Pe cine credeţi că am audiat astăzi, la şedinţa Comisiilor reunite de cultură şi politică externă din Senat, candidat din partea PNL la postul de director al ICR? Vă mai amintiţi de domnul Iulian Tănase, care s-a alăturat calomniatorilor mei în zilele linşajului mediatic din februarie, susţinând sus şi tare că n-am scris eu Cartea şoaptelor? Ei bine, chiar de dânsul e vorba!

În ce priveşte votul meu în privinţa avizului acordat domnului Iulian Tănase, am preferat să-mi amintesc, mai degrabă, de scuzele decât de acuzele sale. Nu degeaba sunt senatorul Mir

Zilele trecute agenţiile de presă titrau cu titluri mari: “OLTCHIM a fost salvat de la faliment. Planul de reorganizare a fost aprobat de Tribunalul Râmnicu Vâlcea”. Dar îşi mai aduce oare cineva aminte cum s-au întâmplat lucrurile? (more…)

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a transmis vineri, 24 aprilie a.c., un mesaj cu prilejul comemorării a 100 de ani de la tragedia istorică a armenilor:

„La un secol de la evenimentele tragice din 1915, aduc un pios omagiu victimelor poporului armean, care a rezistat peste decenii vicisitudinilor istoriei și grelei încercări de la începutul secolului trecut. Sute de mii de suflete nevinovate au pierit atunci în crima teribilă care a umbrit umanitatea și care ne obligă astăzi la recunoaștere și reconciliere.

Comemorarea și conștientizarea dramei prin care a trecut poporul armean reprezintă astăzi demersuri obligatorii pentru ca lumea noastră să-și însușească lecția trecutului. Totodată, recunoașterea unei tragedii istorice de proporțiile celei petrecute acum 100 de ani înseamnă un semnal important și necesar pentru eradicarea urii, intoleranței, rasismului și xenofobiei.

Respectul pentru victime ne obligă să ne îndreptăm cu toții gândul către cei dispăruți și să ne rugăm în tăcere pentru ei.

Fie ca amintirea victimelor să rămână veşnică în inimile noastre!”

Marile tragedii nu sunt doar ale popoarelor care le-a suferit, ci sunt tragedii ale întregii umanităţi. Iar genocidul îndreptat, în anul 1915, împotriva armenilor de către autorităţile Imperiului Otoman, este una dintre acestea.

Începând cu primăvara anului 1915, în numai câteva luni, o civilizaţie multimilenară, cea a armenilor, aflată în leagănul ei istoric, a fost aneantizată. Sute de mii de locuinţe, mii de biserici, de şcoli, de aşezăminte culturale, un patrimoniu cultural şi religios impresionant, au rămas pustii ori au fost pustiite. Până la sfârşitul primului război mondial, din cele trei milioane de armeni locuitori ai Armeniei istorice, pe acest teritoriul nu mai existau supravieţuitori. Cei care nu fuseseră ucişi, continuau o existenţă traumatizată, în exil, în orfelinate, în haremuri ori islamizaţi cu forţa. (more…)

Gedenken Weltweite Lesung zu Massakern an Armeniern

Schriftsteller, Künstler und Kulturschaffende erinnern am Dienstag in einer weltweiten Lesung an den Beginn der Massaker gegen Armenier vor 100 Jahren. (more…)

Festivalul Internaţional de Literatură din Berlin, Memorialul Lepsiushaus din Potsdam şi Uniunea Armenilor din România vă invită marţi 21 aprilie 2015, orele 18,00, în Aula Palatului Cantacuzino ( Calea Victoriei, 141) la Ziua mondială a lecturii pentru comemorarea victimelor Genocidului armean.

Vor recita Roxana Gutman, Armine Vosganian, Rudy Rosenfeld, Mădălin Mandin şi Florin Kevorkian. Momentele muzicale vor fi susţinute de soprana Mihaela Bujor şi pianista Olga Podobinschi.

N-am să ostenesc spunând că această atitudine de a da vina la nesfârşit pe alţii (de obicei pe cei care ne conduc, dar şi pe medici, pe poliţişti, pe preoţi, pe oamenii cu bani etc.etc.) nu poate fi o soluţie. Poate fi, eventual, o consolare că ceea ce mi se întâmplă nu e din vina mea, eu sunt perfect şi, dacă aş fi pus în locul lor,aş fi un conducător tot perfect, în orice caz cinstit şi priceput, cu soluţii la orice. Am întâlnit adesea pe acest blog atitudini similare. Cei care gândesc în felul acesta nu se întreabă, totuşi, de ce se întâmplă toate acestea, de ce ele se repetă la nesfârşit, de ce poporul îşi alege cu entuziasm conducătorii şi de ce, de fiecare dată îi alungă, de ce calitatea instituţiilor degenerează şi de ce spaţiul în care ne-am născut devine, tot mai mult, un spaţiu al sărăciei şi al deznadejdii. De ce, cu alte cuvinte, recolta de conducători pe care îi producem ni se pare apoi mai degrabă un stol de lăcuste decât un hambar plin cu grîne. (more…)

Varujan Vosganian habla de «El libro de los susurros», texto imprescindible al cumplirse el centenario del exterminio de su pueblo

(more…)

European Parliament resolution on the centenary of the Armenian Genocide

(2015/2590(RSP))

The European Parliament,

–    having regard to the United Nations Convention on the Prevention and Punishment of the Crime of Genocide of 1948, (more…)