De ce este necesară relaxarea fiscală?

Pentru că în ultimele zile, câţiva dintre bloggerii noştri au deschis discuţia despre modificarea Codului Fiscal, iată un studiu pe care l-am efectuat la solicitarea Institutului Naţional de Cercetări Economice privind acest subiect:

”  Este necesară, în prezent, o relaxare fiscală? Este ea posibilă, în sensul corelării ei cu o politică bugeară prudentă? Există premisele unei administrări eficiente a politicii fiscal-bugetare, astfel încât relaxarea fiscală să aibă efectele scontate asupra mediului economic, fără să afecteze procesul de consolidare fiscală?

 

Sunt întrebări la care fiecare poate avea răspunsul său. Dincolo de abordările politice unde, îndeobşte, cei care propun o astfel de măsură invocă efectele pozitive (relansare economică, creşterea ocupării etc.), iar ceilalţi consecinţele negative (scăderea veniturilor, lipsa unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare, pericolul destabilizării bugetare etc.), concluzia noastră trebuie să pornească de la câteva repere obligatorii ce ţin de contextul economic actual, dar şi de obligaţiile ce decurg din statutul României de stat membru UE.

 

          În contextul economic actual, politica fiscală trebuie să fie o politică a relansării economice. România a înregistrat, între 1999 şi 2008 un deceniu de creştere economică neîntreruptă şi care a produs o seamă de schimbări profunde în dimensiunea şi structura economiei româneşti.[1] Efectele pozitive ale acestei creşteri[2] au fost însoţite, totuşi, de o seamnă de efecte negative[3].

 

Poate părea ciudat că invocăm relansarea economică într-un context în care PIB are, în ultimii doi ani, o creştere economică în jur de 3%. Această creştere nu este, însă, suficientă nici cantitativ, nici calitativ pentru a reduce deficitele structurale ale societăţii româneşti şi pentru a reduce decalajele faţă de ţările dezvoltate ale Uniunii Europene. Pentru o economie emergentă, obiectivele privind creşterea economică trebuie să fie mai ambiţioase. Practic, pentru România, o creştere economică de 2% ar fi echivalentă, ca efect economic, cu o stagnare.

 

Principalul obiectiv al politicii fiscal-bugetare este, potrivit unei abordări uzuale, acela de a asigura echilibrul macroeconomic. Această evaluare are în vedere încadrarea deficitului bugetar în limite prestabilite şi care, pe cât posibil, să amelioreze sau, cel puţin să nu afecteze nivelul datoriei publice. Intrarea în vigoare a Pactului fiscal, este un bun argument pentru a demonstra prevalenţa unui asemenea tip de abordare.

 

În principiu, Pactul fiscal leagă nivelul sustenabil al bilanţului bugetar (deficit/excedent) de nivelul PIB potenţial şi de nivelul datoriei publice. Dacă, în cazul României, în ce priveşte nivelul datoriei publice, lucrurile sunt limpezi, nu acelaşi lucru se poate spune despre PIB potenţial. În condiţiile unei economii în transformare, cum este cea românească, determinarea PIB potenţial obligă la o seamă de aproximări. De altfel, aşa cum arată experienţa ultimilor ani, economia românească este greu modelabilă şi cu un grad mare de impredictibilitate[4]. Aceasta se datorează, în mare parte, lipsei de omogenitate a economiei, în care coexistă zone de înaltă productivitate cu altele anacronice sau, de-a dreptul, necrozate.

 

Opinia Consiliul Fiscal în ce priveşte oportunitatea unei relaxări fiscale precum cea propusă de Guvern în primăvara anului 2015 este categoric nefavorabilă. Pentru o încadrare strictă sau negociată a deficitului bugetar în limitele impuse de Pactul fiscal la care România a aderat, deficitul structural se poate situa, începând cu anul 2015, la un nivel de 1% din PIB. Pornind de la această constrângere, Consiliul Fiscal, în opiniile sale,[5] consideră drept nesustenabile reducerile ample la nivelul taxelor și impozitelor pe care actualul proiect de Cod fiscal le prevede [6].

 

Considerentele Consiliului Fiscal pornesc de la ideea potrivit căreia scăderile de venituri cauzate de amplele reduceri fiscale nu vor putea fi compensate consecinţele pozitive ale acestora. În principiu, Consiliul Fiscal este de acord cu estimările Guvernului în ceea ce priveşte impactul de runda I (scăderi de venituri bugetare) a măsurilor fiscale propuse ( -16,4 mld. lei în 2016, -16,8 mld. lei în 2017, -28,7 mld. lei în 2018 și -37 mld. lei în 2019). Consiliul Fiscal nu obiectează nici în legătură cu estimările Guvernului privind creşterile de venituri rezultate din runda a II-a (creşterea economică adiţională rezultată în urma reducerilor fiscale) deşi atrage atenţia asupra faptului că multiplicatorul fiscal are un efect limitat în ţările mergente. Aceste creşteri de venituri ar fi de circa 7 mld. lei în perioada 2016-2017, 10,6 mld. lei în 2018 și 18 mld. lei în 2019. Consiliul Fiscal se desparte, însă, de opinia Guvernului atunci când acesta din urmă invocă veniturile suplimentare ce ar putea rezulta din îmbunătăţirea activităţii ANAF (încasări suplimentare de venituri circa 14 mld. lei în anul 2016 și, respectiv, de aproximativ 18 mld. lei anual în perioada 2017-2019) socotind că ele sunt aleatorii şi nu pot fi luate în considerare într-o prognoză riguroasă. În aceste condiţii, spune Consiliul Fiscal, este posibil ca România să se reîntoarcă la poziţia fiscală din anul 2010, să-şi irosească eforturile de consolidare fiscală şi să se confrunte cu deficite de peste 5% din PIB.

 

          Această abordare are în vederea sustenabilitatea, pe termen mediu, a politicii fiscal-bugetare dintr-o perspectivă excesiv de prudentă. Numai că, din perspectiva celorlalte opţiuni interne ale României, legate nu doar de convergenţa nominală, dar şi de convergenţa reală, o astfel de abordare este parţială şi nu permite o îmbinare a priorităţilor pe orizonturi de timp, atât de necesare pentru transformările şi ritmurile economiei româneşti.

 

Consider că este necesară o evaluare mai flexibilă şi care să ia în calcul, pe de o parte, priorităţile politicii fiscal-bugetare în integralitatea lor, pe de altă parte comportamentul economiei româneşti în situaţi similare (vezi perioada 2005-2006) şi, de asemenea, contextual economic actual.

 

În aprecierea contextului economic actual trebuie să luăm în seamă cel puţin alte trei aspecte :

 

1. Gradul de suportabilitate a fiscalităţii.

 

2. Capacitatea de administrare fiscală

 

3. Îndeplinirea responsabilităţilor fundamentale ale statului

 

 

1. Gradul de suportabilitate a fiscalităţii.

 

Gradul de suportabilitate al populaţiei (în cazul nostru al contribuabililor) este unul dintre indicatorii importanţi care trebuie avuţi în vedere atunci când evaluăm eficienţa actului de guvernare. Gradul de suportabilitate este un indicator complex. Eterogenitatea îl face deosebit de greu măsurabil. Gradul de suportabilitate este o provocare permanentă pentru decidentul politic. În fapt, gradul de suportabilitate se exprimă prin:

- capacitatea de administrare a transformărilor de către decidentului politic ;

- capacitatea partenerilor economici şi sociali de a absorbi costurile transformărilor ;

 

Se observă, astfel, că evaluarea corectă a gradului de suportabilitate a mediului socio-economic se încadrează în ceea ce numim managementul riscului.

 

Atunci când vorbim de capacitatea mediului economic de a absorbi, costurile transformărilor în ceea ce priveşte politica fiscală, nu ne referim în mod strict doar la ipoteza creşterii impozitelor şi taxelor. A lua în seamă doar acest criteriu înseamnă a avea o imagine parţială si, adesea, denaturată cu privire la evoluţia politicii fiscale. Există multe alte modalităţi prin care fiscalitatea poate creşte, fără ca nivelele de ansamblu să fie modificate. Fiscalitatea poate creşte, de exemplu :

-         prin impozitarea unor activităţi noi, care până atunci nu au făcut obiectul impunerii.

-         prin retragerea unor facilităţi şi/sau deductibilităţi.

-         prin modificarea modalităţilor de plată, de pildă scurtarea termenului de plată faţă de momentul încasării.

-         prin majorarea dobânzilor şi penalităţilor pentru cazurile de neplată.

-         prin complicarea procedurilor birocratice

-         prin neonorarea la timp a obligaţiilor de plată ale statului către contribuabil, de pildă, la returnarea TVA.

-         prin menţinerea nivelelor de impozitare, dacă ea este graduală, dar prin modificarea (scăderea) pragurilor.

-         prin apariţia unor taxe parafiscale sau prin modificarea regimului amortizărilor.

 

Trebuie să remarcăm faptul că monitorizarea modului în care Guvernul utilizează aceste instrumente nu este uşor de realizat, dat fiind că iniţierea lor presupune acte normative de factură diversă (de la legi şi până la norme metodologice şi ordine de ministru). În plus, nu toate se găsesc în aria de cuprindere a Codului fiscal (şi el risipit prin modificări succesive), unele se regăsesc în Codul de procedură fiscală sau în alte acte normative. De aceea, doar analizând Codul fiscal nu putem face o caracterizare de plano a evoluţiei fiscalităţii.

 

Modul în care mediul economic absoarbe costurile transformărilor este direct influenţat de calitatea acţiunii legislative. Legislaţia fiscală, în procedurile de modificare, trebuie să aibă câteva caracteristici, pentru a nu induce efecte negative.

 

a)     în primul rând, trebuie să urmeze, metodologic, ceea ce, în viziunea Comisiei Europene, se numeşte smart regulation. Aceasta presupune, în primul rând, o anumită foaie de parcurs, care să cuprindă opţiunile de legislaţie în domeniu. În al doilea rând, presupune un studiu de impact, o evaluare ex ante. Iar după fiecare etapă, o evaluare ex post. În fiecare etapă a reglementării trebuie să aibă loc consultări între decidenţi şi partenerii sociali. Conceptul de smart regulation nu este, încă, însuşit la nivelul administraţiei publice din România. Ar fi deosebit de important ca el să debuteze odată cu legislaţia fiscală.

b)    Utilizarea reglementării inteligente oferă legislaţiei fiscale predictibilitate. De altfel, modul în care este prevăzută legiferarea în ce priveşte actuala modificare a Codului fiscal, induce o anumită predictibilitate, dat fiind că intrarea în vigoare a Codului este prevăzută pentru începutul anului 2016, iar măsurile propuse spre legiferare vor fi introduse treptat, pe o perioadă de mai mulţi ani..

c)     Legiferarea, în domeniul Codului fiscal trebuie să fie acoperitoare, să nu lase niciun domeniu în fara legiferării, să evite riscul revizuirilor la scurt timp, să evite ambiguităţile şi să fie corelate cu restul legislaţiei. De asemenea, forma trebuie să fie concisă, pentru a nu obliga pe cei care le aplică să caute soluţiile în diverse alte acte normative. Şi, pe cât posibil, trebuie evitate detaliile metodologice, prin norme şi ordine de aplicare.

 

          Gradul de suportabilitate al fiscalităţii influenţează direct comportamentul contribuabililor, conformarea fiscală voluntară a acestora. Conformarea voluntară nu este importantă numai prin aceea că asigură venituri sporite către bugetul statului, ci şi prin faptul că oferă posibilitatea unei anumite predictibilităţi a acestora, ceea ce este deosebit de important în configurarea politicii bugetare de ansamblu.

 

Gradul de conformare voluntară la plata obligaţiilor fiscale este calculat ca raport între încasările din obligaţii curente şi sumele declarate aferente perioadei de raportare. Totuşi, rămânând doar la acest nivel, gradul de conformare voluntară poate da o imagine deformată despre calitatea administraţiei fiscale, dat fiind că, în România, acesta se ridică la peste 80%, ceea ce nu arată atât că, pe ansamblu, contribuabilii se supun îndatoririlor fiscale ci, mai degrabă, că ei nu-şi declară toate veniturile. Calcullat în acest fel, fradul de conformare voluntară nu are nicio relevanţă şi el nu se corelează cu amploarea evaziunii fiscale.

 

Creşterea gradului de conformare voluntară nu este, aşa cum ar părea, doar rezultatul unei conştiinţe civice, al ameliorării comportamentului contribuabililor. Conformarea voluntară trebuie să fie un obiectiv prioritar al politicii fiscale. Conformarea voluntară este o reacţie, un raspuns – favorabil sau negativ – la oferta instituţională şi strategică pe care o face statul. Lărgirea gamei de servicii puse la dispoziţia contribuabililor, predictibilitatea şi suportabilitatea legislaţiei, informatizarea sistemului fiscal sunt tot atâtea posibilităţi pe care statul le are la dispoziţie pentru a îmbunătăţi conformarea voluntară a contribuabililor.

