Faptul că ţăranii din Suraia au protestat împotriva acţiunii efectuate de procurori împreună cu poliţişti şi faptul că am văzut bătrâni de aproape nouăzeci de ani dând lecţii exemplare de bun simţ şi de dârzenie, nu este întâmplător. Suraia şi comuna vecină, Vadu Roşca, sunt vestite în Lunca Siretului pentru modul în care, şi în anii colectivizării, au reacţionat în faţa intimidărilor şi nesăbuinţei autorităţilor.
Pentru ca voi, cei din generaţiile mai tinere, să ştiţi ce s-a întâmplat atunci la Suraia şi la Vadu Roşca, vă rog să-mi permiteţi să vă prezint un fragment din romanul meu, Cartea şoaptelor, care se referă la acest episod. Faptele relatate sunt reale, ca şi numele personajelor. Am utilizat mărturiile supravieţuitorilor, pe care le-am cules eu însumi la faţa locului, e drept, fără a fi însoţit de poliţişti şi fără a-i pune să jure pe Biblie:
Cartea şoaptelor a avut şi o parte tãcutã, pe care oamenii nu o ascundeau doar de mine sau de cei care pândeau, o ascundeau şi unii faţã de ceilalţi şi uneori chiar faţã de ei înşişi. Partea tãcutã a Cãrţii şoaptelor, pe care o simţeam fãrã sã o pot descrie, am descoperit-o mult mai târziu, când oamenii pãreau cã nu se mai tem. Nu pentru cã vremurile noi n-ar fi avut pândarii lor, ci pentru cã încã nu ne-am deprins cu dânşii.
Aurel Dimofte a murit pe 4 decembrie 1957, cu aproape un an înaintea naşterii mele. Nevasta lui, Anica, ne aducea lapte şi brânzã de vaci, o datã pe sãptãmânã, miercurea, de la Vadu Roşca. Într-o zi, ne-a adus o farfurie cu colivã, învelitã în nucã şi scorţişoarã, împodobitã cu bomboane colorate. Nu mai mâncasem grâu fiert preparat în felul acela. Armenii nu se prea întrec în pomeni. Totuşi, când se face pomenirea morţilor, femeile preparã un fel de halva din griş prãjit în tigaie, în care se amestecã nuci coapte pe plitã şi stafide. Ceva asemãnãtor colivei se pregãteşte doar de Crãciun şi de Paşti. Se cheamã anuş-abur şi se face tot din grâu decorticat, dar e mai zemos şi amestecat cu fructe uscate. Este un semn al naşterii şi al învierii şi mai putin al morţii, dar, în fine, toate astea se leagã între ele. Anuş-abur-ul se fierbea în cazane mari, se întindea în tãvi, la rãcit, şi se servea apoi în castronele, ca desert. Probabil cã având atâtea sute de mii de morţi de pomenit deodatã, bãtrânii copilãriei mele au fost nevoiţi sã-şi mai împutineze îndatoririle cãtre cei morţi.
Am mâncat colivã pentru sufletul lui Aurel Dimofte. Era dulce şi bunã. Bunica a întrebat-o pe tanti Anica dacã a venit multã lume la parastas. Pe Anica a podidit-o plânsul şi ne-a spus cã n-a fost niciun parastas. Au pus coliva pe masã, au aşezat un tacâm şi pentru domnul nostru Iisus Hristos, au spus ei singuri Tatãl nostru şi au cântat Veşnica pomenire, ridicând farfuriile şi legãnându-le în mâinile împreunate. Pentru cã Aurel Dimofte n-are mormânt cu cruce si preotul se teme sã-i pomeneascã numele în altar, de faţã cu toţi. Dupã ce tanti Anica a plecat, legãnându-şi cobiliţele, bunicul i-a spus bunicii în şoaptã : „N-o mai întreba de bãrbatu-sãu. E dintre cei de la rãscoalã… Cine ştie pe unde îi putrezesc oasele”.
Fãrã s-o înţeleg prea bine, aceastã propoziţie o mai auzisem rostitã de bunicul. Şedeau sub caisul din curte, bându-şi cafeaua şi povestind, rãsfoiau fotografiile vechi sau citeau din gazete. Rosteau câte un nume, apoi tãceau şi, asa cum preotul zicea „Amin”, dupã cântecul corului, bunicul spunea, oftând : „Cine ştie pe unde îi putrezesc oasele.” Eu îmi imaginam oase albite, fãrâmiţându-se pe marginea drumului, dar am aflat încetul cu încetul cã, aşa cum apele ieşite din albie se scurg pânã la urmã tot în pãmânt, la fel si morţii mai au în ei atâta viaţã cât sã scurme pãmântul şi sã se strecoare prin crãpãturile lui, ca un om care întinde în somn mâinile dupã cergã, sã se înveleascã. Pãmântul nu se împotriveşte,
el e bun şi tãmãduitor, pe toate le acoperã.
Ca sã pot limpezi acest crâmpei din copilãrie, în care singurul sentiment limpede era gustul dulce al colivei, am pornit în cãutarea lui Aurel Dimofte.
Suntem în 1949. Suntem, în acelaşi timp, în noiembrie 1957, când peste câmpiile din lunca Siretului se şi pornise crivãţul, într-o iarnã timpurie. Suntem şi în 1964, de data asta eu împreunã cu celelalte personaje ale Cãrţii şoaptelor, apucând cu degetele din coliva pãstoasã. Şi suntem în noiembrie 2005, când vremurile par sã se fi schimbat, doar pentru cã povara de a fi hãituit si de a vorbi în şoaptã se transformase în povara de a fi liber şi de a nu şti ce sã spui, tocmai pentru cã nu ştii ce sã spui mai întâi.
În 1949, personajele nu sunt ale Cãrţii şoaptelor, trãiesc în afara ei. Ba mai mult, sunt dintre acelea care asmut împotriva cãrţilor şi îndeamnã mulţimile sã le arunce în foc. În Cartea şoaptelor se povesteşte despre ziua în care au ars cãrţile. Aşa cum ziua tãierii pruncilor nu i-a putut ucide pe toti pruncii, tot aşa ziua arderii cãrţilor nu a putut distruge toate cãrţile. În rãzboiul dintre stãpâniri şi cãrţi, deşi numai cãrţile mor, stãpânirile nu câştigã niciodatã. Pentru cã oamenii au scris mai mult decât au putere sã uite.
Vãzând cât de anevoioasã este lupta lor cu cãrţile, noile autoritãţi au descoperit o nouã cale de a izbândi, nemaifolositã pânã atunci : au asmuţit cãrţile unele împotriva altora. Dar, aşa cum pãsãrile au nevoie, când zboarã peste mãri, de câte un petic de pãmânt sã se aşeze, tot astfel cãrţile, pentru a supravieţui, au nevoie de oameni care sã le citeascã, sã le deschidã coperţile şi sã le rãsfoiascã, pentru a putea respira. Altminteri, aşa cum s-a întâmplat cu cãrţile noi şi zgomotoase, scrise pe vremea când oamenii vorbeau în şoaptã, ele mor ostenite şi sufocate. Dar în vremurile acelea fumul rugurilor încã nu se risipise, cãrţile cele noi abia începeau sã fie scrise şi autoritãţile comuniste se agãţau de capãtul veşniciei ca de funia clopotniţei, îmbujorându-se si plesnind de mândrie la auzul dangãtelor asurzitoare. Cãrora le adãugau, de parcã asta n-ar fi fost destul, aplauzele lor cãtre sine, neistovite si sacadate.
Aşa trebuie sã fi fost Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din 3-5 martie 1949, unde s-a hotãrât colectivizarea agriculturii. Dupã ce ţãrãnimea înstãritã a fost şubrezitã prin sistemul cotelor obligatorii, refuzul de a le plãti însemnând sabotaj si activitate împotriva ordinii de stat, deci confiscarea averii si trimiterea la închisoare, aceeaşi ţãrãnime trebuia convinsã acum sã se întovãrãşeascã, cedând pãmântul şi parte din acareturi la colectiv. Ṭãranii au fost împãrţiţi în trei categorii : sãraci, mijlocaşi si înstãriţi, adicã chiaburi. Ṭãrãnimea sãracã a fost o pradã uşoarã, în schimb împotriva mijlocaşilor şi a chiaburilor a început o adevãratã prigoanã. Regiunea Constanţa a fost cea dintâi care a raportat colectivizarea încheiatã, apoi sudul Bãrãganului, lunca Siretului. Despre cei ce se împotriveau umblau tot felul de zvonuri, nu fãrã temei si rãspândite anume ca sã bage spaima în oameni.
În regiunea Galaţi, ţinuturile din sudul Focşaniului, Suraia şi Vadu Roşca, au fost lãsate mai la urmã. Oamenii locului erau îndãrãtnici, sãrãcimea putinã, iar Suraia reprezenta una dintre cele mai populate aşezãri ale Bãrãganului.
Erau douã feluri de vestitori : agitatorii şi îndrumãtorii. Câţiva erau din sat, cei mai mulţi veneau din afara satului. Ṭãrani sãraci, fãrã pãmânt şi obişnuiţi sã munceascã din greu, cu spinarea, sau sã se înghesuie pe la pomeni, ţigãnime mãrginasã ori salahori cu ziua la strânsul recoltei au primit haine, cãciuli şi ciomege din trunchiuri de rãchitã bãtrânã. Atunci când au ajuns la Suraia primele camioane cu mâncare, adicã pâine neagrã, rotundã şi mezel gros, sãrat, butii de vin din care se împãrtea în cãni de tablã, unii s-au bucurat, îmbulzindu-se sã bea si sã mãnânce chiar acolo, în jurul camionului. Alţii s-au întristat. Nimic nu e pe degeaba, au gândit ei şi, într-adevãr, cei care gândeau asa, chiar dacã nu se buluciserã la pâine cu mezel, aveau sã plãteascã pentru ce nu mâncaserã, cu vârf si îndesat.
Stãm de vorbã; e tot noiembrie, dar 2005. Vasile Niculiţã, Gheorghe Porumboiu, Damian Pãtraşcu, Sterian Rãducanu, Gheorghe Mocanu. Gazda, fata lui Damian Pãtraşcu, a adus o canã cu vin si cozonac tãiat în felii groase. Ei închinã la început, îşi moaie buzele în vin, apoi nici nu beau şi nici nu mãnâncã. Îl privesc cu neîncredere, dar şi curiozitate pe strãinul acesta, bãrbat în toatã firea, aproape cã nu le vine sã creadã cã a venit cineva de la Bucureşti pânã aici ca sã le asculte povestea. Dar eu nu sunt un bãrbat în toatã firea, deşi înalt de peste un metru optzeci, cu pãrul albit şi rãrit, nici nu sunt din Bucureşti, ci de colea, de la doisprezece kilometri mai spre nord, de la Focşani adicã, şi sunt copilul mâncând colivã spre pomenirea lui Aurel Dimofte.
Dintr-odatã Vasile Niculitã se întoarce spre cel din dreapta, Gheorghe Mocanu, şi spune : „Tu sã iesi afarã !.” Apoi cãtre mine : „Nu spun nimic pânã nu-l daţi afarã pe ãsta !.” Iar „ãsta”, adicã Gheorghe Mocanu, privea stânjenit, pregãtit de orice, sã rãmânã sau sã fie îmbrâncit afarã, eu nu-i deosebeam pe unul de celãlalt, aşa bãtrâni si împuţinaţi la trup cum erau, şi nu stiam de ce, dintre supravieţuitorii de atunci, unii trebuiau sã rãmânã şi altii nu. Ei ştiau însã. „Pentru cã a fost dintre îndrumãtori”, mã lãmuri Porumboiu. „Adicã dintre ãia care intrau în curţi, peste oameni, si-i amenintau cu puşcãria si le strângeau degetele în canatul usii, dacã nu se înscriu la colectivã.”
