Doamnă Preşedinte,
Nu sunt jurist de aceea nu voi utiliza termeni de specialitate in mesajul meu. Şi, dat fiind că sunt parte în acest proces, pentru a nu lăsa senzaţia că pledez în favoarea mea, vă rog să-mi permiteţi să pledez în favoarea dumneavoastră, a colegilor dumneavoastră de breaslă, a multora dintre cetăţenii acestei ţări.
Să ne imaginăm următoarea situaţie. Să presupunem că dumneavoastră (sau un alt coleg judecător) sunteţi propusă pentru a ocupa o înaltă funcţie într-o instituţie de nivel european, cum ar fi Curtea Europeană de Justiţie sau Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Plecaţi la Bruxelles, în calitate de candidat, pentru a fi primită de oficialităţi de prim rang ale Uniunii Europene.
În clipa în care coborâţi din avion aflaţi că un domn de care n-aţi auzit niciodată până atunci, pe nume Liviu Turcu, un membru marcant al fostei Securităţii, declară sus şi tare că aţi făcut parte din Centrul de Informaţii Externe al Departamentului Securităţii Statului, ceea ce înseamnă, în limbaj uzual, spion. Un jurnalist pe nume Marius Tucă garantează cu onoarea lui de ziarist veridicitatea acestei minciuni gogonate şi porneşte prin televiziuni şi în gazeta pe care o conduce o campanie furibundă împotriva domneavoastră, rescriindu-vă biografia cu o fantezie pe care nu v-aţi fi imaginat-o niciodată.
Pentru a salva onoarea României, acuzată făţiş că introduce un spion în instituţiile europene, vă retrageţi candidatura. Vă reîntoarceţi acasă, colegii vă privesc cu neîncredere, dacă nu vă ocolesc de-a dreptul. Presa execută un adevărat carnagiu îndreptat împotriva numelui dvs, ştirea retragerii candidaturii din cauza unor suspiciuni privind apartenenţa la structurile informative ceauşiste este preluată de marile cotidiene şi agenţiile de presă din întreaga lume. Familia trăieşte un adevărat calvar şi cariera dvs. riscă să fie distrusă. Liviu Turcu şi Marius Tucă, satisfăcuţi că şi-au îndeplinit misiunea, se reîntorc la treburile lor, răzându-şi în barbă.
Aveţi încredere în justiţie şi îi chemaţi în judecată pe domnii Turcu şi Tucă, cerând dovezi ori, dacă nu, recunoaşterea calomniei. Procesul durează şase ani, timp în care, aşa cum era de aşteptat, pârâţii nu produc nici cea mai mică dovadă în sprijinul afirmaţiilor lor. În schimb, toate instituţiile abilitate certifică trecutul dvs. nepătat în ce priveşte relaţia cu structurile de represiune comuniste.
Nu vă rămâne decât să aşteptaţi cu încredere ca justiţia să scoată la lumină adevărul şi să separe pe cei care au facut rău, în mod conşitent, de cei care suferă consecinţele.
Stimată doamnă preşedinte,
Acest scenariu, aparent neverosimil, s-a petrecut în realitate şi el a dus la existenţa acestui proces. Prin soluţia pe care o veţi da, dumneavoastră va trebui să decideţi dacă o astfel de situaţie este pasibilă de sancţiuni de natură morală sau materială ori ea este firească şi merită încurajată printr-o soluţie de exonerare.
Eu cred că veți câștiga procesul, dar nu cum ați vrut. Tărăgănarea de-a lungul a șase ani v-a uzat moral și pe dumneavoastră. Nu veti mai putea simți gustul victoriei, deja subiectul este depășit și nu mai interesează pe nimeni. Important este, cred eu, că aceia care v-au terfelit politic, au tremurat de frica sumelor pe care le-ar putea datora ca daune morale și că a doua oară poate se vor gândi mai atent la ce vor scrie prin jurnale.
@ emi
Aceasta victorie impotriva fostei securitati depaseste cazul meu.
@ VarujanVosganian mai 30, 2012 la 8:51 pm
Păi la jurământul solemn de la preluarea funcţiei… nu se semnează? Eu aşa am văzut la Cotroceni, jură, semnează, dă mapa preşedintelui… La Parlament nu ştiu dacă se semnează o hârtie, nici nu contează însă… rămâne în stenogramă, şedinţa este solemnă.
@ Bibliotecaru
Acel juramant are mai mult valoare simbolica.