 

În ce priveşte modul în care mediul economic a absorbit costurile transformărilor în România, cifrele arată, fără putinţă de tăgadă, că fiscalitatea ignoră, cu consecinţe extrem de negative, gradul de suportabilitate al contribuabililor. Iar exemplul cel mai edificator în această privinţă îl oferă creşterea TVA. Evoluţia, mai bine zis involuţia încasărilor din TVA arată că această măsura creşterii acestei taxe de la 19% la 24% începând cu 1 iulie 2010 a fost luată cu ignorarea capacităţii mediului economic de a se adapta şi că, de fapt, creşterea TVA nu s-a reflectat în creşterea veniturilor fiscale, ci în creşterea evaziunii fiscale. Atitudinea mediului economic a fost, pe fundalul slăbiciunilor administrării fiscale, de respingere a acestei măsuri.

 

Iată, prin comparaţie, câteva cifre care arată modul în care gradul de suportabilitate al mediului de afaceri a fost ignorat prin măsura creşterii TVA. În anul 2008, cu TVA de 19%, colectarea a fost de 8,0% din PIB. In anul 2014, cu TVA de 24%, colectarea a fost de numai 7,5% din PIB. Practic, toată creşterea de venituri sperată de legiuitor s-a dus către evaziune fiscală. Ba chiar, dacă urmărim procentele, nici măcar veniturile anterioare creşterii nu au fost colectate la acelaşi nivel, ceea ce arată că reacţia de respingere a mediului economic a fost dură.

2. Capacitatea de administrare fiscală.

 

Nivelele de impozitare nu au relevanţă decât în măsura în care capacitatea de administrare fiscală este satisfăcătoare. Practic, convertirea impozitării în venituri se realizează prin eficienţa capacităţii de administrare fiscală. O bună administrare poatre face ca nivele mai mici de impozitare să furnizeze venituri mai mari decât impozite mai mari.

 

          Capacitatea de administrare fiscală presupune o cunoaştere în timp real a economiei româneşti. În România acest deziderat nu este realizat. Pentru guvernanţi, România este încă, în mare parte, necunoscută. Informatizarea precară a administrării fiscale şi lipsa interoperabilităţii instituţionale fac ca masa impozabilă şi purtătorii ei să nu poată fi identificaţi cu exactitate, ceea ce oferă un câmp larg de acţiune evaziunii fiscale.

 

          Cunoaşterea în timp real a economiei oferă posibilitatea aproximării cu oarecare exactitate a masei impozabile şi, mai ales, a purtătorilor ei. Permite, în acelaşi timp, aproximarea fluxurilor financiare între actorii economici. O bună cunoaştere în timp real ar permite ca, de pildă, returnările de TVA să nu necesite controale prealabile complicate şi care au ca efect irosire de timp, irosire de resurse umane şi, adesea, un tratamentul inegal, privilegiat al contribuabililor. Au fost situaţii în care întârzierile în returnarea TVA au pus unele companii sub ameninţarea insolvenţei. În acelaşi timp, sistemul actual de returnare a TVA permite, în anumite marje, reglarea deficitului bugetar în mod convenabil la diferite scadenţe., lucru, de altfel, sesizat de Fondul Monetar Internaţional şi de Consiliul Fiscal la raportarea datelor privind execuţia bugetară pe trim. I/2015.

 

          Cunoaşterea în timp real a economiei şi, în consecinţă, evaluarea corectă a masei impozabile şi a purtătorilor ei, oferă şansa identificării corecte a zonelor de risc. Această calitate a capacităţii de administrare este obligatorie dacă dorim să scoatem administrarea fiscală din zona aleatoriului şi al abuzurilor. Administrarea fiscală nu este o poteră, ea nu trebuie să năvălească, periodic, în spaţiile comerciale aglomerate, lăsând impresia că este mai preocupată să adune amenzi decât să prevină contravenţiile. Identificarea zonelor de risc concentrează intervenţiile şi le eficientizează. Acţiunea de identificare a zonelor de risc trebuie să fie în strânsă legătură cu reglementarea, astfel încât concluziile admnistrirării trebuie, în timp, să dea soluţii pentru prevenirea lor.

 

Capacitatea administrativă trebuie să fie mai ales preventivă şi abia în al doilea rând punitivă. Administrarea fiscală trebuie să fie dedicată prioritar producătorilor de impozite şi nu culegătorilor de impozite.

 

Capacitatea administrativă este precară în România. O comparaţie între nivelul taxării şi cel al veniturilor fiscale arată că numeroase fluxuri economice se găsesc în afara impozitării. Evaziunea fiscală este doesebit de mare în România. Dacă ar fi să dăm crezare Consiliului fiscal, în anii 2012 şi 2013, aceasta s-a ridica la peste 16% din PIB.[7] O comparaţie între execuţia bugetului general consolidat pe anul 2014 faţă de 2013 arată că situaţia, în loc să se amelioreze, s-a agravat. Veniturile totale s-au redus, ca procent în PIB, de la 32% la 31,7%, iar dacă avem în vedere contribuţia fondurilor europene, scăderea este chiar mai mare. Aceeaşi diferenţă, de 0,5% din PIB (de la 19% la 18,5%) se menţine şi în ceea ce priveşte veniturile fiscale. În ceea ce priveşte TVA, diferenţa este alarmantă, de la 8,3% din PIB în 2013 la 7,5% din PIB în 2014. Ceea ce înseamnă că, de fapt, în anul 2014, evaziunea fiscală a ajuns la pragul de 17% din PIB, iar situaţia colectărilor din TVA a devenit dramatică.

 

 

3. Îndeplinirea responsabilităţilor fundamentale ale statului

 

          Cele trei însuşiri ale administrării fiscale, respectarea gradului de suportabilitate a contribuabililor, capacitatea de administrare fiscală şi îndeplinirea responsabilităţilor fundamentale ale statului trebuie să fie corelate. Ele vin să justifice calitatea politicii fiscal-bugetare, dincolo de aparenţa pe care o dă evaluarea deficitul bugetar.

 

          E posibil ca deficitul bugetar să fie mic, dar soluţia bugetară să nu fie sustenabilă. O politică fiscal-bugetară este sustenabilă numai dacă se aşază pe o economie care se dezvoltă sustenabil. Altminteri, politica bugetară nu este o formă sintetică de reprezentare a calităţii unei economii, ci o modalitate de a o sufoca. Şi nu vorbim aici doar de pârghiile active ale statului în domeniul economic, ci şi de celelalte politici fundamentale ale unui stat, ce ţin de educaţie, sănătate, infrastructură ori protecţie socială.

 

          Atunci când deficitul este redus trebuie să vedem dacă această situaţie este consecinţa faptului că veniturile sunt acoperitoare sau că cheltuielile sunt menţinute forţat la nivelul unor venituri neîndestulătoare.

 

          Cum trebuie apreciată oportunitatea surplusului sau al echilibrului bugetar? Corecta dimensionare a soldului bugetar trebuie să se raporteze la următoarele criterii:

 

a)     deficitele structurale ale societăţii româneşti

b)    modul de îndeplinire a criteriilor de convergenţă (îndeosebi competitivitate şi paritate a puterii de cumpărare)

c)     capacitatea de multiplicare a deficitului bugetar pe zona cheltuielilor

d)    nivelul datoriei publice

e)     capacitatea de refinanţare a datoriei publice

f)      nivelul datoriei externe.

 

S-ar putea replica faptul că opţiunile sunt restrânse, aderarea României la Pactul fiscal dând o seamă de constrângeri pentru nivelul deficitului bugetar. E drept, dar în interiorul acestei marje, opţiunea strategică trebuie să fie cea care rezultă din combinarea criteriilor de mai sus într-o formulă optimală.

 

Îndeplinirea responsabilităţilor fundamentale ale statului înseamnă luarea în seamă a acestor criterii în elaborarea politicii bugetare. În ce mod ele au fost corelate, în ultimii ani, cu politicile fiscal-bugetare ar fi un subiect interesant, dar şi un reper pentru decidenţii care vor dori să înveţe câte ceva din lecţiile trecutului.

 

Să mai adăugăm o precizare necesară. Orice evaluare a criteriilor de mai sus are, ca şi deficitul bugetar, anumite repere. Noi spunem că deficitul bugetar este mare sau mic, că datoria publică este mare sau mică funcţie de capacitatea de refinanţare a economiei, dar şi funcţie de anumite constrângeri pe care le-am acceptat în momentul în care am intrat în Uniunea Europeană. Aceaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte convergenţa nominală sau convergenţa reală.

 

a) deficitele structurale ale societăţii româneşti.

Trebuie să acceptăm faptul că, în raport cu nivelul mediu al Uniunii Europene, România înregistrează decalaje majore. Indicatorul cel mai edificator în acest sens este cela al PIB/loc, evaluat la paritatea puterii de cumpărare. În această privinţă, România se situează la 54% din media Uniunii Europene, dar la mare distanţă de ţările dezvotate ale Europei, Deficitele structurale nu se constată, din păcate, doar prin comparaţie cu alte state ale Europei, dar chiar şi între zonele geografice şi mediile sociale din România. Orice comparaţie între judeţele ţării (de pildă Banat faţă de Botoşani sau Vaslui), ori între oraşele ţării (Iaşi prin comparaţie cu alte oraşe din Moldova, capitala în comparaţie cu restul ţării etc, oraşe industrializate în comparaţie cu oraşe monoindustriale) sau între mediile sociale (mediul urban prin comparaţie cu mediul rural) arată că în România se înregistrează decalaje uriaşe iar atenuarea lor este una dintre responsabilităţile majore ale statului. România nu poate fi o economie competitivă, câtă vreme asemenea decalaje persistă.

Probabil că dintre toate aspectele ce ţin de reducerea deficitelor structuale ale societăţii româneşti şi care incumbă statului, cele mai acute sunt cele ce ţin de infrastructură. E vorba, fireşte, de infrastructură într-o viziune complexă, infrastructura sistemelor publice ( educaţie, sănătate), dar şi infrastructura de transport (căi rutiere, căi ferate, aeroporturi, poduri), infrastructura utilitară (transportul energiei, alimentarea cu apă a localităţilor, reţelele subterane etc.) infrastructura hidrologică (amenajări hidroenergetice, indiguirea cursurilor de apă, irigaţii etc.).

 

Din păcate, deficitele structurale ale societăţii româneşti în timp nu se reduc, ci se agravează. Şi asta nu pentru că n-ar exista lucrări de ameliorare a infrastructurilor, ci pentru că ele se deteriorează într-un ritm mai rapid decât capacitatea existentă de a le ameliora.

 

Persistenţa deficitelor structurale obligă la existenţa unui deficit bugetar cât mai aproape de plafonul maxim permis de poziţia noastră ca membră a Uniunii Europene.

 

Ar fi lipsit de realism să considerăm că un excedent bugetar sau chiar un buget echilibrat ar fi un succes pentru politica bugetară românească. Existenţa unui astfel de rezultat ar arăta nu că Ministerul Finanţelor îşi face datoria, ci dimpotrivă. Exerciţiul bugetar nu poate fi rupt de economia şi de societatea din care bugetul se hrăneşte şi pe care o deserveşte.

 

b)modul de îndeplinire a criteriilor de convergenţă (îndeosebi competitivitate şi paritatea puterii de cumpărare).

Preocuparea aproape exclusivă a guvernelor României a fost aceea de a îndeplini criteriile convergenţei nominale. Putem spune că, pe ansamblu, în acest moment aceste criterii sunt îndeplinite. Trebuie, însă, să înţelegem că aceste criterii, ale convergenţei nominale, nu sunt atât obiective, cât mijloace. Ele trebuie să asigure premisele reducerii decalajelor în ce priveşte competitivitatea şi standardul de viaţă.

 

S-ar putea pune întrebarea: în ce măsură obiectivele politicii fiscal-bugetară se corelează cu cele privind atingerea criteriilor de convergenţă reală?

 

Este îndeobşte cunoscut faptul că deficitul bugetar poate fi, în anumite condiţii, un factor de dezvoltare. Aceste condiţii se referă la structura cheltuielilor bugetare, la proporţia cheltuielilor de capital, a investiţiilor, în general, în totalul cheltuielilor bugetare. Nu este suficient să existe un deficit bugetar pentru a putea afirma că Guvernul duce o politică bugetară expansivă. Uneori, aşa cum s-a întâmplat în anii 2009-2010 deficitul bugetar este mai degrabă rezultatul contracţiei veniturilor decât al expandării cheltuielilor.

 

Chiar şi în situaţia în care avem de-a face cu o politică bugetară expansionistă, în care deficitul se datorează utilizării intrumentelor pe care le are statul pentru a accelera dezvoltarea economică (ajutoare de stat, susţinerea exporturilor prin intermediul EXIMBANK, programe pentru IMM, investiţii publice etc.), dacă deficitul depăşeşte limite controlabile atunci nu putem spune că, pe termen lung, bugetul este pus în slujba dezvoltării.

 

Indicatorul cheie în relaţia dintre politica bugetară şi dezvoltarea economică este PIB potenţial. Relaţia dintre PIB real, PIB potenţial şi deficitul bugetar este cea care ne spune în ce măsură dezvoltarea economică este sustenabilă, din perspectiva resurselor şi a datoriilor (publică şi externă).

 

Pentru reducerea semnificativă a decalajelor faţă de ţările europene dezvoltate, România ar trebui să asigure un ritm de creştere a PIB de cel puţin 5%. Aceasta presupune, în condiţiile actuale, un PIB echivalent. Atingerea unui astfel de nivel presupune asigurarea unui surplus de resurse alocate dezvoltării de cel puţin 3-4 miliarde de euro pe an. Ele s-ar putea datora prin efortul combinat al atragerii de investiţii străine şi al absorbţiei fondurilor europene.