Au venit mulţi agitatori si îndrumãtori, povestesc ei, încãlecându-si vorbele. A început în fata casei lui Culae Focşa, la Suraia. Erau ca la opt sute de îndrumãtori si agitatori, spune Sterian Rãducanu ; ba nu, zice Ghiţã Porumboiu, nu erau mai mult de douã sute. Erau multi, în orice caz, hotãrãsc pânã la urmã. Dupã ce au terminat de împãrtit mâncarea si bãutura si au înfierbântat mintile oamenilor, au început sã intre prin curti. Pe cei care nu voiau sã semneze îi suiau în camioane si îi învârteau pe uliti pânã la marginea satului, sã bage spaima în ei.
Asa s-a proptit Vasile Niculiţã în fata casei lui Culae Focşa, aţinând calea lui Gheorghe Mocanu, care era învãţãtor, „ãsta de-l vedeti aici, si nu vreo lichea adusã din altã parte, era de-ai nostri, surãian, şi îi ducea pe ãia ba la unul, ba la altul, «Ãsta-i cumsecade, luaţi-l cu binişorul, ãsta-i îndãrãtnic, intraţi mai mulţi deodatã, sã-i speriaţi muierea si copiii, si pãziti-vã», asa le spunea. Adicãtelea cum, pãziti-vã ? Pãi, când intri în ograda mea, de ce sã te pãzeşti dacã vii ca om bun ? Zi-i, mã !.” Gheorghe Mocanu, bãtrân si puţintel, la fel ca şi ceilalţi, nu zicea nimic şi, în timpul în care ei îşi agitau mâinile, stãtea cu umerii strânşi si cu palmele adunate în poalã. „Aşa l-am şi întrebat : «De ce intri, mã, în casele oamenilor şi dai buzna ?» Zice el : «Ca sã-ţi dau cererea sã intri la colectivã». Atuncea, lãmuri Vasile Niculiţã, nu stãtea ca acuma, ca mutu, avea glas, cã mai erau vreo zece în urma lui, tot cu ciomege. Şi io zic : «Dã-mi o cerere, ca s-o citesc !». «Pãi, hai la tine acasã», zice ãsta, Mocanu, «s-o citeşti pe îndelete». Da io ştiam ce ştiam, cã numai de la mine de acasã nu mai puteam fugi. «Nu, dã-mi aicea, pe uliţã, cã n-are ce sã ştie muierea şi copiii.» Ṣi mi-a dat. Şi zice : «Semnezi aicea, sub rândurile astea». Da’ io zic : «Pãi, sã le citim. I-auzi : .Mã trec de bunã voie la Ceape». Si ãsta a’ lui Mocanu dã din cap, adicã da, cã e clar. Da’ io zic : «Dacã e de bunãvoie, atunci de ce vii forţat ?». N-am mai asteptat sã zicã nimica, i-am dat doi pari în ţeastã si-am fugit în tufişurile din lunca Siretului. Şi, de-acolo, la niste rude, la Galati.”
Parcã s-a mai rãcorit Vasile Niculiţã dupã ce si-a amintit de parii îndesaţi în capul lui Gheorghe Mocanu si nu a mai cerut sã fie dat afarã, ba chiar a uitat de-a binelea de el. Dar el nu uitase, mai ales ruşinea cã a trebuit sã se adune de pe jos, cu minţile vuind, chiar în faţa ţingãilor din echipa lui de agitatori de pripas. A doua zi, îndrumãtori si agitatori au început sã umble în grupuri mai mari. Iar când s-au vãzut, în vatra satului, faţã în faţã, sãtenii cu ciomege, topoare şi hârleţe, de o parte, veneticii de cealaltã, aceia, pentru cã nu erau la fel de îndârjiţi, neavând de apãrat nici pãmânt, nici casã, nici femeie si copii, au dat pasul înapoi. Sãtenii nu s-au luat dupã ei, au privit doar pe tãcute cum o iau la sãnãtoasa si dispar dincolo de pod.
Dar bucuria le-a fost scurtã. În seara de 27 noiembrie au apãrut ZIL-urile Miliţiei, mergând prin sat, la îndemnul lui Dumitru Arbãnaş, primarul pus dintre cei nevolnici, care arãta casele capilor rãzvrãtirii. Acolo unde nu avuseserã bunul gând sã fugã, ţãranii au fost arestaţi, sub ameninţarea pistoalelor-mitralierã pe care cei care fãcuserã rãzboiul le recunoscurã, amintindu-şi cât sunt de neiertãtoare, au fost legati fedeleş si aruncati în camioane, ca oile, unul peste altul. Cei care fugiserã furã si ei prinşi, din rãchiţişuri, din crânguri, de pe la neamuri, scoşi la ivealã de foame, de frig, de frica lor sau de frica neamurilor care auziserã de la altii c-or sã pãteascã la fel ca fugarii, ba chiar mai rãu, dacã-i ascund prin soproane ori beciuri.
„Întotdeauna, când veneam acasã de la Galaţi, zice Sterian Rãducanu, opream la Piscu, la un cumãtru. Avea lampa aprinsã şi mã omenea cu ceva pâine si slãninã si un cofer cu vin. De data asta, când m-am întors, nu era niciun fel de luminã si poarta era încuiatã. M-am lipit de garduri, cã la capul uliţelor era câte un camion cu prelatã, un ZIL, si la fiecare maşinã erau ca la douãzeci-treizeci. Oamenii se uitau speriati de dupã uluci, nimeni n-avea curaj sã deschidã poarta. Abia am scãpat sã nu mã vadã careva din camioanele alea. Dar îndãrãt, la Vadu Roşca, cerul era roşu, ca
de vâlvâtaie. Sã ştii cã arde satul, mi-am zis, au pus foc la sat.”
Aşadar, îndrumãtorii se învãţaserã minte si nu se mai despãrteau unii de altii. Umblau împreunã, cu zecile. La douã-trei zile dupã cele petrecute la Suraia, au lãsat timp ca sã alerge zvonurile înaintea lor si sã sperie oamenii, apoi au venit ca la patruzeci în Vadu Roşca, cu douã maşini, sã înnopteze la scoalã. Dar greşiserã cumva, oamenii de la Vadu Roşca nu erau speriati, ci mai degrabã înrãiţi. Vestea s-a dus repede si ţãranii s-au adunat cu topoare si fãclii, silindu-i sã se adãposteascã în scoalã. Asta i-a si izbãvit, cã oamenii s-au sfiit sã arunce cu bolovani în geamurile scolii,
necum sã punã paie la încheietori, ca agitatorii sã iasã înãbuşiţi sau, dacã nu şi nu, sã ardã înãuntru ca şobolanii. Dacã ar fi fost primãria, nu s-ar fi ruşinat, le era totuna, dar, pentru cã era vorba de şcoalã ori dacã ar fi fost biserica, oamenii s-au ţinut deoparte si s-au multumit numai sã-i dea cerc, cu fãclii aprinse, încât, dacã n-ai fi ştiut ce se întâmplã, ai fi putut crede cã e o noapte de sãrbãtoare, noaptea de Ignat, când se aprind focuri ca sã ajute lumina sã învingã beznele.
Chiar dacã a fost vreo sãrbãtoare, aceea, cu focurile ei cu tot, s-a îndrãcit. Iar maşinile cu care strãinii veniserã, roşcãnenii s-au opintit sã le rãstoarne si sã le rostogoleascã, sã le arunce în Siret. Focurile îi împingeau pe oameni la nesãbuinţã. Iosandru Areaua a tãiat prelata cu cuţitul, de parcã ar fi înfipt ascuţişul într-înşii, şi a ridicat tãişul în lumina fãcliilor, aşteptând parcã sã curgã sânge gros de pe fier.
„Era frumos, povesteşte Damian Pãtraşcu, Doamne, ce frumos mai era ! N-am mai vãzut aşa multe fãclii de când eram mic, de Înãlţare, când tocmai se terminase rãzboiul. Era foamete, dar oamenii au gãsit destulã fãinã sã facã turte, sã înfigã în ele lumânãri aprinse si sã le dea drumul pe apa Siretului. Şi fiecare zicea numele morţilor lui si plângeau oamenii amestecat, pentru unii de durere cã nu mai sunt, pentru altii de bucurie cã au rãmas, numai eu plângeam pe de-a-ntregul, pentru cã eram încã un bãieţan si nu prea deosebeam bine una de cealaltã. Mie îmi place sã mã
uit la feţele oamenilor în bãtaia focului, sunt mai frumoase decât în lumina soarelui, mai vii. Asta mi-aduc aminte cel mai bine din noaptea aia, feţele oamenilor, luminate ascuţit, de parcã erau sãpate în lemn. Dar cea mai frumoasã era Dana lui Radu, cu basmaua cãzutã pe umeri si cu pãrul despletit, ce frumoasã era si râdea cu capul dat pe spate. Ce-or fi gândit netrebnicii ãia strânsi în scoalã si privind înspãimântati prin ferestre, cine poate sti. Şi mai ales când au auzit vioara si toba cea mare, ca de Ajun. Aurel Dimofte si-a aruncat primul cãciula de pãmânt şi a strigat : «Sã jucãm, fraţilor !» şi a lovit marginea îngheţatã a uliţei cu bocancul si cu el s-a luat si Ionuţ Cristea. «Cã ai dreptate», a zis Stan Dumitru, ne smintise focul, ne luase frica. Şi dupã ei toti ceilalti, Ion Areaua, si Dumitru al lui Crãciun, si Toader al lui Crãciun, si Stroe, si Marinicã Mihai. Era dansul lor cu moartea, nu stiau, dar poate cã simţeau. Ne-am prins în horã, am jucat hora ca de sãrbãtoare. Dansam si chiuiam, dogoriţi. A doua zi, jumate dintre noi se târau în ţãrânã, plini de sânge, asurziţi de rãpãielile mitralierelor, acolo unde moartea nu ne priponise deja.”
Oamenii au desfãcut hora dupã miezul nopţii si au plecat cãtre casele lor, lãsându-i pe agitatori în plata Domnului si socotind cã au bãgat destulã spaimã într-însii. Când au vãzut hora destrãmându-se, focurile stingându-se şi au auzit bãtaia tobei tot mai departe, veneticii au ieşit buluc, mulţumind Dumnezeului lor cã le rãmãseserã întregi cauciucurile de la unul dintre camioane. S-au înghesuit toţi în el, uitându-şi în grabã ciomegele, dar neuitând de spaima pe care au trãit-o de a fi arsi de vii si rãzbunându-se cumplit dupã aceea. Niţu Stan fãcuse rãzboiul pânã la Stalingrad. El simţi cã liniştea de a doua zi dimineaţa nu e tocmai bunã. Mai ales cã Stericã Rãducanu venise când încã nu se luminase de ziuã sã-i povesteascã. „La Suraia sunt maşini cu ofiţeri care stau la pândã. Şi, când m-am întors de la Piscu, sã povestesc alor noştri care au mai rãmas prin sat cã se pregãteste altã nãpastã, un civil mãrunţel, cu palton bleumarin, iese din întuneric, în capul satului. «De unde vii ?», mã opreşte. «De la Vadu Roşca.» Avea o voce rãstitã, dar scotea vorbele stricat.” Avea sã i-o recunoascã mai târziu, chiar mai repede decât figura, pe care n-o vãzuse prea bine pe întuneric. Avea s-o audã pânã la obsesie, retrãind de mii de ori acea noapte, cu spaimele ei, asociate cu vocea aceea a tuturor stricãciunilor, rârâitã, sâsâitã şi bâlbâitã, care era a lui Nicolae Ceauşescu, trimis de la Bucureşti sã termine o datã pentru totdeauna cu rãzmeriţele ţãranilor din lunca Siretului. „Ce treabã ai pe aici la ora asta ?” „Vin sã-mi iau femeia !” A zis-o fãrã sã-şi dea seama dacã celãlalt îl crede ori ba. Dar aceluia, lui Nicolae Ceauşescu, îi pãsa prea puţin de asta. „Ce-i pe la Vadu Roşca ? Sunt oameni cu furci şi topoare ?” Stericã Rãducanu şi-a întors putin privirea ca sã vadã dacã se desluşeşte pe cer vreo umbrã roşiaticã de la hora cu torţe. Dar cerul stãtea ca un clopot smolit şi nemişcat. Aşa cã se întoarse şi zise : „N-am vãzut.” „Fumezi ?” „Fumez.” Ceausescu i-a dat o ţigarã şi i-a întins şi chibritul aprins, ţinând îndelung flacãra în dreptul chipului lui. „Te privea ca sã te ţinã minte”, zice Damian Pãtraşcu. „Aşa am crezut si io, cã d-aia, da’ nu numai de aia. Io nu mai puteam, cã mi se muiaserã picioarele. «Pot sã plec ?», i-am zis. «Poţi.» Am plecat, împleticindu-mã. S-a uitat lung dupã mine şi d-aia n-am început sã alerg decât dupã ce m-am îndepãrtat binişor. Da’ nu m-a crezut, ţtia cã-l minţisem. Cât se uitase la mine cu chibritul în dreptul ochilor, el nu s-a uitat drept în ochii mei, s-a uitat la mâna în care ţineam ţigara şi a vãzut cum îmi tremurã. Cã adicã mi-e fricã, pentru cã minţeam. A ştiut cã-l minţisem.” „ Ṣi de ce nu te-a arestat atuncea ?” „Ce sã piardã timpul cu mine ? Ṣtia cã mã aresteazã oricum a doua zi sau în sãptãmâna urmãtoare şi cã n-am unde sã fug. Niciunul n-a avut unde sã fugã, ne-au prins si ne-au arestat pe toti, ba chiar pe mai multi de-atât.”
