declaratii, Traian Basescu nu rata ocazia sa pomeneasca despre asta, indemnand alegatorii sa voteze macar pentru Parlamentul unicameral, in speranta ca le va scapa mana si pe numele sau de pe buletinul de vot prezidential? Ca sa nu mai vorbim de interviurile furtunoase de dupa alegeri, cand presedintele reales facea din desfiintarea uneia dintre Camere un obiectiv prioritar… Ati mai auzit, de multa vreme incoace, de aceasta marota prezidentiala? Presedintele are alte probleme decat cea a mandatului sau prioritar.
In ce priveste modificarea Constitutiei, spuneam intr-un comentariu pe acest blog ca mi se pare incorect fata de Romania sa lasam o guvernare care nu e in stare sa gestioneze prezentul sa dea un model pentru Romania urmatorilor zece ani. Va ganditi ce Constitutie ar iesi pe gustul lui alde Basescu, Boc (altminteri specialist) ori Elena Udrea? Intr-o dezbatere organizata la Iasi de Institutul pentru Studii Populare in primavara acestui an, Valeriu Stoica, Sever Voinescu si Catalin Avramescu incercau sa ne convinga de faptul ca sistemul de guvernamant din Romania ar trebui sa urmeze modelul american, unde presedintele e si prim-ministru!!! Cine are urechi de auzit, sa auda.
Ca toate celelalte proiecte ale lui Traian Basescu, si acesta a ramas neterminat. Faceti un experiment: intrebati lumea pe strada ce lucru bun a adus Traian Basescu bucurestenilor si tuturor romanilor in ultimul deceniu de cand functioneaza ca primar general si, apoi, ca presedinte. Intrebati-va apoi si dumneavoastra ce anume schimbare in bine v-a adus Basescu in viata , alta decat ca a castigat alegerile si, eventual, ca va distreaza la televizor, cu mogulii sai cu tot. Eu am raspunsul gata pregatit, dar nu vreau sa va influentez.
Asadar, am scapat de modificarea Constitutiei si Parlamentul unicameral. Cu temele astea, vorba ciocanitoarei Woody, ne reintalnim, dupa alegeri, in serialul urmator – another cartoon!
@Bibliotecaru,
Iti recomand, in absenta algocaminului, sa alergi in fiecare dimineata 3-4 km, undeva unde nu alearga cainii dupa tine. Sau cu bicicleta, in aceleasi conditii. Oricum ai niste postari excelente, nu numai pe acest blog..
@un liberal optimist
Recunosc si eu ca Bibliotecaru si Cris sunt cei mai harnici. Scriu chiar mai mult decat mine…
@Bibliotecaru,
..si lipsite de pretiozitatea caracteristica romanului…
@ un liberal optimist
Stimate domn,
Faceţi un efort şi imaginaţi-l pe Sadoveanu alergând sau mergând pe bicicletă… În lumea aceasta există limite.
@Bibliotecaru,
De care Sadoveanu vorbiti? Vanatorul sportiv sau Academicianul de pe timpul regimului comunist cu “Volga” la scara?
@Bibliotecaru,
De ce naiba folositi Smiley Face pe acest blog? Credeti ca nu va intuim subtilitatile?
@Bilbiotecaru
Folositi metoda binecunoscuta de a pune interlocutorului in gura vorbe pe care nu le-a pronuntat. Nu am spus ca articolul citat din constitutia din 1991 este singurul care a ramas neschimbat. Spun numai ca atunci el se referea la formele de referendum prevazute atunci. In 2003 s-a aduagat o noua forma de referendum care cum am dovedit cu prisosinta nu respecta cerintele pentru un referendum intr-un stat democratic. De aceea nu este un referendum ci un plebiscit. Constitutia spune foarte clar ca Parlamentul este unica autoritate legiutoare a tarii. Daca e sa cautam un loc in care Constitutia este violata cel mai des si mai grav, atunci cred ca este acest articol, si ar mai fi si multe altele.
Insa eu nu incerc sa va conving de nimic aveti tot dreptul sa va sutineti opinia si sa sustineti in mod ilogic in continuare reducerea numarului de parlamentari.