 

În acest context o politică bugetară restrictivă nu este favorabilă obiectivului dezvoltării economice. Contextul ultimilor ani în care politica bugetară nu este nici expansivă, nici restrictivă ci este, mai degrabă ezitantă, are efecte negative privind creşterea potenţialului PIB şi a valorificării acestuia.

 

Din perspectiva atingerii convergenţei reale este recomandat ca deficitul bugetar să fie cât mai aproape de limita superioară a intervalului. Şi în acelaşi timp să se utilizeze facilitatea potrivit căreia unele resurse alocate dezvoltării să rămână în afara soldului bugetar. Este, însă, important, ca în cadrul procesului de convergenţă nominală indicatorii de competitivitate să nu fie ignoraţi.

 

c) Capacitatea de multiplicare a deficitului pe zona cheltuielilor (multiplicatorul bugetar).

O analiză aprofundată a structurii cheltuielilor trebuie să aibă în vedere capacitatea de multiplicare a acestora. Şi anume ce anume din creşterea nominală a cheltuielilor de la un an la altul generează, pentru exerciţiile bugetare ulterioare, obligaţii suplimentare. Capacitatea de multiplicare a cheltuielilor este un indicator important al calităţii politicii bugetare. Performanţele politicii bugetare sunt cu atât mai mari cu cât această capacitate de multiplicare pe cheltuieli este mai restrânsă. Ea trebuie coroborată cu capacitatea de multiplicare pe venituri a aceloraşi cheltuieli. În acest context, multiplicatorul bugetar trebuie coroborat cu multiplicatorul fiscal.

 

Capacitatea de multiplicare a cheltuielilor bugetare este obligatorie pentru un management corespunzător al riscului în ce priveşte politica bugetar-fiscală.

 

Ignorarea acestui concept a creat situaţii de risc pentru politica bugetară. De exemplu, mulţi ani a existat practica majorărilor salariale în trepte. O creştere avea loc, de obicei, în primul semestru iar următoare la mijlocul celui de-al doilea semestru. Se ignora, însă, faptul că în anul următor creşterea salarială era considerabil mai mare, nivelul de bază fiind cel al ultimei creşteri şi nu al mediei anuale a căştigurilor salariale.

 

Dacă privim bugetul public, pe structura diferitelor capitole de cheltuieli, constatăm că impactul lor, din perspectiva coeficientului de multiplicare, este diferit. În ce priveşte, cheltuielile de personal şi asistenţa socială, efectul de multiplicare este evident. O creştere nominală a salariilor şi a pensiilor se menţine, la nivelul anilor următori, devenind la începutul exerciţiului bugetar următor nivel de bază. Orice tentativă de a diminua efectul de multiplicare din partea Guvernului poate avea pentru acesta consecinţe nefavorabile. În termeni nominali, nu îmi amintesc ca vreun Guvern să fi riscat o astfel de măsură, cu excepţia anului 2010.

 

Fireşte că nu aceleaşi concluzii le putem trage şi din evaluarea cheltuielilor în termeni reali. Guvernul are la îndemână instrumente de a reduce, pe termen lung, impactul creşterii nominale a cheltuielilor de personal şi a celor de asistenţă socială. Aceasta se poate realiza fie prin crearea unui decalaj între creşterea cheltuielilor şi rata inflaţiei, fie prin adăugarea altor obligaţii pe linia contribuţiilor fie prin anularea unor drepturi salariale.

 

Utilizarea acestor instrumente de reducere, în termeni reali, a impactului cheltuielilor necesită o seamă de condiţii printre care creşterea veniturilor bugetare şi o rată a inflaţiei îndeajuns de rudicată. Trebuie să acceptăm faptul că în prezent niciuna dintre condiţii nu este îndeplinită.

 

La polul opus se află cheltuielile de capital, cheltuielile cu investiţiile, în general. În această privinţă se poate spune că efectul este mai degrabă pe veniturile viitoare decât pe cheltuielile viitoare. Cheltuielile cu investiţiile nu au efect multiplicator faţă de perioada în care sunt realizate (perioadă care poate acoperi, pentru aceeaşi investiţie, mai multe exerciţii bugetare). În schimb, prin facilităţile pe care le creează (dacă sunt din categoria investiţiilor publice) sau prin locurile de muncă şi masa imnpozabilă pe care le generează (în cazul fondurilor nerambursabile şi al ajutoarelor de stat) pot contribui la creşterea veniturilor viitoare.

 

          Analiza structurii cheltuielilor, în funcţie de capacitatea de multiplicare, este deosebit de utilă în situaţia în care Guvernul decide o reducere de impozite sau de taxe. Şi anume, reducerea respectivă trebuie să fie însoţită de mutaţii în structura cheltuielilor bugetare, prin reducerea, ca pondere, a celor care generează cheltuieli şi sporirea ponderii celor care generează venituri.

 

O evaluare a exerciţiilor bugetare succesive, din această perspectivă arată că structura cheltuielilor bugetare are, în prezent, o evoluţie care nu încurajează un potenţial de multiplicare pe linia veniturilor viitoare.

 

          d) Nivelul datoriei publice

          În principiu, deficitele bugetare influenţează nivelul datoriei publice. Între ele există o relaţie de directă proporţionalitate. Ceea ce nu înseamnă că, în mod automat, orice sold bugetar negativ se transferă automat în datorie publică. De pildă, compensaţiile oferite prin intermediul Fondului Proprietatea, înfiinţat potrivit Legii 247/2005, deşi se includ în deficitele bugetare, fiind vorba despre compensări prin acţiuni la companiile de stat, nu grevează datoria publică[8].

 

România a avut, în momentul aderări sale, un nivel al datoriei publice printre cele mai mici din cadrul Uniunii Europene (19,9% din PIB în anul 2007 şi 21,8% în 2008). Perioada 2009-2011, caracterizată prin deficite bugetare mari, a dus, practic, la dublarea datoriei publice. Datoria publică s-a stabilizat la un nivel de 38-39%, ceea ce o poziţionează mult sub media europeană şi în limitele acceptate de criteriile de convergenţă nominală.

 

Din această perspectivă, putem aprecia că nivelul datoriei publice nu impune constrângeri în ce priveşte politica fiscal-bugetară.

 

          e) În evaluarea vulnerabilităţilor pe care le poate genera îndatorarea, datoria publică trebuie analizată împreună cu datoria externă.

          În această privinţă, pot fi întâlnite trei situaţii diferte, cele în care îndatorarea publică şi cea externă prezint caracteristici similare, cele în care datoria externă este mult mai redusă decât cea publică, sugerând existenţa unei competitivităţi şi a unei capacităţi de refinanţare internă care reduc riscurile îndatorării publice şi cele în care datoria externă este mult mai mare decât datoria publică, ceea ce creează riscuri suplimentare pe care, la o evaluare superficială, datoria publică nu le-ar presupune.

 

Acesta din urmă este cazul României. Gradul redus de competitivitate şi capacitatea redusă de refinanţare internă au făcut ca cele două tipuri de îndatorare să aibă tendinţe diferite. În timp ce datoria publică a avut o tendinţă continuă de scădere, ca procent în PIB, pe fundalul creşterii economice neîntrerupte din perioada 2000- 2008, datoria externă a continuat să crească, încurajată şi de creşterea investiţiilor străine şi a deficitului comercial. De altfel, în cadrul deficitului comercial, investiţiile străine au avut un rol important, mare parte a acestora regăsindu-se, sub forma importurilor de tehnologie şi echipamente, în soldul negativ al balanţei externe. Ca o paranteză, trebuie să menţionăm, din această perspectivă, faptul că nu întotdeauna reducerea deficitului comercial are conotaţii pozitive, pentru ţara noastră el a fost însoţit, începând cu 2009, de o reducere dramatică a nivelului investiţiilor străine directe. Reducerea fluxurilor investiţionale a fost una dintre cauzele majore ale reducerii deficitului comercial şi, în consecinţă, ale deficitului de cont curent.

 

Practic, principala vulnerabilitate a economiei româneşti, în debutul crizei economice, nu a fost legată de finanţarea datoriei publice, ci de finanţarea datoriei externe. Teama Băncii Naţionale, doar în parte justificată, că cererea de valută pe piaţa internă pentru onorarea scadenţelor datoriei externe va deteriora cursul de schimb, a dus la negocierea împrumuturilor acordate de Fondul Monetar Internaţional şi de Banca Mondială. Spun doar în parte, pentru că sumele împrumutate nu au fost folosite, practic, în scopul susţinerii monedei interne în confruntarea sa cu alte valute, ci, într-o anumită măsură au contribuit la acoperirea deficitului bugetar şi la susţinerii credibilităţii externe a economiei româneşti. Monitorizarea efectuată de FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană a fost, într-o primă fază, îngăduitoare şi superficială, pe fundalul disputelor politice ale anului 2009, permiţând, astfel, agravarea crizei economice până la necesitatea unor măsuri fără precedent, cum ar fi reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor şi creşterea la 24% a TVA.

 

În momentul de faţă, nivelul datoriei externe este marcat de o anumită stabilitate. Chiar dacă este relativ ridicat, în raport cu datoria publică, el nu creează vulnerabilităţi sporite. Cererea de valută este absorbită de piaţa valutară fără crearea unor volatilităţi. Iar percepţia internaţională asupra perspectivelor economiei româneşti rămâne stabilă, ceea ce face ca accesul pe pieţele externe să nu fie costisitor.

 

          f) Capacitatea de finanţare a economiei din resurse interne este, din păcate, limitată.

Acesta este motivul pentru care rating-ul României este atât de legat de deficitele economiei româneşti. Există, în această privinţă, economii „convexe” şi economii „concave”. Economiile convexe sunt acelea care îşi pot alimenta deficitele din resurse interne, ceea ce face ca deficitele să poate fi acoperite fără a crea alte vulnerabilităţi. Din acest motiv relaţia dintre evoluţia riscului de ţară şi nivelul deficitelor nu este atît de directă. Putem da mai multe eexemple de state care, deşi au datorii publice mari şi/sau deficite bugetare considerabile, acest lucru nu influenţează rating-ul, respectivele economii rămânând printre cele mai sigure.

 

Economiile concave sunt cele care nu găsesc pe pieţele monetare interne suficiente resurse pentru a-şi echilibra starea de deficit. Este, din păcate, şi cazul României. Astfel încât, în ciuda unor deficite structurale evidente ale societăţii româneşti, bugetul nu-şi poate permite un deficit crescut căci asta, în loc să atenueze celelalte tipuri de deficite, nu ar face decât să le agraveze.

 

          Concluzii:

 

a)     Nivelul actual al taxării în România, cu deosebire TVA şi CASS, afectează gradul de suportabilitate al economiei româneşti. Creşterea nivelelor de taxare, după anul 2008, nu au avut ca rezultat creşterea veniturilor bugetare, ci a evaziunii fiscale. Aceasta înseamnă că relaxarea fiscală este necesară. Putem discuta asupra oportunităţii amplorii relaxării fiscale, dar nu şi asupra necesităţii ei, care este evidentă.

 

b)    Evoluţia structurii PIB pe categorii de utilizări arată că formarea brută de capital fix a avut o involuţie dramatică. De la 32,8% în 2008 ea a coborât la 21,8% în 2014. În mod corespunzător asistăm la o reducere abruptă a investiţiilor străine directe, de la 9,5 miliarde de euro în 2008 la doar 2,4 miliarde de euro în 2014. Aceasta arată că, dincolo de alte considerente ce ţin de particularităţile regimului politic (instabilitate, corupţie etc.), o anumită contribuţie la neîncrederea investitorilor o are şi regimul de taxare. Unele impozite, cum ar fi cel pe profit, stimulative la momentul modificării lor (2005), au devenit nestimulative în raport cu economiile din vecinătate şi ar trebui reduse, iar altele, cum ar fi impozitul de 1% pe construcţii speciale , ar trebui, pur şi simplu, anulate.

 

c)     Aceasta pledează pentru susţinerea modificărilor Codului Fiscal, cel puţin pe componente prezentate mai sus. Faptul că aceste modificări se întind pe o perioadă de trei ani permite evitarea unor derapaje pe parcurs, evitându-se pericolele pe care le semnalează Consiliul Fiscal.

 

d)    Cele două obiecţii majore faţă de modificările Codului fiscal, propuse de Guvern, sunt legate de efectele reduse ale multiplicatorului fiscal, în cazul reducerii fiscalităţii, şi de capacitatea slabă de administrare fiscală. Aceasta înseamnă că pachetul fiscal trebuie însoţit, obligatoriu de două alte programe de perspectivă. Unul care să aibă în vedere sporirea competitivităţii economiei româneşti şi un altul care să informatizeze sistemul fiscal şi să creeze interoperabilitate instituţională.

Anexă.