Niţu Stan i-a ascultat povestea şi a presimţit c-or sã vinã şi cã nu mai e cale de întoarcere. S-a dus sã-i adune pe ceilalti. În uliţã l-a ajuns bãiatul care nu avea mai mult de şase ani şi care i-a întins cuţitul cel mare pentru tãiatul porcului : „Tata, ia cuţitul, sã nu te omoare…”. S-au adunat la marginea dinspre Focşani a satului. A adus fiecare câte ceva, cãruţe vechi, scânduri groase, bolovani, mese din stejar negeluit, butuci. „Tu, i-a spus Stan Niţu lui Ionuţ Cristea, urcã-te în clopotniţã. Dacã-i vezi cã vin, trage clopotul.” „I-am zis lui, mai bine nu-i ziceam, cã şi-acuma mi se rupe sufletul cã l-am trimis la moarte. Şi s-a luat si Vasile Haralambie dupã el, un bãietan, n-avea nici doişpe ani. Sãracu’ bãiat, când l-au gãsit sub scara clopotniţei, l-au bãtut pânã l-au înnegrit, a dârdâit în friguri pânã la Boboteazã.” Era linişte, asadar mai era încã vreme. Au aşezat de-a curmezişul camionul rãmas de la ciomãgarii din ajun. Au pus pe lângã el tot ce-au gãsit, cãruţe, pietre, ceaune de topit grãsime, butuci, au proptit scânduri, au înfundat cu câlti gãurile, sã ţinã. Dana lui Radu s-a cocoţat pe capota maşinii şi-şi agita zãbãucã basmaua, ca pe un steag. Numai Niţu Stan avea puşca lui veche, din rãzboi, care însã n-avea gloanţe, şi o ţinea de ţeavã, agitându-i patul ca pe o ghioagã. Ceilalţi luaserã ce apucaserã din bãtãturã, topoare, furci, hârleţe, ciomege de alungat lupii, cosoare pentru rafie. Bãtrânii stãteau în pridvorul bisericii si se închinau, femeile se smiorcãiau pe dupã garduri, iar bãrbaţii, toatã suflarea, rezemau baricada, tãind depãrtãrile cu privirile îngustate.
Se oprise vântul, nu lãtra un câine, nu se auzea fâlfâit de aripi ori croncãnit de ciori. Nu vorbea nimeni. Deodatã, s-a auzit un murmur ce furnica pãmântul si pe care l-au simtit mai întâi cu tãlpile decât l-au auzit cu urechile. Crengile au început sã tremure, deşi vântul nu se pornise. „Vin tancurile”, îşi spuse Niţu Stan, el crezu cã strigase, dar, privind în jur la ceilalti, care erau doar nedumeriti, vãzu cã ei n-au înţeles şi dintr-odatã îi fu milã de ei şi vru sã le strige sã fugã, ce-o sã facem, adicã, noi cu baricadele noastre de câlţi si de scânduri în faţa tancurilor si unde o sã ne ascundem de obuzele lor şi de focul rotitor al mitralierelor, dar vocea nu i s-a mai auzit, deoarece între timp a început sã batã clopotul cel mare. Oamenii privirã înfioraţi cãtre clopotniţã, femeile îsi oprirã plânsul în gât, a lui Dimofte, care era cu burta mare, se ridicã si ea cu mâna la gurã, bãtrânii îşi îndesirã crucile si clopotul bãtea si tremurul vãzduhului de la bãtaia clopotului se unea cu tremurul pãmântului, încât nu mai ştiai care e tremurul care blestemã si care e tremurul care binecuvânteazã.
Dana lui Radu i-a vãzut prima, erau ca o dungã verzuie, pe muchia zãrii, care tot creştea. Niţu Stan înţelese dintr-o privire cã patul puştii lui şi topoarele şi uneltele câmpului, bune sã rãstoarne pãmântul şi sã despice pãdurea, erau cu totul nefolositoare împotriva celor douã tancuri care se apropiau de marginea podului, înconjurate de camioane care, din câte putea el sã-şi aducã aminte, foloseau la cãratul mitralierelor.
Tancurile se oprirã şi odatã cu ele camioanele, care fãcurã un viraj şi se proptirã cu spatele spre baricadã, ridicând prelatele şi scotând la ivealã, într-adevãr, ţevile lungi si perforate ale mitralierelor. Din camioane coborârã câţiva ofiţeri în uniformele Securitãţii, iar în fruntea lor acelaşi bãrbat scund, cu cãciulã militarã şi scurtã bleumarin. Ei se oprirã în dreptul tancurilor. Atunci unii dintre oameni ieşirã în fata baricadei. Bãrbatul mãrunţel ridicã mâna dreaptã si ei crezurã cã vrea sã le vorbeascã. Clopotele amuţirã.
Oamenii fãcurã un pas înapoi. Lângã Niţu Stan, Costicã Arbãnaş cãzu în genunchi şi-şi desfãcu la piept, rupând-o, cãmaşa. Lângã el Auricã Dimofte, Stroie Crãciun şi, strângând în mânã toporul, Ionicã Areaua. Apoi ceilalţi venirã unul câte unul. Cocoţatã pe cabina maşinii rãsturnate, Dana lui Radu rãmase încremenitã, strângându-şi basmaua la piept.
Atunci, se întâmplarã câteva lucruri dintr-odatã. Bãrbatul acela, Ceauşescu, îşi lãsã braţul în jos cu o mişcare iute. Clopotul porni sã batã din nou, acoperind şuierul gloanţelor, dar rãmaserã focul stârnit de ţevi şi plumbii care umplurã aerul. Primul cãzu Aurel Dimofte, întâi în genunchi, privindu-şi nedumerit palmele lipite de pieptul din care ţâşnea sângele, şi apoi prãvãlit, tot cu genunchii îndoiti, pe spate, împins de gloantele ce continuau sã i se îndese în trup. Dana lui Radu fu seceratã cu atâta putere, încât ţâşni în sus, ca o pãpuşã de câlţi, şi rãmase câteva clipe în aer, proptitã de gloanţe, înainte de a se prãbuşi pe capotã, cu braţele desfãcute. Pe Costicã Arbãnaş, în genunchi, gloanţele îl ferirã ca printr-o minune, dar rãmase aşa, neclintit, cu gãvanele golite, într-un plâns pe care nici mãcar nu şi-l simţea. Niţu Stan se aruncã în ţãrânã şi se rostogoli spre margine, dar se întoarse sã-l tragã pe Stroie Crãciun, care gemea întruna : „Stane, nu mã lãsa…”, pânã când sângele îi ţâşni pe gurã, sufocându-l. Clopotul continua sã batã, de parcã clopotniţa cursese, ca o vãruialã, peste pereţii bisericii şi biserica întreagã era o clopotniţã cu pereţii de aramã. Dangãtul deveni atât de asurzitor, încât biserica se ridicã, uriaşã, îsi aşezã temeliile pe marginea zãrii şi cerul deveni o cupolã arãmie, iar un clopot mult mai mare lovea în pereţii cerului. Mitralierele rãpãirã clopotniţa, dar clopotul continua sã batã. Tancurile pornirã încet, continuând sã rãpãie, si spulberarã baricada ca pe un muşuroi, scuturând peste blindajul lor laolaltã scânduri şi trupuri. Rãniţii se târau din calea lor, ca sã nu-i striveascã şenilele. Mitralierele mãturau acum doar clopotniţa, se dãdea o luptã giganticã între dangãtul clopotului şi şuierul gloanţelor în care clopotul, chiar dacã turla, cu tencuiala muşcatã de gloanţe, sfârtecatã şi înãbuşitã în fumul alb al vãruielii, rãmãsese doar ca o scurtelcã zdrenţuitã, ieşea biruitor. Pânã când ţeava unuia dintre tancuri se ridicã încet şi slobozi un obuz care ţinti chiar în miezul clopotniţei. Ionuţ Cristea murise cu siguranţã mai demult şi clopotul luptase singur mai departe. Obuzul ucise si clopotul.
Când dangãtul tãcu, atunci tãcurã şi gloanţele. „Nu se mai termina, îşi aminteau unii, credeam cã or sã ne omoare pe toţi.” „A ţinut doar ca la zece minute, spuneau alţii, a fost ca o grindinã, ca o rãpãialã de varã.”
Când toate celelalte au tãcut, s-au auzit şi vaietele rãniţilor. Fuseserã pânã atunci un fel de ţinte mişcãtoare, trupuri de pâslã dezarticulate care se rãsuceau cu braţele în lãturi sau îngenuncheau, apãsându-se, dupã cum îi nimeriserã gloanţele, se târau, agãţându-se cu unghiile si cãutând cu tãlpile pe pãmântul îngheţat trepte de care sã se propteascã, ca şi cum ar fi mers pe o scarã, se adãposteau cei mai slabi în braţele celor mai mari, cei însângeraţi în braţele altor însângeraţi, cãci sângele începuse sã se amestece, încât nu mai ştiai a cui ranã e aceea.
„Stãteam ghemuit sub scara clopotnitei, îşi aminteşte Vasile Haralambie. Clopotul bãtea de-acum singur, parcã era viu. Ionuţ era mort, cu mâinile prinse de frânghie, cu faţa si hainele amestecate cu sânge şi cu vãruialã. Cu faţa aşa albã, era ca un sfânt din aceia pictaţi pe peretele bisericii. Pe urmã s-a auzit un zgomot mare si s-a fãcut o luminã ca de fulger. Clopotul a tãcut. Au venit soldaţii. Unul dintre ei a scos baioneta si i-a descleştat degetele cu tãişul, ca sã nu se mai scuture frânghia.”
„Atunci am auzit ca prin vis bãtaia clopotului, îsi aminteste Ionitã Haralambie. Credeam cã am murit si am ajuns în Biserica Raiului, dar am deschis ochii si i-am vãzut cum coboarã din camioane si merg printre noi, cei rãniti, cu puştile aţintite în jos, spre frunţile noastre.”
„Pe noi, cei vii, îsi aminteşte Marin Crãciun, ne propteau cu ţeava puştii în gât, ca sã ne sperie de moarte, dacã nu ne fusese de ajuns. Pe cei morţi îi rãsuceau cu puşca si, dacã nu se putea, cu bocancii, ca sã fie cu faţa în sus. Dar nu se osteneau sã le închidã şi ochii, cã ei, de moarte nãprasnicã, muriserã cu ochii deschişi.”