@ VarujanVosganian
“Simbolul” despre care vorbiţi CONDIŢIONEAZĂ preluarea mandatului sau funcţiei, este stipulat în Constituţie şi Lege. Are aceiaşi valoare simbolică precum semnătura pe un contract. Simbolic o fi, dar are încărcătură legală puternică.
@ Bibliotecaru
Voiam sa spun ca asigurarea bunastarii si jur sa apar… sunt mai generale, pe cand semnatura ca nu ai fost informator sau securist e mai concreta.
off topic: topul competitivitatii; am mai pierdut cateva locuri
http://www.imd.org/research/publications/wcy/upload/scoreboard.pdf
@ Corina
Vad ca nu se preia nimic din programul nostru privind infrastructura si competitivitatea.
@VV
Nu mi-e clar daca se preia ceva din vreun program. Pana acum singurele masuri clare au fost cu majorarea salariilor si restituirea contributiilor de sanatate, dar astea nu dau o directie economiei. Textele cu supraimpozitarea salariilor mari sunt o tampenie. De parca 4500 de RON ar fi un salariu spectaculos. Zic sa fim toti saraci si cinstiti.
Cand a fost numit guvernul am constatat un oarecare optimism, dar peste o luna lumea o sa mai doreasca si altceva decat tinerete si voiosie. La MDRT a fost pastrat in functie vechiul director de la cladiri (e un fel de Gherghina al ministerului). A venit cu seninatate la o conferinta si a spus ca nu s-a facut nimic din ce trebuia de parca nu tot el fusese acolo si luna trecuta. Dar o sa faca de acum inainte, ca il inspira lumina liberala :).
@ emi, @ VV
Emi, intrebarea ta – de ce s-a intimplat asa ceva, de ce se temeau, a fost, parerea mea, foarte buna si din alta perspectiva: Acesti indivizi nu vor doar sa curme o stare de fapt si sa puna in functia potrivita omul lor potrivit, in primul rind vor sa opreasca un anume potential al celui pe care il inlatura. Ori asa ceva, in cazul unui caracter puternic, nu este cu putinta, acel potential se va realiza mai devreme ori mai tirziu, in alte moduri decit cele anticipate initial de ei. Nu cred ca VV si-a irosit sase ani din acest punct de vedere, dimpotriva: si daca justitia noastra strimba va ramine strimba, ceea ce a realizat VV in sase ani nu poate fi luat, ceea ce a devenit in acesti sase ani nu poate fi schimbat. ( ma intreb ce au devenit in schimb Tuca ori Turcu). Deh, si eu cu gradina mea de trandafiri si cu faptul ca nu conteaza ce anume face viata din tine, ci ce faci tu cu ce face viata din tine. Nici nu privesc acest proces indelungat, ori dorinta domnului senator de a vedea verdictul corect, neaparat ca pe ceva personal, este un statement general valabil, unul care sa situeze un precedent si sa curme nu doar la nivel de persoane ci de societate asemenea practici. Si iar, indiferent care va fi verdictul, aceasta tarie de caracter si actiune sunt un cistig.
@VV,
Pai Tonta asta e prost? Cine naiba e seful consilerilor lui? Ba ca suprataxeaza salariile, ba ca va creste accizele(evident, convenite cu organismele internationale, dar orisicat, nu se face asa ceva). Sau o fi pupilul basescului spre anihilarea liberalior si noi nu stim. Si asa psd-ul nu prea are o imagine roza in teritoriu.. Smecheria cu USL a tinut pana acum. Dar daca oamenii se prind de smecherie..
@Mihai Andrei
Eh, practic nu e un episod, e mai mult un postludiu.
@ VarujanVosganian
Ştiu şi eu cât de concretă este… Este nevoie de un “juriu” al CNSAS care, uneori, nu este unanim. Mai nou este nevoie şi de tribunal… Nu e simplu nici aici, concretul are meandrele, cum spunea un clasic în viaţă.
@VV
@Tudor
Nu sunt deloc initiat in isoria procesului dv cu Tuca si Turcu,dar contrar lui @tudor eu mizez pe o solutie care va da satisfactie partiala(habar n-am care) fara a-i incrimina insa pe susnumitii calomniatori.Ipoteza mea este ca judecatorii cazului inainte de a fi magistrati sunt in primul rand oameni care traiesc in Ro. intr-o conjunctura politica confuza, fara sa stie cum va cadea “banul”,fara sa stie cu precizie care au fost adevaratele interese politice din spatele “cortinei”, asa ca solutia lor va fi in opinia mea “nici ca popa nici ca doctorul” astfel ca ei sa cada bine oricum va evolua situatia politica.