 

Iată, potrivit Expunerii de motive a Proiectului Noului Cod Fiscal şi evaluării Codului Fiscal, principalele modificări propuse de acest proiect:

 

 

TVA:

o Reducerea cotei standard cu 4 pp. în 2016 (până la 20%) și cu încă 2 pp. din 2018 (până la 18%);

o Extinderea cotei reduse de TVA pentru produsele din carne (inclusiv animale vii și păsări vii), pește, legume, fructe, lapte, ouă și pentru evenimentele sportive;

Accize:

o Diminuarea nivelului accizelor la principalele produse energetice (benzină, motorină);

o Reducerea nivelului accizării pentru alcool și băuturi alcoolice;

o Eliminarea din sfera de aplicare a accizelor a țițeiului din producție internă și a produselor incluse în prezent în categoria „alte produse accizabile” printre care se numără cafeaua, bijuteriile, confecțiile din blănuri, autoturisme etc.;

Impozitul pe venit și salarii:

o Diminuarea cotei de impozitare de la 16% la 14% începând cu anul 2019;

o Eliminarea deductibilității contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate începând cu anul 2016;

o În cazul veniturilor din salarii, majorarea deducerilor personale pentru funcția de bază la niveluri cuprinse, în funcție de numărul de persoane aflate în întreținere, între 300 și 800 de lei (comparativ cu niveluri curente aflate între 250 și 650 de lei), concomitent cu majorarea pragului de venit dincolo de care aceste reduceri devin degresive de la 1000 la 1500 de lei;

o În cazul veniturilor din pensii, majorarea anuală începând cu 2016 a pragului de venit neimpozabil cu câte 50 de lei, până la atingerea valorii de 1200 de lei (în prezent nivelul acestui prag este de 1000 de lei);

o Modificarea parametrilor deducerii speciale pentru creditele rescadențate prin eliminarea limitelor de venit pentru eligibilitate, eliminarea prevederii la intervalul de timp în care trebuia să survină restructurarea, precum și creșterea plafonului pentru deducerea acordată de la 900 la 1500 de lei;

o Eliminarea impozitului pe dividende începând cu anul 2016;

 

Impozitul pe profit și pe veniturile microîntreprinderilor:

o Diminuarea cotei de impozitare de la 16% la 14% începând cu anul 2019;

o Modificarea valorii de referință pentru cifra de afaceri în anul precedent utilizate pentru încadrarea în categoria „microîntreprinderi” la 75.000 EUR în 2017, 85.000 EUR în 2018 și 100.000 EUR în 2019, comparativ cu un nivel curent de 65.000 EUR;

o Diferențierea în funcție de numărul de angajați a cotei de impunere aplicate cifrei de afaceri a microîntreprinderilor (în prezent 3%), astfel încât aceasta devine 1% pentru firmele cu cel puțin 2 angajați, 3% pentru firmele cu 1 angajat și 3%+1530 RON trimestrial pentru cele cu nici un salariat, concomitent cu aplicabilitatea unui impozit pe cifra de afaceri de 1% pentru microîntreprinderile nou-înființate în primii doi ani de funcționare indiferent de numărul de angajați;

 

Contribuții sociale:

o Reducerea cotelor de contribuții sociale cu 3 pp. în cazul celor datorate de angajat (până la 7,5%) și cu 2,3 pp. a celor datorate de angajator (până la 13,5%) începând cu anul 2018;

o Extinderea aplicabilității plafonului maxim de 5 salarii medii brute aplicabil în prezent contribuțiilor sociale datorate de angajat și pentru contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate de acesta;

o Extinderea obligației de plată a CAS și CASS pentru toate persoanele care realizează venituri;

Alte impozite:

o Eliminarea impozitului pe construcții speciale (în prezent de 1% din valoarea contabilă brută din anul anterior a acestora) începând cu anul 2016;

o Eliminarea prevederii conform căreia impozitarea proprietăților era diferențiată în funcție de natura juridică a posesorului (persoană fizică sau juridică) și introducerea diferențierii în funcție de destinația proprietății (rezidențială sau non-rezidențială). Cotele de impozitare pentru clădiri nou introduse se pot situa între 0,08% și 0,2% pentru construcțiile rezidențiale (comparativ cu un nivel curent de 0,1% pentru persoanele fizice) și între 0,2% și 1,3% pentru cele nerezidențiale (comparativ cu un interval curent de 0,25-1,5% aplicabil persoanelor juridice).

 

 

[1]Este suficient să facem o comparaţie a PIB, în perioada 2000 – 2008, pentru a vedea în ce măsură s-a redimensionat economia româneasca. Dacă în anul 2000 PIB era de doar 44,8 miliarde euro (116,7 miliarde RON), el a ajuns în 2008 la 139,7 miliarde euro (514 miliarde RON), cifră egalată abia şase ani mai târziu, în anul 2014.

[2]Probabil că cel mai spectaculos indicator ce a marcat momentele de vârf ale deceniului de creştere economică este formarea brută de capital fix care a atins în anul 2008 nivelul de 32%. Este probabil resursa care a permis, începând cu anul 2012, ieşirea din criza economică în principal cu ajutorul industriei şi exporturilor.

[3]Deficitele care au marcat instabilitatea economică au fost, în principal, cele legate de poziţia externă a României, deficitul de cont curent (11,4% din PIB în anul 2008) şi deficitul comercial (16,4%).

[4] Iată, de pildă, în perioada 2008-2011, prognozele FMI pentru România au fost, în permanenţă departe de realitate: ·În prognoza din 2008 a Fondului pentru anul 2009, România ar fi trebuit să înregistreze o creștere de circa 5% a Produsului Intern Brut! În fapt, țara noastră a avut o scădere de peste 7%. Mai mult de atata, chiar și în lunamai a anului 2009, FMI dădea o prognoză greșită pentruacelași an,estimând scăderea doar la jumătate din valoarea care s-a înregistrat în mod real la finele lui 2009. Reprezentanții FMI au anunțat reluarea creșterii economice în 2010, cu un plus de 1-2% din PIB. iar un an mai târziu, în 2011, ar fi trebuit să avem creștere economică de 5%. In fapt, in anul 2010 recesiunea a continuat cu o scadere a PIB de 1,3% iar in anul 2011 cresterea a fost mai puţin de jumătate din cea prognozată.

[5]Vezi Opinia Consiliului Fiscal asupra proiectului de revizuire a Codului Fiscal, http://www.consiliulfiscal.ro/Opinie-Cod-Fiscal-final.pdf

[6]Iată concluzia Consiliului Fiscal: „Proiectul de modificare a Codului fiscal în forma sa actuală implică un risc extrem de deteriorare permanentă și de proporții a poziției finanțelor publice ale României. Estimările Consiliului fiscal indică deficite efective superioare nivelului de referință de 3% din PIB pentru deficitul efectiv în intervalul 2016-2019, iar evoluțiile estimate la nivelul soldului bugetar structural sugerează reversarea progreselor realizate până în prezent în ceea ce privește consolidarea fiscală, la finele anului 2019 deficitul structural revenind la un nivel apropiat cu cel consemnat în anul 2010. Asemenea evoluții sunt în flagrantă contradicție cu principiile și regulile fiscale instituite de LRFB, precum și cu tratatele de guvernanță fiscală la nivel european al căror semnatar România este.

[7]Vezi Consiliul fiscal – Două cercuri vicioase în domeniul fiscal-bugetar, http://www.consiliulfiscal.ro/R20140715ID.pdf

[8]In calculul deficitului bugetar pentru anul 2008, preluarea în cadrul soldului bugetar a celor peste un miliard de euro (3,6 miliarde de lei) titluri de despăgubire emise de ANRP a creat o imagine deformată asupra mărimii deficitului bugetar. Practic, aceste sume reprezintă acţiuni transferate de la companiile de stat, prin intermediul Fondului Proprietatea. În fapt, cele cca 0,7- 0,8% din PIB reprezentate de aceste acţini nu ar fi trebuit luate in calcul în analizele economice ale deficitului structural.

231 Responses to “De ce este necesară relaxarea fiscală?”

  1. Filip G spune:

    Din razboiu Dragnea -Rovana castiga Zgonea.
    Rovana e prea slaba sa conduca un partid ca PSD.Dragnea are tinicheau condamnarii.
    Nu exclud ca Dragnea sa se retraga in ultimul moment si sa sustina pe Zgonea.Asta e o palma data patidului si implicit lui Ponta.

  2. mihail spune:

    @ Filip G,

    gata ai schimbat registrul, te ei de Dragnea ?
    Pricepe omule, lui Rovana nu ai ce sa-i reprisezi. In plus, mesajul ei este limpede: ECHIPA !
    Pe cand celalalt, îl pune pe EU in fata.
    Mai este un detaliu important, Rovana este sustinuta de Ponta. Omul cu banutii, contractele, aiureli de astea.
    E ala care nu vrea sa-ti mărească fie indemnizatia.
    :D

    • Filip G spune:

      Eu nu ma iau de femei.
      Am lucrat in colectiv de femei si m-am descurcat.Dar……..
      Barbatii in general sunt misogini ori asta intr-un colectiv conteaza.
      Apoi sa nu uitam ca ”Rovana e femeia noastra” e o forma de a spune intr-un colectiv ca e femeie usoara.
      Daca ieri reprezentanta PSD nu a putut impune o solutie ,e greu decida soarta unui partid.
      Ieri ca lider a partidului putea spune ca convoaca plenul parlamentului intr-o sesiune exceptionala.
      Lui Ponta ii era mai simplu azi sa spuna ca s-as consultat cu partidul.
      Ori cum nimic nu e sigur in PSD,cei care sunt misogini se vor alatura la propunera lui Dragnea.Sa nu fie atacat il sustine pe Zgonea ,odata stabilit destinele partidului ,Ponta nu are decat varianta demisiei de onoare ori retragerea sprijinului politic….. :)ț

  3. mihail spune:

    @ Pacala,

    in ziua aia unica, cand ajungi tu dictator, da-mi mie masinutza noua a nemtzalaului.
    Daca adaogi si parapanta, fac o tura si cu ea.

    • tudor spune:

      Ea, o boarfă răsuflată
      El, un jalnic poponar
      Ce familie spurcată
      Suportăm, ca proştii, iar!

      O pereche răpciugoasă –
      Asta-i tot ce-aveţi mai bun?
      Şleampăta spălătoreasă
      Şi un procuror nebun.

  4. Valeriu Mangu spune:

    Articolul “Nu aveți dreptate, domnule judecător Cristi Danileț! (I)- (XVIII)”. pe:

    http://ascunzisuri-constitutionale.eu

    • mihail spune:

      Domnu’ Mangu, daca in loc de blogul ala, ati avea un bordel, atunci ati prezenta fetitzele aici ???

  5. tudor spune:

    Mai dragi propagandisti pontisti: mai luati pauza scumpilor!

    Iohannis si a exercitat o prerogativa constitutionala.
    N a anulat si nici n a pus pe foc marele cod fiscal.
    L a trimis spre reexaminare.
    Fiind o chestiune de mare importanta pentru intreaga societate, care e problema daca societatea romaneasca reia aceasta discutie?

    La fel, in situatia refuzului investirii ministrului foaie verde la transporturi.
    Presedintele Iohannis a procedat strict legal si constitutional.

    Iohhanis a fost votat de romani castigand lejer fata de vioreleee. De ce trebuie sa faca strict ce vrea vioreleee, din moment ce procedeaza legal.

    In acelasi timp, nu pot sa nu constat ca, in timp ce vioreleee refuza sa aplice legile tarii ca asa vrea muschii lui, nu mai sunteti deloc indignati in timp ce Iohhanis care da dovada de maxima responsabilitate, chiar cu riscul de a pierde electoral, este tradator si executa ordinele strainatatii?

    Dar chiar n aveti simtul masurii????

    • sorin gyorgyfalvi spune:

      @ tudor

      ia blogroll-ul ultimelor 2 zile la puricat si vezi cine in afara de tine face propaganda de orice fel. Nu stiu, ma tot minunez, e cald rau la tine la Giurgiu? Nu de alta, dar parca te-a lovit soarele-n cap la fel cum o lovise pe Abhazia Cojocaru… E o dilema pe care n-am reusit sa o deslusesc, ce va activeaza in halu asta?

      • mihail spune:

        Ii tot arestează, li se tot face dosare la DNA.
        O fi din echipa “castigatoare”.

        • tudor spune:

          Postac analfabet: ” li se fac dosare…”, boule!

          • Mihail spune:

            tudorica,

            e mai greu pe 5″ si cu o mana pe covrig. Iar bicicletele erau cazute pe sub scaun.
            Lasa, iarta-ma si baga o poezioara ! Asa ca un manelist ce te respecti.
            Daaaa’ care-i problema ta, te fugareste oleaca deneaul ?

    • mihail spune:

      @ Tudorica mama,

      Daaa’ atunci când si-a luat mertzan scump, tot un gest constitutional a fost ?
      Dar cand si-a dărâmat paretzii la Vila Lac 3 si făcând un dormitor de un milon de euro, tot constitutional este.
      Mai am o întrebare, ma ierti, atunci când i-a cerut demisia lui Victoras, tot gest constitutional a fost ?

      Hai ca esti băiat distept, i-a baga neste răspunsuri.

      • tudor spune:

        Aţi înnebunit cu toţii?
        Aclamaţi un maimuţoi
        Nu vedeţi că-i cad chiloţii?
        Babette pleacă la război!

        Capul mic, de bibilică
        Pe un trunchi acromegal
        Monstrul, carevasăzică
        L-aţi urcat pe piedestal…

        nu polemizez cu tine, esti postac.

  6. tudor spune:

    @sorin gy

    Eu ii tin partea lui Iohhanis si imi asum asta.
    Altii insa fac pe neutri iar altii – de pilda Mihail – sunt postaci.

    Problema voastra este ca puteti iesi din postura de chibiti si sa priviti prin prisma interesului general si de perspectiva.