„Am rãmas în genunchi si nu mã puteam opri din plâns, îşi aminteste Costicã Arbãnaş. Asa cum alţii, de fricã, se scapã în nãdragi, eu mã scãpasem pe obraji. Respiram plâns, gâfâiam, nu alta. Era fierbinte şi curgea şuvoaie, cã ziceai cã parcã plângeam sânge. S-au oprit doi şi unul mi-a proptit puşca în frunte si ãlãlalt a zis : «Lasã-l, nu vezi cã s-a smintit ?». Si am rãmas asa pânã la nãmiaz, nimica nu-mi aduc aminte. Decât cã m-am prãvãlit ca un buştean pe ulitã si nici atuncea nu m-am oprit din plâns. Când m-am trezit, se fãcea searã si nu mai era nimic în jur, decât un miros dulce, de sânge nãclãit. La şcoalã era luminã. M-am apropiat şi m-am uitat pe fereastrã, îi bãtea pe oameni, în altã odaie erau ãia morţi, aruncaţi unul peste altul. Abia atunci, de atâta grozãvenie, mi-a stat plânsul…”
„L-au tras pe Cristea din clopotnitã, îsi aminteşte Lazãr Sandu, şi l-au aruncat de pe acoperiş. A cãzut cu bufniturã, ca o pasãre moartã. P-ormã l-au tras de mâini pânã cãtre mijlocul uliţei. În urma lui a rãmas locul în care cãzuse, ca o ciupercã roşie, si o altã linie roşie, întreruptã acolo unde capul i se hurducase pe bolovani, de parcã însemnau cu el hotarul dintre pãmânturi.”
„Marinicã Mihai a murit ghemuit, îşi aminteşte Ioniţã Haralambie. Ai fi zis cã e un prunc care doarme, dacã n-ar fi fost sângele scurs bãltoacã sub el. A venit câinele lui şi l-a lins pe obraz, dar l-a simţit rece şi nemişcat. Atuncea, câinele a adulmecat sângele şi a început sã-l lipãie. N-avea vinã, câinele, sãracul, sângele era mai cald şi câinele, cine ştie, simţea cã sângele e viu si cã, în locul mortului, îl recunoscuse. A lipãit pe îndelete, nu l-a gonit nimeni de acolo…”
„Maicã-mea se ţinea cu mâinile de burtã, îsi aminti Ionicã Dimofte, sã nu mã lepede. Asa cã eu ştiu lucrurile astea numai din auzite si pe apucate, cã nimeni nu a vrut sã povesteascã de la început şi pânã la sfârşit. Ziceau câteva vorbe si pe urmã încremeneau, de parcã acuma s-ar fi întâmplat din nou. Nu mai voiau sã-şi aminteascã si asa am început eu, care atuncea eram în pântecul maicã-mii, sã-mi amintesc în locul lor. Mai ales despre cei morţi, dintre care tatãl meu, Auricã Dimofte, a fost primul. I-au luat şi i-au aruncat ca pe niste saci aduşi de la moarã, unul peste altul. Pe urmã i-au îngrãmãdit într-o salã de clasã şi i-au lãsat acolo, pânã a cãzut întunericul. I-au încãrcat într-un camion şi i-au dus, nimenea nu ştia unde. Ca sã nu-i jeleascã lumea la vedere. I-au îngropat prin alte pãrţi, la marginea cimitirelor, fãrã cruce, fãrã popã şi fãrã lumânare. Nişte oameni cu frica lui Dumnezeu au pus mai târziu cruci din scânduri bãtute una peste alta, la repezealã, una la mai mulţi, cum au fost ei îngropaţi, mai mulţi odatã. Mormântul lu’ tata l-am gãsit abia peste treişcinci de ani, dupã Revoluţie, tocmai la Floreşti. Am vorbit cu groparii bãtrâni, l-am cunoscut dupã haine. Avea un chimir frumos, lat, de piele, în care ţinea actele de proprietate pe pãmânt. S-a îngropat cu acte cu tot. Când am luat pãmântul înapoi, am fãcut proba cu martori, hârtiile putreziserã. Ṣi l-am mai recunoscut dupã urma glonţului din frunte.”
„Au crezut cã am murit, îsi aminteste Marin Crãciun. Când sã mã ia, am mişcat. Atuncea omul cela mic, în scurtã albastrã, mi-a tras un bocanc în burtã şi m-a înjurat. Da’ io n-am zis nimica şi numai am gemut şi l-am blestemat în gând. L-am blestemat greu, tare de tot, cu tot neamul lui şi pentru toţi morţii noştri. Şi aşa s-a şi întâmplat. Zic unii cã a fost de la revoluţie, de la Iliescu, trebuia sã-l împuşte ca sã-l facã sã tacã, da’ nu-i adevãrat. I s-a tras de-atuncea, de la iarna aia si de la blestemul nostru, al roşcãnenilor de la Vadu. Uite şi dovada. A murit tot aşa cum l-a omorât el, cu batalionul de Securitate de la Tecuci, pe Aurel al lui Dimofte. La fel şi la fel. Tot aşa a cãzut în genunchi şi atât au tras în el, cã a cãzut pe spate, tot în genunchi şi tot ca Auricã Dimofte. Numai cã Ceauşescu a avut moarte blestematã, cu mâinile legate la spate, n-a putut nici mãcar sã-şi ducã mâinile la piept, ca Auricã, sã încerce sã-şi îndese înapoi sângele care-i curgea. Mai multe nu mã întrebaţi cã nu mai aud, atâta m-au bãtut numai în cap, cã nu mai aud decât un ţiuit. Ultimul lucru de care mi-aduc aminte cã l-am auzit pe pãmântul ãsta e înjurãtura lu’ Ceauşescu.”
„Ne-au anchetat douã zile. Ne întrebau şi p-ormã ne bãteau, îşi aminteşte Damian Pãtraşcu. Cãdea unul lat, se apucau de altul. Cã cine a pus la cale rãzmeriţa. Cã dacã a venit vreunul din altã parte. Cã dacã ştim ceva de grupurile din munţi. Cã cine au fost capii, care a avut ideea cu baricada. Şi pe urmã iar, de la început. Pe ãştia care am luat asupra noastrã şi pe încã unii ne-au dus la Galaţi. Acolo m-au bãtut numai cu bocancii peste gurã, cã mi-au rupt toti dinţii. La jumatea lui ianuarie a început procesul, la Tribunalul Militar din Constanţa. Pe urmã ne-au dus la Gherla. Am luat toţi de la cinşpe la douãşcinci de ani închisoare pentru crimã de terorism împotriva puterii de stat, articol 199, Cod penal. Doi ani n-am avut voie la pachet şi la scrisori. Ai noştri ne plângeau ca pe morţi. Şi, dacã nu eram ca şi morţi, atunci ce eram ?”
„Ne-au dat drumul în toamna lui 1964, îşi aminteste Gheorghe Porumboiu. Când am ajuns în sat, nu a sãrit nimeni sã ne dea bineţe. Lumea se uita la noi de dupã gard. Numai câinii au venit la noi sã ne lingã picioarele. Tremuram de atâta frig şi foame şi bãtaie. Da’ câinii ne-au cunoscut, nu ne-au lãtrat. Pe urmã, s-au deprins si oamenii cu noi. Da’, de povestit, n-am povestit şi nu ne-a întrebat nimeni. Acuma e prima oarã.”
„Când au venit apele, astã-varã, îşi aminteşte Marin Crãciun, a zis lumea cã o fi vrut bunul Dumnezeu sã spele sângele care a mai rãmas uscat printre pietre, de-acu’ cincizeci de ani, cã se împlinesc acuma. Da’ nu e, cã sângele se moaie întâi tot cu sânge şi dupã aia se spalã cu apã. D-aia au luat apele pe Marin Dobre, pe Ionel Crãciun si pe Neculai Dimofte şi pe încã vreo câţiva care au fost la baricadã şi care au scãpat atuncea, la 57, de gloante, da’ n-au mai scãpat acuma de viiturã, cã erau bãtrâni şi n-au putut sã se tie. Da’ io zic aşa, cã nu putea Dumnezeu sã zicã una ca asta, cã El şstie cã sângele ãla e întâi în minţile noastre. Poate atuncea sã se vindece, când ne-o lua pe toţi, unul câte unul, dar poate cã nici atuncea…”
La Vadu Roşca au fost optsprezece condamnaţi, la Suraia cincisprezece, la Rãstoaca patruzeci şi la Cudalbi cincizeci. Erau tineri, n-au murit prin puşcãrii. Dar nici viaţã nu s-a numit cea pe care au trãit-o dupã aceea. La Vadu Roşca au fost în dimineaţa zilei de 4 decembrie 1957 patruzeci şsi opt de rãniţi. Peste asta s-au numãrat zece morţi: opt bãrbaţi, o femeie, Dana lui Radu, şi un clopot.
Toţi, cu mormânt fãrã nume, ca şi ceilalţi morţi ai noştri pe care îi pomeneam de 24 aprilie, ziua masacrelor. Dar şi fãrã pomenire, deci cu atât mai singuri. Eram copil, mormintele lor erau risipite fãrã sã ştie cineva unde sã plângã la cãpãtâiul lor, cei condamnaţi erau încã în puşcãrie, la Gherla şi la Aiud, Ana lui Dimofte şi alte câteva vãduve se înhãmaserã la muncã, sã-şi creascã pruncii rãmaşi orfani, care încã multã vreme aveau sã fie socotiţi odrasle de bandiţi. Dar ceea ce conta pentru mine atunci, ghemuit sub zidul din spate al casei, la umbra nucului, era coliva, atât de bunã şi de dulce, cu atât mai dulce cu cât morţii rãmãseserã fãrã pomenire, deci tânjind dupã lumea asta.
„Ṣi, dacã sunt morţi fãrã pomenire, a spus bunicul Garabet, şi dacã mormintele lor sunt morminte fãrã cruce şi neştiute, atunci o sã-i pomenim laolaltã cu morţii noştri fãrã cruce.” Ṣi, pentru cã Ana lui Dimofte ştia mai bine cifrele, de la socotelile negoţului ei cu brânzeturi, decât literele, i-a înşirat bunicului numele lor, pe care el le-a scris pe un colţ de hârtie: Dana Radu, Aurel Dimofte, Ionuţ Cristea, Dumitru Marin, Ion Arcan, Dumitru Crãciun, Toader Crãciun, Stroie Crãciun, Marin Mihai. Apoi, bunicul a amestecat numele acestea printre ale noastre, înghesuindu-le pe foile de hârtie, dar încãpând totuşi, cãci morţii, mai ales cei fãrã cruce şi fãrã pomenire, cu trupurile lor subţiate, ocupã mai puţin loc pe lumea aceasta decât cei vii.
@VV
Imi amintesc pasajul redat mai sus. Din pacate, mortii fara cruce si fara pomenire, ocupa prea putin loc in sufletul nostru!
@ lordul john
Vezi ca si atunci mergeau “indrumatori” prin sat si bateau pe la portile oamenilor.
@VV
Fara a contesta dreptul avocatului statului de a participa la actul de justitie, dar intrebandu-ma cat de selectiv poate actiona, imi explic cine si cand a dat lovitura de partid si de stat.
Revenind la cronica unei democratii neanuntate, dupa ce am vazut aseara filmul lui Michael Moore-Capitalism, a love story, m-am lamurit in legatura cu democratia americana. Ceea ce ne cer noua, fac si la ei. Desi electoratul a cerut respingerea planului de bailout de 700 Miliarde de dolari, congresman-ii democrati nu au tinut cont, in cele din urma, de vointa acestuia.
@VV
CCR a ajuns ca mai toate lucrurile nascute a fi esentiale o forma fara continut, o abstractiune ca si cvorumul.
Spuneam si alta data, persoana nu mai are loc in nici o decizie a institutiiilor facute pentru a-i fi de folos. Am devenit toti niste numere: 18200000, 5 la 4, 50%+1, etc.
@ lordul john
CCR nu e o abstractiune, e chiar foarte personalizata. Ca MOna Pivniceru e vazuta in masina lui Nastase cel mic e mare scandal. Dar ca judecatoarea Iulia Motoc petrece cu Elena Udrea nu e nicio problema.