Cred insa ca ati gresit adresa. Nu cred ca domnul Vosganian sau liberalii vor initia un proiect in acest sens, ar fi culmea sa initieze o lege cu care nu sunt de acord. Poate nu stiti dar majoritatea parlamentara este a celor care sustin presedintele, cel care a initiat referendumul, PDL-ul, UDMR-ul, oamenii generalului Oprea, oamenii domnului Pambuccian. Ei dispun de o majoritate parlamentara, cred ca ar trebui sa va adresati lor, domnului Voinescu, etc. Si cu ocazia asta puteti sa le amintiti eventual si de votul uninominal majoritar…
Este foarte rau ca nu stiti si nici nu va pasa de cum se desemneaza primul ministru in Franta sau in alte tari democratice (am luat exemplul Frantei care are o constitutie si mai prezidiala decat cea a Romaniei).
Dar cum in tot raul e si un bine, macar astfel am aflat care sunt criteriile care ghideaza pe unul sau pe altul…
@liberal optimist
Nu cred in teme periculoase sau in teme tabu.
Desigur eu ma refer la descentralizare pe criteriile regiunilor istorice, nu pe criterii etnice cum isi doreste udmr-ul.
Ori descentralizarea pe criterii istorice nu este nici periculoasa, nici inconfortabila, ci fireasca si necesara.
Pana una alta UDMR-ul este cel care nu-si doreste descentralizarea pe criterii istorice, ci promoveaza regionalizarea pe criterii etnice cu sprijinul PDL-ului.
@transildania
Regionalizarea e singura posibilitate de a incepe descentralizarea reala. Nu poti incepe descentralizare fiscala cand intre judete sunt asa mari discrepante (vezi Timis si Botosani, de pilda). La regiuni diferentele se mai estompeaza.
@transildania,
De acord, ar fi in spirit european. Putem continua tema aceasta dar cred ca e oarecum inutil, atata vreme cat zilnic temele zilei tin de mahmurelile basescului…
@ transildania
Spuneţi:
Folositi metoda binecunoscuta de a pune interlocutorului in gura vorbe pe care nu le-a pronuntat. Nu am spus ca articolul citat din constitutia din 1991 este singurul care a ramas neschimbat.
Nici nu am spus că aţi fi spus asta. Eu am subliniat că dumneavoastră aţi spus că acel articol a rămas din 1991 ca şi cum această informaţie ar fi avut o relevanţă în economia discuţiei. Eu încercam să subliniez că este absolut normal ca în constituţia româniei de astăzi şă fie multe din articolele din 1991 şi acest lucru nu este un argument.
Spuneţi:
Spun numai ca atunci el se referea la formele de referendum prevazute atunci. In 2003 s-a aduagat o noua forma de referendum care cum am dovedit cu prisosinta nu respecta cerintele pentru un referendum intr-un stat democratic. De aceea nu este un referendum ci un plebiscit.
Iată un link către textul Constituţiei din 1991
http://ro.wikisource.org/wiki/Constitu%C5%A3ia_Rom%C3%A2niei_%281991%29
Articolul 90: Referendumul
Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la problemele de interes naţional.
În Constituţia 2003 se spune:
ARTICOLUL 90 – Referendumul
Presedintele Romaniei, dupa consultarea Parlamentului, poate cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national.
Puteţi fi mai specific, unde anume este diferenţa?
Parlamentul rămâne unicul legiuitor. După referendum trebuie să facă o lege care să pună în practic rezultatul referendumului. Referendumul nu legiferează, impune voinţa suverană. Nu înţeleg care este problema nici aici.
Unde anume este lipsa mea de logică?
Eu nu am spus “nu-mi pasă”, ci că nu are legătură cu discuţia noastră. Judecăm activitatea în România după Constituţia din Franţa? Ce legătură se poate face? Doar că este o ţară democratică. De ce nu ne ghidăm după numirea premierului în Statele Unite atunci?
Recitiţi ce aţi scris mai sus, aţi făcut tot felul de acuzaţi jignitoare fără să aduceţi nici cel mai mic argument
“Folositi metoda binecunoscuta …”
“…sustineti in mod ilogic in continuare…”
“ati gresit adresa”
“Poate nu stiti …”
“Este foarte rau ca nu stiti si nici nu va pasa…”
“macar astfel am aflat care sunt criteriile care ghideaza pe unul sau pe altul…”
În loc să vă consumaţi energia pentru agresivitate şi încercarea de a mă domina prin limbaj, nu era mai simplu să-mi oferiţi argumente reale şi palpabile?
Dacă doriţi neapărat să discutăm despre articol 8 al Constituţiei celei de a cincea republici, o putem face:
« Le Président de la République nomme le Premier ministre. Il met fin à ses fonctions sur la présentation par celui-ci de la démission du Gouvernement.