    Ati ramas in aceeasi schema duala: basescu rau – “antibasistii” = buni.
    In ce masura sunteti victimele unei propagande intense, in ce masura interesati si in ce masura saracuti cu capul, greu de spus.

    In fapt, atitudinile tale vizeaza doar persoane, chibiteala si chestiuni de forma; nu atingeti in discutiile voastre niciuna dintre problemele de fond ale societatii romanesti.

    • Mihail spune:

      @ tudorica,

      tu reusesti sa-ti amintesti cum se cheama animalul ala cu patru picioare, care are coarne, da din coada, paste si face “Muuuuu” ?
      Era cat p\e ce sa uit, foooarte important este de sex masculin si uneori trage la car.
      Bonus: apare si in cateva tablouri de Grrigorescu !

      PS: nemtzalaul tau, pe nume Iohannis este un corupt, dar si unul care vorbeste putin si gandeste pe cat vorbeste.
      Are o parapanta si un apetit pentru lux, pe banii altora.
      O sa fie suspendat ! Tarararaaaa….:D

      • tudor spune:

        Ea, o boarfă răsuflată
        El, un jalnic poponar
        Ce familie spurcată
        Suportăm, ca proştii, iar!

        O pereche răpciugoasă –
        Asta-i tot ce-aveţi mai bun?
        Şleampăta spălătoreasă
        Şi un procuror nebun.

        • Mihail spune:

          Ce bine le zici tudorele, mamica lui carmenutza (aia de-i parashuta nemtzalaului si umbla dezbracata prin targ) era spalatoreasa si servitoare la grof.
          :D

          • tudor spune:

            Tata-socru, ce idee
            A pontat la fundul lui
            Nu-i bărbat, dar nici femeie
            Face pofta orişicui.

            E lasciv ca o vădană
            Are mersul legănat.
            Cine şi-a făcut pomană?
            Curva Popii – şi l-a luat

  7. Mihail spune:

    Nu contest calitatile de bun organizator al lui Dragnea, puterea lui de convingere, gandindu-ma ca pana si mortii au votat la chemarea lui…insa cum naiba sa pui ca sa conduca un partid mare, un condamnat ?

    Nu inteleg !

    • tudor spune:

      Ce nu intelegi, moldovene?
      Pai, cine voteaza, ma?
      Reprezentantii unora deja la puscarie sau pe aproape si puscariabili.
      Toti banii care se invart in politica romaneasca sunt sustrasi de la stat.
      Cu cine ai vrea sa voteze aia, cu Maica Tereza?

  8. Mihail spune:

    Dacă duminica viitoare s-ar organiza alegeri parlamentare, noul PNL (PNL+PDL) ar obține 44,5% (44,7% în aprilie), în timp ce Alianța PSD-UNPR ar înregistra 37,1% din sufragii (39,1% la măsurătoarea din luna aprilie, când a fost testată intenția de vot pentru Alianța PSD — UNPR și PC, partid aliat între timp cu PLR în cadrul ALDE), iar UDMR 5,1% dintre opțiunile exprimate (5,2% în aprilie).

    Pe locurile următoare în opțiunile de vot ale românilor se clasează ALDE, care ar obține 3% din voturi (față de 2,2% în aprilie când a fost măsurată intenția de vot pentru PLR, aliat între timp cu PC și formând ALDE), PMP cu 2,4% (față de 2,8% în aprilie), M10 (partidul condus de Monica Macovei), măsurat în premieră în cadrul Barometrului INSCOP — Adevărul, cu 2,3%, PRM cu 2,1% (față de 2% în aprilie) și PNȚCD cu 1,2% (față de 1% în aprilie).

    Totodată, 2,3% dintre respondenți și-au exprimat opțiunea pentru alte partide (față de 2% în aprilie). 25,5% dintre respondenți nu s-au hotărât, 9,7% declară că nu merg la vot, în timp ce 4,9% nu știu sau nu răspund.

    În ceea ce privește votul pentru un partid nou înființat, 39,5% dintre respondenți declară că nu ar acorda votul lor la viitoarele alegeri unui partid nou înființat (față de 35,8% în aprilie), 29,6% ar pune ștampila de vot pe o asemenea formațiune (față de 29,8% în aprilie), iar 25,4% nu sunt hotărâți (față de 23,6% în aprilie). Nu știu sau nu răspund — 5,5% (față de 10,8% în aprilie).

    stiripesurse.ro

  9. Mihail spune:

    Dana Grecu, scrisoare deschisa:

    “Scrisoare scurta catre Prima Doamna

    Dna Carmen Iohannis,

    Sunt un ziarist modest, usor patimas. Sincer cu oamenii carora ma adresez. Sincer, cu orice pret. Am doi copii. Nu- s meritul meu. Asa a vrut Dumnezeu. Ma simt incurcata si dezarmata. Doamna Iohannis, as vrea sa ma sfatuiti cum sa le spun copiilor mei ca , in tara in care dumneavoastra sunteti prima doamna, o fata este violata iar violatorii sunt liberi pe strazi. Si, peste toate, ca dvs taceti. De fapt, durerea mea este ca dumneavoastra taceti. Ca aveti puterea sa va revoltati si nu o faceti. Ca revolta dvs ar putea ghida o natie spre decenta si dreptate. Ca un far. E furtuna, doamna Iohannis, in tara in care dvs nu vreti sa fiti far! Prima doamna trebuie sa vrea mai mult de la ea decat o garderoba intesata cu haine de plimbat prin lume! Va implor, iesiti din garderoba! Dati un semn! Aprindeti lumina! E timpul!”

  10. tudor spune:

    O sa iasa Dragnea, misto!

  11. tudor spune:

    VarujanVosganian spune:

    iulie 20, 2015 la 12:24 am

    Am explicat in comentariul meu ca trebuie sa fortam deficitul bugetar atat cat se poate, caci Romania are deficite structurale mari in ce priveste sistemele publice (educatia, sanatatea, infrastructura).

    Tara trebuie administrata cu aceeasi grija _ cel putin_ ca propria ca propria gospodarie.
    Astfel, daca ai “deficite structurale majore” inainte de a te hotari sa te imprumuti este absolut necesar sa faci doua chestii:
    1. sa vezi daca nu cumva parte a resurselor de care deja dispui le irosesti aiurea;
    2. sa stabilesti foarte clar pentru ce te imprumuti, care sunt prioritatile, care s beneficiile.
    Sa te imprumuti doar fiindca esti amarit si e la moda sa ai datorii … merge doar cind te doare undeva de cei care vor plati – tarisoara, adica.

    • Am scris un text pe care nu l-am definitivat despre marile castiguri ale reducerii pierderilor. Exact asta e tema, ca mai mult decat bani in plus, e nevoie de reducerea pierderilor.

  12. tudor spune:

    In portia de propaganda pe care ponta ne o administreaza la fiecare sedinta de guvern acesta s a ratoit la ministrul justitiei, cumnatelul, cum ca sa si dea demisia daca nu rezolva la csm chestia cu violatorii de la vaslui.
    Vai! ce exercitiu de autoritate! cit de ferm poate fii domnul prim ministru!
    Asta pentru prosti si postaci, desigur :)

    Cu acceasi fermitate, la o alta sedinta propagandistica de guvern, acelasi prim ministru autoritar, cu aceeasi fermitate il ameninta cu demisia pe acelasi cumnatel ca daca intr o saptamina nu se prezinta ordonanta de urgenta care sa interzica exportul de busteni … sa si dea demisia !

    Vazurati, ba, vreunul, ordonanta aia? :)))

    • Pacala spune:

      @tudor
      Asa spalatura de creier ca la tine legat de iohanis nu am vazut decat la dobitocul de tiberiu. Cautionareaunui om politic in mod neconditionat nu are logica la noi. Restul e basheala tot ce judeci tu legat de ponta samd, ca nu esti obiectiv nici 5%

      • tudor spune:

        Nu l cautionez neconditionat, dar fata de tine sau altii eu imi asum ca am preferinte politice, nu ma straduiesc sa fac pe neutrul si pe niznaiul, cum faci tu, de pilda.
        Eu am citit programul politic al lui Iohhanis, care i cam singurul program politic care are in vedere realitati romanesti si nu lozinci.
        In plus, nimeni nici macar n a insinuat ca ar fi securist, acoperit sau alte d astea, de care e plina politica romaneasca.
        Adica e cazul ca politica s o mai faca si civilii.
        O sa vezi, un viitor parlament, sub inluenta lui Iohannis, va desecretiza datele despre ofiterii acoperiti.
        Si o sa aveti surprize uriase.
        S ar putea ca inclusiv despre fosti prim ministrii sa aflam ca au fost oamenii securitatii inainte de 89 ori ai altor servicii secrete, dupa.
        Adica lupta se da pe mize mari.

        Daca voi vreti sa va scaldati in continuare in mlastina asta, e treaba voastra.
        Romanii insa, in majoritatea lor, au aratat ca nu mai vor.

        Asa, ca tema de meditatie, despre astia mai tineri:
        Ponta ajunge din procuror la judecatorie procuror la ICCJ, ilegal.
        Lumea vorbeste – informatia e clasificata- ca a fost racolat de DIE.
        In acelasi an, eugen orlaando teodorovici, dupa ce a terminat la 26 de ani ASE ul, la 28 de ani, nici doi ani de la terminarea facultatii, este facut director in MAE.
        Poftim?

      • tudor spune:

        Pentru voi tot ce nu va convine e basist.
        Atit puteti, asta e!

        Eu spun ca un premier ar trebui sa faca conferinte de presa din respect pentru cetateni si nu sa ofere spectacole pregatite de propagandisti, tu spui ca basescu …

        Boc, cu toate hibele lui, avea atita respect si, dupa fiecare sedinta de guvern organiza conferinte de presa, raspundea la cateva intrebari si ulterior lasa purtatorul de cuvant sa raspunda intrebarilor jurnalistilor.

        Demonstreaza care sunt aia 95% unde nu s obiectiv.
        Si asta e tot baseala?

        • cris spune:

          si cine ti-a dat dumitale diploma si autoritate sa numesti pe oricine nu e de acord sa pupe bucile lui Iohannis cum o faci dumneata idiot, ticalos sau spalat pe creieri? – ai terminat securitatea, dna-ul, esti judecator de dai asemenea sentintze? in primul rind dumneata adresezi insulte oricui altcuiva indrazneste sa nu aiba ca orizont posteriorul lui Iohannis. Ai dreptul sa apreciezi pe cine vrei dumneata, treaba dumitale cu ce alegere te mindresti, dar respecta si dreptul altora de a gindi altfel decit dumneata: nu suntem cor, nu cintam la unison, dumneata nu esti dirijor, treaba fiecaruia ce gindeste si dreptul sau sa-si exprime opinia fara injuraturile dumitale, exact asa cum si dumneata ai dreptul la propria opinie.

          Intelege ca exista si oameni care nu se mai simt reprezentati de nimeni: o data cu alterarea pnl aceasta situatie a devenit o realitate, si sunt oameni care nu pot avea optiune pentru nici una din aripile fsn-ului, psd sau pd. Si e dreptul lor! Nu ai dumneata nici un fel de autoritate sa incolonezi oamenii in aia cu iohannis si aia cu ponta: daca vrei sa pui toti oamenii in doua sertare, ala cu ciorapi si ala cu chilotzi treaba dumitale, dar tine-o pentru dumneata, nu-ti da nimeni dreptul nelimitat de a tot injura pe altii. E o dovada minima de bun simtz.

          Nu domnule, nu pierde timpul incercind sa raspunzi, nu e nevoie sa ma injuri, nu e nevoie sa ma numesti idioata, abtine-te, ca nu deranjez mai mult de atit.

          @ VV

          poate aveti bunavointza sa explicati care e pozitia dumneavoastra, sunteti sustinator neconditionat al lui Iohannis sau al actualului PNL? daca nu, vedeti ca ajungeti si dumneavoastra in categoria noastra a celorlati: de spalati pe creieri, idioti si tilhari, pesedisti, napirci sau mai stiu eu ce; dar oricum ar fi nevoie de o clarificare cit de cit. macar stim daca domnul de mai sus va injura si pe dumneavoastra in chiar “casa” dumneavoastra sau noi citiva altii suntem nepoftitii.

          • tudor spune:

            Sarut mina, Doamna!
            Persoanele de fata se exclud, nu e clar?

            In plus, nu inteleg de ce unora le e rusine sa recunoasca ca tin cu Ponta.
            Chiar!

          • Draga Cris, c and mi-am dat demisia din PNL, am specificat : din noul PNL. Cred ca asta spune totul. Cat despre Johannis, am avut cu el cateva ciondaneli in PNL (de fapt am fost cam singurul)despre continutul carora am sa povestesc odata.. Nu uita ca din 2000 de participanti la unificarea PNL PD am fost singurul (singura mana ridicata) care nu a votat programul acestei noi formatiuni.

      • Mi-e dor de Tiberiu.

    • Ramane totusi tema cu cei care stau pe degeaba in arest.