@VV
Pai, toate astea se intampla pentru ca lipseste simtul comun si setul de valori care fac un sistem legislativ aplicabil, mai ales prin spiritul, si nu prin lexicul.
Domnule Vosganian,
Si contra acestei securistici de ce nu faceti nimic? De ce ii lasati? Am intrebat si ieri – USL are europarlamentari – nu vad nici o reactie. De ce? In tara se pot trimite oameni pe teren de la USL care sa monitorizeze ce fac procurorii – nu vad nimic! Se poate iesi din ora in ora sa se strige pe TV in tara, se poate urla directionat in afara! Plus ca USL are 2-3 din primarii si consilii! Degeaba? Cu tot respectul, oamenii au votat jos basescu si s-au mobilizat! Atat cat au fost, est enorm! Vad ca urla mai tare A3 decat tot USL-ul! De ce nu il chemati pe Baroso aici?
De ce nu reclamati in afara stenogramele cu Ponta, Rus si altele? Basescu cum le-a folosit pentru el? Pot continua, dar va spun atat… Am iesit la vot pentru a-l face pe marinar sa dispara, nu am fost la locale, la generale nu prea cred ca ajung daca ditamai USL-ul sta si iar sta…
@ Pacala
Poate ca ai dreptate in legatura cu partidele. Eu racnesc cat pot, de pilda. Dar colegii mei poate ca, fiind implicați in guvernare, nu prea mai au timp.
Domnule V.
“Procurorii reiau astazi audierile în dosarul referendumului, de data aceasta fiind audiati localnicii din Bălteni, judeţul Gorj.”
de aici – http://www.pesurse.ro/#/2012/08/17/procurorii-reiau-audierile-n-dosarul-referendumulu.html
Poate vedem o revolta locala televizata in direct???
@ Pacala
Se cam tem taranii…
@Aurel
Cine scrie ca Zaharia Stancu sau Rebreanu este un mare om de cultura ,de suflet si un mare patriot pe cand tu esti un agramat si un ticalos.
Comentariul tau dovedeste pe deplin ticalosia ta : n-ai retinut din fragmentul citat “desantul” de militieni pe care l-au trimis comunistii in sate , identic cu bandele voastre de procurori al caror scop este sa intimideze oamenii care va vor plecati.
N-ai retinut crimele abominabile ale regimului comunist care a asasinat,a distrus vietile unor intregi comunitati si a oprimat intreaga natiune, asa cum a facut regimul basescu in ultimii ani(fara asasinate deocamdata)
Ai semnalat insa faptul cum comunisti le-au adus satenilor pâine neagrã mezeluri si vin.
Este intrutotul tipic pentru un pedist basist care ii sustine pe cei care au inselat si oprimat natiunea in zilele noastre.
Incercati zadarnic in mileniul 3 sa reinviati o dictatura de tip stalinist, cu diferenta ca acei criminali comunisti nu au delapidat in scop personal avutia nationala asa cum a facut-o regimul Basescu-Boc-Udrea -Videanu.
Veti plati pentru faptele voastre marsave indreptate impotriva natiunii.Nu mai exista cetatean care sa nu stie ce ticalosi sunteti.
@aurel
Fiecare cuvant al tau emana ticalosie congenitala tot atat de mult precum vorbele Marelui Roman Verbita emana omenie, intelepciune si patriotism.
mars de aici caine.
Domnule Vosganian,
”Stai sa ne intelegem. Eu n/am spus ca cei 7,4 milioane erau ai nostri.”
Eu am inteles asta foarte bine dar ‘Perceptia’ in studio a fost ca v-ati asumat ca depozitarii votului pt USL ai aceor votanti. Poate ca nu ati remarcat reactiile lui Lili Ruse si Corin Dragotescu. Mai urmariti inregistrarea si o sa intelegeti ce spun.
De aceea mesajul meu, fara a va acuza personal, este de mai multa retinere din partea USL in declaratii.
Cum am mai spus, mesajul trebuie sa fie ‘Romanii au iesit din casa sa-l dea afara de la Cotroceni pe Basescu, USL nu a facut decit sa raspunda la Solicitarile acestora de ‘Jos Basescu’ si sa le creeze un cadru legal sa-si exprime vointa la vot’.
@VV
Extrordinar fragment si intrutotul potrivit cu evenimentele pe care le traim.
Sunt insa multe diferente :”desantul”de procurori trimis de base sa terorizeze populatia nu au in spate armata.
Dv si majoritatea politicienilor cinstiti si patrioti au datoria sa eliberati natiunea de teroarea celor cateva personaje sinistre care mai servesc interesele personale ale mafiotilor fostului regim.
Asa sa ne ajute Dumjnezeu !
@ Tiberiu
Au in spate poliția detasata de la interne.
Domnule Vosganian,
Cred ca este ultimul mesaj pe care vi-l mai trimit.
Sunt dezamagita de lipsa TOTALA de reactie a USL, fata de ce se intampla. Daca nu va pasa de popr, nici de voturi nu va pasa?
Sper ca sunteti constienti ca (in ciuda celor afirmate de dl. Voicu la tv. ), in toamna nu veti mai obtine voturi; unii nu vor mai veni la vot, altii se vor reorienta spre alte partide (probabil DD).
Asta, daca mai sunteti la guvernare. Cred ca este posibil ca odata intors la Cotroceni, sa urmeze santaje, procese , denigrari ale membrilor guvernului si parlamentarilor USL. Unii dintre acestia din urma vor migra, va veti confrunta cu o motiune de cenzura, guvernul va cadea, si PDL va reveni triumfator la conducere. Cred ca atat a fost guvernarea dvs. Veti fi iar intr-o lunga opozitie. Dar veti avea satisfactia unei vacante 2012 minunate; presupun ca membrii USL sunt la mare, la soare, prin strainataturi si nu au timp de popor sau de tara.
@ livia
CSM mă acuza ca sunt prea vocal si dumneavoastra ca tac. Cum vine asta?
@livia
rabdare, trebuie sa fim destepti si smecheri.
Cutremurator! Nici dupa cateva ore de cand v-am citit textul nu reusesc sa imi scot din minte aceste imagini vii.
Cat despre meseria de agitator si indrumator, se vede limpede ca nu a disparut cu totul. S-a transmis pe linie de serviciu la multi “suraieni de-ai nostri” din mediul virtual.
@ Silviu
Exact de asta am pus textul, a propos de indrumatori si agitatori.
@aurel
Multumesc pentru urarile de “bine”.
Imi aminteste vorba unei femei care isi insela barbatul:
“barbatul meu spune ca sunt o curva si eu chiar vreau sa dovedesc ca are dreptate”.
Ai vrut sa dovedesti inca odata ce hram porti?Felicitari,ai reusit.
Domnule Vosganian,
Am recitit cu placere si fiori textul din Cartea Soaptelor care relateaza fapte ce seama extraordinar de multe cu cele cunoscute de mine de la ai mei si bunicii mei.
Ingrozitor cat de vii si reale sunt acum amintirile in lumina ‘Actiunilor Procurorilor lui Basescu’.
@All
E clar ca e ordin de la Basescu, pt ca el e singurul care nu a dezavuat actiunile in forta ale DNA si Procuratura.
@ barosanul
Normal ca Basescu nu dezavueaza.
@aurel
“specialistii” tai sunt la fel de inteligenti si scoliti ca cel care ii citeaza( ai bac-ul ca Funeriu?).Specialistii tai au dreptate, sunt f. “nerealizat”, de asta scriu pe blog. Cretinism mai mare greu de imaginat.
In ce ma priveste am “numai” doua titluri universitare si o cariera de peste 40 de ani in cercetare proiectare si invatamant, am condus proiecte de anvergura,am 5 brevete de inventator, am activat ani de zile ca ziarist colaborator extern la o publicatie de renume,am o familie frumoasa ,copii mari si bine scoliti(ingineri electronica si calculatoare)Nu vorbesc despre contul din banca dar ii asigur pe “specialistii” tai ca n-am lucrat 40 de ani pe gratis.Slava domnului nu-mi lipseste nimic.”.
Aurele nu numai ca esti un ticalos, dar esti unul deplorabil la fel ca mafiotii pe care ii sustii.
Sa-ti spun o “taina” pe care “specialistii” tai trebuiau sa o descopere : am hobby-ul scrisului, am simt polemic si ma distreaza sa ma contrez cu fraieri basisti ca tine, care se cred destepti ca au prostit oameni creduli, dar sunt in realitate porci si prosti ca noaptea.
Apropos de “nefericitul” de mine si nevasta-mea este inginer si f. “neimplinita” : manageriaza proiecte de zeci de milioane de euro. Cred ca iti imaginezi ce salariu de “mizerie” are.
Acum de batranete, neimpliniri, boli si saracie lucie plec la piscina ,unde am abonament anual, sa-mi “inec necazul” si sa inot vreo 5 km.Poti sa inoti un 1.5 km in 1/2 ora ? Dar 5 km in 2 ore ?Eu da. Eu n-am nevoie de piscina la vila Dante. Am o piscina la 10 minute de casa si traiesc linistit caci n-am furat niciodata de la nimeni nimic.Sunt cu constiinta curata.Nu asta este postura multor pedisti care s-au chivernisit numai din escrocherii.
Salve aurica, greu sa-mi imaginez un individ atat de penibil ca tine.Ce castigi tu de te incapatanezi “poluezi” blogul suportand insultele unor persoane care nu agreaza felul tau de a fi ? Eu in locul tau nu m-as pune intr-o asemenea postura jalnica nici daca m-ar palti cu toate averile din lume.
Constiinta curat si Demnitatea pentru mine valoreaza mai mult decat averile castigate necinstit.
Fiecare insa cu propriile criterii:unul cu demnitatea altul cu ticalosia.
P.S
Am uitat principalul.Adevarata satisfactie nu este sa ma “contrez” cu basisti lamentabili ca tine.Imi face o enorma placere sa particip la acest blog prin meritul unei personalitati extraordinare ca D-l Vosganian care ne face cinstea sa ne impartaseasca din gandurile sale. Pe langa domnia sa am marea satisfactie de a conversa cu persoane deosebit de cultivate,inteligente si de bun simt(nu ca tine) care formeaza “clientela” permanenta a acestui blog elevat.
Aurel vrei sa ne faci rau cu premeditare . Nu e bine “”domnule chestor” sa faci rau cu premeditare.Crezi sau nu, dar “Dumnezu nu bate cu batul”.
Acum chiar plec la piscina.Bye.
Maestre,
Un pasaj cutremurator din Cartea soaptelor. Mi-a facut placere sa-l recitesc si m-a emotionat din nou.
Si e atat de actual…
@ Buddha
Te gandesti, dupa Jumatate de secol…
Traian Băsescu este dealer de armament (momentan prin fratele Mircea). Dacă in România se iscă război civil, cei doi frați se îmbogățesc. La fel și prietenii americani, germani, etc. Prezentați adevărata față a monstrului care se dă drept președinte patriot. Poate printre acoliții lui mai sunt și oameni care gândesc.
Ia un PM marcă Băsescu (vechi, ruginit, scump și inutil)!!!
V.V., Cartea șoaptelor e superbă.
Ieri aveați regina Cris, ați dat-o pe pionul Aurel, ce fel de șah jucați?
@ Eva
Nu trebuie sa te nelinistesti. Aurel e doar un detaliu.