@Cris
Dacă am învățat ceva foarte bine în această viață, este că nu poți opri vântul și gura lumii. Poți doar să le ignori sau să le folosești.
În cazul domnului Varujan Vosganian mi se pare jegoasă conjunctura:
dacă Președintele țării era fostul informator de la Anvers, cu ce deranja că aveam și comisarul european din aceeași brașă? Am impresia că altceva s-a urmărit cu acea listă și a ieșit oarecum pe dos. Cred că au vrut să-i facă ”ciocul mic”, să-l dreseze să le accepte orice, oricând, că doar ”era la fel de pătat” ca oricare altul. Acum aceeași idee e strigată în lozinca cu egalitatea în mizerie a tuturor partidelor. Nu s-au așteptat ca domnul Varujan Vosganian să le dea cu flitt, ba să le dea și ”sculele” în judecată. Tocmai de aceea mi se pare stranie situația, deși un învingător moral, domnul V.V. dă importanță nemeritată acestui verdict, e ca și cum privighetoarea ar aștepta să-i recunoască vreodată măgarul supremul talent în ale cântării. MAGISTRAȚII TOȚI ERAU COMUNIȘTI.
Anca
VV
Adica, sa inteleg ca corespondati artistic pe mail? Foarte interesant, Maestre!
Deh, pacat ca n-am dat-o si eu in poezie, imi mai raspundea si mie Maestrul la vreo postare!
Oricum, inteleg ca dvs. ati inceput.
@ lordul john
Aşa e, scuze, am fost atât de bucuros când l-am găsit pe site că te-am anunţat înainte de a-l vedea.
@VV
Va rog frumos sa-i raspundeti lui @Buddha la postari, da? N-as vrea sa devina gelos pe mine. Desi, la drept vorbind, un poem ar putea incerca sa scrie (smiley).
Lord este cuvantul care il caracterizeaza pe maestrul nostru. Asa face si la partid si in viata de zi cu zi, pentru ca asa ii este caracterul, coloana si cugetul!
De aceea se intampla, ceea ce se intampla in societatea romaneasca pentru ca jigodile, leprele, naparcile, hienele si mai nou capusele sunt lasate nestingherit sa se dezvolte si sa ne confiste viata de zi cu zi.
Oare cat vom mai rabda si nu vom actiona si noi, maestre????
Haideti sa punem de o miscare a valorilor umane bazata pe principii de performanta transparente macar la noi in partid sau in alta parte!!!
Stiti ca la noi in judet, si cred ca stiti foarte bine ca nu am avut pe cine sa nominalizam la functia de subprefect, pur si simplu nu am avut pe cine si am ales din nou o lepra, parca suntem blestemati, monsieur Dobre cand a venit la instalare ne-a si ras in fata de nu am mai stiut pe unde sa ne ascundem capul… deci pe cand o cultura organizationala ca deja PSD se misca incet si sigur prin deconcentrate, iar noi am inceput sa ne umplem din nou gura…
@all
La Multi Ani,
Clint Eastwood!
LA MULȚI ANI, COPII!
SĂ VĂ ”JUCAȚI” FRUMOS!
Azi e Papa în vizită la Milano. Nu era suficient că tremura pământul, acum tremură și aerul (bâzâie elicopterele în toate direcțiile). Norocul meu că am locuit în Brăila lângă tramvai și mă mai amăgesc singură că trece tramvaiul. Este epuizant să-ți tremure pământul sub picioare zi și noapte. Domnul Simionescu, primar PSD al Brăilei, a reușit să obțină finanțare europeană și să refacă multe străzi din centrul vechi al orașului. Era necesar pentru că trebuia schimbat sistemul de canalizare care nu mai făcea față, trebuiau de asemenea schimbate și modernizate (antifonate) liniile de tramvai. Nu cred că domnul Aurel Simionescu are vreo grijă legat de alegerile locale.