  13. Kronstadt an der Graft spune:

    Iaca na că se alese Dragnea. E clar, avem o clasă politică de tot rah/râsul. Nu mai e nici o urmă de moralitate la vârful ierarhiilor politice. Un partid ca cel al lui Diaconescu ar fi trebuit să se autodizolve când bulibașa i-a fost condamnat, dar ce să ceri unei formațiuni politice croșetate prin cele unghere ale serviciilor băsistoide, însă unei formațiuni politice cu pretenții de cumpănă a vieții politico-sociale a țării să-i alegi ca președinte chiar și interimar un condamnat în instanță, mi se pare un afront adus alegătorului onest. Probabil că cei din PSD cu ocazia asta și-au stabilit bazinul de alegători în rândul lumii interlope, pe care dealtfel o intersectează destul de frecvent prin reprezentanții săi. Oribil!

    • Hai sa asezam lucrurile cum sunt. Pe de o parte e Dragnea, pe cealalta e Blaga. Dragnea nu a fost condamnat pentru activitati interlope. A fost condamnat pentru ceva ce au facut mai toti oamenii politici, inclusiv Basescu si pdl-ul lui. Asa ca nu mai exagera. Calitatea clasei politice, asta e o alta tema, dar tu o particularizezi cu partinire.

  14. Mihail spune:

    Am fost pe “teren”, acolo nu prea era radio. La intoarcere, in masina, am auzit de Dragnea.
    Nu contest, este foarte bun organizator, are o putere extraordinara de convingere, atat de mare incat merg si mortii, ca-n clipul lui Maical Gecson, la vot.
    Totusi, este condamnat, mai are unul-doua dosare in lucru.
    Cum sa pui un om cu o astfel de zestre sef de partid ?

  15. Valeriu Mangu spune:

    Articolul “Sunteți în eroare, domnule Ion Cristoiu – massa cetățenilor (cu drept de vot) nu se confundă cu poporul!”, pe:

    http://ascunzisuri-constitutionale.eu

    • tudor spune:

      Daca ai rabdare sa l urmaresti pe ion cristoiu, esti tare!
      Si sa i mai si raspunzi …
      Respectele mele!

      • Mihail spune:

        buey, daaa’ ce are Cristoiu, e tudor ???

        • Mihail spune:

          @ tudorele…hic!

          …hai sa-ti explic io cum sta treaba cu raspunsul la Cristoiu.
          Omuletzul, manufactureaza un fel de raspuns, se baga in fata, in seama, ma rog…si dupa aia isi face reclama si pe blogul lui Ion Cristoiu.
          Cum s-ar spune, la tine la tzara, in suburbii/pe camp, se promoveaza agresiv.
          Ai priceput ?

  16. Mihail spune:

    Dana Grecu i-a trimis o scrisoare deschisă lui Carmmen Iohannis în care o critica pentru lipsa de implicare în cazul violatorilor din Vaslui. În opinia vedetei Antena 3, Prima Doamnă putea să ia atitudine, atât ca femeie, profesoară și soție de președinte. După Dana Grecu, Mircea Badea o atacă și el pe Carmen Iohannis.

    ”Bun, si eu sunt cetatean roman si nu vreau sa ma conduca si doamna Carmen. Doar dansa mai lipsea. Dupa ambasada, servicii, magistratii sub acoperire si bugetarul de dreapta, doar a sa nevasta nu-mi mai arata calea. Ia hai, a se scuti un pic de treaba cu farul! Si asa zilnic sunt peste tot tone de titluri, de care n-ai cum sa te ascunzi, care elogiaza extatic cele mai banale ipostaze din existenta doamnei. E suficient!
    Singura privinta in care as lua lumina de la doamna Carmen este modalitatea prin care o familie de bugetari isi achizitioneaza sase case. As da bani pentru cursul asta. Multi!”, e mesajul lui Badea postat pe blogul personal.

  17. Mihail spune:

    Cocos face o mica turnatorie, aruncand ceva lumina pe afacerea cu ingrasamintele lui Niculae.
    Toate bune si frumoase, dar povestea nu ne spune, in toata acea increngatura, prin ce mijloace(citeste facilitati) a produs el ingrasamintele.
    Evident, nu ma gandeam la cei 6000 de oameni, ei fiind doar un pretext.

    Schema, in opinia mea, era probabil asa: Nicolae trebuie sa produca ingrasaminte, primeste subventie la gaz, apoi trebuie sa le vanda, aranjeaza cu Cocos, iar acesta vorbeste cu cine trebuie, rotitele incep ca sa se invarta. Si uite cum milionul promis vine !

    “Dorin Cocoș a făcut un denunț la DNA în care povestește cum Ioan Niculae i-a promis în 2008-2009 că-i va da 1 milion de euro dacă îl ajută să influențeze mai mulți funcționari publici și demnitari pentru a acorda producătorilor agricoli subvenții pentru îngrășăminte chimice. Eforturile lui Cocoș au fost încununate de succes. Președintele Traian Băsescu, guvernul Boc și ministrul agriculturii Ilie Sârbu au susținut subvenția și chiar au pregătit acte normative în acest sens. Totul s-a blocat însă la Comisia Europeană, care nici n-a vrut să audă de așa ceva.

    În martie 2009, Traian Băsescu susținea un discurs la o întâlnire cu agricultorii în care spunea: ”Subvenţiile: nu vă ascund, în baza unei discuţii pe care am avut-o la Azomureş am promovat ideea – Guvernul să subvenţioneze cu îngrăşăminte campania agricolă din această vară. Ne-am lovit de un lucru la care nu mă aşteptam. România a atins plafonul maxim de subvenţie pe care-l poate acorda anul acesta. Este ultimul răspuns la care mă aşteptam.”

    În mai multe rânduri, pe parcursul anului 2009, ministrul agriculturii de atunci, Ilie Sârbu, promitea subvenționarea industriei de îngrășăminte chimice, în condițiile în care 90% din această industrie era controlată de Ioan Niculae. Guvernul României, condus la acea perioadă de Emil Boc, promitea că va acorda agricultorilor un ajutor financiar de 400 de lei la hectar exclusiv pentru cumpărarea de îngrășăminte chimice. Cu toate insistențele guvernului României și demnitarilor români, Comisia Europeană s-a opus acestei subvenții, considerând-o ajutor de stat.”

  18. tudor spune:

    VV

    Relativ la actuala postare:
    1. Titlul introduce un truism: toata lumea stie ca este necesara relaxarea fiscala.
    Dar intre titlu “De ce este necesara relaxarea fiscala” si analiza care urmeaza nu este aproape nicio legatura.
    2. Analiza in sine, destul de corecta, nu are legatura cu codul fiscal neaparat; este o analiza economica si atit.
    Nu demonstrati la niciunul dintre parametrii analizati evolutia functie de noile prevederi fiscale, implicatiile asupra bugetului consolidat etc.
    3. Concluzia “este necesara introducerea Noului fiscal” are ca singur argument de sustinere faptul ca se produce treptat.

    Sa fim seriosi:
    1. de ce reducerile fiscale din NCF sunt benefice si alte eventuale reduceri, nu?
    2. in ce fel reducerile in cauza rezolva deficitele grave ale unor sisteme?
    3. anuntatele masive majorari salariale pot fi sustenabile in conditiile scaderii prognozate a veniturilor bugetare cu multe miliarde de euro?
    4. anumite cifre pe care le folositi nu sunt actuale, de pilda ponderea datoriei in PIB era la sfarsitul lui 2014 44,1%, nu 39%.
    Foarte probabile cresteri de deficit care ar urma NCF ne ar aduce in maxim 4 ani la limita fatidica de 60%.
    In aceste conditii, care vor fi costurile finantarii???
    Nu spuneti nimic nici despre asta.

    Dan Voiculescu propune scaderea taxelor pe venit, de pilda, si mentinerea temporara a TVA.

    Scaderea generala a TVA este, dupa parerea mea, o dovada de lene intelectuala si lipsa de intelegere a economiei.
    A avea taxe mari este o mare oportunitate pentru orice guvern capabil, in situatii de relaxare economica.
    De ce?
    Pentru ca acesta are ocazia de a stabili prioritati si de a si materializa viziunea economica si generala a societatii pe care o pastoreste.

    Prin urmare, textul de mai sus consider ca este mai degraba un gest de bunavointa fata de actuala majoritate decit o analiza economica temeinica.

    Cu drag,

    • Pacala spune:

      @tudor
      Ce nu ai inteles sau te faci ca nu intelegi este ca nici un politician nu lucreaza pe business case, lucreaza pe eseuri si truisme. Promisiunile sunt usor de scris si greu de onorat. In cazul tau de sustinator al lui iohanis, vad ca nu te intrebi cum de in programul de presedinte la lui iohanis figureaza tva de 19%, cum de pnl a votat ncf in parlament, cum va creste noul pnl gradul de colectare a taxelor samd. Jonglezi cu statisti clisee vehiculate de altii si intrebipe @ vv de cifre. Daca erai tare in domeniu faceai niste simulari proprii, pe baza cifrelor de buget de pe siteul mfinante..
      Asa esti doar un alt adulator de chipuri de lut, recte johanis

      • Mihail spune:

        si..si…si de parashute !

      • tudor spune:

        Ca Iohhanis are 19% in progra e una, si e posibil si probabil necesar.
        Dar asta e una, codul asta fiscal si modul cum e acompaniat de anuntate cresteri aberante de salarii, cu totul altceva.

        Si, cumva Iohhanis e vreun zeu al economiei?
        Este insa un bun gospodar si are prudenta necesara celui care efectiv isi asuma responsabilitati.

        • Pacala spune:

          @tudor
          Esti dus cu pluta in pupincurismul neconditionat fata de iohanis. Ce cauta cota de tva in programul unui presedinte? Iar cand ii vine la promulgat ncf unde cota de 19% a fost pusa de pnl, partidul lui iohanis, se caca pe el iohanis si o da la intors. Iar tu sustii ca totul este normal. Poti pupa dosul lui iohanis cat vrei, e optiunea ta, dar nu veni sa vinzi gogosile lor de loaze politice ca fiind un adevar pe care noi fraierii si retarzii de votanti nu il vedem

      • tudor spune:

        Am inteles, eu tocmai asta ma straduiesc sa va fac pe voi sa intelegeti, inclusiv pe VV.

      • Draga Pacala, eu am facut simularile cand am scazut eu taxele in 2004. Am lucrat impreuna cu Institutul Narional de Prognoza. Acum nu mai am posibilitatea sa fac asta, dar cred ca, partial, evaluarile Guvernului si cele ale Consiliului Fiscal sunt corecte. Ceea ce lipsete Consiliului Fiscal este increderea in reactia economiei. Cine spune ca poate de unul singur sa faca astfel de calcule, minte. Eu mi-am fundamentat argumentatia pe experienta pe care am castigat-o prin reducerile fiscale din 2004 care au fost cele mai mari din istoria romanilor.

    • Imi pare rau ca nu am fost clar pentru tine. Iti dau doar un singur exemplu: TVA. Cred ca am demonstrat clar ca sporirea TVA a dus la scaderea si nu la cresterea veniturilor bugetare. Cum sa fie scaderea TVA exemplu de lene intelectuala?!? O intrebare nu poate fi un truism. Poate fi, eventual, retorica. Mi-as dori ca intrebarea asta sa devina retorica.

  19. tudor spune:

    Mihail

    Uite care e treaba:
    Functie de conditia sociala, Moldova a dezvoltat doua tipologii culturale fundamentale:
    Pe de o parte, boierimea, mare si mica, razesii si negustorii; astia au daruit Romaniei si Lumii genii si uriase personalitati, intelectuali si oameni de mare valoare.
    De alta parte, slugile de pe mosiile boieresti; astia exceleaza prin incultura si grobianism; lenesi, betivi si violatori de babe si fetite; 80% dintre tatii care si molesteaza fetitele sunt din aceasta Moldova.

    Pe masura ce trece timpul demonstrezi ca faci parte din aceasta ultima categorie.

  20. cris spune:

    @ VV

    “cand mi-am dat demisia din PNL, am specificat : din noul PNL. Cred ca asta spune totul. ”

    Si ce urmeaza VV, unde sunteti acum si incotro va indreptati? Intr-adevar aceasta alipire de pdl a lasat destui oameni in pozitia in care nu au pe cine alege: intre un psd promiscuu si un pdl odios e practic un vid (se va umple probabil cu partide de buzunar, sateliti ai celor mari de fapt destinati sa mai capteze ceva voturi). Dar cineva care sa-i reprezinte cu adevarat pe acesti “vechi” liberali, daca vorbim de vechiul pnl si noul pdl, unde e?

    Sunt desigur destui care ‘reevalueaza’: boc devine brusc bun, dar de ce mai vorbesti depre basescu, blaga e exceptional (ca nu da nimeni atentie declaratiilor la DNA despre dumnealui, sunt bagate sub pres). Chiar abia astept sa-l vad pe criminalul de dutza ministru al sanatatii si sa aud cit de bine a facut sa lase niste bolnavi de cancer fara medicamente si mai ales fara o alinare a durerii, pe stilul “tot mureau, niste epave, bine ca i-a ajutat sa dispara” – o spun pentru ca da spre mirarea mea am auzit ca a fost foarte bine ca s-au inchis spitale….adica pina la “sa se duca dracului sa moara nenorocitii astia bolnavi” nu e mai mult de un pas.