…ma intreb mereu de ce nu invatam din lectiile trecutului ori de la cei care au facut greseli.?!..raspunsul..?!..refuzam.!!..si nu eu ori apropiatii mei ci vreun netrebnic de langa mine ce are grija sa-mi propuna teme de meditatie ori sa-mi creeze probleme noi..;..in ”89 am invata sa ma revolt ceea ce fac intotdeauna atunci cand cineva-mi atinge drepturile..;..de aceea si acum ma revolt cand constat ca traiesc in statul politienesc construit cu rabdare diabolica de acest conducator..cand vad ca traiesc vremuri ce credeam ca-s apuse demult..procurori alergand sa-i satisfaca orgoliul suspendatului..;..personal nu cred ca se aseamana nici macar cu impuscatul ci mai degraba cu impuscata.;..cand ma uit la sotia suspendatului ma gandesc la faptul ce a suferit mult si in tinerete dar si la aceasta varsta, e o persoana trista.!!…marinarul, suflet obscur, cel mai malefic conducator de tara, dupa ce a vandut flota si jumatate din bucuresti cat a fost primar, a vandut energie cat a fost presedinte, si-a batut joc de banii de la uniunea europeana si ne-a indatorat la fmi cat sa plateasca copii si nepotii…vremuri grele..;..nu mai sper nimic, vreau doar sa m a bucur de ziua cand sa vad venind la parchet oameni ca suspendatul basescian, elena posetuta, videanu marmureanu samd;
@ Florin
O sa vina si vremurile alea…
Comunicat: În 29.07.2012 peste opt milioane de alegători au fost la urne pentru a-şi preciza poziţia faţă de demiterea preşedintelui Traian Băsescu. 7,4 milioane au hotărât eliminarea acestuia din funcţie. La ora actuală rezultatele referendumului încă se mai negociază.
Cred că sunteţi de acord că testul pe care îl dă zilele astea USL-ul este decisiv pentru viitorul partidelor ce îl compun. Dacă tot nu puteţi face mare lucru împotriva ingeniozităţii lui Băsescu, măcar să-i cereţi lui Voiculescu să dea dispoziţie să se facă nişte emisiuni comemorative la Suraia, Vadul Roşca şi pe la alte localităţi emblemă ale trecutului de luptă românesc. Asta aşa, ca săşi mai spele păcatele.
@ kronstadt
Sunt constient ca o înfrângere acum va costa USL la parlamentare.
Domnule Vosganian, mi-ati readus in minte povestirile copilariei mele cu bunici paori din Banat deportai in Baragan , jumatate din ei au pierit de dizenterie in acei cumpliti ani 50′ !! Amintirea bunicilor mei, m-a facut sa nu accept niciodata nimic din cea ce comunistii ofereau tinerilor din generatia mea. Ranile adinci din sufletul lor, instinctiv , ni s-au transmis noua !! De aceea mi-a trebuit mult timp sa diger alianta cu PSD-ul, totusi, acum este clar ca mafia portocalie este mult mai periculoasa !! Niciodata nu am sa contenesc sa combat ideologiile colectiviste indiferent de forma in care se re-inventeaza, este atit de putin cea ce pot sa fac , in memoria lor !!
De citva timp, am inceput sa reflectez la principiile esentiale ale doctrinei noastre liberale. Lasind la o parte, enorma incarcatura emotionala a experientei bunicilor nostrii , acum incep sa inteleg , in abstract, drama lor in plan filozofic !! Am inceput sa nu mai cred ca cel mai important principiu pentru o societate este competitia pe o piata libera, laissez faire, fara interventia statului in economie !! Din ce in ce mai mult cred ca libertatea , libertatea economica , de fapt, se traduce prin principiul fundamental al ” the property rights” . Exemplul dumneavoastra de mai sus reflecta admirabil punctul meu de vedere. Acei tarani care au avut ce sa apere, proprietatea asupra muncii lor s-au opus din rasputeri impilarii comuniste, ceilalti care nu aveau proprietate le-a fost indiferent sau , mai rau , s-au aliat cu criminalii ideologei comuniste !! Acum, sint convins ca , de fapt gradul dezvoltarii si prosperitatii unei natiuni depinde de ” property rights” !! Intr-o societatae care respecta si garanteaza drepturile propietatii , este mult mai greu statului sa deposedeze de munca lor cetatenii , sub forma taxelor si impozitelor. Corolarul acestui fapt, este ca societatea civila este cu atit mai bogata si puternica, cu cit, statul este mai slab si sarac, deasemeni invers ; cu cit statul este mai bogat si puternic , cu atit, societatea este mai saraca si slaba ( teza doamnei Rand). By the way, exista un index international pentru “property rights”, Romania se afla pe un rusinos loc 85 , cea ce explica nivelul scazut al dezvoltarii economice. Poate ca ar fi un interesant exercitiu intelectual , pentru comisia economica a PNL, sa studieeze criteriile de erarhizare a indexului amintit si, sa traga concluzii despre metodele de imbunatatire a ratingului. Este indubitabil ca, exista o reletie extrem de strinsa intre nivelui drepturilor propietatii si dezvoltarea economica a unei natiuni !!
In concluzie , domnule Vosganian, bunicii nostri au stiut pentru ce lupta, din pacate , si noi la rindul nostru ducem aceiasi eterna batalie , chiar daca in alta forma, impotriva aceluiasi dusman etern : statul si ideologiile colectiviste care stau la baza lui !! Nu este de mirare ca in istoria secolului 20, statele suverane au fost cel mai mare dusman al popoarelor, cauzind mai mult de 100 de milioane de victime din rindul propriilor cetateni. Astazi, cind aud again and again pe cei care proslavesc statul , nu pot sa nu imi aduc aminte de bunicii mei care au fost victimele statului comunist !!
@ Sorin Muncaciu
Faptul ca realitatile ne fac sa ne amintim de ei arată ce vremuri triste trăim.
@ eva
La fiecare postare a altora sau a mea sunt zece postari “aurel” sau ” cetateanul” Se ingroapa ceea ce spunem in detalii, in prostii, si asta cu buna stiinta. Tot in propaganda, aceasta se numeste “snowjob” – se ingroapa o informatie importanta sub un munte de “zapada”, de prostii complet aiuritoare, de timpenii, de insulte. Stai linistita, domnul Vosganian nu a citit si nici nu va citi nici postarile mele nici ale lui Dorin, nici ale celorlalti de la articolul trecut: sunt ingropate in “detalii” cetatenesti si auristice.
Unul din lucrurile pe care le-am invatat in meserie este a selecta informatia, se numeste Occam’s razor, lex parsimoniae. Si a stabili prioritati.
Pina si atunci cind faci un ghiveci ai prioritati: nu pui toate ingredientele din lume in oala, si nici cele existente de-a valma, altfel ceea ce ai obtinut nu e ghiveci ci un terci – cam asa e inclusiv cu libertatea de opinie si selectarea a ceea ce e important de detaliu.
Domnul senator a permis prin acest “snowjob” ca blogul sa ajunga un terci. Si o va permite in continuare din “spirit democratic”. Pe linga libertate, inclusiv de opinie, trebuie sa exista si o judecata de valori si intelepciune, si responsabilitate, altfel libertatea, inclusiv de opinie, e un terci.
Iti multumesc pentru cuvintele bune, sunt doar un om ca toti ceilalti. Ai grija de tine si mergi pe drumul tau. M-a bucurat sa te intilnesc ca gind si suflet. Am si eu drumul meu, si drumul se face mergind, citeodata impreuna, citeodata diferit de altii. Cum nu am sa inghit niciodata “terciuri” de nici un fel, drumul acestui blog, pentru mine, pentru ca asa gindesc ( si oricine are dreptul sa gindeasca altfel si sa faca ce doreste) s-a inchis.
@ cris
Cred ca Un cetatean a disparut deja.
Victor Ciutacu folosește un sistem (probabil un program) cu ajutorul căruia depistează rapid de unde postează postacii săi (adică dacă folosesc un PC personal sau sistemul informatic al unei instituții). Dumneavoastră domnule Varujan Vosganian, nu sunteți curios cine vă poluează atmosfera și mai ales de la ce instituție a statului? Pentru că nu cred că-și consumă curentul electric de la priza de acasă între orele 10 și 20.
@ Eva
Ii curat unul cate unul. Eu nu fac politie. Daca nu folosesc limbaj obscen, nu pot sa ii elimin doar pentru ca gandesc altfel.
@VV
Nu stiu daca ati observat dar @Cris ester f. deranjata de noianul de postari ale lui @aurel @un cetatean si altii basisti debili al caror scop diversionist este tocmai acesta :sa ne “bruieze” mesajele printr-un noian de postari parazite.Intrebarea este daca participarea lui @Cris nu este o miza care meriita sa va reevaluati politica pe blog.
Cititi
cris spune:
august 17, 2012 la 5:37 pm
@ eva
@ tiberiu
Draga Tiberiu, eu traiesc in lumea asta in care fiecare spune orice despre oricine. Daca voi ma incurajati, trebuie si voi sa aveti o minima intelegere pentru acest fel de lupta. Eu pot sa elimin orice parere contrarie, chiar daca e spusa pe un limbaj mai adecvat. Dar pot eu atunci sa mai critic CSM ca ma trimite la Inspectia Judiciara daca eu fac o astfel de cenzura? Pot sa elimin pe cineva doar pentru ca trimite multe mesaje?
@aurel
1)Este frauda impiedicarea votului facuta in nenumarate cazuri publica prin actiunile pediste pe care parchetul le ignora,asa cum a ignorat miile de palngeri din 2009 cand in mod vadit alegerile au fost fraudate grosolan de pd inversandu-se castigatorul.
Asteptam cu rabdare reactia dura a populatiei si a autoritatilor fata de aceste abuzuri scandaloase.
2)Nu am avut intentia sa fac caz de ce am realizat (mai ales ca mai facut-o in trecut ,dar probabil esti atins de sceroza mintala)nu obisnuiesc insa sa fiu luat de “prost” de un adevarat prostanac primitiv care insinueaza fara nici un temei aberatii (“Specialistii spun ca doar cei ce au avut o viata …agitata , fara realizari si nefericita,inbatranesc urat”).
Ai o gandire maladiva la fel ca cei pe care ii reprezinti.
Tu si acolitii tai incercati sa faceti rau cu premeditare .E problema voastra :”cine sapa groapa altuia cade singur in ea”.
@vv
@all (-)
Pentru ca am precizat ca voi mai participa, din cand in cand, la discutii si vad o impulsivitate maxima din partea celor care doresc, cu tot dinadinsul, sa bruieze orice comunicare normala, va fac recomandarea TUTUROR, (inclusiv lui @cris) : IGNORATI-I.
Lasati-i sa scrie ce vor, daca nu vor sa respecte normalitatea. Dar nu intrati cu ei in polemici si, mai mult, nu le mai raspundeti.
Sau, daca exista posibilitatea aceasta, sa se ocupe de ei DOAR O SINGURA PERSOANA.
Probabil voi intra sub tirul lor, dar sunt obisnuit cu asa ceva.
De la unii ca ei am primit mult mai multe lucruri rele, pentru ca asa e formarea : PRIN DEZINFORMARE SI MANIPULARE ISI CASTIGA UNII PAINEA, PLATITA DIN BANII NOSTRI.
@ Corneliu
Trebuie sa invatam, la orice nivel, sa dominam astfel de interlocutori. Eu in batalia mea politica, voi in lupta din eter.
Ce-aveţi fraţilor cu bieţii procurori?! Constat că nu se mai poate! Mai e puţin şi au să fie linşaţi de canaliile de cetăţeni, care nu înţeleg că oamenii aceştia au lăsat maldăre de dosare nelucrate ca să bată ţara în lung şi în lat, doar-doar or reuşi să găsească suficiente cazuri de fraude pentru ca bietul Băsescu să scape de grija de a-şi pierde privilegiile. În loc ca să li se dea concursul, şi ca oamenii timoraţi să se demaşte singuri pentru bunul mers al instaurării totalitarismului luminos, ei se dau jigniţi. Dar unde se cred unii? Cum mai poate un astfel de procuror să mai dea ochii cu un interlop mărunt, că de ăia mari n-au şanse să se apropie, când vine din misiune cu prestigiul astfel şifonat? Tanti Kovesi, ia bagă un şapte metri.
@ Kronstadt
Pe Basescu ;i pe PD o sa-i coste n alegeri povestea asta cu procurorii.
@all
Eu va doresc O SEARA FRUMOASA !
@ Tiberiu, @ Corneliu, @ VV, @ all
Nu am nevoie de nici un fel de favor, nu e vorba de nici un fel de favor aici si nu este nimic emotional ori personal . Am fost pe acest blog 3 ani, am avut parte de injuraturi.