Domnule senator, cred că sunteţi de acord cu mine că ceea ce s-a întâmplat cu bacalaureatul olimpicilor este cea mai sinistră revelaţie privind stadiul de regres în care a ajuns învăţământul românesc. Putem liniştiţi să cerem socoteală tuturor trântorilor din ministerul învăţământului care s-au perindat în ultimii ani la conducerea acestuia. Ar trebui făcut un album cu pozele tuturor factorilor de decizie din acest minister şi distribuit în şcoli, pentru a ne aduce aminte permanent cine se face vinovat de starea de incultură a populaţiei capabile a României de astăzi.
Înainte de 89 românii se amuzau de incultura populaţiei din SUA, simţindu-se superiori măcar la capitolul acesta. Astăzi gata, suntem în regres total, ne-am coborât la nivelul clasei politice care ne conduce. Băsescu jubilează, se simte superior, iar Boc se simte mare.
Ca si armenii probabil, noi romanii am fost uniti de limba pe care o vorbeam. Mii de ani. Acum am trecut la şexpirisme fără număr, fără număr, din cauza unor semidocţi care nu ştiu să traducă în româneşte cuvintele englezeşti pe care le întâlnesc, aici amintindu-l pe fostul primministru Ungureanu.
@ emi
Revenind la discutia noastra: am prieteni buni care au trecut si ei prin ce inseamna plecarea si care mi-au spus zimbind: primii zece ani sunt grei, in urmatorii zece deja te-ai obisnuit. Am trecut de zece si incep sa rid amintindu-mi spusa cu pricina, fiindca asa e (de aceea si ziceam ca noi ne plimbam la pensie, sau pe lumea cealalta) ma obisnuiesc: daca mai trebuie sa duc ceva in spate, nici o problema, e vorba doar de adaptare la alta viteza, alt volum, se rezolva. Nu poti sa respiri? iar nici o problema, chestie de antrenament, iti tii respiratia timp si mai indelungat. “Drace, am trecut prin lucruri mai grele”, iti spui atunci cind iti e prea greu,” a fost un timp in care n-am avut nici macar un pahar, sau o lingura, sau o perna”. Cumva cred ca te muti cu totul in alti parametri de functionare, greul devine normal, firesc, ba chiar ai si o viata in ciuda a ceea ce ar percepe altii – teoria relativitatii, cel care sta are perceptia ca pentru cel care alearga timpul sta pe loc, cind de fapt este acelasi timp, dar la alta intensitate, alta valoare, iar perceptiile exterioare sunt bune doar de jucat feste.
Hai sa-ti spun cum e cu ceva neobisnuit pentru noi: tornadele. Ailalti, bastinasii, sunt linistiti, ca au trecut de nenumarate ori prin asta, iti raspund cu aceeasi nepasare cu care tu, obisnuit sa te cutremuri, ii spui altuia sa se bage sub canatul de la usa: te duci in pivnita, ai grija sa-ti iei telefonul, lanterna si apa, Si? Ei “si?”, si dupa acea astepti sa ti prabuseasca si casa in cap, nici o grija te scot ceilalti, daca ai scapat te duci tu si-i scoti pe altii din darimaturi. Esti in spital si vine? stai acolo, esti consemnat, muti pacientii departe de geamuri, in zonele x, y, z. Si ai tai de acasa? – tu n-ai acasa pina nu iti faci datoria aici. Iar tu, care nu ai nici un simt pentru fenomene vintoase, te infiori. Cerul se face verde cenusiu, lumina dispare, ti se pravalesc norii in cap, si apoi incepe zgomotul. E ca al unui tren urias pe care il auzi mai intii de foarte departe fara sa intelegi ce este, suficient insa sa ti se zbirleasca toti nervii pina la a percepe lucrurile inainte sa se intimple: eram in pivinta cu un minut inainte de a incepe sirenele. Ei, si apoi stai ca un sobolan claustrofobic in pivnita, te sufoci si te razvratesti: Ai asa un chef sa urli mai tare decit zgomotul acela infiorator (de la vint si sirene) care iti sparge timpanele cum nici nu-ti poti imagina. In final iti trece trenul pe deasupra capului…. Si ii intelegi pe “bastinasi”, se intimpla jumatate de an, fiecare an.