    Esti troglodit daca vorbesti despre basism, spun dumnealor, desi e actual: nu ca nu s-a terminat ci e metastazat. Adica vor sa te obisnuiesti cu o noua “normalitate”, cea a basismului generalizat, atit de banal incit sa nu-l mai vezi, sa nu iti mai miroasa puturos, sa te obisnuiesti in hazna…. totusi implicit dumnealor, cei care se cred moderni, dar bat moneda pe “comunismul” si “pesedismul” – adica ceva prebasist-, inseamna ca sunt organisme unicelulare din precambrian si deloc minti indreptate spre viitor: in fapt se autoinvinovatzesc, se autoridiculizeaza fara macar sa-si dea seama de prostie.

    Se perpetueaza si o noua tehnica de manipulare de un grotesc incalificabil: tehnica procurareasca, securista, sovietica, pretins subtilul “recunoaste draga ca esti pesedist, ca iti place ponta”, spus la modul degradant, infect – metoda s-a practicat intens in unele vremuri si are un “revival” acum : cam suna ca acel acum foarte cunoscut “Da’ paharu’ tii minte ca l-ai spart !!!” al lui Steinhardt.

    Nu e nici o diferentza intre “recunoaste ce iti spun eu ca recunosti, fiindca eu stiu bine cum esti si ce ai facut” – stilul unui eva, ca e mai popularizat acum nu ca ar fi singurul- si “dar si de ce sa iti fie rusine sa recunosti ca esti pesedist, EU STIU ca esti pesedist, recunoaste”. Sunt identice: amindoua pornesc de la premiza ca respectivul stie mai bine si decit oricare alt posesor de creier ce este in acel creier, si mai ales ca doreste sa oblige pe altul sa fie, sa spuna, sa faca, ce doreste dumnealui, ce ii convine, ceva ce acela nu a gindit, nu a spus, nu a facut. Un solipsism, din partea mea mizerabil, un demiurgism noroios: Acela te creeaza pe tine, tu nu existi decit asa cum determina altul ca trebuie sa existi. In esentza nu e diferit nici macar de acest bolnav “ea a vrut, i-a placut , nu a fost nici un viol” si de “nu e bine domnule chestor, eu te-am numit domnule chestor”.

    In logica asa ceva se numeste “loaded question”, intrebare incarcata, o intrebare mizera la care indiferent ce ai raspunde trebuie sa fii umilit si sa apari vinovat ( genul: in prezentza lui y, x intreaba audientza ‘nu-I asa ca si voi ati auzit ca y e un drogat’, sau hotz, sau, sau) – e o siluire mentala in fapt a altei persoane, de exact acelasi dispretz major, infect, mirlanesc al unui basescu tip “tiganca imputzita” si “daca te intinzi pe birou iti arat cum se face”….

    Mda…. Revenind la domeniul politic: adica cineva nu poate gindi decit in parametri pedele, altfel este un criminal, o zdreantza – e noua lor modalitate de a amuti pe altii sau de a racola sustinatori? daca da, se vede cert din ce radacini sovietice se trag in marea dumnealor “gindire liberala”. Au siluit o tara in fel si chip, au inceput prin vuvuzelele dumnealor sa o siluiasca si in acest fel: aaaa, nu esti cu iohannis 100% populatie?, ce sarantoaca, imbecila si curva esti…… E oribil.

    Cu atit mai mult acest vid, care poate fi umplut de partide de buzunar dar si de aceasta siluire securistica despre care vorbesc, cred ca ar trebui sa va dea de gindit ca om politic. Un numar important de oameni, si nu sunt niste analfabeti, dimpotriva, sunt aruncati, prin lipsa dumneavoastra de actiune ca vechi liberali, ciinilor. Ce aveti de gind sa faceti?

    • mihail spune:

      In opinia mea, formula consacrata in aceste zile, domnul Vosganian este terminat din punct de vedere politic.
      S-a compromis de doua ori.
      O data atunci când a solicitat Senatului ca sa nu se dea acceptul pentru cercetarea sa. Nimic-nimic.
      A doua oara, atunci când fiind tot in Senat, a prestat un spectacol religios jalnic. Un fel de de Tanacu dambovitit.
      Ar mai fi si un trei, asta deoarece este inacceptabil ca un om de cultura, rasat, rafinat, foarte bine mobilat intelectual, sa adopte ca solutie de urgenta, prosternarea religioasa in public.
      Am si patru….dar deja este suficient !

      In 2016 nu va mai fi sub protecția parlamentara, iar atunci începe cercetarea.
      Cumva lucrurile se precipita, având in vedere dezvăluirile lui Cocos despre afacerea cu ingrasamintele, unde totul era aranjat….Din toate dezvăluirile lipseste veriga despre cum s-au produs ingrasamintele.

    • Vechii liberali sunt de mai multe feluri. Unii care s-au retras de tot, cum e Paul Pacuraru, de pilda, altii care s-au incolonat la PDL si altii ca Tariceanu, Norica si ca mine (si, intr-o oarecare masura, Antonescu) care nu suntem nicaieri sau luptam la peluza. De aceea e greu de spus vechii liberali, caci ei nu formeaza o singura echipa. Daca te referi la vechii liberali neiregimentati, ei sunt suspectati a fi la comanda PSD (Tary), cotroversati (Crin), penali (VV). Cu exceptia Antenei 3, mai toate televiziunile sunt feroce impotriva noastra. Stiu ca avem o anumita responsabilitate sa scoatem dreapta de sub impostura si umilinta in care e acum, dar mi-e greu sa-ti spun cum sar putea face asta. Mai e timp (nu prea mult).

  21. Valeriu Mangu spune:

    Articolul “Cazul celor 7 tineri acuzați de viol – o uriașă diversiune. Sau: cum poate fi “acoperit” un scandal prin alt scandal”, pe:

    http:ascunzisuri-constitutionale.eu

  22. Valeriu Mangu spune:

    Articolul “Cazul celor 7 tineri acuzați de viol – o uriașă diversiune. Sau: cum poate fi “acoperit” un scandal prin alt scandal”, pe:

    http://ascunzisuri-constitutionale.eu

  23. vasile a. spune:

    @VV,
    La multi ani !

  24. sorin gyorgyfalvi spune:

    @ VV

    Ziceati asa, intr-un raspuns dat lui Pacala: “Ceea ce lipsete Consiliului Fiscal este increderea in reactia economiei.”

    Nu pot sa nu comentez ce-ati zis.

    !) in primul rind ca asazisul Consiliu Fiscal este o institutie de 2 lei, de care n-a tinut nimeni seama pina la Iohannis. Chiar eu in anii precedenti ziceam ca nevoie de un organism care sa cenzureze intr-un fel legislativul impunind respectarea unor minime principii de manual atunci cind se emit legi, dar in niciun caz nu poate exista o institutie care cenzureze niste calcule asumate politic (prin simplul fapt ca nu e o institutie politica). Daca va uitati pe site-ul lor, puteti vedea ca nici nu e o institutie de cenzura ale unor acte economice asumate politic, ci e o simpla institutie a carei acte constituie recomandari.

    2)Aceeasi “institutie” a tacut ca mararu-n iarba atunci cind basescu indatora tara cu 22 de miliarde de euro fara sa aiba prerogative, fara sa aiba suport popular si fara macar sa aiba niste calcule. Aceeasi institutie a tacut complice si atunci cind s-a marit tva-ul, si atunci cind s-au taiat salariile, si atunci cind s-a inventat impozitul minim, si in multe alte cazuri care au condus economia in prapastie.

    Deci, trebuie sa facem o diferentiere clara intre principii si acte politice. Daca eu zic: duc cota unica la 10% si in 4 ani cit am mandat imi asum sa ma descurc cu veniturile rezultate, atunci niciun consiliu fiscal nu-mi poate cenzura actiunea asta. In schimb ceea ce ar trebui sa fie … nu e prevazut in legislatie, respectiv existenta unor principii economice care sa nu poata fi incalcate, de exemplu: sa nu poata fi indatorata nicio institutie pe o perioada mai mare decit durata mandatului celor care vor sa decida indatorarea institutiei respective, sau sa nu poata fi indatorata o institutie pentru plati de pensii si salarii, sau sa nu se poata face achizitii la suprapret (prin implementarea standardelor de cost), samd…

    Ma astept sa spuneti ca fara indatorare nu se poate face dezvoltare, si la asta va raspund cu titlul unui film, Zeitgeist Addendum (2008), ca sa vedeti cui foloseste indatorarea.

    http://www.imdb.com/title/tt1332128/?ref_=fn_al_tt_1

    Daca ma intrebati care sunt solutiile dezvoltarii fara indatorare va raspund asa: calculati puterea de munca a oamenilor care n-au facut nimic din 2008 si pina azi (someri, expati, samd) si veti vedea ca e risipita o resursa imensa. Alte state creaza facilitati pentru a avea aceasta resursa, noi o avem si ne batem joc de ea. Gasiti solutia pentru implicarea intr-o activitate oarecare a acestei resurse, si ati gasit solutia dezvoltarii Romaniei fara nicio indatorare.

    • N-o sa spun asta. In 2004-2008 am facut dezvoltare fara sa crestem indatorarea in PIB. Ea a crescut ce-i drept, dar in 2008 datoria publica in %PIB era mai mica decat in 2004. Nu inteleg prea bine ce vrei sa spui cu resursa neutilizata. Ca sa o utilizezi e nevoie de investitii, investitiile presupun bani. Deci pentru a da de lucru somerilor, pentru a creste PIB potential e nevoie de bani. O mare parte exista in economie, daca reduci pierderile s-ar gasi bani. Si apoi, investitii straine, ele nu presupun cresterea datoriei publice.

  25. cris spune:

    @ Mihail

    1. postarea ii era adresata altcuiva, si nu cred ca esti desemnat sa raspunzi in locul sau

    2. daca dumneata vrei sa fii varianta de balta a unui eva, nu te poate impiedica nimeni, e alegerea dumitale, fiecare isi alege ce model doreste. Din partea mea, pacat, mi-a facut intotdeauna mare placere sa te citesc vorbind despre trandafiri si de la cineva caruia ii place sa vada ceva crescind si stie cita munca ia as fi asteptat poate ceva mai mult respect fatza de ceea ce cresc altii, caci si o economie se creste si ia multa munca sa o faci, ca si orice alta meserie facuta cu drag. Eu iti respect munca, asa ca unul care a sapat in lut si a plantat trandafiri in ciment, cu succes – ar trebui sa vezi gradina acum, e o explozie de flori, o jungla de trandafiri, magnolii, caprifoi si clopotzei – ma asteptam ca cineva caruia nu ii e frica sa-si murdareasca miinile, sa-si rupa spinarea de dragul unor flori, sa aiba mai multa minte si suflet decit arati dumneata acum (dar nu e nici pe departe prima data cind am asteptari de la oameni care aleg in final sa fie cu mult mai mici decit ar putea sa fie, adica nu sufar de dezamagire)

    3. felul in care cineva isi manifesta credintza este optiunea sa personala si intangibila. Nu te vad la fel de agasat de faptul ca iohannis merge in fiecare duminica la biserica, asa cum nu vad nici media agasata asa cum a fost de prezentza mirului in cazul domnului Vosganian – pentru mine asta e inca o dovada de ipocrizie si manipulare media, atit. Ca asa se exprima niste parlamentari cind in spatele tribunei pe perete e un crucifix, cam e ca atitudinea lui basescu hahaind dement intre preoti. Poate ar trebui sa mergi si dumneata vreodata la Hagigadar, ca doar iti e aproape geografic, sa vezi oameni in genunchi inconjurind o biserica. Consider ca prin ceea ce spui despre domnul Vosganian si mirul pe care il poarta cu sine insulti acesti oameni pe care ii gasesc cu adevarat impresionanti: in genunchi sunt cu mult mai puternici decit cineva pe doua picioare si apostrofind pe altii cum faci dumneata ( eu i-am vazut acum vreo treizeci de ani, eram copil, si e o imagine care m-a marcat pentru totdeauna, e un nivel de credintza si putere in fatza careia ma voi inclina cu respect intotdeauna).

    Nici macar nu iti fac vreo vina, din partea mea e acea reminiscentza comunistoida, o educatie schioapa careia nu i-au scapat multi si nici nu au cum sa-i scape din moment ce e perpetuata. Chuchill spunea despre socialism ca e “filosofia esecului, leaganul ignorantzei, doctrina invidiei, avind ca virtute inerenta distributia egala a mizeriei”…..Capra vecinului – si cum toti oamenii sunt vecini cu cineva, fiecare in aceasta conceptie se bucura de capra riioasa a vecinului care crapa uitind ca si dumnealui e posesorul unei capre riioase, in ignorantza, esec, invidie si mizerie egal distribuite. Daca te tot bucuri de ‘capra vecinului’ Vosganian, hmmm, nu spune lucruri prea magulitoare despre dumneata. Si imi pare, sincer, rau.

    In ce ma priveste consider ca tocmai, avind aceasta putere in slabiciune, a se incredintza Cuiva mai mare, si Cui trebuie, nu unor hahalere de procurori, a nu accepta puterea unora care asculta doar de comanda si nu de constiintza, a nu accepta aceasta timpenie “sa-ti demonstrezi nevinovatia”, cind dumnealor sunt inainte de orice cei care sa-si demonstreze acuzatia (si nu ii impiedica nimeni sa-si construiasca un caz si sa stringa dovezi in rem, inainte de a acuza o persoana: asa cum spuneam mai demult dupa Eurostat Romania e pe ultimele locuri la educatie sau medicina dar pe locul trei la venituri alocate procuraturii si altor asemenea institutii, deci au posibilitati), domnul Vosganian poate fi cineva care sa ma reprezinte in acest sens, pentru ca nici mie nu mi-a fost vreodata frica sa pun un genunchi in pamint, nici n-am acceptat sa ma calce cineva in picioare. Si poate mai sunt si altii avind asemenea optiune, oricit de putini. In fond aceasta e libertatea, varietate de optiuni egal respectabile in diversitatea lor nu doar in preponderentza lor, si cert nu un vatasism al complexatilor si mizerilor.