Este o diferenta. Vedeti si singuri ca acum sunt cite trei sute de postari pe articol chiar patru sute. Suntem peste 40 de oameni care scriem, mult mai putini dintre noi, constat…..dar cam 30% din postari sunt facute de doar 2., un cetatean, aurel (si pe ici pe colo de tibi).
Verificati ultimele articole care au 280, 300, 400 de postari. La articolul cu 281 de postari – au postat de 67 de ori , cei doi, (eu, care si postez poate cel mai mult, mai ales ca dau link-uri sau texte de lege pe care trebuie sa le sparg in cite 3 – 4 – 5, zeci de bucati, am la acelasi articol, vreo 12). La articolul cu 416 postari ei doi au cam 110 postari cu prostii si insulte
Chiar nu va trezeste nici un fel de intrebare? Chiar vi se pare ca e vorba de “libertatea de opinie”?
Daca domnul senator vrea sa se intretina cu aurei si cetateni, in aceste conditii, este treaba dumnealui. Eu refuz. Daca ceilalti accepta sa ignore atunci cind sunt inecati de postari prostesti, eu refuz.
@ cris
Un etatean a disparut. Aurel abia se mai tine.
Draga Cris, nimeni nu iti face o favoare, dimpotriva tu ne faci o mare favoare ca ne impartasesti gandurile atat de frumoase si elevate , cu o investitie de timp creativ atat de valoros.
Acest joc murdar al canaliilor este evident, vor sa ne scarbeasca,sa ne determine sa parasim blogul,sa ne strice buna dispozitie,sa sparga gasca noastra,sa loveasca in D-l Vosganaian pentru care acest blog este evident important ,altfel nu i-ar afecta atat timp.Stii foarte bine cat tine d-l Vosganian la tine.Esti o prezenta pretioasa ,un suport moral pentru domnia sa.Nu le face jocul acestor canalii care desigur au jubilat cand ai anuntat ca te retragi. Atunci cand ti se toarna intentionat dejectii in mancare evident ca mancarea devine necomestibila. Asta este noul joc banditesc de diversiune, care trebuie sa recunoastem este bine gandit de ticalosi.Asa cum am spus-o in repetate randuri acesti ticalosi isi gandesc bine planurile criminale al caror scop este inducerea dezamagirii,a sentimentului ca te domina,al deceptiei,pe scurt incearca sa ne dezarmeze cu scopul final sa subjuge spiritual poporul roman, astfel incat aceasta banda criminala sa-si permanentizeze stapanirea asupra tarii si natiunii.
Recentele actiuni de represiune a populatiei fac parte din acelasi plan .
Avem de-a face cu o mica lupta psihologica,infint mai usoara insa decat cea pe care bravii nostrii politicieni USL o duc pe plan intern si extern cu forte ostile gigantice.
Suntem aici impreuna de cativa ani buni.Am vazut asta seara interviul lui Crin la Realitatea.Am fost entuziasmat de claritatea intelegerii politice expusa intr-un limbaj fermecator si exact.Simt cum acesti politiceni ai nostrii s-au maturizat si sunt capabili sa dea batalia finala pe care o vom castiga fara indoiala.Mult a fost putin a ramas.Asa cred, asa simt.Sa ramanem uniti, in asta consta forta noastra,in asta consta slabiciunea lor.Vom triumfa in lupta cu acesti adevarati banditi, dusmani neimpacati ai natiunii.
Credinta, onestitatea,inteligenta,,experienta de viata,cultura, abilitatea noastra trebuie sa triumfe asupra acestor trogloditi smecheri al caror unic scop in viata este sa faca rau celorlalti pentru a profita de ei.Credinta noastra onesta si dezinteresata in Dumnezeu,in Bine va triumfa neindoielnic asupra fortelor Raului .
Asa sa ne ajute Dumnezeu !
@Un cetatean
Ce te f…e pe tine grija ce face @Cris? Tu o platesti ? Mars de aici la prietenii tai !
@ tiberiu
Cu puncte cu tot, nu mai spune asa. Asta le da apa la moara sa insulte si ei.
@ tiberiu
Gata, Un cetatean a disparut.
@ Tiberiu
de atita timp pe blog inca nu ai invatat? cu cit te apropii mai mult de adevar, cu atit ii enervezi mai tare si, cum nu stiu sa se abtina, isi dau in petec? Nu ai invatat inca faptul ca acesti indivizi nu te pot acuza decit de ceea ce stiu cel mai bine, adica iti atribuie tie caracteristicile lor personale? Hotzul striga hotzul, cel care da lovitura de stat striga “sariti, lovitura de stat”, mincinoasa de anastase ii face pe altii mitomani, ipocritul de cotoi ii numeste pe altii ipocriti, bolsevicii din pede ii numesc pe altii bolsevici. etc. Nu vad in jurul lor decit ceea ce ei insisi sunt capabili sa faca, nu pot concepe ca exista si altceva. Poftim, acum cel care a fraudat alegeri alearga procuratura pe coclauri pentru ca nu concepe ca, intr-adevar, fara niciun fel de indoiala, fara niciun fel de frauda, o natiune nu-l mai vrea – dumnealui si ceausescu marele folositor de agenturi cu agenturili.
Iti multumesc, esti intotdeauna un prieten de nadejde si iti apreciez sufletul si sinceritatea nici nu stii cit de mult. Dar, te rog, invata sa discerni esentialul. Acesta nu este faptul ca ma injura pe mine, ca il “preocupa” cine sunt sau ce fac, esenta este ura, dispretul, furia aceasta incredibila, care nu are nimic de a face cu mine, ci doar cu dumnealui. E suficient sa-l asculti injurind pe altii, ca sa afli ce fel de om este chiar el. E de-a dreptul incintator sa-i vezi aratindu-si adevarata fatza dupa ce fac pe sfintele mironositze, nu crezi?
Ba chiar l-am si deranjat de la pauza de bere si meci, zice. Credea ca si-a implinit misiunea, ca rasufla usurat, a pacalit pe toata lumea, iar pe mine m-a umilit atita cit sa ma ascund si-n gaura de sarpe de rusine cica (LOL). Noooo, eu am ceva de impartit cu domnul senator aici, pe dumnealui m-am suparat, nu pe altcineva, iar de umilit nu ma poate umili nimeni.
Ce te f…e pe tine grija de altii idiotule ?
@ tiberiu
Ai pus intrebarea esentiala. Ce categorie de oameni fac din interesul pentru ce spun si ce fac altii meseria lor? Cine face supravegheri, filaje, inregistrari, ca sa-si arate “grija” fata de altii? Cine e tot timpul ingrijorat ca tu indraznesti sa gindesti si sa vorbesti, in loc “sa-ti vezi de treaba” cumintzel si tacut la munca ta, la viata ta?
Nu-l dojeni, e normal sa-l manince grija de ce fac altii, e…. meseria lui.
cetatene-deja ai sarit calul. Daca ai vorbi la subiect si n-ai fi de acord, ti-ai expune parerea nimeni n-ar avea ceva de comentat. Tu nu ai nici un comentariu la subiect, dar stii sa jignesti -”mitomanie, ipocrizie, intelectuali de mucava etc.” IP-ul tau se poate verifica (cat si al lui aurel). Daca veniti aici numai pentru a jigni, puteti fi trasi la raspundere in fata legii. Lasati diversiunile ca v-ati deconspirat ca sunteti infiltrati pentru a denigra si dezinforma. Pentru a preveni asemenea comentarii inutile un consultant IT rezolva imediat problema. Toti cei care au fost atacati te pot da in judecata. Sa nu crezi ca in spatele anonimatului poti sa denigrezi pe oricine. Am vazut multi diversionisti si sar in ochi. Aici nu mai este vorba de libera exprimare, ci voi nu stiti decat sa atacati. Oricine s-a simtit lezat isi poate cere dreptatea in fata legii. Asta deja este hartuire ce faci tu, cetatene. Ai tu ce ai cu @cris- cand lucreaza ea, cand are timp…Dar cine esti tu ca sa te intereseze cine ce lucreaza si cat timp liber are? Faci cumva dosarele? Ai bunul simt si cereti scuze si daca se poate retrage-te asa cum ai venit, daca nu stii ce inseamna un blog de bun simt.
Domnule ministru- cand aveti timp ar trebui sa faceti ceva ca acesti intrusi sa nu mai poate intra in “casa” d-voastra pentru a jigni si hartui.
Totul are o limita. Ca nu sunt liberali, ca gandesc altceva e problema lor si au avut libertatea sa se exprime. Dar evidentele sunt clare. Au intrat cu un scop bine definit.
Daca nici la acest subiect care te infioara, n-au avut de spus decat injurii, ce sa le mai ceri? Acestia parca n-au mama, n-au tata, mai ales bunici care sa fi suferit acele orori si care acum se pare ca se repeta. Daca bunica ta mergea la vot cum merge omul cu spirit civic ca asa-i democratic si veneau acei procurori fara a avea un mandat, o citatie, cum ai fi reactionat cetatene? Ti s-ar fi parut normal? Nimeni nu a spus sa nu fie cercetati cei care au votat multiplu( ati uitat la Prahova unde Anastase ducea cu autocarele votantii si pungile si galetusele- vai!, cat de corecti sunt portocaliii) dar nu in modul la care o fac acum procurorii DNA-acestia n-au nicio treaba. Aici nu era vorba de coruptie. Scriau procurorii declaratiile! Pai puteau sa scrie orice si satenii speriati semnau. Acestia aveau dreptul la un reprezentat legal cand dadeau declaratii. Cum sa scrie procurorii ce vor ei?
@ liberalism
Un cetatean a disparut.
Asta-i o provocare la duel?
@cetatene- Nu fac nicio afirmatie gratuita nimanui. Mi-am spus parerea. M-am saturat sa vad ca nu se vorbeste la subiect. Daca cineva te-a jignit a facut-o pentru ca stii sa provoci si sa enervezi. Acesta este telul tau? De aceea ai venit aici? Eu daca as simti cea mai mica atingere la persoana mea n-as sta pe ganduri ca sa-mi fac dreptate. Intelege ca este un blog de bun simt. Ai ceva de spus la subiect foarte bine, nu, te rog sa te abtii. Nu stiu ce esti si nici nu ma intereseaza, dar de cand ai venit ai bruiat o comunicare decenta. Asta ai si urmarit. Macar daca ai recunoaste.
@un cetatean
Pai poti sa pleci de pe blog. Nu stiu de ce se pune atata pasiune in niste dispute cu anonimi (pe blog, toti suntem niste anonimi).
@ cetatene- si cu asta inchei polemica cu tine pe acest subiect. Iata ce scria domnul ministru Vosganian la postarea precedenta ” Aşadar, după ce au băntuit satele patriei, ca pe vremea colectivizării, procurorii s-au întors cu 260 de dosare penale. Fireşte că orice faptă de acest fel trebuie pedepsită, indiferent cine e beneficiarul voturilor multiple.”
La acelasi subiect si eu am scris: “Mereu am spus ca cine a gresit sa plateasca. Dar sa plateasca toti cei care au gresit, nu numai unii. Oricum, acele cateva sute de dosare, nu are cum sa schimbe votul majoritar.”
Si cred ca multi au spus acelasi lucru. Dar tu nu citesti decat ce iti convine si cauti mereu galceava.
Daca ai timp, ia toate posturile la citit si fii obiectiv.
@adam mures
Nu e vorba de niciun duel:) Eu facusem o paralela la ce a scris Danilut pe blogul sau. (fostul consilier a lu` Macovei) Dar acesta oare nu stie ca nimeni nu e mai presus de lege.?Cine a inteles ce am vrut sa spun e bine, cine nu, nu.
@ liberalism, @ all
Se pun doua intrebari:
1 avem motive sa consideram ca justitia/procuratura sunt partinitoare, sa ne indoim de independenta si integritatea lor?
2. avem voie sa ne exprimam cu privire la acest lucru?