Si stii ce e mai interesant? Sa realizezi, acolo, la limita, ca de fapt persoana ta nu are nici o importanta decit in masura in care este de folos altuia, nu-ti mai apartii, libertatea ta se termina acolo unde nu poti, obosit fiind (” to die, to sleep, no more, and by a sleep to say we end the heartache and the thousand natural shocks
that flesh is heir to”) nici sa mori in linistea si tacerea ta, supravietuiesti nu din frica ori spirit de conservare, ci pentru ca ai o datorie: sa ai grija de ceilalti. Si totusi devii in masura in care te uiti pe tine insuti si iti pui viata in ceea ce construiesti, de fapt nu te uiti pe tine, dimpotriva, te-ai extins. Te pierzi pe tine insuti si te regasesti in acelasi timp, iar aceasta devine dintr-o realizare de moment una continua. Si mergi mai departe. Banuiesc ca se numeste maturizare.
Și dăruire Cris, nu doar maturizare. Și apoi, pentru că nu mai ai chef și putere să dai din buric, ești prea obosită, nu atât fizic cât psihic, de câtă suferință ai putut vedea într-o singură zi, vine o aiurită și te acuză că habar nu ai să trăiești, încercând ea să-ți definească ce înseamnă viața. Adevărul e că și datul din buric e un talent, asta nu înseamnă că e unicul talent care poate fi admirat.
Pământul tremură și nu știu de ce.
Îi simt zbuciumul zvâcnind,
Îi aud uneori sufletul suspinând,
Îi intuiesc neputința de a spune ce-l doare.
Nu știu de ce, Pământul tremură.
Zbuciumul lui mă strivește ca pe un nimic,
Sufletul lui nu încape în inima mea,
Neputința și durerea lui sunt acum neputința și durerea mea.
Pământ mare și bun, rogu-te, fie-ți milă de spaima mea!
Emi
ce poza?
@Buddha
Trebuie s-o găsești singur. O șantajez pe @anca să mă lase în pace.
Atenție la mesajele din spatele vorbitorului în campania electorală!
http://www.neuronu.ro/?s=poza+zilei
@un liberal optimist
unde nu i cap, degeaba consilieri.
este o regula elementara, nu anunti taxe noi decat in momentul in care le aplici
ca sa nu spun ca prostia aia cu impozitarea suplimentara a veniturilor peste 4500 lei, doar la bugetari, i ar fi respinsa si de curtea constitutionala din curtea scolii
cepoi s a trezit vorbind de taxarea mincarii si a berii, au un fix baietii astia
@ emi
Caracteristicile histrionicului: cauta mereu sa fie centrul atentiei, comportament dramatic si/sau provocativ sexual pentru a atrage atentia, cauta sa-i manipuleze emotional pe cei apropiati/interesati (rol de “printesa” sau de “victima”), depresie atunci cind simte ca nu e centrul atentiei, lipsa completa de empatie, superficialitate in relatii, limbaj impresionist ( vaporos, superficial, pastelat si gol de continut). Stima de sine nu vine din sine ci depinde de aprecierea celorlalti, au nevoie de validare continua a ceea ce isi inchipuie ei, pozitiv, despre sine.
De fapt ce m-a convins este tocmai caracteristica principala a acestui grup de modificari de comportament, lipsa de empatie, perceptia ca ceilalti sunt obiecte – a fost recurenta: reprosurile acestea ca tu nu esti viu, ci dinsa singura traieste, plimbatul artistic prin florenta cind tie iti cade acoperisul in cap de atitea cutremure, etc. Interesul aparent fata de o persoana sau alta este acolo doar in masura in care exista o gratificare imediata – admiratie, interes, etc, daca acestea nu exista, esti doar obiect, fantasma, unealta pentru drama victimizarii. Ce sa spun, ca imi plac la nebunie reprosurile? Pentru ca sunt intr-adevar expresia propriei persoane si nu o imagine a celuilalt? – de ce sa te istovesti sa le negi, mai bine lasi omul sa vorbeasca, sa se dezvaluie pe sine….
Deci nu te sinchisi, de fapt nu vorbeste cu tine, si nu are nimic cu tine, doar vrea sa se puna pe sine in evidenta in stil dramatic, pentru o audienta. Noi nu existam, suntem doar fantasme intr-o oglinda. Oglinda, oglinjoara….
In alta ordine de idei: si de unde apar ciudatenii amatoristice de soiul impozitarii progresive aplicate doar la bugetari? Si cum de a venit tocmai un om de justitie, Ponta, cu asemenea idei? Bugetarii au riie, lepra, sunt paria societatii si Romania o tara nici macar medievala in care legea se intocmeste si se aplica preferential pe categorii sociale dihotomizant, bugetari – nonbugetari, asa, frumusel, dupa cum ne trazneste, si in ochii UE? In care tara din lume exista o asemenea discriminare intre bugetari si nonbugetari? Sau suntem o democratie originala? IAR?