Sur la proposition du Premier ministre, il nomme les autres membres du Gouvernement et met fin à leurs fonctions. »
În cazul Franţei numirea premierului este un act de Guvernare. În Franţa nu se alege premierul după ce se întrevede o soluţie majoritară ci majoritatea se face după ce premierul este desemnat. Prin acest mod, preşedintele poate avea în continuare rolul unui lider al majorităţii politice.
În Franţa preşedintele cere un mod de guvernare premierului. În practică acesta demisionează când nu poate îndeplini cererile preşedintelui.
Situaţia în Franţa este total diferită pentru că în timp ce în Franţa autoritatea Programului de guvernare revine preşedintelui, la noi ea revină Parlamentului. În timp ce în Franţa preşedintele poate determina revocarea premierul, la noi nu o poate face şi cade în sarcina Parlamentului.
În consecinţă, puterea preşedintelui în Franţa este sensibil mai mare decât a preşedintelui în România. Asta deşi şi în Franţa şi în România avem o republică semi-rezidenţială.
Şi acum… îmi puteţi spune că relevanţă a avut această discuţie despre Constituţia Franţei?
Domnule Bibliotecar…
cred ca am fost destul de politicos in ce priveste limbajul.
In legatura cu ce spueati ” În Franţa nu se alege premierul după ce se întrevede o soluţie majoritară ci majoritatea se face după ce premierul este desemnat.”:
Aici cu parere de rau ca poate folosesc un limbaj mai putin politicos in comparatie cu cel precedent trebuie sa va spun ca fie dezinformati deliberat fie dovediti o ignoranta totala in legatura cu subiectul pe care il adresati.
A spune “in Franta majoritatea se face dupa ce premierul este desemnat” mi se pare cea mai urata minciuna pe care am auzit-o in ultima vreme. Dar sincer nu ma mira dupa ce ati recunoscut ca nici nu stiti, nici nu va pasa cum se desemneaza un prim ministru in Franta. Va rog sa consultati in biblioteca istoria recenta a Frantei si desemnarea lui Chirac si Balladur de catre Mitterand si a lui Jospin de catre Chirac.
Discutia nu este on-topic, ati deschis-o dvs cand ati spus ca referendumul nu e consultativ ci imperativ, spre deosebire de consutarea partidelor de catre presedinte in vederea gasirii unui prim ministru.
Mult succes in continuare va doresc in demersul de a schimba subiectul discutiei, a dezinforma sau a va etala ignoranta.
@ transildania
Imperativ din punctul de vedere al voinţei politice, să ne înţelegem. Adică referendumul impune voinţa politică a poporului peste voinţa politică a partidelor. Nu vorbim despre imperativul votului legii, care este cu totul altceva. Parlamentul transpune cum vrea în lege, dar trebuie ca din lege să reiasă imperativul voinţei referendumului, adică 300 de parlamentari.
Special pentru dumneavoastră voi căuta undeva unde să scrie că în Franţa majoritatea se face după numirea premierului şi nu înainte, ca la noi…
@ transildania
Ca să nu fiu trădat de franceza mea de baltă, vă rog să vă traduceţi singur următorul text:
L’article 8 de la constitution de 1958 donne au président le droit de nommer le Premier ministre. Celui-ci n’est pas investi par le parlement, même si son discours de politique générale prononcé devant l’Assemblée nationale suite à sa prise de fonction est soumis au vote des députés (un éventuel rejet revenant alors à une motion de censure). L’Assemblée nationale peut de plus, le cas échéant, manifester son désaccord en votant une motion de censure a posteriori. Ceci pose une limite au pouvoir de nomination du président car celui-ci doit ainsi choisir son Premier ministre au sein de la majorité à l’Assemblée nationale ou la dissoudre. En principe, seule la démission du Premier ministre met fin au gouvernement. Mais, en pratique, quand le président demande la démission de celui-ci, il lui est très difficile de refuser, sauf en cas de cohabitation. L’article 8 précise aussi que sur proposition du Premier ministre, le président nomme les membres du gouvernement. Très souvent, le président impose une grande partie de ses choix au Premier ministre sauf en période de cohabitation.
http://fr.wikipedia.org/wiki/Pr%C3%A9sident_de_la_R%C3%A9publique_fran%C3%A7aise
Dacă consideraţi necesar, mai caut.
http://fr.wikipedia.org/wiki/Article_8_de_la_Constitution_de_la_Cinqui%C3%A8me_R%C3%A9publique_fran%C3%A7aise
Nomination
Le Président de la République nomme le Premier ministre. Il s’agit d’un pouvoir discrétionnaire, qui constitue un acte de gouvernement.