La prima intrebare:
Va reamintesc principiile de la Bangalore, adoptate de ONU, le gasiti si in documentele Consiliului Europei. Conduita magistratilor (orice fel de magistrat, se refera la intregul sistem de justitie) trebuie sa se inscrie in principiile de: independenta, impartialitate si integritate. Acestea nu creaza un stat in stat, scopul final se situeaza dincolo de justitie in societatea pe care aceasta o slujeste.
In enuntarea fiecarui principiu se subliniaza acest lucru:
1.3 Judecatorul nu numai ca va trebui sa nu aiba nici un fel de legaturi nepotrivite si sa nu fie inflentat de puterea executiva si de cea legislativa. CI TREBUIE SA APARA ASTFEL IN OCHII UNUI OBSERVATOR REZONABIL
1.6 Judecătorul va manifesta şi va promova înalte standarde de conduită judiciară în scopul de a întări INCREDEREA PUBLICULUI IN CORPUL JUDICIAR, incredere fundamentala pentru a menţine independenţa justiţiei.
2.2 Judecătorul se va strădui să adopte o conduită, atât în instanţă, cât şi în afara acesteia, care să menţină şi să întărească INCREDEREA PUBLICULUI, a juriştilor şi a justiţiabililor în imparţialitatea judecătorului şi a corpului judiciar.
3.2 Atitudinea şi conduita unui judecător trebuie să reafirme INCREDEREA PUBLICULUI în integritatea corpului judiciar. Justiţia nu doar trebuie făcută, trebuie să se şi vadă că s-a făcut justiţie
Cum se judeca aceasta incredere, conform enuntului principiilor de la Bangalore:
“Percepţia populaţiei asupra independenţei justiţiei
37. Este important ca puterea judecătorească să fie percepută ca fiind independentă, şi ca testul de independenţă să ia în considerare şi această percepţie. Este vorba despre percepţia dacă o anumită instanţă se bucură de condiţiile sau garanţiile obiective esenţiale ale independenţei justiţiei, şi nu de percepţia modului în care va acţiona de fapt, indiferent dacă beneficiază de aceste condiţii sau garanţii. O persoană care doreşte să conteste independenţa unei instanţe nu are nevoie să dovedească o lipsă concretă a independenţei, deşi o asemenea dovadă ar fi decisivă. În schimb, testul folosit în acest scop este acelaşi cu cel folosit pentru a stabili dacă un cel care ia decizia este părtinitor. Întrebarea este dacă un observator rezonabil ar (sau în anumite sisteme de drept “ar putea”) percepe instanţa ca fiind independentă. Deşi independenţa justiţiei este o stare sau o relaţie bazată pe condiţii sau garanţii obiective, este şi o stare de spirit sau o atitudine în exercitarea concretă a atribuţiilor judecătoreşti, testul de independenţă este acela dacă instanţa poate fi percepută rezonabil ca fiind independentă.”
Va rog sa remarcati limbajul: nu e nevoie de nici o dovada, simpla perceptie este suficienta.
Intrebari:
1.Daca procuratura investigheaza exclusivplingerile pdl si face o campanie masiva in acest sens, dar nu investigheaza deloc problemele legate de oamenii impiedicati sa voteze ( prin oprirea CI, amenintari etc) putem considera ca exista partinire?
2.Daca CSM nu a facut zile la rind nici o remarca referitor la lectiile juridice si indicatiile catre justitie date din curticica, nici la cele date de tot soiul de membri pede, dar se ofuscheaza imediat, public, cind li se cere sa clarifice motivatia acestor campanii ale procuraturii, putem considera ca exista partinire?
3.Daca este vorba de perceptia a sute de mii de oameni, a milioane de oameni in acest sens, daca oamenii sunt inspaimintati de aceste actiuni, aceasta perceptie, conform principiilor de conduita juridical, nu este indreptatita?
4. Daca domnul Danilet de la CSM face apologia supunerii fata de procuratura,posteaza doar amenintari legale la adresa cetatenilor, dar nu face nici o remarca oricit de marunta ca procuratura sa respecte ea insasi legea si sa trateze cetatenii cu respect ( si aceasta e scris in principiile de la Bangalore) vorbim de partinire?
@ cris
Nu stiu daca ai urmarit diaclogul meu cu acest domn Danilet la Tv. Mi se pare o atitudine stranie, acest tabu din jurul CSM. Cand l-am intrebat despre trimiterea blogului nostru la Inspectia judiciara, s-a facut ca ploua. Cica nu stia nimic.
La a doua intrebare, avem voie sa ne exprimam cu privire la acest lucru?
Principiile de la Bangalore:
“Criticismul judecătorului de către alte persoane
137. Membrii publicului, ai puterii legislative şi executive pot comenta în public asupra a ceea ce ei consideră că constituie limitări, greşeli sau erori ale unui judecător şi ale hotărârilor pronunţate de acesta. De obicei, judecătorul respectiv, datorită convenţiei de tăcere politică, nu răspunde acestor comentarii. Deşi dreptul de a-l critica pe judecător se supune regulilor legate de sfidarea curţii, aceste reguli sunt tot mai rar invocate în prezent decât erau în trecut, pentru a reprima sau pedepsi criticile exprimate la adresa puterii judecătoreşti sau la adresa unui anumit judecător. Cel mai bine şi mai înţelept să se ignore orice atac scandalos, decât a se exacerba publicitatea prin iniţierea procedurii de sancţionare pentru sfidarea curţii. După cum s-a observat, „justiţia nu este o virtute aflată în sihăstrie: trebuie să se permită examinarea sa de către oamenii obişnuiţi, şi comentariile respectuoase, chiar dacă sunt făţişe, ale acestora.”
Intrebari:
1.Daca CSM nu a facut zile la rind nici o remarca, si nici acum nu se refera deloc la comentariile pediste care recomanda CCR cum sa voteze, dar se ofuscheaza la comentariile sa zic ale domnului Iliescu, care nici macar deputat nu e, ale domnului Vosganian, ale populatiei, despre ce vorbim?
2. Daca CSM asmute Inspectia judiciara a CSM asupra guvernului si oricui are o opinie publica referitor la aceste probleme, desi acest department nu are in atributiile sale o asemenea actiune, dar nu ii cere sa investigheze actiunile propriilor procurori, caci asta e menita inspectia judiciara sa faca, iar, despre ce anume vorbim?
Opinia mea este ca trebuie descris ceea ce se intimpla acum in Romania, avind ca standard aceste principii, si trimisa scrisoare catre Comisia de la Venetia si toate organismele UE care vegheaza la independenta justitiei din Romania.
@ liberalism
special pentru tine, caci vorbesti despre domnul Danilet, sa stii ca stie foarte bine aceste lucruri, dumnealui a tradus textul principiilor de la Bangalore in limba romana pentru CSM – e cireasa de pe tort nu? De asta si spuneam mai devreme, ca, intentionat, cu “independenta justitiei” au vindut cioara vopsita la UE, cunosc termenii, stiu ce anume sa manipuleze, stiu ceea ce se numeste “buzz words”. E bine, zic eu, sa stim si noi despre ce se vorbeste.
http://www.csm.md/files/Informatii/PRINCIPII_BANGALORE.pdf
Ei, si ma retrag, caci de cite ori incerc sa scriu ceva despre un subiect oarecare incep injuraturile securistului de jurna. Sa vezi acum injuraturi. PS cetateanul/aurel au deja un sfert din comentariile de la acest articol, in total noi fiind 18 oameni care postam. (smiley)
@ cris
Un cetatean ne-a parasit. Aurel e pe peron.
@liberalism
Intrebarea mea usor amuzata era pt @un cetatean care scria asta:
Va astep cu inima deschisa la toate actiunile dvs. Vreti poate cumva sa-mi dati o lectie,vin si acolo, numai sa spuneti unde si cand
@ liberalism
sunt deja 23 de comentarii aurel/cetatenesti, din 83, repet, comentarii facute de 18 oameni in total, ne indreptam spre o treime din comentarii facute de doi (83 impartit la 23=3,6). Calculeaza cu mine….
@cetatene
Pentru scurtul timp pe care l-am petrecut citind tot ce s-a spus pana acum, vreau sa-ti punctez DOUA ELEMENTE care te definesc CARCOTAS:
1. Nu urmaresti un text in totalitate. Mai mult, SCOTI PASAJE DIN CONTEXT, pentru a-ti motiva atitudinea critica si NEPARTINICA.
2. La toate contraargumentele primite procedezi ca un INSTIGATOR tipic: nu clarifici situatia ci, speculand orice greseala de exprimare sau o situatie personala, te transformi intr-un ACUZATOR INFAILIBIL (crezi).
Pe acest tip de interlocutor l-am cunoscut in urma cu mai mult de 25 de ani, intr-o epoca de trista amintire (SI CREDE-MA, STIU FOARTE BINE CE SPUN) si care s-a convertit imediat in aparator al democratiei dupa 1989.
Iar pe mine, chiar ma chiama Corneliu si nu semnez ca sa-mi ascund identitatea. Eventual, semnez “simplu cetatean”.
@cris
Partinirea unora se vede si avem tot dreptul de a ne spune opiniile. Ceea ce nu pot intelege este faptul ca CSM apeleaza la Inspectia judiciara, cand aceasta din cate am citit trebuie sa vegheze la conduita magistratilor/judecatorilor. Ce treaba are aceasta Inspectie judiciara cu cei care nu lucreaza in breasla?
De ce CSM-ul a amanat decizia in ceea ce o priveste pe doamna Pivniceru? Asteapta sa vada ce rezultat da CCR? Parerea mea este ca CCR nu va da solutia marti, ci atunci abia va lua act de documente. Le trebuie timp ca sa verifice toata documentatia.Ce va face CSM-ul?
Partinitor este si ambasadorul Gitenstein. Cat despre domnul Danilet , cred ca nu face decat sa intimideze asa cum si acesti procurori intimideaza sutele de oameni.
Comentariile “apoliticilor obiectivi”- am sesizat ca sunt foarte intense si multe dintre ele n-au nicio legatura cu ceea ce se discuta. Ei confunda blogul domnului Vosganian cu vreun forum sau retea de socializare. Pacat ca nu stiu sa respecte aceasta gazda minunata (implicit si pe invitati). Mie mi-ar fi rusine sa intru in casa cuiva si sa-mi etalez obraznicia .
@ liberalism
Tocmai asta e, ca Inspecia judiciara n-are nicio legatura cu oamenii politici.
@VV
Scuzati, va rog sa stergeti postarile mele cu limbaj vulgar.
Am simtit nevoia sa dau o replica pe masura celui care a jignit-o pe @cris numind-o “mitomana” si pe noi toti “intelectuali de mucava”.
Sunt de acord folosirea ca limbajului injurios nu rezolva problema comportamentului diversionist al postacilor portocalii al caror unic scop este sa ne “bruieze”, dar uneori merita sa-l utilizezi pentru ca preopinentii nesimtiti sa nu ramana cu impresia ca au de-a face cu fraieri.
“Masura pentru masura” spune principiul legii biblice a talionului.Eu chiar cred in acest principu moral,iar nu in princpiu crestin al intoarcereii celuilalt obraz cand ti se da o palma.
@ tiberiu
Stiu ca ai un temperament navalnic. Macar e in slujba unei cauze nobile.
@VV
De pilda mesajul injurios al lui Lazaroiu la adresa lui Crin nu poate fi trecut cu vederea.
Un raspuns “coroziv” pe masura(nu neaparat injurios) si o plangere penala pentru folosirea aceastui limbaj in spatiul public se impune.
In locul lui Crin as comenta acel “F…k off,kid” astfel:
“Ii multumesc lui Lazaroiu pentru mesajul sau pe deplin ilustrativ
pentru calitatea morala si comportamentala a acolitilor basescu.Este un motiv in plus sa dorim inlaturarea lui basescu din orice functie publica de unde poate fi un exemplu moral nociv cetatenilor.Noi dorim promovarea unui set total diferit de principii morale,conduita si limbaj ”
e interzis sa fie trecute cu vederea astfel de limbaj
@ tiberiu
N-am urmarit, nu stiu ce-a spus Lazaroiu.