@ tudor
nu stiu daca unde nu e cap vai de consilieri sau unde nu sunt consilieri vai de cap. Sau capul face, capul trage….dar asemenea gafa chiar nu-si are locul nicaieri, nici pre nici postelectoral.
@ Cris
Apreciez diplomatia si faptul ca nu ati mentionat ca este o tulburare de personalitate, ca aceste tulburari sunt pervazive si nevindecabile…Eu imi mentin insa ideea ca publicul tinta este reprezentat de catre VV. In cazul in care nu ti se raspunde pe masura cauti un public adecvat.
O zi frumoasa, tuturor!
@Emi
Nu am urmarit stirile, nu stiam ca s-a simtit atat de puternic cutremurul… Imi pare rau!
@cris nu stie nimic despre mine. Dar nu poti sa te superi pe cei care n-au acces decat la jocul suprafetelor. Ea crede ca discursul despre dragoatea de oameni inseamna dragoste de oameni, ca discursul despre bunatate inseamna bunatate. Adevarata dragoste de semeni nu se lauda si nu se trufeste. Ea nu stie deloc sa citeasca printre cuvinte si dincolo de ele. Profunzimile ii scapa intotdeauna.
Un exemplu simplu: are impresia ca empatia inseamna sa-i plangi de mila celui aflat in suferinta. Orice medic sau psiholog ti-ar spune ca in cazuri de-astea trebuie sa-i distragi atentia celui in suferinta de la problema lui, sa-l faci sa se gandeasca la altceva, sa-l binedispui, sa-l faci faci sa rada.
Tulburarile de personalitate si impostura sunt in alta parte.
Da, as dori ceva de la dl VV: sa le spuna acestor fantasme sa-şi vada de problemele lor. N-am nevoie de atentia lor bolnavicioasa.
@anais
Mulțumesc dar nu ”un cutremur” m-a stresat pe mine. A mai fost unul mare în februarie cu doua-trei replici la câteva zile… atunci italianul pe care îl îngrijeam, un diabetic de 82 de ani, se învârtea în cerc prin casă repetând: ”Ho paura! Mia casa! Ho paura!” (Mi-e frică! Casa mea!). Nu eram instruită pentru așa ceva dar am reușit să-i țin sub control nervii și glicemia. De nervii mei am și uitat. Acum, azi se împlinesc două săptămâni, de când pământul se leagănă în medie de două ori pe oră, zi sau noapte, mai tare sau mai încet. Doamna de care am grijă azi are 90 de ani și Alzheimer (are momente când e perfect lucidă și e o încântare să stai de vorbă cu dânsa iar după 5 minute îi curge saliva din gură). Norocul meu că nu prea își dă seama când e legănată de un cutremur dar eu le cam simt sau le aud (paharele de cristal sunt un foarte bun ”detector de cutremur”). Deja Primăria Milano a început verificarea structurii de rezistență a tuturor clădirilor din oraș.
@cris
Vizitarea obiectivelor turistice în Italia necesită mult timp și mulți bani. Asta pentru ca Dom (catedrală) există în fiecare oraș sau orășel, toate sunt foarte vechi, foarte frumoase, foarte iubite și cu taxă de 50-100 euro (minim) la intrare. Ce fac eu aici presupune supraveghere non-stop, 24 ore din 24, a unor oameni care sunt dependenți de mine, nu pot pleca de acasa decât împreună cu persoana îngrijită. În iulie voi avea concediu dar voi da fuga acasă, nu-mi permit nici o secundă în plus departe de minorul meu, nici pentru toate comorile din lume. Domul din Milano l-am vizitat pe unde era accesibil cu caruciorul pentru persoane invalide (împreună cu drăguța doamnă pe care o îngrijesc) dar Domul din Florența este la 304 km distanță de Milano și oricât ar fi de ”perla a coroanei” nu este o prioritate pentru mine în acest moment.
Intrarea in domul din Milano sau in cel din Florenta nu costa intre 50-100 de euro. Vezi ca minciuna are picioare scurte.
Ca să vizitezi parterul. Ca să urci, în Domul din Milano e taxă.
Da, stiu, dar nu intre 50-100 de euro. Este o taxa sub 50 de euro.