    Gasesti ce spun plicticos?, nu e nevoie sa imi raspunzi, asa cum nu e nevoie sa citesti ce scriu, e optiunea dumitale, mi-ai mai spus-o, treaba dumitale, dar nu ma mai obliga nici dumneata sa aud mereu si mereu opinia dumitale in aceasta privintza a domnului senator – poate ca e la fel de plictisitor pentru altii sa auda mereu si mereu acelasi slogan. Poate binevoiesti sa tii seama de acest lucru daca vrei ca altcineva sa ia seama la ce spui, sau poate nu. Iti raspund acum din cauza unor trandafiri, atit, si nici nu-ti mai raspund vreodata, nu mai citesc ce scrii daca gasesti potrivit sa continui in acest mod – n-ai grija nu pierzi nimic, nu pierd nimic, “we agree to disagree” cum spun unii.

    • sorin gyorgyfalvi spune:

      @ Cris

      ai vazut http://www.imdb.com/title/tt1332128/?ref_=fn_al_tt_1 ?

      Ti-l recomand cu caldura, si toate din trilogia aia.

      Gasesti acolo raspuns la multe din ce vedem azi ca se intimpla in politica romaneasca.

    • Ideea ca eu m-am compromis pledandu-mi nevinovatia in fata Senatului este o tampenie absoluta. Probabil ca alde Mihail si cei de la PDL ar fi vrut sa ma comport precum liderii comunisti tarati in procese inchipuite care multumeau partidului ca au fost demascati. Eu am avut destule argumente, am fost insotiti de avocati faimosi (printre care Liviu Popescu si Viorel Ros, avocati care au luat pozitii pline de demnitate in ultima vreme). Cat despre mir, e destul sa cititi Cartea soaptelor pentru a vedea, cu mai multi ani inainte, ce opinie am eu (si armenii, in general) despre mir. Si ca sa terminam si aiureala asta starnita de televiziunile basiste, niciunul dintre senatorii care au votat nu m-au vazut folosind mirul, eu nu am incercat sa induiosez pe nimeni si in general nu e treaba nimanui ce opinie am eu despre mir. De ce nu rade nimeni cand presedintele nou ales depune juramantul impreuna cu patriarhul?

  26. Mihail spune:

    @ cris,

    1. imi cer iertare, insa nu am inteles ca postarea ta(cea anterioara) are un destinatar bine precizat, sau ca te-ar deranja un chibitz aflat pe margine.
    2. faptul ca Iohannis si distinsa lui sotie merg saptamanal la liturghisa de duminica, gasesc ca este firesc.
    Sunt catolic, la noi lipsa de la liturghia de duminica este o mare greseala, asta ca sa nu spun altfel. In plus, acolo, in “lacasul Domnului” ne exprimam, intr-un fel potrivit, dragostea si respectul fata de El.
    Nu pupam precipitat si insistent icoane, nu ne folosim de adjuvanti religiosi. Foarte rar o Biblie, dar aproape intotdeauna un rozariu. In rest, multa-multa decenta, discretie, simplitate, piosenie si respect.
    Poate stii, nu nu facem cruci mari, matanii…noi avem “crucea mica”.
    Membru PCR nu am fost, doar utecist, insa precis au lasat urme asupra mea, Partidul Comunist si teoriile sale.
    3. Incerc sa fiu profesionist in bransa mea. Nu sunt adeptul oceanelor de flori, bogatiei exagerate de culori, a pieselor vegetale ingramadite si catarate unele peste altele(cotage garden). Incerc ca sa ramana dupa mine cateva gradini elegante, “lucrate” atent, minimaliste, formale, dar extrem de elegante si pline de o poezie discreta, parfumata(figurativ).
    Tot timpul sunt urmarit de o teama groaznica, a ceea ce noi numim nou “gradini maneliste”. Ceva similar cu ceea ce se vede cam peste tot in Romania.
    4. Sigur ca citesc tot ce scrii, uneori, nu-ti ascund, ca par cam lungi postarile tale pentru mine. Insa tu esti fata, asadar ai o exprimare evident feminina, construita cu multe emotii, caldura si lumina. Transmiti viata.

    Concluzii: stiu ca pe multi ii doare ceea ce am scris despre armean. Insa, te rog sa-mi permiti ca sa-mi pastrez punctul de vedere. Asa vad eu lucrurile. Nu exclud, niciodata, ca pot, evident, sa gresesc.

    Nu am absolut nimic cu fratii ortodoxi, insa e prea explosiva exprimarea lor fata de Cel de Sus, prea cred ca pot calca in strachini in fiecare azi, apoi merg fuguta la preot si toate se rezolva pe loc.
    Nu e asa.
    Fiind divortat, sunt exilat intr-un colt nevazut al bisericii. Sunt aspru condamnat de catre fiecare prelat romano catolic. Nu am voie sa ma impartasesc decat o singura data, atunci cand voi “pleca”.
    Sunt sute de milioane de catolici in situatia mea, iar cu toate ca s-a tot cerut, nu exista absolut nicio solutie pentru noi.
    Bun, asta este o poveste, pe care am oscilat mult daca sa o spun sau nu, insa am vrut ca sa intelegi ca se poate “face” religie si foarte serios.

  27. sorin gyorgyfalvi spune:

    @ VV

    continuare…

    http://www.economica.net/datorii-orase-judete-primari-2013_76465.html

    Puteti vedea aici cum sta treaba privind indatorarea primariilor, pe primul loc e municipiul cluj napoca, oras care e indatorat de catre boc pina in anul 2041 pina la limita maxima admisa pentru indatorare. Deci, primarilor care vin dupa boc nu le mai ramine decit sa ramburseze tone de bani pentru niste lucrari dintre care unele deja s-au distrus (asfaltarea unui lot de 288 de strazi pentru care s-a contractat primul imprumut), iar altele sunt in curs de executie execrabila de catre firma turca KIAT, aceeasi care a furnizat parcurile pt copii din plastic cu sume de sute de mii de euro per parculet, aceeasi care in 2006 cind Emil Boc era surprins cu catelusul de plus la amanta avea doar 2 angajati, o secretara si o femeie de serviciu. Eu momentan locuiesc in cluj si vad pe ce se duce bugetul urmatorilor 26 de ani al clujenilor, e jaf la drumul mare aici. Nu pot sa nu mentionez ca toate bordurile sunt din marmura decupata cu laser si montate de-a valma. Strazi asfaltate fara pic de compactare a fundatiei, asta insemnind ca in viitorii 2 ani maxim asfaltul pentru care clujenii vor plati pina in 2041 va fi valuri valuri si gropi.

    Aici n-a zis nimic niciun consiliu fiscal. Puteti vedea documentul prin care clujul a devenit cel mai indatorat oras din tara: e un pdf pe o pagina jumate care putea fi scris de orice elev de clasa a IV-a, cu 3 semnaturi (dintre care una a lui boc).

  28. cris spune:

    @ VV

    E firesc. E ceea ce gindesc in orice circumstantza si fatza de oricine, VV.

    Am trait in nordul Germaniei, in Germania protestanta, si apreciez sobrietatea protestanta; reflex, negindit, cind stiu ca am ceva de facut fara intoarcere imi spun Hier stehe ich, ich kann nicht anders, Gott helfe mir. Am momente in care visez inca Sankt Peter noaptea in frig si ceatza si caldura luminilor sale, sau Sankt Michaelis si sunetul celor trei orgi. In Sankt Marien Kirche in Luebeck fatza in fatza cu un crucifix si clopotul original al bisericii arse in al doilea razboi, la intrare, pe perete este o perdea de cocori origami, zen.

    In Chicago am avut privilegiul sa merg la biserica ortodoxa Americana – ati auzit bine, sunt si destui americani ortodocsi, am avut grija de parintele O’Neal, pe atunci la biserica de pe La Salle in Chicago. Am avut si privilegiul de a merge la multe intilniri Baha’i – admirabili oameni, le sunt recunoscatoare ca m-au primit cu drag si am avut bucuria sa-i ascult. Am prieteni egipteni si etiopieni ortodocsi coptzi, libanezi maronitzi si evrei. Am fost medicul preferat al unei comunitati de martori ai lui Iehovah, pentru ca asa au gasit ei, ca eu, un strain ca natie si de alta confesiune, le respect credintza si obiceiurile chiar daca atit de diferite de ale mele. Mi-au fost apropiati colegi ai mei turci, pakistanezi si uzbeci, adica musulmani, Hinduism si Buddhism in jurul meu cit cuprinde.

    Unul dintre cei mai interesanti si profunzi oameni pe care i-am cunoscut e un pastor neoprotestant: copil de misionar, a fost pus in fatza plutonului de executie in Ciad cu familia lui in timpul razboiului civil, a fost apoi Navy SEAL si in final pastor, om de o cultura impresionanta, american vorbitor al unei franceze impecabile, retras in modestia lui undeva in mijlocul cimpurilor de porumb din nowhere, in carucior cu rotile sau in cirje – boala neurologica legata de arme chimice, cu o prapaditura de casa plina insa de carti si de cinci copii, frati, molestati, chinuiti de propria familie pe care i-a adoptat el, in saracia lui. Pastorul care ma ajuta acum la medicina paliativa e de-a dreptul hippie desi altfel metodist, la hospice pastorul e femeie, si la biserica baptista la care ma mai duc din cind in cind (ca tot se spune ca baptistii sunt intoleranti) diaconul e gay. Am fost la biserici ortodoxe ruse si alta biserica la care reusesc sa ajung acum din cind in cind e construita de un grec coleg al meu.

    Lucrez acum intr-un spital al surorilor bernardine (inainte am lucrat la unul construit de iezuiti si inca inainte la unul construit de un evreu), maicile imi sunt si ajutor si pacienti, daca sunt intr-un board sau in comisie, cum sunt si dinsele parte, se incepe cu o binecuvintare spusa de dinsele, si locul meu de liniste in mijlocul garzilor e capela catolica a spitalului. Patronul meu de suflet e Sf Anton de Padova – a fost medic si sfintul celor care uita – si asta de mult timp (sa pofteasca cineva sa tzitziie ca nu sunt Damian si Cosma): cind imi cautam un post faceam voluntariat la spitalul la care am ajuns sa lucrez mai apoi – spitalul evreiesc, ca sa ajung la spital asa pe jos si om sarac cum eram ma trezeam la trei noaptea sa fiu in oras la sase: nu a fost zi sa nu ma opresc la biserica catolica din apropierea garii sa am o mica discutie sau o tacere cu Sf Anton (ce vremuri, Doamne, am trait si asta, de atita mers m-am trezit in plina iarna de Illinois ca mi s-au rupt talpile cizmelor in doua… nu-i bai mai sus cizmele aratau bine, stiam numai eu ca peste ciorapi imi trageam o punga de plastic, macar daca deger sa deger uscat….)

    I-am cunoscut pe parintii Argatu, Arsenie si Sofian, ca si pe parintele Galeriu. Cind intra parintele Sofian in biserica la Antim, asa mic, de neobservat, tacut, se lumina biserica, aceeasi lumina pe care am vazut-o prima data cind am intrat in salon si am dat ochii cu parintele O’Neal.

    Consider ca toti acesti oameni care mi-au ingaduit o privire in felul lor de a fi si crede si m-au acceptat alaturi fara teama ca le-as putea eu impune sau afecta in vreun fel propriul mod de a fi, fara sa imi impuna ei nimic, sunt parte dintr-o bogatie a spiritului pe care nimeni, niciodata nu o poate fura sau altera.

    Asadar cit de mizer, barbar, noroios, credeti ca mi se pare acest circ media despre mirul pe care-l purtati? Si asta intr-o tara ce se pretinde crestina? e ceva de o arogantza, intolerantza, ipocrizie si murdarie pentru mine dincolo de patologic, si de la cine, de la ipocriti care hahaie ca diavolii in mijlocul preotilor, de la cei care nu stiu cum sa mai dea o pomana la biserica si sa bata matanii dar doar cind sunt alegeri? (in biroul meu in clinica stau una linga alta o icoana pe lemn ortodoxa, un crucifix iezuit de la spitalul la care am lucrat inainte si o bucata din zidul Ierusalimului pe care scrie ” nu astepta sa treaca furtuna, invatza sa dansezi cu ea” … si care-i problema???).

    Mda, nu pot intelege aceasta mizerie decit intr-un singur fel, adaugind definitiei socialismului a lui Churchill inca o descriere: exaltare a birfei, mirlaniei si delatiunii.

  29. emi spune:

    La multi ani, domnule Varujan Vosganian, sa ramaneti cu spiritul vesnic tanar si nelinistit! Nu conteaza ce reusim sa facem individual, societatea trebuie pregatita pentru a putea evolua, nimeni nu poate face nimic singur, importanta este intentia frumoasa, gandul cel bun, care sa lumineze supraconstiinta comuna. Sa ne traiti si sa ne dati voie sa va iubim!