Contrairement à d’autres régimes présidentiels, et notamment anglais, c’est rarement le chef de la majorité qui est nommé Premier ministre. C’est plutôt en étant nommé Premier Ministre qu’il devient chef de la majorité, éventuellement en second après le président.
Simţiţi-vă liber să citaţi şi domnia voastră pentru a vă susţine punctul de vedere. Vă spun sincer, că atunci când spuneţi “mi se pare cea mai urata minciuna pe care am auzit-o in ultima vreme” nu este pentru mine un argument destul de valabil. Poate mă înşel, nu sunt infailibil, dar asta nu înseamnă că şi mint. Minciuna este un act de voinţă, eroarea ţine de greşeală şi nu de minciună. Nu mă puneţi pe mine să citesc 50, 60 de ani de Istoria Franţei ca să vă susţineţi punctul de vedere. Eu aşa cred că ar fi normal.
Altfel, nu ţin neapărat să am dreptate, dar nici nu mă veţi convinge fără un minim argument că nu am dreptate.
@ Varujan Vosganian
Mă provocaţi…
Se poate ghici că n-aş vrea să să mă despart cu ingratitudine de epoca aceea de boală grea, al cărei cîştig n-a secat nici azi pentru mine, după cum sînt şi foarte conştient de avantajele pe care le am faţă de toţi troglodiţii spiritului, datorită sănătăţii mele variabile. Un filozof care a trecut prin mai multe stări ale sănătăţii şi mai trece încă, a străbătut şi tot atîtea filozofii; el nu poate face altfel decît să-şi transpună de fiecare dată starea în cea mai spiritualizată formă şi depărtare — această artă a transfigurării este de fapt filozofie. Noi filozofii nu avem libertatea de a despărţi sufletul de trup, cum face poporul, şi sîntem încă şi mai puţin liberi să despărţim sufletul de spirit. Nu sîntem broaşte gînditoare, aparate de obiectivare şi de înregistrare cu mădularele puse la gheaţă — noi trebuie să naştem permanent ideile din durerea noastră, însoţindu-le părinteşte cu tot ceea ce avem în noi ca sînge, inimă, foc, bucurie, patimă, suferinţă, conştiinţă, soartă, fatalitate. A trăi înseamnă pentru noi a preschimba permanent în lumină şi flacără tot ceea ce sîntem, precum şi tot ceea ce ne atinge, nici nu putem altfel. Iar cu privire la boală, nu am fi aproape tentaţi să întrebăm dacă de fapt ne-am putea lipsi de ea? Numai marea durere este ultima eliberatoare a spiritului ca învăţător al marii bănuieli care face din fiecare U un X, un X adevărat, adică litera premergătoare celei ultime… Abia marea durere, acea durere domoală îndelungată, care îşi ia timp, în care parcă sîntem arşi la foc de lemn verde, ne obligă pe noi, filozofii, să coborîm în ultimele noastre străfunduri, îndepărtând de noi toată încrederea, tot ceea ce este blajin, învăluitor, blînd, mediocru, în care ne pusesem poate înainte vreme toată omenia. Mă îndoiesc că o astfel de durere „îmbunătăţeşte”, dar ştiu că ne face mai profunzi. Fie învăţăm să-i opunem mîndria noastră, batjocura şi puterea voinţei noastre, asemenea indianului care, oricît de cumplit ar fi torturat, se despăgubeşte pe seama schingiuitorului prin răutatea limbii sale, fie ne retragem din faţa durerii în acel neant oriental denumit Nirvana, în acea mută, rigidă şi surdă resemnare, uitare de sine, ştergere de sine; din asemenea exerciţii îndelungi şi periculoase ale stăpînirii de sine ieşi un alt om, cu cîteva semne de întrebare în plus, dar în primul rînd cu voinţa de a pune întrebări mai multe, mai adînci, mai severe, mai dure, mai rele, mai liniştit decît pînă atunci. Sa isprăvit cu încrederea în viaţă, viaţa însăşi a devenit problemă. Nu cumva să se creadă însă că din această cauză devii în mod necesar obscurantist! Hrana şl dragostea de viaţă este încă posibilă — numai că iubeşti altfel. Este ca dragostea pentru o femeie care ne aduce îndoieli… Dar farmecul a tot ce este problematic, bucuria dată de X, este prea mare la oamenii mai spirituali şi mai spiritualizaţi, pentru ca să nu învăluie, mereu din nou, ca o văpaie, toate mizeriile problematicului, toate pericolele nesiguranţei, pînă şi gelozia iubitului. Cunoaştem o fericire nouă… (Friedrich Nietzsche – „la gaya scienza” Ştiinţa Voioasă)