La biserici posibil. Oricum eu trebuie să plătesc pentru două persoane. Am încercat să vizitez și alte muzee istorice și nu mi-am permis.
10-15 euro. Cam asa, nu mai retin exact. Inainte sa inventezi povesti, documenteaza-te mai bine. Daca as sta sa analizez toate minunatele voastre discursuri, as gasi nenumarate neconcordante si minciuni. Dar chiar n-are rost. Deci, va rog, infloriti in continuare despre vietile voastre, laudati-va frumos personalitatile, ca si pana acum, si lasati-ma in pace.
@aurel
Conduita ta de a pune “gaz pe focul” zazaniei pe blog este mai mult decat reprobabila, dar cat se poate de conforma cu odioasa politica cotrocenista de a asmuti grupuri sociale unele impotriva altora pe principiul “divide et impera”.Aceasta politica a esuat deja iremediabil, caci oamenii zilelor noastre au progresat cu ceva fata de lumea primitiva si lesne maipulabila in care tu si cu stapanii tai voiati sa readuceti Romania. Iata numai unul din nenumaratele motive pentru care noi toti cei de pe blog, impreuna cu cercuri largi de cetateni, dorim eliminarea definitiva a “cancerului portocaliu” de pe scena publica romaneasca.
Sfatul meu este sa parasesti aceasta platforma caci nu numai nu iti realizezi scopul ci inraiesti si mai mult bloggerii impotriva celor pe care vrei sa-i servesti.Lupti pentru o cauza pierduta.
Interesant cum o profesoară de 27 de ani a vizitat deja Italia și Franța care au obiective turistice dintre cele mai scumpe dar a ”ratat” ce-i românesc. Să mai zică cineva că profesorii au salarii mici în România sau că sunt patrioți…
@emi
Nu te lasa atrasa in aceasta diversiune menita sa indeparteze bloggerii care sustin USL si eradicarea “cancerului portocaliu”.
cand stapanul nu-i acasa….
In primul rand, n-am 27 de ani. In al doilea rand, n-o sa-mi povestesc viata pe blog. Pot doar sa-ti spun ca uneori exista imprejurari fericite in viata si ca un om bun nu este niciodata singur pe lume. De cele mai multe ori, dragostea daruita celorlalti se intoarce, cand nu te astepti, chiar cand nu o astepti. Important este sa nu disperi, sa nu-ţi pierzi credinta, speranta si iubirea de oameni.
@tiberiu
E o piesă de teatru ieftină pe nervii noștri. Poate că se vor dezbătute morala și Dumnezeu mai știe ce, dar ai dreptate, sunt fraieră că mă implic
@anca
Mata -Hari de Craiova imi place cum le zici,pe bune.
@cris
Se pare că nici tu nu ai ”sponsori” și de aceea nu te poți plimba, nu-ți poți bifa în agendă că ai văzut clădirea ”x”, care e construită în stil ”y”, are ”z” metri înălțime și w metri pătrați de pictură (toate aceste informații, inclusiv prețurile de intrare oriunde, inclusiv povești despre urcarea pe acoperiș, se găsesc și pe internet). Dacă mai ai și o poză impingând turnul din Pisa (care se poate face în 15 minute în photoshop pe calculator), poți fi mândru că nu ai trăit degeaba.
@ anais
nu ma refeream la tulburarea de personalitate in speta la nivel patologic. Tulburarile de personalitate afecteaza un numar mic de persoane, in jur de 2-4% din populatie fiecare. Caracteristici, mai atenuate, au multi insa – depinde de om ca acestea sa fie sanatoase si bine folosite sau nu – nu prea poti fi intr-o pozitie de conducere daca nu ai un dram sanatos de narcisism de pilda, un actor are de asemenea un dram sanatos de histrionism. Vorbim de un intreg spectru cu diferite nuante si intensitati. Devin problematice in momentul in care in loc sa te ajute te impiedica sa functionezi normal si mai ales in momentul in care au efect negativ asupra celor din jur. Se considera de exemplu ca Obama ori Hillary au caracteristici narcisiste, si e ok, asta este ce le da fortza necesara in pozitiile in care sunt, asta e una, fa insa comparatia cu basescu care deja in ianuarie trecea de la narcisism la comportament antisocial.