@Bibliotecaru
Ai vazut ce bine ne intelegem noi, bolnavii de spirit…
În încheiere, pentru ca esenţialul să nu rămînă nespus: din asemenea străfunduri, din asemenea boli grele, ca şi din boala bănuielii grave, te întorci renăscut, cu altă piele, mai sensibil, mai răutăcios, cu un gust mai subtil pentru bucurie, cu un gust mai delicat pentru toate lucrurile bune, cu simţuri mai voioase, cu o a doua inocenţă — mai periculoasă — în bucurie, în acelaşi timp mai copilăros şi de o sută de ori mai rafinat decît ai fost vreodată înainte. Vai cît de respingătoare este acum plăcerea vulgară, surdă şi cenuşie, aşa cum o înţeleg în general cei pe care îi desfată, „cultivaţii” noştri, bogaţii şi conducătorii noştri! (aceiaşi sursă)
@Bibliotecaru
ar fi bine sa nu mai vorbiti de lucruri despre care nu aveti habar, ca va acoperiti doar de ridicol “majoritatile se fac dupa numirea primului ministru”.
Cu toate ca presedintee francez conform constitutiei nu trebuie sa tina cont de nimeni si de nimic cand numeste primul ministru, presedintii frantei tin cont de majoritatea parlamentara, si-si numesc rivalii politici in functia de prim ministru, cand acestia dispun de majoritatea in Assamblee Nationale.
Asa a procedat Mitterrand in doua randuri si Chirac odata in ultimii 25 de ani.
http://en.wikipedia.org/wiki/Cohabitation_%28government%29
http://transildania.wordpress.com/2010/02/26/constitutia-si-desemnarea-primului-ministru/
@ transildania
Domnule, aveţi o încăpăţânare demnă de o cauză mai bună… Încercaţi să înţelegeţi, pentru că nu este prea greu de înţeles.
În timp ce la noi preşedintele desemnează un candidat şi acesta pregăteşte un cabinet şi un program de guvernare care este votat în Parlamentul României… după care, în cazul în care Parlamentul îi acordă încredere constituind o majoritate, el este numit de premier (varianta de majoritate înainte de numire), la francezi preşedintele numeşte premierul în mod direct urmând ca Parlamentul, dacă nu doreşte acel premier, să iniţieze o moţiune de cenzură pentru a-l da jos, adică o majoritate după numire.
Pentru Dumnezeu, ce este atât de greu de înţeles?
Aparent nu pare mare diferenţă, dar doctrinar este o diferenţă imensă, pentru că în timp ce la noi cetăţenii votează exprimându-şi voinţa politică prin membrii parlamentului, la francezi voinţa politică a cetăţenilor este preluată de preşedinte. În consecinţă, voinţa politică exprimată de români este cu mult mai nuanţată decât voinţa poporului exprimată la francezi.
Încercaţi să nu mai puneţi în context tot felul de lucruri menite să mă insulte, de tipul “sa nu mai vorbiti de lucruri despre care nu aveti habar”, vă faceţi de râs de unul singur pentru că nu puteţi pricepe un lucru atât de banal. Culmea este că mai şi insistaţi în continuare făcând comparaţie între sistemul românesc şi cel francez de parcă ar fi identice… SUNT DOUĂ SISTEM CONSTITUŢIONALE PUTERNIC DIFERITE, deşi asemănătoare ca formă semi-prezidenţială. Lucrurile au totuşi o limită.
Încă ceva… înţelegeţi că teoretic nu ar trebui să existe rivali politici, democraţia înseamnă colaborare între partide şi nu bătaie cu roşii. A spune că un preşedinte şi-a pus rivalul premier este ca şi cum aţi spune că în Franţa nu prea contează ce se întâmplă că oricum nu este nici o legătură cu democraţia pe acolo.
Faptul că un preşedinte numeşte un premier de la un alt partid, nu este decât un caz de normalitate.