@ emi
stiu ca e un complex de evenimente, cutremurele sunt doar bomboana de pe tort – am lucrat primii cinci ani in jur de 120 de ore pe saptamina, daca faci un calcul asta iti lasa cam sase ore pe zi in care sa existi – sa dormi, sa maninci, sa iti ai grija de casa, sa-ti speli lucrurile, sa-ti tragi sufletul, sa te imbraci, sa o iei de la capat. Sarbatori? asa ceva nu exista decit pentru altii. De bani sa nu mai vorbim, ca nu stii cum sa-i imparti intre chirie, lumina, mincare si nevoile alor tai, si asta dupa ce esti platit ca si cum ai lucra doar 40 de ore pe saptamina si ti se iau 40% pe impozite si asigurare de sanatate. Impozite…aud a3ul – chiar nu-i inteleg pe astia de ce bat saua pe taxe de solidaritate – in loc sa te ocupi sa iti cresti recoltarea pentru taxele existente, sa reduci evaziunea fiscala, inventezi suprataxe? Sa-mi fie iertat dar imi pare doar o scuza, foarte proasta, pentru o lipsa de eficienta fiscala destinata sa se perpetueze.
@cris
Suntem fantasme pentru că nu putem fi controlate, suntem absolut necunoscute și avem curajul opiniei. Cu o mână (ID) suntem ”mângâiate” iar cu altă mână (ID) suntem pedepsite. Se încearcă educarea morală, poetică, politică, liberală și multe alte educări, ni se cere să acceptăm să fim jignite dar să nu ripostăm și totul în numele susținerii politicii liberale. Care politică liberală nu are nici o șansă în România, tocmai pentru că ți se cere să accepți a fi jignit fără să ai voie să ripostezi. Ca de obicei, ”prietenii” m-au dezamăgit.
@aurel
N-am nici o problema cu opinii diferite,dimpotriva, ador polemicile.
Am insa oroare sa fiu luat de fraier si am oroare ca guvernarea portocaliilor i-au tratat pe cetateni,pe prietenii mei, pe conationalii mei, ca pe ultimii oameni, furandu-i si batjocorindu-i totodata.
Nu am nici un interes personal la Ponta ,Antonescu sau oricare altul din sefii USL. Fara ca sa-mi fac iluzii despre actuala si viitoarea guvernare USL, am ferma convingere ca cei care vor guverna nu vor mai indrazni jaful nerusinat si fara limite si in dispretul normelor democratice pe care l-au incetatenit basistii.Mai binele USL-ist este dusmanul raului pedist.
Desi n-am suferit direct consecintele ei ,din punctul meu de vedere guvernarea portocalie a fost un superlativ al raului.
Acesta este punctul de vedere al tuturor de pe blog.De aceea iti repet pentru a mia oara: iti pierzi pe aceasta platforma vremea.
Mama ,eu plec… la piscina !
Dacă vreți să o vedeți pe @anca, este suficient să tastați pe google Varujan Vosganian. Apar 4 fotografii. Asta apropo de mincinoși.
Daca tastezi pe google Varujan Vosganian, vor aparea multe fotografii cu dl Varujan Vosganian.
Emi, ai baut ceva?
@ emi
Noi nu avem sponsori, suntem sponsori. Si in fond e ok daca unii au si unii sunt. E vorba de viata asa cum e, mai grea, mai usoara,de momentele ei, (tiberiu in mod cert e tot sponsor, bine ca se poate duce acum la piscina ca acum zece ani banuiesc ca nu putea) si de alegerea pe care o faci personal. Fiecare traieste in felul lui. Antoanetisme de tipul “dar de ce se pling ca nu au piine, nu le place cozonacul?” sunt deplasate, asta-i tot, dar chiar nu merita nici o atentie.
Iesi de pe blog putin, ca bun simt de la altii nu are rost sa cerem, facem pauza. Daca imi spui ca doamna de care ai grija are Alzheimer’s este cu atit mai important – sa ai grija de cineva cu AD este ziua de 36 de ore nu de 24 si e foarte important sa-ti tragi sufletul in loc sa ai parte de si mai multa tocatura de nervi. Nu e nevoie sa vorbim pe blog ca sa stii ca sunt linga tine, si sunt linga tine. Poti sa strigi, poti sa taci, orice simti, te aud.
Domnisoarelor, eu nu am sponsori, am prieteni care ma iubesc. Dar banuiesc ca voi nu stiti ce este asta, cum sa fiti iubite daca nu iubiti pe nimeni, decat pe voi insiva?!. Si nu mai incercati sa semanati cu mine, fiindca pareti niste copii jalnice.